Birlea Cristian

Rezonanta Magnetica

Rezonanta Magnetica Nucleara(RMN)

Rezonanța magnetică nucleară a fost descrisă ca fenomen și măsurată pentru prima
oară în fascicule moleculare de către Isidor Isaac Rabi în anul 1938 iar în anul
1944, Rabi a primit Premiul Nobel pentru Fizică, pentru activitatea depusă în acest
domeniu. În anul 1946, Felix Bloch și Edward Purcell au dezvoltat tehnica
utilizării acesteia în lichide și în solide, pentru care au împărțit Premiul Nobel
pentru Fizică în anul 1952.Purcell a lucrat la dezvoltarea radarului în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial la Massachusetts Institute of Technology -
Laboratorul de radiație. Munca sa despre producerea și detecția undelor radio cu
putere mare și despre absorbția acestora de către materie a constituit fundamentul
descoperirii de către Rabi a rezonanței magnetice nucleare.În România, acad. Ioan
Ursu a dezvoltat o puternică școală de spectroscopie magnetică care se manifestă
acum în toate centrele universitare și de cercetare din țară.
Trebuie specificat faptul că în RMN experimentele se realizează pe nucleele
atomilor și nu pe electronii acestora, deci informația furnizată se referă la
poziționarea spațială a acestor nuclee în compusul chimic studiat. Aceste nuclee
au o proprietate intrinsecă numită spin, dar pentru a explica fenomenologia care
se ascunde în spatele acestei tehnici trebuie ținut cont de următoarele
considerente fizice:
 Orice sarcina electrica în mișcare generează în jurul său un camp magnetic.
Același lucru se întâmplă și în cazul nucleelor (sarcini electrice pozitive)
când, datorită rotației în jurul propriilor axe, se generează un câmp magnetic
caracterizat printr-un moment magnetic μ, proporțional și de sens opus cu
spinul nucleului I. În RMN nucleele de interes sunt acele nuclee care au
valoarea I=1/2 (1H, 13C, 15N, 19F, 31P)
 Dacă se așează un nucleu atomic într-un câmp magnetic extern Bo, atunci
vectorul moment magnetic va putea fi paralel (I=+1/2) sau antiparalel (I=-
 1/2) cu direcția acestui câmp. Trebuie specificat faptul că energia sistemului
antiparalel este mai mare decât energia sistemului paralel, iar această
diferență este direct proporțională cu valoarea câmpului Bo (ΔE=μB/I).
 Dacă se iradiază nucleul cu un câmp de radiofrecvente RF pe o direcție
transversală câmpului constant Bo, acest câmp transportând o energie egală
cu ΔE, atunci nucleul (spinul) se va excita trecând din starea de energie +1/2
în starea de energie –1/2 caracterizată prin energie mai mare.
 Deoarece în condiții naturale orice sistem fizic tinde spre o stare de energie
cât mai mică, acest nucleu se va relaxa revenind la starea +1/2 și emițând un
alt câmp de radiofrecvențe din ai cărui parametri (frecvență) se obțin
informații despre natura nucleului (poziția în moleculă, respectiv tipul).

Constructie si fizica
Pentru a efectua un studiu, persoana este poziționată într-un scaner RMN care
formează un câmp magnetic puternic în jurul zonei care va fi înregistrată. În
majoritatea aplicațiilor medicale, protonii (atomii de hidrogen) din țesuturile care
conțin molecule de apă creează un semnal care este procesat pentru a forma o
imagine a corpului. În primul rând, energia dintr-un câmp magnetic oscilant este
temporar aplicată pacientului la frecvența de rezonanță corespunzătoare. Atomii de
hidrogen excitați emite un semnal de frecvență radio, care este măsurat printr-o
bobină de recepție. Semnalul radio poate fi făcut pentru a codifica informațiile de
poziție prin modificarea câmpului magnetic principal utilizând bobine de gradient.
Pe măsură ce aceste bobine sunt activate și deconectate rapid, ele produc zgomotul
repetitiv caracteristic unei scanări IRM. Contrastul dintre diferitele țesuturi este
determinat de viteza la care atomii excitați revin la starea de echilibru. Agenții de
contrast exogeni pot fi dat persoanei pentru a face imaginea mai clară.

Componentele majore ale unui scaner IRM sunt magnetul principal care
polarizează eșantionul, bobinele de ștanțare pentru corectarea schimbărilor în
omogenitatea câmpului magnetic principal, sistemul de gradient care este utilizat
pentru a localiza semnalul MR și sistemul RF, care excită proba și detectează
semnalul RMN rezultat. Întregul sistem este controlat de unul sau mai multe
computere.
Schema de constructie a unui scanner cilindric supraconductor

Utilizarea pentru diagnosticul unor organe sau sisteme

IRM are o gamă largă de aplicații în diagnosticul medical și se estimează că
mai mult de 25.000 de scanere se utilizează în întreaga lume[8]. RMN afectează
diagnosticul și tratamentul în multe specialități, deși efectul asupra rezultatelor
îmbunătățite ale sănătății este incert.
RMN este investigarea alegerii în stadializarea preoperatorie a cancerului rectal și
a prostatei și are un rol în diagnosticarea, stadializarea și urmărirea altor tumori.
RMN-ul are o gama larga de aplicații în diagnosticul medical și peste 25,000 de
scanere sunt estimate a fi în utilizare în întreaga lume. RMN-ul are un impact
asupra diagnosticului si tratamentului în mai multe specialități, deși efectul asupra
rezultatelor de sănătate îmbunatatite este incert. Din moment ce RMN-ul nu
utilizează

Pacientul este pozitionat pentru studiul capului si al abdomenului