UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“NICOLAE TESTEMIȚANU”

CATEDRA DE FIZIOLOGIE A OMULUI SI BIOFIZICA

REFERAT
TEMA: “Tipurile de spectroscopie moleculara
si aplicatiile ei in practica medicala”

Realizat de Ieșeanu Alexandru

Chișinău 2019

1
Cuprins:
1.Notiunea de spectroscopie moleculara. 3-4
2. Modelul atomic a lui Bohr.Postulatele
Lui bohr. 4-5
3.Tipuri de spectroscopie moleculara.
Spectre de emisie.Analiza spectrala. 5-6
4.Legea lui Kirchhoff.Nivele de energie. 6
5.Tipuri de surse de energie.Dispersia luminii. 6-7
6.Spectroscopul.Principiul de functionare a
spectroscopului. 7-8
7. Spectroscopia in practica medicala. 8-10
8.Concluzii. 11
9.Bibliografii. 11

2
1. Ce reprezinta spectroscopia moleculara?
Spectroscopia moleculară reprezintă una dintre metodele moderne de investigare a structurii
moleculare, având la bază fenomenul de iradiere a probei fie cu o radiație monocromatică, fie cu
un spectru continuu de radiații, proces urmat de împrăștierea radiației, sau absorbția unor radiații
caracteristice naturii fiecărui compus.In urma absobtiei d eenergie au loc tranzitii pe nivele
superioare, natura acestor nivele fiind determinata de domeniul spectral al radiatiilor de
exercitare.
Odata ajunse in stari energetice superioare,moleculele se reintorc in starea fundamentala fie prin
pierdere neradiativa de energie, fie prin emisia unor radiatii caracteristice.

Analiza cromatica si inregistrarea radiatiei care paraseste proba conduce la obtinerea unui

spectru molecular.

Spectroscopia moleculară este un subiect de fizică cuantică. Excitarea mișcării moleculare sau a

vibrațiilor, folosită cu spectroscopie infraroșu (IR) sau excitația unui electron într-un orbital π mai

mare, așa cum este utilizată pentru spectroscopie ultraviolete / vizibile (UV / VIS), este posibilă

într-un mediu normal. Excitația, în principiu, necesită două niveluri de energie diferite: pentru

spectroscopie IR și, respectiv, aceste condiții sunt date în orice loc fără a fi nevoie de resurse

tehnice. Totuși, acest lucru nu este cazul în spectroscopia RMN. Energia iradiată poate

interacționa numai cu starea cuantică a spinului nuclear, dacă un câmp magnetic produs artificial

afectează generarea a două niveluri de energie diferite.

Un proton este o particulă elementară încărcată. Similar cu un filator, mișcarea sa are ca rezultat

generarea unui câmp magnetic și, prin urmare, protonii pot fi descriși ca magneți elementari.

Numărul cuantic de spin al unui proton este 1/2. Numerele cuantice cu impuls unghiular mI, prin

urmare, restricționează diferitele stări energetice la doi mI = ± 1/2. Fără un câmp magnetic (B0 =

0) ambele stări cuantice sunt echivalente; prin urmare, nu este posibilă nicio excitație. În cazul în

3
care este instalat un câmp magnetic, se generează diferite niveluri de energie A și A * (figura 2).

Diferența de energie ΔE = hν este o funcție liniară a forței câmpului magnetic. Cu cât câmpul

magnetic este mai mare, cu atât sunt mai mari ΔE și frecvența de rezonanță ν, care este

cunoscută sub denumirea de valoare MHz pentru diferite tipuri de spectrometre. Pentru

simplificare, frecvența de rezonanță 1H RMN este utilizată pentru definirea rezistenței câmpului

magnetic în loc de tesla unității SI.

2.Modelul anatomic a lui Bohr.

Fizicianul danez Niels Bohr, folosindu-se de noile teorii referitoare la capacitatea atomului de a
emite radiaţii, pornind de la modelul atomic al lui Rutherford, a "redesenat" în 1913 structura
atomică. Fizicienii secolului al XIX-lea au descoperit că atunci când un gaz este expus unui câmp
electric, gazul emite lumină, deci radiaţii electromagnetice. Dar această emisie are loc numai la
anumite frecvenţe, iar diferite elemente şi compuşi chimici emit radiaţii de diferite lungimi de
undă.
Aşadar, spectrul de emisie al atomilor şi al substanţelor diferă. Astfel, după cum uşor se poate
înţelege, atomii diferitelor elemente ori diferite substanţe pot fi determinate pe baza lungimii de
undă a radiaţiei emise, altfel spus pe baza liniilor spectrale. Chiar şi corpuri îndepărtate, cum ar
fi stelele, pot fi înţelese sub aspectul elementelor constituente, determinând spectrul de
emisie al acestora.
Având ca punct de plecare atomul lui Rutherford (Bohr şi Rutherford au lucrat împreună pentru a
înţelege radiaţia atomului), Bohr a dezvoltat o teorie prin care se putea prezice lungimea de undă
a radiaţiei atomului. Teoria lui Bohr a fost deosebit de îndrăzneaţă, fundamentându-se pe câteva
ipoteze ce au revoluţionat modul de înţelegere a atomului, deşi erau privite cu suspiciune de
fizicienii vremii:
-  atomii emit radiaţie numai la anumite frecvenţe (frecvenţe discrete);
- electronii pot orbita numai la anumite distanţe de nucleu, intrând în contradicţie cu modelul
atomic al lui Rutherford care lăsa libertate de mişcare absolută electronilor;
-  radiaţia poate fi emisă numai când un electron face un "salt" dintr-o stare staţionară într-alta
(de pe o orbită superioară pe una inferioară). În 1914 fizicienii James Franck şi Gustav Hertz au
dovedit experimental că atomii absorb şi emit radiaţie numai atunci când electronii realizează
saltul dintre stările staţionare (orbite).
Prin stabilirea unor orbite ferme pe care electronii se pot situa în mişcarea lor
în jurul nucleului atomic, Bohr a  putut explica foarte bine lungimile de undă
discrete (cu valori fixe) ale radiaţiei emise de atomul de hidrogen. Radia ţia se
manifestă, a susţinut Bohr, doar când un electron al hidrogenului face saltul
de la o stare staţionară (orbită) superioară, la una mai aproape de nucleu.
Energia pierdută de electron este exact aceeaşi cu energia cuantelor de
lumină.
Atomul lui Bohr are următoarele trăsături definitorii:

Ce a "supravieţuit" din modelul atomic al lui Bohr?

4
- electronii se mişcă în jurul nucleului în orbite fixe (st ări sta ţionare);
- electronul poate absorbi energie şi astfel face un salt pe o alt ă stare
staţionară (orbită) cu un nivel superior de energie;
- electronul poate cădea în starea staţionară originală emiţând în acest caz
radiaţie electromagnetică (fotoni);
- electronul poate avea numai anumite niveluri de energie.
 
Deşi ideile lui Niels Bohr privitoare la mecanismele atomului au fost
revoluţionare, nu toate s-au dovedit perene, fiind invalidate de cercet ări
ulterioare. Două sunt însă conceptele care au "supravieţuit" progreselor fizicii
secolului al XX-lea:
(1) existenţa unor stări staţionare fundamentale ale electronilor (orbite în care
electronul nu radiază);
(2) relaţia dintre frecvenţa radiaţiei electronului şi diferenţa de energie dintre
stările iniţiale şi finale ale electronului.

3.Tipuri de spectroscopie moleculara.Spectre de emisie.

Clasificarea spectrelor moleculare se poate face dupa mai multe criterii.Astfel, dupa natura lor
spectrele pot fi: spectre de absorbtie si spectre de emisie, iar in lipsa procesului initial de
absorbtie , spectre de imprastiere combinata (Raman).
Atomul este format dintr-un nucleu central în jurul căruia orbitează electronii. Aceştia ocupă
nivelele energetice din atom conform principiului lui Pauli. Starea fundamentală a atomului este
cea cu energie minimă a aranjamentului electronic. Starea excitată se obţine când furnizăm
electronilor energie din exterior printr-un proces oarecare (termic, electromagnetic, etc.) şi
aceştia trec pe nivele superioare de energie ce corespund orbitelor mai îndepărtate de nucleu.
Starea excitată este instabilă, electronul se întoarce pe vechiul nivel de energie emiţând un foton,
a cărui frecvenţă n este legată de energia ΔE prin relaţia lui Planck:  ΔE = hυ.
- Energia fotonului emis este dată de diferenţa de energie dintre nivelul energetic superior al
electronului în atom şi cel inferior:
ΔE = E2 – E1.
- Fiecărei frecvenţe îi corespunde o linie spectrală
situată fie în domeniu vizibil (400-700 nm), fie în cel invizibil (infraroşu, IR, sau ultraviolet UV)
.Totalitatea liniilor spectrale emise de o substanţă formează spectrul de emisie.
- Liniile spectrale pot fi vizualizate cu ajutorul unui instrument numit spectroscop compus din:
colimator (C) cu fanta (F); prisma optică (P); luneta (L) pentru observarea spectrelor; tubul (T)
pentru proiectarea scalei micrometrice (M)
La trecerea luminii prin gaze sau vapori aduse în starea de incandescenţă, acestea emit radiaţii
care analizate cu un spectroscop sunt formate din diferite linii colorate, formând un spectru.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu un corp solid incandescent.
- Spectrele pot fi: de emisie şi absorbţie.
- Spectrele de emisie sunt cele date de vapori, gaze sau corpuri solide aduse în stare de
incandescenţă.
- Spectrul de absorbţie al unui corp dat este un ansamblu de linii şi benzi întunecoase care apar
pe fondul spectrului continuu de emisie, atunci când lumina trece printr-un mediu absorbant.
- Spectrele de emisie cât şi cele de absorbţie se împart în următoarele trei tipuri: spectre
continue, de bandă şi de linii.
- Spectrele de linii aparţin atomilor şi ionilor lor. Spectrele de bandă aparţin moleculelor, iar
spectrele continue sunt emise de sistemele cu densitate mare, cum sunt corpurile solide şi
5
lichide. Spectrele de linii depind de structura materialului care le emite. Aşadar, fiecare substanţă
emite spectrul său caracteristic şi poate fi identificată după lungimea de undă caracteristică.

Analiza spectrală poate fi: calitativă şi cantitativă.

- În analiza spectrală calitativă se compară spectrul substanţei date cu unul de referinţă cunoscut
(de obicei, cu spectrul fierului). Se caută lungimile de
undă identificate în tabele cunoscute şi se află cărei substanţe îi aparţine spectrul respectiv.
- Analiza spectrală cantitativă se bazează pe faptul că intensitatea liniei spectrale depinde de
concentraţia atomilor emiţători din substanţa de studiat. Cu cât concentraţia este mai mare cu
atât intensitatea liniilor este mai mare.
- Metodele spectrale de analiză sunt des folosite pentru că sunt simple şi rapide.

4.Legea lui Kirchhoff

Fiecare substanta poate absorbi aceeasi radiatie pe care o poate si emite, in conditii egale de
presiune si temperatura.

Nivele de energie.
Exista 3 tipuri de nivele de energie:
a)Nivele electronice(10^4-10^16 Hz-vizibil,UV)
1.inferioare- mai apropiate de nucleu-tranzitiile la acest nivel se fac doar prin interactii cu radiatii
de frecventa foarte mare.(raze Roentgen)
2.periferice- cu energie mai mica- radiatiile vizibile si in UV care pot produce exicatii si chiar
ionizari la acest nivel.
b)Nivele de vibratie (10^11-10^14 Hz-Infrarosu)
Corespund energiei de vibratie a moleculelor.
c)Nivele de rotatie a moleculelor(10^4-10^7 Hz-Infrarosu indepartat- microunde)
Corespund miscarii de rotatie a moleculelor.

5.Tipuri de surse de energie.

Daca o sursa de energie emite o singura lungime de unda( de exemplu laserul), atunci ea este
considerata monocromatica.
Daca o sursa de energieemite mai multe lungimi de unda, atunci ea este numita policroma.

Dispersia luminii.
Este fenomenul fizic prin care un mediu dispersiv, prin care se propaga un fascicul luminos,
face ca la iesirea din acel mediu lumina sa se comporte diferit ca la intrare. Anume, diferitele
componente ala spectrului sa se propage sub unghiuri diferite. Cu alte cuvinte, un observator
aflat la iesirea din mediul dispersiv va vedea o lumina colorata diferit functie de unghiul din care
priveste, desi la intrare fasciculul luminos era alb. Fenomenul se observa mai cu seama intr-un
mediu dispersiv constituit dintr-o prisma din sticla.
Particulele din care este constituita lumina, fotonii, la ciocnirea cu atomii mediului dispersiv,
sunt imprastiati sub unghiuri diferite. Fiecarui unghi ii corespunde o anumita energie si lungime
de unda, intuitiv un unghi mai mare, deci unui drum optic mai mare ii va corespunde o lungime de
unda mai mare, o deplasare spre rosu mai mare.
 Dispersia luminii se poate observa si in aer. Mai exact, in atmosfera terestra.  Aflate la
unghiuri diferite pe bolta cereasca stele si Luna, la fel si Soarele, vor aparea in culori diferite. Insa
totdeauna in apropierea orizontului vor aparea mai rosii decat au fost cand erau pozitionate pe

6
bolta undeva mai sus. Intuitiv, ne putem imagina deplasarea spre rosu in directiile unde
atmosfera se ingroasa, catre orizont. Astfel, drumul parcurs de fasciculul luminos, sa zicem ca
provine de la o stea, este mai mare. Iar un drum mai mare va fi parcurs cu o lungime de unda
mai mare.
Fenomenul de dispersie este propriu intregului spectru electromagnetic. El pare mai
pregnant in cazul luminii vizibile pentru ca este mai usor de observat. Dar asta nu inseamna ca
este caracteristic numai luminii vizibile. Fenomenul de imprastiere, de intarziere a radiatiilor
electromagnetice exista si la radiatiile gama, la ultraviolete, la radiatiile X. Dar este cu atat mai
pregnant cu cat energia fasciculului electromagnetic este mai mica.
Pentru radiatiile din partea superioara a spectrului, care au energii mari, unghiurile dispersive
sunt foarte mici comparativ cu cele ale radiatiilor electromagnetice din partea inferioara a
spectrului. Din punctul nostru de vedere aceasta reprezinta o mare problema pentru astronomia
in infrarosu si radioastronomie. Sursele detectate pot fi localizate mai aproape decat sunt in
realitate si concluziile trase despre ele sa fie eronate. E suficient un nor de praf cosmic, nu atat
de campact ca sa nu permita propagarea prin el, care sa se interpuna pe traseul de la sursa la
observator, pentru ca acesta din urma sa traga o alta concluzie. Apoi, microundele si undele
radio pot fi imprastiate total, observatorul neprimind nici un semnal de la sursa.
Dispersia in partea superioara a spectrului electromagnetic se poate pune mai bine in
evidenta folosind drept mediu dispersiv o atmosfera ionizata (in particular poate fi o plasma).
Unghiurile de dispersie sunt mai mari, astfel incat s-ar putea obtine, cel putin la nivel intuitiv, de
ex., ca radiatia ultravioleta sa devina vizibila sau radiatia X sa devina ultravioleta. Mediul ionizat
este un mediu puternic dispersiv. Cu cat este mai ionizat cu atat el devine mai opac, mai
absorbant pentru radiatiile de energie mica, apropiata de energia sa.
In schimb pentru radiatiile de energie mare, mediul ionizat actioneaza ca un obstacol care
poate fi trecut doar cu o “cheltuiala” mare de energie. La iesire radiatia este de nerecunoscut.
Pentru astronomia energiilor inalte aceasta dispersie nu poate fi decat malefica, o sursa de
informatii eronate.
Pentru regnul viu, insa, nu poate fi decat benefica. Intalnim o astfel de protectie in jurul
Pamantului, ionosfera, partea superioara a atmosferei, puternic ionizata. Ea ar fi mai eficienta cu
cat ar fi mai densa si mai ionizata. Dar se pare ca natura isi creaza singura echilibrul. Ionosfera
este formata de radiatiile cosmice. Cu cat acestea sunt mai intense cu atat ionizarea este mai
mare. Astfel se creaza o bariera cat de intensa este nevoie si de cate ori este nevoie. Nu ajunge
la sol decat o radiatie aflata in niste limite energetice nepericuloase pentru viata. Asta,
bineinteles, dupa ce a mai trecut si prin alte filtre.

6.Spectroscopul si principiul de functionare a spectroscopului.

Spectroscopul este un aparat destinat observării spectrelor luminoase. Permite
studierea luminii emise de stele și reflectate de planete. Când lumina trece printr-un spectroscop,
se obține o bandă în culorile curcubeului, străbătută de dungi strălucitoare numită spectrul
corpului. De asemenea astronomii folosesc spectrografe pentru a fotografia direct spectrele
aștrilor pe care îi țin sub observație.
Spectrometrul se folosește, de asemenea, în gemologie / mineralogie.
Principiul de funcționare este următorul: 

7
 Se iluminează cu ajutorul sursei de studiat o fantă îngustă; o prismă, lentilă colimatoare fac
paralel fasciculul de lumină care cade pe fața de intrare a prismei sau a rețelei de dispersie; după
dispersia luminii o a doua lentilă dă pe un ecran o serie de imagini juxtapuse, fiecare
corespunzând unei lungimi de undă. Această serie de imagini, benzi, constituie spectrul sursei
luminoase.
Exemple

 Lumina albă este descompusă în benzi colorate cu culorile curcubeului; este un spectru

continuu.
 Un gaz adus la incondescență dă linii strălucitoare de lungimi de undă specifice; este un
spectru de emisiune, dispunerea liniilor este caracteristică acestui gaz.
 Același gaz, dar rece, interpus în fața sursei de lumină albă, absoarbe anumite radiații
emise de această sursă; în locul liniilor strălucitoare din spectrul precedent, se observă dungi
întunecate; este un spectru de absorbție.
Spectroscopul cu prisme.
În interiorul tubului se află o lentilă cât și o serie de trei sau cinci prisme alăturate și constituite din
două tipuri diferite de sticlă care alternează în așa fel încât raza de lumină care traversează
structura să fie cât mai dreaptă posibil.
Prismele nu trebuie în niciun caz să absoarbă lumina și nu trebuie să fie birefringente.
Spectroscopul cu prisme face să apară un spectru non linear.
Spectroscopul cu retea difractanta.
Acest spectroscop este, și el, constituit dintr-un tub. La o extremitate a sa se află focala prin care
privește observatorul, iar în cealaltă extremitate, o fantă.
În interiorul tubului: plăcuța înclinată, precum și o lentilă.
Spectrul generat este linear.
În principiu, și în utilizarea celor două tipuri de spectroscoape, este preferabil să apară culoarea
roșie la stânga, iar violetul la dreapta. În Statele Unite ale Americii, totuși, este frecvent, chiar
obișnuit, să observi aceste culori inversate: roșu la dreapta și violet la stânga.
Este preferabil ca observarea spectrelor să se facă în încăperi întunecoase, cu ajutorul unei
lumini albe neabsorbante (lăsând să treacă un spectru continuu; vezi mai sus).
Gema sau materialul brut trebuie să fie translucid până la transparent. Opacitatea nelăsând să
treacă lumina, niciun spectru nu va fi vizibil.
Materialele pot fi testate în două moduri diferite: în lumină directă sau în lumină reflectată.

7.Spectroscopia in practica medicala.

Aparatele de analiza spectrala sunt frecvent utilizate la cercetarea medicobiologica pentru studiul
structurii chimice a diverselor molecule organice.Aminoacizii si acizii nucleici prezinta benzi
caracteristice, in functie de dozarea lor in solutii.
Analiza spectrala cantitativa este larg folosita in domeniul medicinii pentru identificarea urmelor
de sange si stabilirea cauzelor diverselor intoxicatii.Aceste analize au la baza faptul ca
hemoglobin si derivatii sai au spectre de absorbtie caracteristice.
O varianta a analizei spectrale cantitative de emisie este metoda de dozare flamfotometrica a
unor ioni alcalini din produsele biologice.Actualmente in laboratoarele clinice sunt de stricta

8
 necesitate spectrofotometrele pentru identificarea unor substante, precum si pentru constatarea
rezultatelor unor reactii de laborator.

Imagistica prin Rezonanta Magnetica (RMN sau IRM).

Terminologia RMN - Rezonanta Magnetica Nucleara - a fost inlocuita cu IRM - Imagistica prin
Rezonanta Magnetica - pentru a elimina confuzia si a nu lasa sa se creada ca acest tip de
investigatie ar fi periculos datorita unor radiatii nucleare.

O scanare IRM - Rezonanta Magnetica Nucleara - este o tehnica a imagisticii medicale care
utilizeaza campul magnetic puternic, undele radio si un computer pentru a produce imagini ale
structurilor corpului. Scanerul pentru Imagistica prin Rezonanta Magnetica(IRM) este un tub
inconjurat de un magnet de dimensiuni apreciabile de forma cilindrica. Pacientul este plasat pe
un pat mobil care se introduce in magnet.
Principiile de baza ale explorarii imagistice prin rezonanta magnetica se bazeaza pe fenomenele
studiate de fizica particulelor. In momentul in care asupra atomilor de hidrogen actioneaza un
camp magnetic puternic, acestia se "aliniaza" spre o anumita directie. Apoi acestia sunt expusi
unor impulsuri de unde radio. Acest lucru produce o reorientare. Timpul de revenire la directia
initiala difera de la un tesut la altul, oferind medicilor o cale de a le deosebi unele de altele, astfel
putand sa se deosebeasca structurile anatomice intre ele. Receptorul scanerului IRM detecteaza
toate aceste schimbari, informatiile fiind procesate de catre un computer pentru a fi elaborata o
imagine.

Pentru unele patologii sunt folosite substante de contrast, cum ar fi gadoliniu, pentru a da detalii
suplimentare in legatura cu procesul patologic.

Un IRM poate fi folosit ca o metoda extrem de precisa de detectare a proceselor patologice in tot
corpul.

 Cerebral - evalueaza in detaliu anatomia Sistemului Nervos Central (SNC) si detecteaza

cele mai mici modificari. Se utilizeaza pentru evaluarea vaselor sangvine, a parenchimului
cerebral, urechii medii si interne etc.
 Coloana vertebrala - se investigheaza foarte bine prin IRM, aceasta metoda dand
informatii foarte precise despre discurile intervertebrale, nervii spinali, integritatea corpurilor
vertebrale, a ligamentelor si a meningelor. De asemenea, in cazuri patologice, aceasta metoda
caracterizeaza foarte bine modificarile produse si extensia lor, fiind o unealta foarte utila pentru
neurochirurgi, neurologi si in recuperarea neuromotorie.
 IRM-ul de san - reprezinta o investigatie de mare ajutor in evaluarea si diagnosticul pozitiv
al complexei patologii mamare. Pacientele sunt investigate in anumite conditii, in functie de
perioada ciclului menstrual. De asemenea, IRM-ul de san este o investigatie foarte importanta
pentru depistarea cancerului de san la barbati.
 Gatul - contine multe elemente viscerale ce pot fi investigate facil prin RMN.
 Cardiac - IRM-ul cardiac evalueaza in amanuntime morfologia si functionalitatea cordului.
 IRM-ul articular - este foarte util in caracterizarea mijloacelor de unire, cartilaje de
acoperire, meniscuri, ligamente, tendoane si a segmentelor osoase ce participa la alcatuirea

9
 articulatiei si detecteaza modificari cum ar fi rupturi de tendoane, ligamente, menisc, intinderi
ligamentare, acumulare fluida, edem, bursite etc.
 Abdomen - tehnica de imagistica prin Rezonanta Magnetica Nucleara ofera informatii
valoroase despre organele abdominale, in special cele parenchimatoase, glande, vase sangvine,
ganglioni limfatici abdominali. Este o metoda de caracterizare superioara a structurii organelor,
fata de Tomografia Computerizata (CT) sau Ecografie, dar trebuie mentionat ca aceste metode
sunt pana la urma complementare si fiecare metoda ofera informatii precise, dar specifice.

O scanare IRM (Imagistica prin Rezonanta Magnetica) este o tehnica nedureroasa care are
avantajul de a evita folosirea razelor X, expunerea la radiatii. Nu exista efecte secundare
cunoscute ale unei scanari RMN. Beneficiile unei scanari RMN se refera la exactitatea in
detectarea anomalii structurale, de compozitie si de functionare ale corpului si la faptul ca poate fi
repetata de oricate ori este nevoie fara contraindicatii.

Pacientii care au orice materiale metalice in interiorul organismului trebuie sa informeze medicul
lor inainte de examen sau sa informeze personalul de specialitate. Materiale metalice, sau
materiale straine (protezele articulare, placi metalice osoase, dispozitive protetice etc.) pot
denatura in mod semnificativ imaginile obtinute prin scanare IRM. Pacientii care au
stimulatoarele cardiace, implanturi metalice, NU pot fi scanati deoarece magnetul deterioreaza
functionalitatea acestor dispozitive. Pacientii cu valve cardiace artificiale vor avea o discutie
preliminara cum medicul specialist in imagistica medicala.
Toate obiectele metalice de pe corp sunt eliminate inainte de investigatia Imagistica prin
Rezonanta Magnetica.

In timpul unei scanari IRM, pacientul se afla in interiorul tubului magnetic. Unii pacienti pot avea o
senzatie de claustrofobie in cursul procedurii. De aceea, pacientii cu antecedente de
claustrofobie trebuie sa specifice acest lucru. Un sedativ usor poate fi administrat inainte de
inceperea procedurii pentru a reduce sentimentul de anxietate si pentru relaxare. Relaxarea este
importanta in cursul procedurii pacientii fiind rugati sa respire normal. Personalul medical este
intotdeauna in apropiere in timpul manevrei. In plus, exista, de obicei, un mijloc de comunicare cu
personalul (cum ar fi o sonerie detinuta de catre pacient), care poate fi utilizat pentru contact, in
cazul in care pacientul nu poate tolera starea de claustrofobie.

Ocazional, este nevoie de injectare de lichide intravenos pentru a imbunatati imaginile care sunt
obtinute. Durata unei scanari prin rezonanta magnetica depinde de zona corpului care este
studiata si poate dura de la 20 de minute (pentru un segment de coloana) pana la o ora
(investigatie de abdomen).

Dupa ce scanarea IRM este finalizata, computerul genereaza imagini vizuale din zona a corpului
care a fost scanat. O selectie din aceste imagini vor fi printate pe film radiologic. Toate imaginile
achizitionate vor fi scrise pe un CD. Rezultatul investigatiei este eliberat de medicul radiolog
imagist care elaboreaza un rezutat detaliat. Interpretarea este apoi transmisa medicului care a
solicitat investigatia IRM. Acesta poate apoi sa discute rezultatele cu pacientul si / sau familia.

 Investigatia Imagistica prin Rezonanta Magnetica (IRM) foloseste campul magnetic,

undele radio si un computer pentru a produce imagini ale structurilor corpului
 Scanarea IRM nu este dureroasa si nu implica radiatii cu raze X

10
 Pacientii cu stimulatoarele cardiace, implant cohlear, nu pot fi scanati cu IRM din cauza
efectului de magnet
 In timpul unei investigatii Imagistica prin Rezonanta Magnetica (IRM) poate sa apara
senzatia de claustrofobie.

Concluzii:

Spectroscopia moleculară este utilizată nu doar in medicina, ci si in alte domenii. Ea oferă, de

asemenea, o metodă analitică precisă pentru găsirea elementelor constitutive într-un material cu

compoziție chimică necunoscută. Într-o analiză spectroscopică tipică, o concentrație de câteva

părți pe milion de oligoelement într-un material poate fi detectată prin spectrul de emisii.

În astronomie, studiul liniilor de emisie spectrale ale galaxiilor îndepărtate a dus la descoperirea

că universul se extinde rapid și izotropic (independent de direcție). Constatarea s-a bazat pe

observarea unei deplasări Doppler a liniilor spectrale.

Bibliografii:
1.https://www.britannica.com/science/spectroscopy/Applications
2.https://www.sciencedirect.com/topics/chemistry/molecular-
spectroscopy

11
3. https://www.scientia.ro/fizica/atomul/6774-cum-functioneaza-
spectroscopia
4. https://www.fizica-cntv.blogspot.com
5. https://www.cdt-babes.ro/articole/rezonanta-magnetica-
nucleara-rmn
6. https://www.incursiuneinratiune.blogspot.com
7.Biofizica medicala.Lucrari practice.Demonstratii.Exercitii.

12