Ursul

Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat
de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu
ciucuri roşii. Masca este condusă de un „ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de
un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În
răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită
pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este
purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar
afla un cult traco-getic.
De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate,
belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani.

Jocul urșilor un obicei arhaic care se practică în ajunul Anului Nou îndeosebi în
Moldova și constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători.
Ceata urătorilor care merg cu ursul este alcătuită din ursari, deghizați în urs, ursari, fluierari,
toboșari, fiecare dintre ei interpretând un anume rol. Uneori în alai pot fi irozi sau mascați.
Jocul ursului își are originea într-un ritual păgân cu origini geto-dacice, în credința
acestora, ursul era un animal sfânt. În jocul ursului acesta moare și învie, evocând motivul
renașteri, în paralelism reînnoirea timpului, anul nou luându-i locul anului vechi.
In unele localități din zona Hârlău, cum ar fi Bădeni, comuna Scobinți, costumul de
urs are doar masca ce se aseamănă cu capul de urs, pielea de urs este  făcută din inflorescență
de stuf. O relicvă din vremuri preistorice a unor civilizații agrare. Ursul era considerat
încarnarea unui  zeu, fapt datorat puterii și inteligenței acestui animal.
Jocul ursului este deosebit de spectaculos. O explozie de culoare și mișcare, de
zgomote infernale de zurgălăi, clopoței, tălăngi, tobe (dobe), fluiere, bici. Uneori partea de
acompaniament muzical este asigurat de o mică fanfară, însă și de fluierași sau
instrumentiști. Muzica este comună alaiurilor cu urși, diferă doar măștile, îmbracămintea
celor din alai. Spectaculoase sunt maștile unor mascați care au coame mari și lungi, facute
din păr de cal (de la coada calului), care au măști înspăimântătoare, centură cu tălangi,
clopoței și zurgălai pe care o mișcă în ritmul muzicii.
Ursarul mascat în urs, în unele alaiuri, are o bâtă noduroasă, lungă. Cei din alai, și cei
care asistă la jocul ursului, trebuie să fie atenți, că pot încasa de la „ursul nervos” , o bâtă
peste picioare. Cei care încasează lovitura nu se supără pe urs, ci pe ei,  că nu au grijă să se
ferească la timp de “animalul” care “se zbate” în „captivitate”. Lumea se amuză când un
ursar din alai încasează o lovitură de bâtă, spunând că este prost, că nu se ferește.
In evul mediu, țiganii ursari, cu alaiul ursului, foloseau urși reali, crescuți și dresați.
Jucau ursul, și dacă cineva avea afecțiuni la coloana vertebrală, dureri de spate, puneau
ursul să-l calce, existând credința că prin puterea lui ursul le lua durerea.
Jocul ursului
Buna seara gospodari!
Venim cu ursul din deal,
Dacă bine și voiți
Ursul nostru să-l primiți!
Na! Na! Na! Martine, na!
Nu te da, nu te muia,
Ca pun mâna pe nuia,
Și nuiaua-i de răchita,
Piele ursului s-o simtă!
Mai tare te-i îngrășa
Si prin case vei juca.
Saltă, saltă tot mai sus,
Ca și anul care-i dus!
Ia apleacă-te în jos,
Să saluți gazda frumos!
Foaie verde de secară,
Să ieși ursule afară!
Foaie verde de stejar
Sănătate, gospodari!
La anu’ și La multi ani!

Ursul Morrr, morrr!

Hai, Martine, la pământ,
Și asculta-mă ce-ți cânt!
Cand erai mai mititel
Erai tare frumușel,
Dar de cand ai crescut mare,
Mă dai jos de pe picioare!
Ursul Moooor, moooor!
Na! Na! Na! Martine na!
Mai întoarce-te așa!
Joacă, joaca, Mos Martine,
Ca-ți dau miere de albine
Joacă, joacă tropotit
Ca țiganul la prășit!
Ursul meu din Spania
L-am adus cu sania!
Joacă, joacă, urs nebun
Că de nu-ți fac pielea scrum!
Merge roata prăvălită.
Ursul joacă ca pe plită,
Na! Na! Na! Martine Na!
Joacă, joacă, nu mai sta!
Foaie verde de brăduț,
Ursul meu cu doi puiuți,
Foaie verde de dudău,
Ursul meu de la Hârlău
A venit la dumneavoastra
Ca sa joace-o ursărească
Na! Na! Na! Martine, na!
Nu te da, nu te muia!
Joacă, joacă, ursule,
Că s-or coace murele,
 Urătura cu ursul sau Jocul Ursului este Hai, Martine, la pământ,
una dintre tradițiile de Anul Nou care s-au
păstrat și în zilele noastre și care marchează Și asculta-mă ce-ți cânt!
perioada dintre Ajunul Crăciunului și până la
Când erai mai mititel
Bobotează. De ce urătură cu ursul? Pentru că
în tradiția veche a multor popoare, ursul era Erai tare frumușel,
un animal sacruși era venerat. Măștile
simbolizau întoarcerea celor morți la mai Dar de când ai crescut mare,
multe popoare, iar la geto-daci, animalul era
văzut ca unul cu puteri magice, tămăduitoare. Mă dai jos de pe picioare!
Jocul Ursului este printre cele mai
Na! Na! Na! Martine na!
spectaculoase jocuri cu măști. Este întâlnit
mai ales în satele bucovinene, practicat mai Mai întoarce-te așa!
mult în zonele de deal decât la câmpie. Jocul
cu măști de urs simbolizează moartea și Joacă, joacă, Moș Martine,
reînvierea naturii, spun antropologii. La
început, masca animalului era făcută din paie Că-ți dau miere de albine
dar mai apoi a ajuns ăs fie din blană de urs Joacă, joacă tropotit
adevărat. Când era din paie, la finele dansului
era aruncată în foc ca simbol al morții și al Ca țiganul la prășit!
renașterii. În Jocul Ursului, în afară de cel
costumat în acest animal, un rol important îl Ursul meu din Spania
are cel care conduce ceata. Ursarii sunt cei
L-am adus cu sania!
care conduc urșii printr-un lanț legat de
capătul ciomegelor ce se prinde apoi de capul Joacă, joacă, urs nebun,
ursului. Toboșarii dau ritmul cu tobele, iar
urșii fac tumbe, se iau la trântă sau chiar Că de nu-ți fac pielea scrum!
mimează că atacă spectatorii. Astăzi, Jocul
Urșilor este menit să alunge spiritele rele, Na! Na! Na! Martine Na!
mesaj inclus în versurile acestui obicei:
Joacă, joacă, nu mai sta!
Bună seara, gospodari!
Foaie verde de brăduț,
Venim cu ursul din deal,
Ursul meu cu doi puiuți,
Dacă bine și voiți
Foaie verde de dudău,
Ursul nostru să-l primiți!
Ursul meu de la Bacău
Na! Na! Na! Martine, na!
A venit la dumneavoastră
Nu te da, nu te muia,
Ca să joace-o ursăarească
Că pun mâna pe nuia,
Na! Na! Na! Martine, na!
Și nuiaua-i de răchit,
Nu te da nu te muia!
Joacă, joacă, ursule,

Că s-or coace murele,

Mai tare te-i îngrășa

Și prin case vei juca.

Saltă, saltă tot mai sus,

Ca și anul care-i dus!

Ia apleacă-te în jos,

Să saluți gazda frumos!

Foaie verde de secară,

Să ieși ursule afară!

Foaie verde de stejar

Sănătate, gospodari!

La anu’ și “La mulți ani!”