Clasificarea undelor

electromagnetice
Realizat de:
Undele electromagnetice
• Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de "ecuaţiile
lui Maxwell" şi apoi descoperite experimental de Heinrich
Hertz.
• Variaţia unui Camp electric produce un camp magnetic
variabil, căruia îi transferă în acelaşi timp şi energia. La rândul
ei, energia câmpului magnetic variabil creat, generează un
câmp electric care preia această energie. În acest fel energia
iniţială este transformată alternativ şi permanent dintr-o
formă (electrică în magnetică şi invers) în cealaltă, iar procesul
se repetă ducând la propagarea acestui cuplu de câmpuri.
Trebuie totuşi subliniat că există în procesul menţionat şi
pierderi de energie (amortizări) ce însoţesc fenomenul.
Curiozități
• In cartea "Electricitatea şi magnetismul", publicată în 1873, James
Clerk Maxwell a prevăzut – drept consecinţă a ecuaţiilor de câmp –
posibilitatea de a genera / detecta unde electromagnetice.
• Ulterior, în anul 1883, George Francis Fitzgerald a observat că
teoria Maxwell sugerează faptul că acest tip de unde poate fi
obţinut prin modificări (variaţii) ale curentului electric.
• In anul 1887 Heinrich Hertz a produs şi – ulterior – a detectat
primele unde radio (numite iniţial, din această cauză, unde
herţiene ; ulterior undele electromagnetice având lungimi de undă
"lungi" au fost rebotezate de către Marconi unde radiotelegrafice).
• Experimentele efectuate de Hertz s-au bazat pe două dispozitive,
la construcţia cărora a depus o muncă titanică.
• Primul dispozitiv este – ceea
ce numim astăzi – eclatorul
lui Hertz, a cărui structură
poate fi urmărită în figura
alaturata.
• Bobina de inducţie
Ruhmkorff avea proprietatea
de a induce în secundar o
tensiune înaltă care – ajunsă
la nivelul sferelor mici –
producea o descărcare
electrică şi (probabil) genera
oscilaţii electromagnetice de
înaltă frecvenţă (de ordinul
50 MHz).
• Existenţa acestor unde
electromagnetice trebuia evidenţiată
experimental, drept pentru care cel
de-al doilea dispozitiv inventat de
Hertz a fost rezonatorul care-i poartă
numele.
• Rezonatorul lui Hertz (pe post de
receptor) a fost amplasat în
apropierea eclatorului.
Experimentele care au stabilit
geometria optimă a acestuia
(adaptată frecvenţei undelor
generate) au durat nouă ani. Ceea ce
s-a obţinut – în primă fază – a fost
observarea unor mici scântei între
cele două sfere ale rezonatorului.
Concluzia a fost că – între cele două
Tipuri de unde electromagnetice
• În funcţie de frecventa sau lungimea de unda cu care radiatia se repetă
în timp, respectiv în spaţiu, undele electromagnetice se pot manifesta
în diverse forme.
• Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul
lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvenţele joase spre cele
înalte:
o radiaţiile (undele) radio
o microunde
o radiaţii hertziene
o radiaţii infraroşii
o radiaţii luminoase
o radiaţii ultraviolete
o radiaţii X (Röntgen)
o radiaţii "γ" (gamma)
Clasificare
 Undele Radio
• Domeniul de frecventa a acestor unde este
cuprins intre zeci de hertzi pana la un
gigahertz (1GHz = 109Hz), adica au
lungimea de unda cuprinsa intre cativa km
pana la 30cm. Se utilizeaza in special in
transmisiile radio si TV.
• Dupa lungimea de unda se subimpart in:
o unde lungi (2Km-600m)
o unde medii (600-100 m)
o unde scurte (100-10 m)
o unde ultrascurte (10 m-1cm).
• Uniunea Internationala a
Telecomunicatiilor, forul care
reglementează telecomunicaţiile prin unde
radio, stabileşte prin convenţie limita
superioară a frecvenţei undelor radio la
3.000 GHz.
Microundele
• Sunt generate ca si undele radio de instalatii electronice.
• Lungimea de unda este cuprinsa intre 30cm si 1mm.
• In mod corespunzator frecventa variaza intre 109—3·1011Hz.
• Se folosesc in sistemele de telecomunicatii si in cercetarea stiintifica la
studiul propietatilor atomilor, moleculelor si gazelor ionizate.
• Se subimpart in unde decimetrice, centimetrice si milimetrice.
• Se mai folosesc si in domeniu casnic.
 Radiatiile infrarosii
• Sunt unde electromagnetice emise de corpurile
calde, fiind si una din cele trei categorii in care
sunt impartite radiatiile solare (radiatiile
infrarosii, lumina vizibila si radiatiile
ultraviolete).
• Ele se obtin prin oscilatiile moleculelor, atomilor
si ionilor, iar amplitudinile lor depind de
temperatura corpurilor si de tranzitiile
electronilor catre invelisurile interioare ale
atomilor, cu nivele energetice inferioare.
• Sunt puternic absorbite de apa sau de alte
substante si produc incalzirea acestora. Si corpul
uman absoarbe aceste raze si percepandu-le ca si
caldura.
• Radiatiile sunt folosite in diferite procese de
incalzire si uscare, in construirea detectoarelor
cu lumina infrarosie, pentru retinerea pozelor pe
filme sensibile la lumina infrarosie, la
fotocopiatori termici.
• Radiatiile infrarosii
cuprind domeniul de
lungimi de unda situata
intre 10-3 si 7,8·10-7m
(3·1011--4·1014Hz).
• In general sunt produse
de corpurile incalzite.
• In ultimul timp s-au
realizat instalatii
electronice care emit
unde infrarosii cu
lungime de unda
submilimetric.
Radiatiile luminoase (vizibile)
• Pot fi percepute de ochiul uman
fiind emise de stele, lampi cu
filamente incandescente a caror
temperatura poate atinge 2000
- 3000˚C, tuburi cu
descarcaturi de gaze, arcuri
electrice.
• Emisia luminii se obtine in
urma tranzitiilor electronilor pe
nivele energetice inferioare
atomilor.
• Lungimile de undă corespunzătoare se plasează în
domeniul 400 - 780 nm. Cele mai multe surse nu
radiază lumină monocromatică (lumină de o singură
culoare, având o frecvenţă / lungime de undă unică).
Ceea ce se numeşte lumină albă este un amestec al
tuturor culorilor din spectrul vizibil.
• Sursele de lumină diferă în funcţie de maniera în care se
realizează transferul de energie de la sarcini electrice
(electroni) la unda emisă. Astfel, dacă energia provine de la
căldură, atunci sursa se numeşte incandescentă. Dacă
energia iniţială este de altă natură (chimică sau electrică)
sursa se numeşte luminescentă. Un caz particular de sursă
monocromatică şi directivă este reprezentată de laser.

• Pentru fiecare mod de a produce lumina există şi un mod

particular de a o detecta (aşa cum căldura produce lumină
incandescentă, la rândul ei lumina incandescentă - când este
detectată - produce căldură măsurabilă).
Radiatiile ultraviolete
• Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in domeniul 3,8·10-7m si
6·10-10 m.
• Este generata de catre moleculele si atomii dintr-o descarcare electrica in gaze.
• Soarele este o sursa puternica de radiatii ultraviolete. Radiatiile continute in
lumina solara se absorb in mare parte in stratul superior al atmosferei (stratul
de ozon). Cu cat altitudinea creste, cu atat cresc radiatiile ultraviolete.
• Acestea duc la schimbari la nivelul pielii: pigmentare, ardere, cancer.
• Lumina ultravioleta incurajeaza formarea vitaminei D si omoara bacteriile .
• Este de asemenea utila in dermatologie, la iluminatul fluorescent si la instalatii
de numerotare in industrie.
• Radiatiile se obtin in urma tranzitiilor electronilor de pe nivele cu energii mari
pe nivele cu energii mici.
• Radiatiile ultraviolete sunt emise atat de soare
cat si de corpuri incalzite puternic si vaporii de
mercur din tuburi de sticla speciala de cuart
(care nu absoarbe acest tip de radiatii).
Radiațiile X
• Razele X sunt radiaţii
electromagnetice ionizante, cu
lungimi de undă mici, cuprinse între
0,1 şi 100 Å (å ö ngstrm ).
• În timpul unor experimente,
fizicianul german Wilhelm Conrad
Rontgen, bombardând un corp
metalic cu electroni rapizi, a
descoperit că acesta emite radiaţii
foarte penetrante, radiaţii pe care
lea denumit raze X. Radiaţiile X au
fost numite mai târziu radiaţii
Roentgen sau Röntgen.
 Obtinerea razelor X – in laborator
• Razele X se pot obţine în tuburi electronice vidate, în care
electronii emişi de un catod incandescent sunt acceleraţi
de câmpul electric dintre catod si anod (anticatod).
Electronii cu viteză mare ciocnesc anticatodul care emite
radiaţii X. Electronii rapizi care ciocnesc anticatodul
interacţionează cu atomii acestuia în două moduri:
o electronii, având viteză mare, trec prin învelişul de
electroni al atomilor anticatodului şi se apropie de
nucleu.
o nucleul, fiind pozitiv, îi deviază de la direcţia lor iniţială.
o când electronii se îndepartează de nucleu, ei sunt frânaţi
de câmpul electric al nucleului; în acest proces se emit
radiaţii X.
• La trecerea prin învelişul de electroni al atomilor
anticatodului, electronii rapizi pot ciocni electronii
atomilor acestuia. În urma ciocnirii, un electron de pe un
strat interior (de exemplu de pe stratul K) poate fi
dislocat. Locul rămas vacant este ocupat de un electron
aflat pe straturile următoare (de exemplu de pe straturile
L, M sau N). Rearanjarea electronilor atomilor
• Au frecvente mari si sunt folosite
pentru realizarea radiografiilor
medicale, deoarece sunt
absorbite diferit de muschi si
oase si impresioneaza placile
fotografice.

• Radiatiile sunt folosite si in

scopuri terapeutice, deoarece
ajuta la combaterea dezvoltarii
tesuturilor celulare bolnave.

• Produc fluorescenta unor

substante.
Proprietatile radiatiilor X
• In vid ele se propagă cu viteza luminii;
• Impresionează plăcile fotografice;
• Nu sunt deviate de câmpuri electrice şi magnetice;
• Produc fluorescenţa unor substanţe (emisie de lumină);
• Sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu
impresionează ochiul omului;
• Pătrund cu uşurinţă prin unele substanţe opace pentru
lumină, de exemplu prin corpul omenesc, lamele metalice cu
densitate mică, hârtie, lemn, sticlă ş.a., dar sunt absorbite de
metale cu densitatea mare (de exemplu: plumb). Puterea lor
de pătrundere depinde de masa atomică şi grosimea
substanţei prin care trec.
Razele gamma
• Radiaţia sau razele gamma sunt unde electromagnetice de
frecvenţe foarte înalte produse de interacţiuni între
particule subatomice, cum ar fi la dezintegrările
radioactive sau la ciocnirea şi anihilarea unei perechi
electron - pozitron.
• Sunt emise in procesele de dezintegrare nucleara si in
reactiile nucleare din soare, stele (acestea sunt absorbite
de atmosfera) si in reactoarele nucleare terestre.
• Sunt cele mai penetrante, avand frecvente si energiile cele
mai mari.
• Sunt folosite in defectoscopie, pentru sterilizare si in
medicina (tratarea cancerului).