Sfera cerească

Când studiem cerul înstelat,

observăm că toate corpurile cerești
sunt aranjate pe o calotă sfrică în
centrul căreia se află observatorul.

Calota sferică imaginară pe care

sunt aranjaţi aştrii se numeşte
boltă cerească.
Sfera cerească, este o sferă imaginară cu raza infinit în centru căreia
se află observatorul, sferă pe care se proiectează poziţiile aştrilor
cereşti.
Elementele sverei
cereşti
 Р – polul Nord al
lumii Z - Zenit

Axa
Lumii Orizontul
matematic

N – punctul
cardinal nord

S – punctul
cardinal sud
Meredianul
ceresc
Р’ – polul Sud al
lumii
Linia miază zi şau
meridiana locului
Z’ - nadir
 Culminarea
corpurilor cereşti
Aştrii măşcându-se în jurul axei lumii, descriu
paralelele. În aşa mod stelele intersectează
meridianul ceresc de două ori în zi

Culminara este trecerea astrului

prin meridianul ceresc.
 P

N S

P’
 Culminarea corpurilor cereşti
În decurs de o zi au loc două culminări:
Culminare superioară
Culminare inferioară
Dacă astrul studiat este Soarele, atunci:
culminarea superioară are loc la ora 12 după timpul local şi este numită
MIAZĂ ZI ADEVĂRATĂ
culminarea inferioară are loc la ora 24 dup timpul local şi este numită
MIAZĂ NOAPTE ADEVĂRATĂ

Pentru stelele ce nu apun ambele

culminaţii sunt situate deasupra
orizontului.
Pentru stelele ce nu răsar ambele
culminaşii sunt situate sub orizont
şi sunt ivizibile pentru observator.
 Coordonatele
orizontale
Svera cerească, prin liniile imaginare, aduce un aport
fundamental în determinarea coordonatelor corpurilor
cereşti
În sistema de coordonate orizontale, poziţia corpului
ceresc se determină cu cuplul de de cordonate:
h- înălţimea astrului, ce se măsoară de la linia orizontului
pînă la corpul ceresc;
A- azimutul astrului, ce se măsoară de la punctul cardinal
(S) în direcţia acelor de ceasornic pe linia orizontului
până la verticala astrului.
 Z
P

h
N S
А

Cercul vertical
al înălţimii

P’
Z’
 Coordonatele orizontale
Z
P

h
N S
А

Azimutul variază:
Înălţimea variază : P’
de la 0° până la +90° (deasupra orizontului) de la 0° până la
de la 0° până la -90° (subt orizontul matematic) Z’ 360°
 Coordonatele
ecuatoriale
Din cauza rotrii Pămuntului toţi aştrii se deplasează pe bolta
cerescă. Cu timpul poziţa stelelor se modifică cât faţă de
orizont, atât şi faţă de punctul cardinal sud. Din acest motiv
coordonatele orizontale nu sunt perfecte pentru determinarea
poziţiilor corpurilor cereşti, sau călătoriile cosmice.

Sistemul de coordonate ce este liber de timpul ziliei

şi de poziţia observatorului este numit coordonate
ecuatoriale
 Ecuatorul
ceresc
 - declinarea P
α –ascensiunea
de dreapta

E

N S
Punctul α
Echinopţiului de
primăvară W
ɤ

Cercul de
declinare
P’
 Coordonate cereşti

“Declinarea astrului” se măsoară cu distanţa unghiulară de

la ecuator spre nord, sau spre sud, până la stea şi ea valori:
de la 0° până la +90° (deasupra ecuatorului)
de la 0° până la -90° (subt orizontul ecuator)

“Ascensiunea de dreapta” se măsoară de

la punctul echinopţiului de primăvară până
la cercul declinaţiei astrului.
24 h  360 0 360 0  24 h
1h  150 15 0  1h “Ascensiunea de dreapta ” se
10  4 m măsoară de la 0° până la 360°
1  15
m
sau de la 0 ore până la 24 ore.
1  4 s
1  15
s
 Ecliptica

Ecliptica este calea parcursă de Soare pe bolta

cerească timp de unan.

21 martie ecliptica intersectează ecuatorul

în punctul echinopţiului de primăvară-se
mai spune primăvară adevărată.
21 septembrie ecliptica intersectează
ecuatorul în punctul echinopţiului de
toamnă-se mai spune toamnă adevărată.
Ecliptica
22 iunie – punctul solstiţiilui
de vară, cea mai mare zi în
an

22 decembrie – punctul
solstiţiului de iarnă, cea
mai mare noapte în an

21 martie - punctul
echinopţiului de primăvară

21 septembrie – punctul
echinopţiului de toamnă