Ecliptica

REALIZAT: SEREMET ALEXANDRU

 Ce este eliptica

Ecliptica este cercul mare al sferei cerești, care rezultă din intersecția acesteia cu
un plan paralel cu planul ecliptic. Acesta este planul de mișcare al Pământului în
jurul Soarelui și este format de direcția ce unește centrul Soarelui cu centrul de
greutate Pământ-Lună și direcția de mișcare a acestui centru în jurul Soarelui.
Ecliptica este deci traiectoria anuală aparentă a Soarelui prin constelațiile
zodiacului. Planul ecliptic este înclinat actualmente cu un unghi de 23,4˚ față de
planul ecuatorului ceresc, acest unghi schimbându-se datorită fenomenelor de
precesie și nutație. Ecliptica intersectează ecuatorul ceresc în punctul vernal și
punctul autumnal;
Orbita reală a Pământului în spațiu.
 Ecliptica este calea pe care pare să o urmeze Soarele pe cer în decursul unui
an.
 Poziția și mișcarea astrelor în raport cu
ecliptica

Cele mai multe planete din Sistemul Solar au o orbită care este puțin înclinată relativ la
planul eclipticii. Zodiacul se găsește tot de-a lungul (de o parte și de alta) planului eclipticii.

 Planul eclipticii este înclinat în raport cu ecuatorul ceresc, cu un unghi numit înclinarea
eclipticii și care este egal cu circa 23°26’15”; acest unghi exprimă înclinarea axială a
rotației Pământului în raport cu normala la planul orbitei sale
 Deoarece sunt circa 365,24 de zile într-un an tropic și 360 de grade într-un cerc, Soarele
pare să se deplaseze de-a lungul eclipticii cu viteza de 1°/zi. Această mișcare de la Vest la
Est este desigur contrară mișcării aparente de la Est la Vest a sferei cerești.
 Puncte particulare ale eclipticii

 Ecliptica și ecuatorul ceresc se întretaie în două puncte, vizavi unul de celălalt: echinocții și
solstiții.
 Se numesc echinocții momentele în care Soarele apare în aceste puncte (adică, din punct de vedere
heliocentric, când Pământul se situează pe aceste puncte ale orbitei sale)
 În acele momente ziua și noaptea durează fiecare aproximativ 12 ore, iar acest lucru este valabil
pentru orice loc de pe globul pământesc. Una dintre aceste intersecții se numește punct vernal. El
corespunde poziției Pământului pe orbita sa la echinocțiul de primăvară și constituie punctul de
plecare a măsurărilor unghiulare ale punctelor eclipticii. Cealaltă intersecție este punctul autumnal
 Punctul de pe ecliptică care este cel mai la nord de ecuatorul ceresc se numește solstițiu de vară în
emisfera nordică / emisfera boreală și solstițiu de iarnă în emisfera sudică / emisfera australă.
 Aceste denumiri sunt inversate când Soarele este la punctul cel mai la sud al ecuatorului ceresc cu
Pământul.
 Noduri
 Punctele în care orbita unui astru din Sistemul Solar taie planul eclipticii se
numesc noduri. În mișcarea sa în jurul Pământului, care se rotește în jurul
Soarelui, Luna taie și ea planul eclipticii în două noduri. Dacă o Lună nouă sau o
Lună plină se produce în dreptul unui nod, rezultă o eclipsă, deoarece în acest
caz Luna, Pământul și Soarele sunt aliniate în planul eclipticii. Planul eclipticii
este numit astfel din cauză că în acest plan se observă eclipsele. Planul ecliptic
este frecvent numit și plan al eclipticii și poate fi definit astfel: este planul care
conține centrul de gravitate al Soarelui și centrul de gravitate al Pământului care
se rotește în jurul Soarelui; acest plan este proiectat la infinit și servește la
definirea sistemului de coordonate pentru reperarea stelelor.
Planul eclipticii este vizibil pe
această fotografie luată în timpul
misiunii Clementine. Această
minunată imagine scoate în
evidență (de la dreapta la
stânga): Luna iluminată de clarul
de Pământ, Soarele care răsare
pe fața ascunsă a Lunii, și
planetele Saturn, Marte și
Mercur (cele trei puncte albe din
stânga).