Sfera cerească

Sfera cereasca este o notiune importanta in astronomie, referindu-se la imaginea

imaginara a intregului cer vazut de un observator de pe suprafata Pamantului. Acesta este un
model simplificat si abstract al cerului, utilizat pentru a descrie pozitiile si miscarea stelelor,
planetelor si altor obiecte ceresti.

In sfera cereasca, Pamantul este considerat centrul, iar toate stelele si obiectele ceresti
sunt plasate pe o sfera imaginara cu raza infinita, numita sfera cereasca. Aceasta sfera cereasca
este impartita in doua emisfere, emisfera nordica si emisfera sudica, de catre linia orizontului -
linia imaginara care separa cerul vazut de pe pozitia observatorului in doua parti egale.

Pe sfera cereasca, se poate defini un sistem de coordonate sferice, cu polul nord si polul
sud fiind cele doua puncte de intersectie ale axei Pamantului cu sfera cereasca. Linia imaginara
care leaga cele doua poluri este axa polara si este folosita pentru a defini directia nord-sud pe
sfera cereasca. Pe de alta parte, ecuatorul ceresc este linia imaginara care se afla la o distanta
egala fata de cele doua poluri, iar directia est-vest este data de aceasta linie.

Un alt concept important in sfera cereasca este coordonata azimutala. Aceasta este
folosita pentru a determina pozitia unui obiect pe sfera cereasca si este masurata in grade,
incepand cu nordul si apoi de-a lungul orizontului in sensul acelor de ceasornic. De exemplu,
daca un obiect se afla la 45 de grade sud de est, atunci coordonata sa azimutala este de 135 de
grade.

Coordonata altitudinala este si ea importanta pe sfera cereasca, reprezentand unghiul

dintre orizont si pozitia unui obiect de pe sfera cereasca, masurat in grade. Daca un obiect se afla
la 30 de grade deasupra orizontului, atunci coordonata sa altitudinala este de 30 de grade.

Sfera cereasca este un instrument important pentru astronomi, deoarece permite

localizarea si identificarea stelelor si planetelor in functie de pozitia lor pe sfera cereasca.
Astronomii folosesc instrumente precum planisfera sau programul de astronomie pentru a
identifica pozitia stelelor si planetelor pe sfera cereasca la o anumita ora si data.

Pentru a converti coordonatele de pe sfera cereasca in coordonate terestre (latitudine si

longitudine), este necesar sa cunoastem longitudinea observatorului si ora exacta a observatiei.
Astfel, putem folosi urmatoarele formule:

Latitudine = 90° - unghiul de inaltime;

1|Page
Longitudine = unghiul azimutal / (15° pe ora) – T, unde T este ora locala a observatiei, exprimata
in ore de la miezul noptii. Pentru o observatie facuta la ora 23:00, T ar fi 23/24.

Aceste formule sunt utile in astronomie pentru localizarea si identificarea pozitiei

obiectelor pe sfera cereasca si pentru a determina latitudinea si longitudinea unui loc pe Pamant.

Sfera cereasca poate fi reprezentata si printr-un diagrama, numit si planisfera sau harta
cerului, care este o proiectie a cerului pe o suprafata plana. Aceasta harta poate fi folosita pentru
a identifica si localiza pozitia stelelor, planetelor si altor obiecte astronomice pe cer.

Pe harta cerului, coordonatele sferice sunt reprezentate de linii imaginare numite cercuri
de declinatie si de ascensionare dreapta. Cercurile de declinatie sunt circumferinte care se
intersecteaza la polii nord si sud ai sferelor cerești. Ele reprezinta echivalentul latitudinii terestre,
masurand distanta unui obiect de la ecuatorul ceresc (echivalentul ecuatorului terestru).

Cercurile de ascensionare dreapta sunt circumferinte care se intersecteaza la punctul de

primavara si punctul de toamna (punctele echinoxiale). Ele reprezinta echivalentul longitudinii
terestre, masurand distanta unui obiect de la punctul de primavara. Acestea sunt marcate in ore
pe o diagrama, incepand de la punctul de primavara, astfel incat putem folosi aceasta harta
pentru a determina ora siderala (timpul stelar), care este ora bazata pe rotatia Pamantului in
raport cu stelele.

Pe harta cerului, constelatiile sunt grupuri de stele care formeaza forme si figuri
recunoscute. Aceste constelatii au fost denumite si clasificate inca din antichitate. Ele sunt utile
pentru a identifica obiecte astronomice si pentru a naviga pe sfera cereasca.

O alta aplicatie importanta a sfera cereasca este ca instrument pentru determinarea

latitudinii si longitudinii unui loc de pe Pamant. Observand pozitia unui obiect pe sfera cereasca
si cunoscand ora exacta, putem determina latitudinea si longitudinea observatorului. De exemplu,
daca observam ca Polaris (Steaua Nordului) se afla la 30 de grade deasupra orizontului, putem
deduce ca suntem la o latitudine de aproximativ 30 de grade nord.

Sfera cereasca poate fi utilizata si pentru a studia miscarea aparenta a Soarelui pe

parcursul unui an. Soarele se deplaseaza de-a lungul eclipticii, care este un cerc imaginar pe sfera
cereasca care intersecteaza ecuatorul ceresc la doua puncte numite punctele echinoxiale. Aceste
doua puncte reprezinta momentele in care durata noptii si a zilei sunt egale pe intregul glob. In
plus, miscarea aparenta a Soarelui pe sfera cereasca permite stabilirea calendarului si a orelor de
rasarit si apus al Soarelui.

În concluzie, sfera cerească este o imagine ideală a cerului care ne ajută să înțelegem
poziția și mișcarea stelelor și a planetelor. Observarea cerului noaptea ne poate ajuta să
identificăm constelațiile, să ne orientăm cu ajutorul stelei Polare și să înțelegem mișcarea

2|Page
Pământului în jurul Soarelui și a axei sale de rotație. Prin urmare, studierea sfera cerească poate
fi un instrument util pentru a ne ajuta să înțelegem și să ne conectăm cu universul în care trăim.

Nume si prenume: Irimia Patricia-Cristina.

Grupa: 222.

3|Page