Astronomia este o știință naturală care studiază obiecte și fenomene cerești. Folosește matematica, Astronomia este una dintre fizica și chimia pentru a explica originea și cele mai vechi științe naturale. evoluția lor. Printre obiectele de interes se Civilizațiile timpurii din istoria numără: planete, sateliți naturali, stele, înregistrată au făcut observații nebuloase, galaxii și comete. metodice despre cerul nopții. Acestea includ babilonienii, grecii, indienii, egiptenii, chinezii, Maya și multe popoare indigene antice din America. Astronomia profesionistă este împărțită în două ramuri: observațională și teoretică. Astronomia observațională este concentrată pe achiziționarea de date din observațiile obiectelor astronomice. Aceste date sunt apoi analizate folosind principii de bază ale fizicii. Astronomia teoretică este orientată spre dezvoltarea de modele computerizate sau analitice pentru a descrie obiecte și fenomene astronomice. Aceste două câmpuri se completează reciproc. Astronomia teoretică încearcă să explice rezultatele observaționale, iar observațiile sunt folosite pentru a confirma rezultatele teoretice. Constelatiile Constelațiile sunt grupuri de stele care sunt percepute ca fiind conectate vizual pe cerul nopții. Acestea au fost numite și asociate cu mituri și legende încă din cele mai vechi timpuri. În prezent, există 88 de constelații recunoscute oficial de Uniunea Astronomică Internațională. Sferă cerească și elementele ei Sfera cerească este o imagine abstractă a cerului Coordonatele sferice: Sfera cerească este care îl înconjoară pe observatorul de pe Pământ. împărțită în coordonate sferice pentru a ajuta Este utilizată pentru a descrie pozițiile obiectelor la localizarea și descrierea pozițiilor obiectelor cerești. Cele două coordonate principale sunt cerești și a face observații astronomice. ascensiunea dreaptă și declinația, care sunt Imaginea sferică: Sfera cerească este o imagine echivalente cu longitudinea și latitudinea sferică a cerului, cu Pământul în centrul său. Este terestră. imaginată să înconjoare observatorul în toate Mișcarea aparentă a obiectelor cerești: Pe direcțiile, iar limitele sale sunt marcate de linia sfera cerească, toate obiectele cerești par să orizontului și de linia zenitului (punctul deasupra se miște în jurul Pământului de la est la vest. capului observatorului) Această mișcare aparentă este cauzată de mișcarea reală a Pământului în jurul Soarelui. În figura 8.15 dreapta ZZ care trece prin centrul O mare al sferei cerești în direcția forței de greutate se numește verticala locului.Ea intersectează sfera cerească în: Zenit Z și punctul diametral opus nadir Z.
Cercul mare al sferei cerești SWNES al
cărui care plan este perpendicular pe verticală ZZ se numește orizontul adevărat sau matematic. Axa PP în jurul căreia are loc mișcarea aparenta a sferei cerești este numită axa lumii. Aceasta este paralelă sau coliniara cu axa de rotație a Pământului ea intersectează suprafața sferei cerești în două puncte:numite polul nord al cerului P și Polul sud al cerului P. Drumul anual aparent al soarelui pe sfera cereascăeste numită ecliptică. Axa de rotație a Pământului nu este perpendiculară pe planul orbitei sale ci e înclinată cu un unghi de 66’34 În consecință planurile ecliptice formează un unghi з =23’26’cu planul ecuatorului ceresc Sistemele de coordonate cerești culminația a aștrilor echinocțiile și solstițiile. Coordonatele cerești orizontale sunt înălțimea astrului deasupra orizontului h și azimutul A. Cercul mare al sferei cerești, ZMZ care trece prin Zenit Z prin astrul M și nadir Z se numește cercul vertical al astrului M. Înălțimea h a astru este unghiul mon dintre planul orizontului matematică și direcția spre astru OM Coordonatele cerești orare coordonatele acestui sistem sunt declinații б și unghiul orar t,cercul mare al cerești PMP care trece prin poli lume și prin astru M se numește cercul orar sau cercul declinație al astrului M.
Declinațiile a unui astru este
unghiul dintre planul ecuatoriul ceresc și direcția spre astru. Unghiul orar t este unghiul diedru între planul meridianului ceresc și planul cercului orar al astrului Culminația aștrilor . Fenomenul de trecere a unui astru prin meridianul ceresc se numește culminația astrului. Culminația este superioară atunci când astru intersectează partea superioară a meridianului ceresc PZQSP. Culminația este inferioară astru intersectează partea inferioară a meridianului ceresc PNQZP
Momentul culminației superioare a soarelui se
numește amiază adevărat iar momentul culminația inferioară miezul nopții adevărat Echinocțiile și solstițiile. În mișcarea sa anuală aparentă pe ecliptică soarelui trece la 21 martie din emisfera de sud a sferei cerești în cea de Nord prin punctul Vernal . Aceasta este ziua echinocțiului de primăvară când durata zilei este egală cu cea a nopții în ziua echinocțiul de toamnă la 23 septembrie soarele trece din emisfera de nord în cea de sud a cerului prin punctul autumnal . Punctele ecliptice situate la 90 ° de punctele echinoctiale,se numesc puncte solstitiale e de mână. Mișcare periodică a pământului și a lunii . Eclipsele de soare. fazele lunii . Soarele este de circa 400 ori mai eclipsele de soare și de lună mare în diametru decât luna în același timp soarele este aproximativ de 400 de ori mai departe de pământ ca luna. În consecință atunci când aceste corpuri se aliniază lună poate să acopere o parte sau tot discul solar și atunci are loc cu eclipsa de soare. Mișcarea lunei Luna efectuează o mișcare de revoluție în jurul Pământului pe orbită eliptică în 27.23 două de zile această perioadă fiind numită lună SIDERALa Eclipsele de lună atunci când luna în faza de Lună plină uneori intră în conul de umbră al pământului se produce o eclipsă de lună eclipsele de lună pot fi totale și parțială umbra pământului în are forma unui con convergent care la distanța medie pământ lună are în secțiunea diametrului de 2,5 ori mai mare decât diametrul lunii de aceea eclipsă de lună au durată destul de lungă. Mulțumesc pentru atenție