Marcel Jinca Aurelia Idita

STELE ŞI CONSTELAŢII
Ghid pentru observarea stelelor şi a corpurilor de cer profund

Bumbeşti-Jiu
2014
STELE ŞI CONSTELAŢII
Ghid pentru observarea stelelor şi a corpurilor de cer profund

Redactori: MARCEL JINCA şi AURELIA IDITA

Tehnoredactor: AURELIA IDITA
Coperta: ALEXANDRU DUMBRĂVEA

Tel: 0720 551 122, 0764 612 767

e-mail: jincamarcel@gmail.com, carte.astro@gmail.com

Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă în orice
formă sau prin orice mijloace, fără acordul editorului.

Copyright © 2014, Marcel Jinca

ISBN 978-973-0-16848-8
 Mulţumiri

Prima persoană căreia îi transmit mulţumirile mele este prietenul Raul Truta, care
a lansat ideea apariţiei unei astfel de cărţi pe care amatorii de astronomie să o poată fo-
losii cu uşurinţă în timpul şedinţelor de observaţii.
Îi salut pe vechii mei prietenii, parteneri la şedinţele de observaţii - Marian Achim,
Dan Nicolcioiu şi Emil Fruntelată pentru fotografiile care au fost introduse în acest ma-
terial.
În fine, îmi exprim recunoştinţa devotaţilor colaboratorilor, Dana Jinca şi Alexan-
dru Calianu pentru sprijinul acordat la organizarea materialelor şi procesarea imagini-
lor.

Dorim să menţionăm că, la elaborarea secţiunii 2.4 de la capitolul 2, am fost spriji-

niţi Guillermo Torres de la Harvard College Observatory (HCO), membru al Diviziei
Stele şi astrofizică stelară.
 CAPITOLUL 1

CUNOŞTINŢE DE BAZĂ
1.1. SFERA CEREASCĂ
Într-o noapte senină, prima impresie atunci când privim spre cer, este că el are forma de
boltă şi că locul în care ne aflăm este centrul unei sfere. În orice loc de pe glob, la un moment
oarecare, putem vedea jumătate din sferă din punctul nostru de observaţie. A doua jumătate
este invizibilă, fiind situată sub linia orizontului. Această sferă de rază arbitrară a primit numele
de sferă cerească şi reprezintă locul geometric al tuturor punctelor egal depărtate de centrul
sferei. Deoarece corpurile cereşti sunt situate la distanţe foarte mari, ele apar ca fiind situate
toate la aceeaşi distanţă, aşezate dezordonat pe această sferă.
Dacă privim câteva ore cerul înstelat în direcţia unei stele strălucitoare, luând ca reper
acoperişurile clădirilor sau coroanele copacilor, avem impresia că sfera cerească, în întregimea
ei, se roteşte de la est la vest. Desigur, rotaţia nu este reală, ci este o consecinţă a mişcării de
rotaţie a Pământului care, este constantă, uniformă şi durează 24 de ore.

Fig. 1 Punerea în evidenţă a mişcării aparente diurne a sferei cereşti.

Datorită acestei mişcări vedem că stelele descriu cercuri paralele ale căror centre se află
situate pe o dreaptă numită axa lumii. Această axă este prelungirea axei de rotaţie a Pământului
pe sferă şi acolo unde se intersectează se află polii cereşti. Mişcarea diurnă a sferei cereşti este
deci, deplasarea aparentă a aştrilor de la est la vest. Aspectul general al mişcării diurne a unui
astru depinde de latitudinea locului de observaţie, iar aspectul acestei mişcări pentru un astru
dat depinde de latitudinea observatorului dar şi de declinaţia astrului (Fig. 2). Mişcarea diurnă a
sferei noastre determină răsăritul, culminaţia şi apusul aştrilor.

a. b. c.
Fig. 2 – Mişcarea aparentă a sferei cereşti la trei latitudini diferite: a) la Polul nord; b) la latitudinea de
45° N; la Ecuator.

5
 1.2 . COORDONATE CEREŞTI
În orice carte de astronomie generală se alocă un spaţiu larg în care se explică sistemele
de coordonate folosite în astronomie. Orice astfel de sistem este un sistem de coordonate sferi-
ce şi este caracterizat de două elemente de bază: axa de referinţă, care trece prin centrul sferei
şi planul fundamental care este perpendicular pe axă şi care conţine centrul sferei, cei doi poli
reprezentând intersecţia axei cu sfera. Sistemele de coordonate cereşti sunt necesare pentru
orientarea pe sfera cerească, şi pentru indicarea poziţiei exacte a unui punct de pe această sfe-
ră. Există cinci sisteme de coordonate astronomice şi anume:
- Coordonate orare;
- Coordonate orizontale;
- Coordonate ecuatoriale;
- Coordonate ecliptice;
- Coordonate galactice.
Vom descrie mai jos, sumar, sistemul de coordonate ecuatorial, presupunând că cititorul
are minime cunoştinţe de geografie şi că, în orice moment şi indiferent de locul în care s-ar afla,
ştie direcţia punctelor cardinale şi că măcar odată în timpul orelor de laborator la materia geo-
grafie a avut ocazia să aibă pe bancă, în faţa sa, un glob pământesc.
Ştim cu toţii că orice punct de pe Pământ are poziţia lui exprimată în longitudine şi latitudi-
ne geografică. Longitudinea se măsoară pe cercul ecuatorului care este împărţit în 360°. Cercu-
rile mari care trec prin polii tereştrii şi taie ecuatorul se numesc cercuri meridiane. Un astfel de
cerc mare a fost ales ca meridian de origine (meridianul zero) şi este notat cu 0°, fiind cunoscut
cu numele de meridianul Greenwich. Locul unde acest cerc taie ecuatorul are longitudinea egală
cu zero.
Datorită faptului că Pământul efectuează o rotaţie în 24 de ore, pentru comoditate, prin
convenţii internaţionale s-a optat ca exprimarea longitudinii să fie făcută în ore şi nu în grade, de
aceea cele 24 de diviziuni orare se numesc fuse orare. Distanţa pe ecuator de 15° este egală cu
o oră de fus orar şi se scrie de obicei 1h.
Plecând de la meridianul zero spre est cu 180° se parcurg 12 ore şi valoarea longitudini
exprimată în grade are valoare pozitivă. Plecând spre vest de la meridianul zero până la 180° se
parcurg alte 12 ore. În acest sens longitudinea în grade are semn negativ. Ţara noastră se află
la est de meridianul Greenwich şi se află pe fusul orar numărul 2. Oraşul Bumbeşti-Jiu, unde se
scriu aceste rânduri, are longitudinea estică de 1h 34m.
Privind globul pământesc mai vedem cercuri paralele cu ecuatorul. Ele se numesc cercuri
de latitudine (paralele) şi determină latitudinea geografică a unui loc de pe glob. Latitudinea se
măsoară în grade, de la ecuator spre cei doi poli. Ea ia valori pozitive în emisfera nordică de la
0° la +90° şi este negativă la sud de ecuator cu valori de la 0° la -90°. Ţara noastră se află în
emisfera nordică, iar Bumbeşti-Jiu are latitudinea nordică egala cu 45°11'.

Diviziuni pentru timp

Un cerc măsoară 24 ore ( h ).

Fiecare oră este împărțită în 60 minute ( m ).
Fiecare minut este împărțit în 60 de secunde ( s ).
Există 3600 secunde în 1h.

Diviziuni pentru unghiuri

Un cerc măsoară 360 grade ( ° ).

Fiecare grad este împărțit în 60 minute de arc ( ' ).
Fiecare minut de arc este împărțit în 60 de secunde de arc ( " ).
Există 3600 secunde de arc în 1°.

Chiar dacă pentru cei avizaţi aceste explicaţii sunt deja rutină şi aparent sunt plicticoase,
pentru cei mai tineri din astronomii amatori, ele îşi pot găsi utilitate în orientare. Aminteam mai
devreme de elementele axă şi plan fundamental. Privind globul pământesc, este uşor de dedus
că axa de rotaţie trece prin cei doi poli şi centrul globului. Planul fundamental este ecuatorul

6
terestru şi el este perpendicular pe axa de
rotaţie. Vă întrebaţi poate, de ce am vorbit
până acum de coordonatele geografice dacă
secţiunea ar trebui să pomenească de coor-
donatele cereşti. Pentru că sistemul de co-
ordonate (cereşti) ecuatoriale este analog cu
coordonatele geografice. Dezvoltând o ex-
plicaţie pe înţelesul tuturor, să facem un
exerciţiu de imaginaţie având globul pămân-
tesc în faţa noastră. Închipuiţi-vă că de pe
acest glob dispar continentele şi oceanele şi
că rămân trasate doar cercurile meridiane şi
cele de latitudine şi că el reprezintă sfera
cerească (noi putând să privim din afara
acestei sfere). În situaţia dată, Pământul
este o sferă mai mică situată la centru sferei
mari. Să prelungim axa polilor sferei mici
până când intersectează sfera cerească.
Deci polii tereştri coincid cu polii cereşti. Să
facem la fel şi pentru toate cercurile meridia-
ne şi paralele. Ecuatorul are şi el prelungirea
Fig. 3 – Demonstrarea legăturii între coordonatele
lui şi coincide cu ecuatorul ceresc. La fel ca geografice şi coordonatele cereşti ecuatoriale.
şi pe ecuatorul terestru, ecuatorul ceresc
măsoară 360°.
1.2.1. Pe sfera cerească (pe ecuator) se măsoară ascensia dreaptă (analog longitudinii te-
restre). Distanţa de 15° pe ecuatorul ceresc este egală cu 1h în ascensie dreaptă. Proiecţia me-
ridianului Greenwich pe sferă este originea ascensiilor drepte. Punctul de pe cer unde proiecţia
meridianului Greenwich taie ecuatorul ceresc este întretăiat şi de un alt cerc mare care defineşte
planul ecliptic şi care este înclinat pe planul ecuatorului ceresc sub un unghi de 26°21' se nu-
meşte punct vernal şi se notează litera gre-
cească γ (gamma). Aici se află Soarele la
echinoxul de primăvară. Din acest punct se
măsoară ascensia dreaptă plecând spre est
de la 0h la 24h. Diametral opus punctului
vernal, se află punctul autumnal. El se află la
valoarea ascensiei drepte de 12h, aici
aflându-se Soarele la echinoxul de toamnă.
1.2.2. Cercurile de latitudine de pe
globul pământesc îşi regăsesc proiecţiile pe
sfera cerească şi se numesc cercuri de de-
clinaţie. Ca şi pe Pământ, de la ecuator spre
polul nord ceresc, declinaţia are semn pozi-
tiv cu valori cuprinse între 0° şi +90°, iar de
la ecuator spre polul sud declinaţia are valori
negative cuprinse între 0° şi -90°.
Atunci când vreţi să găsiţi poziţia unui
astru de pe harta cerului pe sfera cerească
aveţi nevoie de cele două coordonate,
ascensia dreaptă şi declinaţia. Dacă pe o Fig. 4 – Zonele circumpolare şi zonele pentru care
hartă a cerului citim coordonatele stelei aştrii prezintă fenomenul de răsărit, culminaţie şi
Vega (alpha Lyrae), spunem că ea are apus.
ascensia dreaptă egală cu 18h 37m şi declinaţia +38° 47'. După cum veţi vedea în paginile cărţii,
toţi aştrii catalogaţi au înscrise valorile RA şi Dec, fără de care nu am putea să-i identificăm,
neştiind în ce direcţie a cerului să ne îndreptăm instrumentele de observaţie.
Acum că suntem la finalul acestui interesant exerciţiu de imaginaţie, mai trebuie să spu-
nem câteva rânduri legate de zonă aparte de pe sfera cerească. Facem aceasta acum pentru că

7
am pomenit deja de coordonatele geografice şi cele cereşti.
Pentru noi, locuitorii din emisfera nordică este vizibil polul nord ceresc. Acesta este situat
în imediata apropierea a stelei Polaris (alpha Ursae Minoris), numită şi steaua polară. Dacă lati-
tudinea medie a ţării noastre este 45°, înseamnă că steaua polară este situată la 45° faţă de
zenit şi la tot atâtea grade înălţime faţă de orizont. Stele care au declinaţia mai mare de 45° nu
apun niciodată pe parcursul unui an de zile. Ele se numesc stele circumpolare. Se trage conclu-
zia că stelele considerate circumpolare depind de latitudinea geografică a locului de observaţie
şi de declinaţia stelei. Să luăm două oraşe cu latitudini extreme din ţara noastră: Zimnicea cu
latitudinea = 43°09' şi Satu Mare cu latitudinea = 47°48'; pentru acestea putem concluziona:
pentru zimniceni steaua polară este mai jos faţă de orizont decât pentru sătmăreni. Luând de
exemplu, steaua Capela (alpha Aurigae), ea este pentru sătmăreni stea circumpolară, pe când
pentru zimniceni nu este, ea prezentând fenomenul de răsărit, culminaţie şi apus.

1.3. MĂSURAREA UNGHIURILOR PE SFERA CEREASCĂ

Dacă privim spre nord, rotindu-ne
spre est, continuând spre sud, trecând
prin vest şi ajungând cu faţa din nou la
nord, am parcurs 360°. Bolta cerească,
aşa cum o percepem noi este o
jumătate din sferă. Prin urmare, din
orice punct de pe linia orizontului până
deasupra capului – numit zenit – am
parcurs 90°. Diametrul aparent al Lunii
sau al Soarelui măsoară fiecare, apro-
ximativ jumătate de grad. Dar cum
Fig. 5 – Posibilitatea de măsurare aproximativă a distan-
ţelor unghiulare, pe sfera cerească, cu ajutorul mâinii. putem măsura distanţele aparente
dintre stele? Pentru acest lucru este
suficient să întindem unul din braţe şi să ne ajutăm de degetele de la mână realizând câteva
configuraţii ca în Fig. 5. După cum se vede, vom acoperi 1° cu ajutorul degetului mic. Pentru
măsurarea a 5° ţinem apropiate degetele arătător, index şi inelar. Strângând pumnul vom aco-
peri 10°. Dacă eliberăm degetul mic şi arătătorul, ţinând inelarul şi indexul strânse spre podul
palmei, obţinem o deschidere de 15°. În fine, 25° se obţin între vârfurile degetelor mic şi mare,
ţinute larg desfăcute. Acum, cu aceste unităţi putem sări din stea în stea pentru a identifica ste-
lele şi constelaţiile. În orientarea pe bolta cerească, constelaţiile au un rol important.
Dacă privim spre nord putem determina că distanţa între stelele α şi β din Ursa Major este
de aproximativ 5° şi în aceeaşi constelaţie, distanţa între steaua α şi ζ măsoară 25° şi exemple-
le ar putea continua.

1.4. MAGNITUDINI STELARE

Dacă privim cerul într-o noapte senină şi fără Lună, cu ochiul liber, putem vedea aproxima-
tiv 2500 – 3000 de stele. Cam tot atâtea sunt invizibile pentru că sunt sub linia orizontului. În
afară de acestea există un număr imens de alte corpuri cereşti, roiuri stelare, nebuloase, galaxii
care nu pot fi văzute decât prin instrumentele astronomice de observaţii.
Din prima clipă când ridicăm privirea spre cer constatăm că unele stele sunt abia vizibile,
altele mai strălucitoare şi doar câteva stele sunt foarte strălucitoare. Această strălucire se nu-
meşte magnitudine aparentă. Prin magnitudine aparentă înţelegem intensitatea senzaţiei pe
care o produce energia stelei asupra unui organ receptor.
Primele determinări fotometrice au fost făcute de astronomii antichităţii. Astronomul grec
Hiparcus a împărţit stelele vizibile cu ochiul liber în şase clase de strălucire (cu subdiviziunile
lor) pe care le-a numit magnitudini stelare. Pentru cele mai strălucitoare a atribuit magnitudinea
+1, iar celor aflate la limita vizibilităţii magnitudinea +6. Astfel, cu cât creşte magnitudinea, des-
creşte strălucirea. Această clasificare este folosită şi în prezent, fiind perfecţionată şi extinsă,
graţie marilor telescoape terestre (până la +23), dar şi sateliţilor şi telescoapelor spaţiale (pre-
cum Hubble, Hipparcos, Gaia, etc.) şi a fotografiei mult peste magnitudinea +30.
Conform legii psiho-fiziologice emise de Weber şi Fechner, la mijlocul secolului 19, ochiul
omenesc percepe numai radiaţiile luminoase şi poate să compare strălucirile aparente ale aştri-

8
lor însă, nu poate să şi determine cantitativ intensităţile lor. Magnitudinea vizuală aparentă se
notează cu m sau mv.
În anul 1856, Norman R. Pogson stabilea relaţia dintre magnitudinea vizuală aparentă m şi
strălucirea aparentă I propunând ca diferenţa de strălucire pentru o unitate de magnitudine să fie
2,5 pentru ca la diferenţa de cinci clase, valoarea să fie 100. În temeiul acestei condiţii, logarit-
mul pentru diferenţa de o magnitudine este de 0,4, iar amplitudinea 2,512. Scara de magnitudini
a fost extinsă şi la stelele cu magnitudinea mai mare de şase (vizibile doar cu instrumente optice
de observaţie), precum şi pentru aştri mai strălucitori decât de primă unitate (de exemplu, mag-
nitudine aparentă a stelei Sirius este -1,44m, Venus este planeta cu cea mai mare strălucire şi
are magnitudinea -4,4m).
Dacă I este strălucirea aparentă şi m este magnitudinea aparentă, relaţia stabilită de
Pogson între cele două elemente este:

m = –2,5 lg I sau I = 100,4 (m2 – m1), (1

cu condiţia ca magnitudinii aparente zero să-i corespundă intensitatea 1.

Tabelul 1
Numărul de stele observabile până la m = 21,0
m Nr. vizual Nr fotografic m Nr. fotovizual Nr fotografic
-2,0 0 – 10,0 0,35 × 106 0,27 × 106
6
-1,0 1 – 11,0 0,90 × 10 0,41 × 106
6
0,0 4 – 12,0 2,3 × 10 1,1 × 106
6
1,0 14 – 13,0 5,7 × 10 2,7 × 106
6
2,0 40 – 14,0 14 × 10 6,5 × 106
6
3,0 100 – 15,0 32 × 10 15 × 106
6
4,0 500 400 16,0 71 × 10 33 × 106
6
5,0 1.600 1.200 17,0 150 × 10 70 × 106
6
6,0 4.000 2.900 18,0 300 × 10 140 × 106
6
7,0 15.000 8.300 19,0 550 × 10 280 × 106
6
8,0 42.000 23.000 20,0 1.000 × 10 510 × 106
6
9,0 125.000 62.000 21,0 2.000 × 10 900 × 106

În baza unei convenţii internaţionale s-a hotărât ca originea scării magnitudinilor aparente
să se aleagă în aşa fel încât magnitudinea aparentă a stele polare să fie 2,12, iar pentru aceasta
s-a ales Secvenţa Polară de Nord. Acesta este un grup de 96 de stele, care a fost folosit pentru
a defini magnitudinile stelare și scara de culori. Stele din secvenţă se află într-o zonă de două
grade de polul nord ceresc, ceea ce le face vizibile pentru toată lumea din emisfera nordica.
Propus inițial de către Edward C. Pickering, sistemul a fost folosit între 1900 și 1950. În prezent
a fost înlocuit cu sistemul fotometric UBVRI.

Raportul magnitudine vizuală aparentă – strălucire

Dacă luăm pentru comparaţie două stele oarecare de străluciri I 1 şi I 2 cu magnitudinile m1

şi m2, formula lui Pogson se scrie astfel:

I1
 2,512( m2 m1 )  100,4( m2 m1 )
I2

I1
sau după logaritmul, m2 – m1 , lg  0,4(m2  m1 ) .
I2

Astfel, pentru o diferenţă de 2m diferenţa de strălucire este de 6,31, pentru 3m diferenţa es-

9
te de 15,85, pentru 4m diferenţa este de 39,81 în fine, pentru diferenţa 5m diferenţa de strălucire
este de 100,00.
Să luam pentru exemplu numeric două stele de magnitudine aparentă cunoscută: Pollux
(α Gem) cu m = 1,16 şi Sirius (α CMa) cu m = -1,44 şi să scriem relaţia:

I = 100,4 (1,44 + 1,16) = 10,97 sau 2,512(1,44 + 1,16) = 10,97

rezultă că Sirius este de 11,1 ori mai strălucitor decât Pollux.

Trebuie menţionat însă, că scara magnitudinilor aparente nu ne poate da informaţia dacă o

stea este mai strălucitoare pentru că este mai aproape de noi sau că este mai puţin strălucitoare
pentru că este mai departe.
Cantitatea I exprimă strălucirea stelei aşa cum se vede de la distanţa la care ea se află.
Diferenţele de strălucire depind de distanţa mai mare sau mai mică la care se află stelele, de
intensitatea luminoasă a lor. Este posibil ca două stele de aceeaşi strălucire I, să aibă intensităţi
diferite dacă, şi distanţele lor sunt diferite.
Despre luminozitatea stelelor vom discuta în capitolul 2.

1.5. DISTANŢE ÎN ASTRONOMIE

Este de o importanţă fundamentală ca să cunoaştem distanţelor aştrilor faţă de noi. Dis-
tanţa cunoscută dintre o stea şi Pământ este necesară în furnizarea de informaţii cu privire la
aceasta, cum ar fi: luminozitatea, masa, diametrul. În ciuda numeroaselor încercări de a deter-
mina distanţele stelare, primele rezultate precise au fost obţinute abia în secolul 19.
Calculele din antichitate se bazau pe depărtarea "sferei" pe care sunt stelele. Undeva, în
secolul 9, astronomul şi matematicianul Al Fargani (cunoscut în Europa sub numele Alfarganus)
a încercat o primă determinare a distanţei dintre Pământ şi Marte. Rezultatul a fost de 8.900
raze terestre, adică aproximativ 56,5 milioane de kilometri. Pentru distanţa lui Saturn a găsit
valoarea de 120 milioane de kilometri. El concluzionează: "stele sunt într-o regiune, dincolo de
Saturn". Desigur, ne pot surprinde şi amuza valorile obţinute, văzând că ele sunt mai mici chiar
şi decât distanţa dintre Pământ şi Soare. Cu toate acestea, este o demonstraţie că universul
este imens în comparaţie cu mica noastră planetă.
1.5.1. Pentru tânărul amator, cea mai cunoscută unitate de măsură pentru distanţa la stele
este anul-lumină (al). El reprezintă distanţa pe care o parcurge un fascicul lumină în vid (cu vite-
za de 299.792.458 m/s), în timp de un an de zile. Dacă înmulţim viteza cu numărul de secunde
dintr-un an iulian (31.557.600 secunde) rezultă 9,460.730 × 1015 m, adică aproape 9500 de mili-
arde de km.
1.5.2. Uneori exprimarea în ani-lumină a distanţelor mari este incomodă, motiv pentru care
astronomii au căutat o altă unitate de măsură pentru exprimarea distanţelor. Astfel, a fost intro-
dus parsecul (pc), care este distanţa la care un punct ar avea paralaxa egală cu o secundă de
arc. Între distanţa unei stele şi paralaxa
corespunzătoare exprimată în secunde
de arc π din figura 6 se poate scrie
relaţia

1
r (2
π

1.5.3. Se numeşte paralaxă stelară

anuală unghiul sub care un observator
ipotetic aflat în centrul stelei, ar vedea
raza orbitei terestre atunci când linia
Soare – stea este perpendiculară pe
direcţia Pământ - Soare (Fig. 6).
Pentru determinarea paralaxei,
astronomii măsoară poziţiile unei stele în Fig. 6 – Unghiul de paralaxă şi distanţa la stea.

10
raport cu alte stele aflate în aceeaşi direcţie. Stelele mai îndepărtate au paralaxe foarte mici,
astfel încât acestea par să formeze un fundal constant faţă de care schimbările mici ale stelei
aflate mai aproape să poată fi văzute. Pământul descrie în jurul Soarelui în timp de un an orbita
sa care poate fi asimilată cu un cerc în planul eclipticii, cu centrul în Soare. Din cauza acestei
mişcări a Pământului în timp de un an, o stea nu rămâne fixă faţă de un observator, ci aparent
descrie un cerc pe bolta cerească. Poziţia aparentă măsurată a stelei (la diferenţă de timp de
circa jumătate de an) este raportată la poziţia ei mijlocie S corespunzătoare poziţiei din care este
văzută din Soare. Prin această metodă, în prezent, se pot determina paralaxe până la valoarea
de 0,001". Paralaxa cu cea mai mare valoare, este cea a stelei Proxima Centauri (componenta
B), respectiv 0,742". Pentru distanţe mai mari se aplică alte metode despre care vom vorbi în
secţiunile următoare.
Combinarea acestei metode cu utilizarea de instrumente de măsurare îmbunătăţite a făcut
posibil ca în anul 1838, astronomul Friedrich W. Bessel (1784 – 1846) să măsoare paralaxa
stelei 61 Cygni, obţinând valoarea π = 0,3". Printre cei care au determinat valori precise pentru
paralaxele stelare în perioada de pionierat mai putem aminti de W. Struve şi H. Thomas, care la
rândul lor, în perioada 1830 – 1840 au făcut măsurători de paralaxă stelară. În prezent, numărul
de stele a căror paralaxă este cunoscută este de ordinul milioanelor1, ca urmare a plasării pe
orbita terestră a telescoapelor spaţiale. Satelitul Hipparcos a determinat paralaxa pentru mai
mult de 120.000 de stele (care sunt catalogate cu indicativul HIP, HD), cu precizie de 0,0001".
Odată cu lansarea telescopului Gaia se estimează, ca pe durata misiunii, să se determine para-
laxele a peste un miliard de stele cu precizie de 0,000.01".
După cum în fig. 4, R este raza orbitei terestre egală cu unitatea R = 1 UA, se poate scrie

1UA
r 206.264,8 (unităţi astronomice) (3
π"

rezultă că 1 pc = 206.264,8 UA = 3,086 × 1016 m. Multiplii parsecului sunt kiloparsecul (kpc) =

1.000 parseci şi megaparsecul (Mpc) = 1.000.000 parseci.
Făcând raportul pc/al, rezultă că lumina parcurge distanţa de un parsec în 3,2615 ani, iar
relaţia (2, se poate scrie

3,2615
r (ani-lumină) (4
π"

Relaţia dintre paralaxa anuală şi distanţă

1
r
π

r = distanţa la stea măsurată în parseci

π = unghiul de paralaxă măsurat în secunde de arc

În exemplele numerice se ia steaua Pollux (α Gem), a cărei paralaxă este 0,0967". Distan-
ţa la Pământ este:

1 1
r   10,34 pc
π 0,0967

Dacă echivalentul unui parsec este egal cu 3,2615 al. Această distanţă se poate exprima
şi astfel:

r  10,34  3,2615  33,72 al.

1
Catalogul Tycho-2, conţine peste 2,5 milioane de stele cu paralaxe determinate.

11
 Unghiurile mai mici de 0,001" pot fi cu greu măsurate de pe Pământ datorită stratului at-
mosferic, ceea ce face ca metoda de mai sus să ofere precizie doar până la 1.000 pc.
Am făcut cunoştinţă cu noţiunea de strălucire, magnitudine şi distanţă, urmând ca în capi-
tolul 2 să arătăm cum se pot determina parametri de stare sau parametri stelari.

1.6. EFECTELE ATMOSFERICE

Indiferent de tipul de instrument deţinut, fie că vorbim de un refractor, reflector sau binoclu,
toate sunt afectate de atmosfera ce ne înconjoară. Vorbim aici de transparenţă şi turbulenţa
atmosferică (seeing).
1.6.1. Transparenţa defineşte claritatea atmosferei şi este un factor ce afectează calitatea
imaginii telescopice, dar şi anumite măsurători şi fotografia astronomică. Transparenţa este de-
terminată atât de altitudinea locului de observaţie (faţă de nivelul mării) şi de următoarele com-
ponente ca: norii, ceaţa, umiditatea atmosferică (pâcla) şi particulele de praf ce stau suspendate
în păturile atmosferice.
Efectul acestora, chiar dacă la prima vedere avem condiţii optime pentru o şedinţă de ob-
servaţii, se reflectă în calitatea imaginii privite prin ocular. Totodată, are ca efect diminuarea
magnitudinii cu până la 3 unităţi a stelelor care se află aproape de orizont.
Pentru notarea calităţii cerului, există o clasificare empirică pe o scală de la 1 la 5, după
cum urmează:
1. cer perfect curat;
2. există o uşoară ceaţă (pâclă) sau nori foarte subţiri;
3. ceaţă întru-un strat mai gros sau strat de nori ce afectează superficial strălucirea aştri-
lor;
4. strat albicios ce afectează evident observaţia – stelele mai slab strălucitoare devin invi-
zibile;
5. stratul de ceaţă sau nori fac imposibilă observaţia.
1.6.2. Turbulenţa atmosferică (seeing-ul) este cunoscută pentru faptul că generează scinti-
laţia (scânteierea stelelor) care creşte de la zenit spre orizont, datorită grosimii stratului atmosfe-
ric în continuă mişcare. Ea afectează atât rezoluţia cât şi capacitatea de a observa detalii foarte
fine.
În practica multor amatori, se foloseşte frecvent scala definită de W. H. Pickering, împărţită
în 10 puncte, şi pe care o găsiţi detaliată în anexe.
Turbulenţa atmosferică defineşte gradul de aparentă vibraţie (de mişcare aparentă) a ima-
ginii telescopice şi este un factor determinant în observarea detaliilor fine asupra corpurilor ce-
reşti supuse observaţiei. Este cauzată de neomogenitatea straturilor atmosferice ce prezintă
temperaturi diferite şi responsabile de producerea vântului prin unduiri datorate circulaţiei curen-
ţilor ce se manifestă la altitudini între 1 şi 30 km. Datorită acestora, imaginea unei stele variază
între 0,05" şi 2" (uneori mai mare).
Un alt factor ce afectează calitatea şedinţelor de observaţii este poluarea luminoasă. Ea se
face puternic resimţită în marile oraşe unde iluminatul stradal este excesiv.

12
 CAPITOLUL 2

OBIECTE DE CER PROFUND

2.1. ROIURI STELARE
Un roi stelar (sau roi de stele) este un grup de stele aflate într-o zonă din spaţiu, unde
densitatea de stele este mai ridicată faţă de vecinătate. În zona galactică în care se află Soarele,
densitatea stelară nu este una foarte mare. Cea mai apropiată stea faţă de noi este alfa Centauri
care se află la 4,3 ani lumină distanţă.
2.1.1. Roiurile stelare dispersate, sunt grupuri
care numără între 10 şi câteva sute de stele care apar
pe cer apropiate unele de altele având aspectul de roi.
Aceste roiuri au forme neregulate, iar stelele ce le
compun interacţionează gravitaţional între ele. Roiurile
dispersate sunt importante în studiul evoluţiei stelare.
Stelele din aceste roiuri s-au format din acelaşi nor de
gaz, au aproximativ aceeaşi vârstă şi compoziţie
chimică.
Stelele din roiurile stelare dispersate sunt stele
tinere, fierbinţi (albastre) care se situează pe ramura
superioară a evoluţiei lor. Stelele galbene şi roşii
Fig. 7 – Roiul stelar dispersat M37. (gigante) sunt foarte rare. În unele astfel de roiuri au
Foto: Marius Dinga rămas încă vizibile rămăşiţe din norul de gaz din care
au luat viaţă membrii stelari (ex. Pleiadele), în timp ce,
în alte cazuri, stelele abia formate (de doar câteva mi-
lioane de ani) sunt încă înconjurate de norul de gaz şi
praf. Roiurile dispersate se află în interiorul galaxiei
noastre (Calea Lactee) şi de aceea se mai numesc
roiuri galactice.
Cele mai cunoscute astfel de roiuri (vizibile şi cu
ochiul liber) sunt: Pleiades (M44) şi Hyades în conste-
laţia Taurus şi Praesepe (M45) în constelaţia Cancer.
Roiurile dispersate sunt grupuri de stele instabile.
Forţa gravitaţională nu este una foarte mare, motiv
pentru care, stelele aflate la limita exterioară a unui
astfel de roi se depărtează treptat de celelalte compo-
Fig. 8 – Roiul stelar dispersat M37.
Foto: Marius Dinga nente, respectiv de centrul roiului. Unele roiuri sunt atât
de dispersate (slab legate gravitaţional), încât numele
de roi stelar nu mai este potrivit. Aceste formaţiuni se
numesc asociaţii stelare. În unele cazuri, acestea conţin până la 100 de stele ce sunt împrăştiate
pe o suprafaţă de multe sute de ani lumină. Şi în zonele asociaţilor stelare, norul de gaz şi praf
interstelar din care ele s-au format, mai este încă slab prezent. Stelele componente ale acestor
asociaţii sunt gigante albastre şi albe de clase spectrale O şi B, fapt pentru care, unele asociaţii
se numesc de tip OB. Mai putem aminti şi de asociaţiile de tip T, în componenţa cărora există
foarte multe stele tinere (încă în faza instabilă a evoluţiei lor), variabile stele gigante.
2.1.2. Roiurile stelare globulare, sunt grupuri compuse din sute de mii (chiar milioane) de
stele care sunt foarte apropiate unele de altele.
Roiurile globulare au formă de glob (sferică). Spre centrul unui astfel de roi stele sunt atât
de apropiate încât este imposibil ca ele să fie rezolvate chiar şi cu telescoapele din observatoa-
re. Desigur, putem deduce că in aceste condiţii stelele din roi sunt puternic legate gravitaţional.
Printre ele se găsesc în general stele gigante de clase spectrale F şi K, adică stele considerate
deja bătrâne, fiind trecute de jumătatea duratei lor de viaţă.
Privit prin telescopul de amator, la un grosisment mic, un roi stelar globular apare ca o pa-
tă difuză de formă rotundă, la care nucleul este uşor mai strălucitor decât zona exterioară. Folo-
sind grosismente mari, chiar şi cu o mică lunetă, unele roiuri globulare pot fi rezolvate spre mar-
gine în stele individuale.

13
 Se cunosc în prezent aproape 200 de roiuri globulare. Ele, spre deosebire de roiurile dis-
persate, se găsesc în afara planului galactic (în haloul galactic). Cel mai cunoscut roi globular
este cel din constelaţia Hercules, notat cu M13.

Fig. 9 – a) Roiul globular M3. b) Roiul globular M13

Foto: Marcel Jinca Foto: Dan Nicolcioiu

2.2. NEBULOASELE GAZOASE

Sunt mari întinderi de gaz şi praf. Aceste formaţiuni sunt de mai multe feluri, şi anume: ne-
buloase de reflexie, de emisie, obscure şi planetare (sau inelare).
2.2.1. Nebuloasele de reflexie sunt acei nori de gaz şi praf interstelar care reflectă lumină
stelelor situate în apropierea acestuia. Energia de la stelele vecine este insuficientă pentru a
ioniza particulele de gaz din nor (pentru a crea o nebuloasă de emisie), dar este suficientă pen-
tru a face vizibil norul de gaz pe fundalul stelar. Astfel, spectrul unei nebuloase de reflexie este
similar cu cel al stelelor strălucitoare de la care parvine lumina. Aceşti nori giganţi sunt compuşii
carbonului şi compuşi ai nichelului şi fierului. Cele două din urmă fac ca lumina difuzată să fie
uşor polarizată. Se poate aminti aici de nebuloasa M78 din Orion.
2.2.2. Nebuloasele de emisie sunt nori de gaz ionizat care emit propria lumină (în diferite
culori). Stelele fierbinţi din aproprierea norilor ionizează gazul din nebuloasă făcând ca acesta să
emită fotoni în diferite lungimi de undă.
Aceste nebuloase sunt resturi de supernove. Strălucirea lor este dată de excitarea gazului
datorită mişcării rapide a electronilor.
Cea mai cunoscută nebuloasă de acest fel este Crab Nebula (M1) din constelaţia Taurus,
care este uşor vizibilă prin telescoapele de amatori.
2.2.3. Nebuloasele obscure sunt, ca şi în cazurile anterioare, nori de gaz şi praf, însă, în
preajma acestora nu există stele, ori norul este atât de mare în dimensiune şi compact, încât nu
lasă să treacă lumina stelelor aflate în spatele lui pe direcţia spre Pământ. Motiv pentru care
aceste nebuloase apar ca pete negre pe fondul cerului.
Cea mai cunoscută nebuloasă obscură este Horse Had Nebula (Nebuloasa Cap de Cal) din
constelaţia Orion.
Nebuloasele obscure pot fi observate şi peste fondul unei alte nebuloase luminoase – caz
în Marea Nebuloasă din Orion (M42).
Pentru observarea nebuloaselor este nevoie de un cer întunecat, fără Lună, iar pentru ob-
ţinerea unui contrast cât mai bun este indicat să folosim filtre speciale, pe care le putem ataşa la
ocularele pe care le folosim. Aceste filtre sunt concepute atât pentru nebuloasele de reflexie cât
şi pentru cele de emisie.
2.2.4. Nebuloasele planetare nu au nimic în comun cu planetele. Ele au primit acest nume
datorită aspectului în formă de disc. Ele sunt enorme întinderi inelare de gaz aflat în expansiune
cu viteze de câteva zeci de kilometrii pe secundă.
De obicei în centrul acestor nebuloase există o stea neutronică sau un pulsar. Aceste obi-
ecte sunt rezultatul expulzării straturilor superioare ale unei stele aflate la finalul vieţii sale.
Nebuloasele planetare au, cu excepţia câtorva cazuri rare, dimensiuni aparente extrem de
mici şi de aceea pentru observarea aspectului lor trebuie să folosim grosismente mari. Altfel, ele

14
pot fi confundate cu stelele. Ele pot fi considerate ca fiind cele mai frumoase obiecte cereşti.

a) Nebuloasa Eagle, M16 b) Nebuloasa Lagoon, M8

Foto: Marian Achim Foto: Gabi Dăcăneţ

c) Nebuloasa Cap de Cal, IC434 d) Nebuloasa din Lyra, M57

Foto: Marian Achim Foto: Emil Fruntelată

Fig. 10 – Tipuri de nebuloase: a) de emisie; b) de reflexie; c) obscură; d) planetară

În prezent se cunosc peste 1500 de astfel de nebuloase, dar se estimează că în galaxia

noastră există peste 50000 de nebuloase planetare şi că anual apar circa 10 astfel de nebuloa-
se. Cele mai cunoscute şi uşor de observat sunt nebuloasele Ring (M57) din constelaţia Lyra şi
Dumbbell (M27) din constelaţia Vulpecula.

2.3. GALAXIILE
Galaxiile sunt sisteme gigante care conţin sute de miliarde de stele, praf şi gaz interstelar.
În prezent se estimează că în Univers există între 100 şi 200 de miliarde de galaxii. Re-
cent, cercetătorii germani au realizat o simulare ajutaţi de un
super computer şi din rezultatul obţinut a reieşit posibilitatea
existenţei a 500 de miliarde de galaxii.
Se pot observa peste tot pe cer, de la cele mai apropiate
(Norii lui Magelan, Marea galaxie din Andromeda), până la
cele aflate la limita Universului observabil situate la circa 13,8
miliarde de ani lumină. Cu toate că, aparent, ele sunt haotic
împrăştiate, lucrurile nu stau aşa. S-a constat încă de acum
câteva decenii, că ele, galaxiile, se află grupate în formaţiuni
mari sau mici. Astfel, aceste mari aglomerări se numesc
grupuri de galaxii. Unul din cele mai apropiat şi mare grup de
galaxii este cel ce se întinde la graniţele constelaţiilor Leo,
Coma Berenices şi Virgo, care include mii de galaxii şi se
numeşte grupul de galaxii din Virgo (Virgo Cluster).
Galaxia noastră face parte la rândul ei dintr-un mic grup Fig. 11 – Clasificarea Hublle a
de galaxii care număra 30 membrii şi se numeşte Grupul Local tipurilor de galaxii
de Galaxii.
După aspectul lor, galaxiile au fost împărţite de către Edwin Hubble în trei mari grupuri cu

15
subdiviziunile lor astfel: eliptice, spirale şi neregulate. Fiecare din aceste tipuri au fost clasificate
cu litere urmate de cifre pentru a evidenţia aspectul fiecăreia. Astfel avem:
- Galaxii eliptice, notate cu E. Aceste au aspect ceţos, asemănător nebuloaselor. Gradul
elipticităţii este indicat de cifra care precede litera E. Notarea E0 ne spune că are o formă ro-
tundă, în timp ce E7 denotă faptul că galaxia este profund aplatizată.
- Galaxii lenticulare, notate cu SO, sunt o formă intermediară între galaxiile eliptice şi spi-
rale. Ele arată că şi galaxiile eliptice, dar au în centru un nucleu mai dens (Fig 11).
- Galaxiile spirale, notate cu S sunt uşor de recunoscut pentru faptul că la ele se pot ve-
dea braţele spirale ce pleacă din zona nucleului şi se înfăşoară practic în jurul acestuia. Cele
cu braţele puternic strânse se notează cu Sa, cele cu braţe mai deschise se notează cu Sb,
iar cele cu braţele puternic desfăcute faţă de nucleu sunt notate cu Sc.

a) Galaxia spirală M51 b) Galaxia M101

Foto: Marian Achim Foto: Marian Achim

c) Galaxia NGC 1023

Credit: NASA

Fig. 12 – Diferite tipuri de galaxii spirale

- Galaxii spirale, notate cu SB, prezintă aspectul de barare a braţelor nu departe de nu-
cleul galactic (NGC1023).
Pentru observatorii amatori, succinta prezentare de mai sus are scopul de edificare, deoa-
rece doar pentru cele mai strălucitoare şi de mari dimensiuni galaxii putem observa, privite la
ocular, forma lor şi, la foarte puţine, se pot vedea braţele. Fiind obiecte foarte îndepărtate, cu
magnitudini mari şi diametre aparente foarte mici, galaxiile apar ca obiecte ceţoase la care, în
mare parte, ochiul nu percepe decât strălucirea nucleului galactic.

2.4. STELELE
Stelele, ca şi Soarele, sunt sfere gigante din gaz fierbinte în a căror nuclee, la temperaturi
de zeci milioane de grade, se produc, în condiţii speciale, reacţii termonucleare care dau ener-
gie, lumină, căldură.
Aproximativ 98% din masa vizibilă a Universului este concentrată în stele. Ele sunt situate
la mari distanţe de noi în comparaţie cu scara sistemului solar, care par nesemnificativ de mici.
Cea mai apropiată stea de noi este de aproximativ 9.000 de ori mai departe decât cea mai înde-
părtată planetă din sistemul solar, Neptun. Lumina care vine de la Soare la noi străbate distanţa
de o unitate astronomică în timp de 8 minute, pe când până la Neptun îi trebuie puţin peste 4
ore, iar până la cea mai apropiata stea îi trebuie 4,2 ani.
În zona galactică în care se află Soarele, distanţa medie dintre stele este de aproximativ 3
parseci, adică aproximativ 0,14 stele pe parsec cub.

16
 2.4.1. Numele stelelor
La începutul secolului al 16-lea, Johann Bayer realizează atlasul cerului "Uranometria" în
care stelele din fiecare constelaţie au fost numerotate în ordinea crescătoare a magnitudinii, deci
descrescătoare a strălucirii şi a folosit literele alfabetului grec. Dacă studiem o hartă a cerului şi
privim constelaţia Canis Majoris vedem că Sirius este notată cu litera α (alfa). Un alt astronom,
englezul John Flamsted, realizează între anii 1712 – 1725 un atlas al cerului în care notează
stelele – în ordinea crescătoare a ascensiei drepte – cu cifre arabe. Dar după cum ştim, stelele
cele mai strălucitoare au şi nume proprii. Din cele 275 de stele strălucitoare, circa 80% poartă
nume de origine arabă, 15% nume greceşti şi aproximativ 5% nume romane.
În numeroasele cataloage stelare întocmite de-a lungul timpului de diverşi astronomi de
renume sau de observatoare astronomice în misiunea de catalogare a obiectelor cereşti, stelele
au fost înregistrate după coordonatele lor ecuatoriale cu numere ce aparţin respectivului catalog.
Asta poate uneori să inducă în eroare şi să se facă confuzii între stele. De exemplu, Sirius apare
în Bright Star Catalogue cu indicativul BS 2491, în Smithsonian Astrophysical Observatory Star
Catalog cu indicativul SAO 151881 şi exemplele pot continua.
Folosind hărţile incluse în această carte, oricine poate ajunge să cunoască stelele, să în-
veţe constelaţiile şi locul pe cer al unor stele strălucitoare.

2.4.2. Luminozitatea stelelor

Faptul că stelele sunt asemenea Soarelui, corpuri incandescente, nu înseamnă că toate
sunt la fel. Ele diferă în dimensiune, masă, energie produsă şi temperatura. Unul din parametrii
importanţi ai unei stele, este luminozitatea, notată cu L. Aceasta se exprimă în luminozităţi sola-
re atunci când se face comparaţie cu Soarele (şi se notează cu L) sau în waţi (W). Cantitatea
pe care o emite Soarele în fiecare secundă este egală cu 3,827 × 1026 W. Noi nu putem deter-
mina direct luminozitatea unei stele deoarece strălucirea ei, aşa cum o vedem de pe Pământ,
depinde atât de distanţa la stea, dar şi de luminozitatea ei integrală.
Astronomii, pentru a putea determina luminozitatea integrală a unei stele trebuie să ştie
strălucirea aparentă, prin care definesc cantitatea de energie care ajunge pe Pământ pe unitatea
de arie.

Legea Stefan-Boltzman

Fluxul unei stele este dat de:

F = σT4 (5

Relaţia între flux şi luminozitate

L = 4πR2 σT4 (6

unde L este luminozitatea integrală exprimată în W, R este raza stelei în metri, σ este constanta
Boltzman: 5,6037 × 10-8 W m-2 K-4, T este temperatura efectivă a stelei, în grade Kelvin (K).

Cantitatea de lumină care trece printr-un metru pătrat din suprafaţa stelei este luminozita-
tea integrală (sau totală) împărţită la suprafaţa totală a stelei date. Cum suprafaţa unei sfere
este 4πR2, se înţelege că, pe măsură ce raza R este mai mare şi valoarea luminozităţii integrale
va fi mai mare. Deci, cantitatea de energie care ajunge la ochii noştri este strălucirea aparentă şi
se măsoară în waţi pe metru pătrat: W/m2.
Am înţeles că, de fapt, luminozitatea unei stele este o măsură a energiei emise de supra-
faţa sa. Altfel spus, această energie este un flux înmulţit cu numărul de metri pătraţi ai suprafeţei
stelei. Conform legii Stefan-Boltzman acest flux este egal cu puterea a patra a temperaturii efec-
tive. Cum stelele sunt şi foarte îndepărtate, dar au şi străluciri foarte mici, astronomii se folosesc
de instrumente foarte sensibile (fotometrul) pentru a măsura strălucirea aparentă a unei stele, iar
această metodă face obiectul fotometriei sau se mai numeşte fotometrie stelară.

17
 Pentru a putea compara între ele luminozităţile absolute ale stelelor s-a introdus termenul
de magnitudine absolută. Aceasta este magnitudinea aparentă pe care ar avea-o toţi aştrii dacă
aceştia s-ar afla la distanţa standard de 10 parseci (32,62 ani-lumină).
Magnitudinea absolută MV a unei stele se poate calcula dacă se cunosc magnitudinea
aparentă corespunzătoare (determinată prin măsurători) şi paralaxa anuală (sau distanţa).

Relaţia dintre magnitudinea aparentă şi magnitudinea absolută

Mv = mv + 5 + 5 lg π" (7

sau dacă se cunoaşte distanţa în parseci formula devine,

M = m + 5 – 5 lg pc (8

Dacă aplicăm pentru Soare a cărei magnitudine aparentă vizuală este –26,71 obţinem va-
loarea Mv = 4,86. Dacă se cunosc atât magnitudinea aparentă cât şi magnitudinea absolută se
poate calcula distanţa la stea cu relaţia:
mv – Mv = 5 lg r – 5 (9

unde
m = magnitudinea aparentă
M = magnitudinea absolută
r = distanţa în pc

Termenul (m – M) se numeşte modul de distanţă.

Ştiind că Pollux se află la 10,34 pc şi că are magnitudinea aparentă 1,16 rezultă magnitu-
dinea absolută din

M = 1,16 + 5 – 5 lg 10,34 = 1,09

În decursul a câtorva decenii, astronomii au aplicat diferite calibrări empirice ale scării
magnitudinii absolute aparente realizate de Hertzsprung în 1905 şi ale clasificării MKK1 ce a
urmat. Se poate amintii de clasificările: Allen (1973), Shmit-Kaler (SK 1982) şi Straižys (1982).
Acestea au fost concepute până ca telescoapele spaţiale să scruteze cerul de pe orbitele lor.
Odată cu acumularea unui număr foarte mare de date de la satelitul Hipparcos2, numeroşi
astrofizicieni au ajuns la concluzia că magnitudinile absolute medii (în clasificarea SK 1982) sunt
cu 1,0 – 1,5 mai mici decât în realitate, datorită în primul rând absorbţiei interstelare. Astfel, as-
trofizicianul W. Wegner, propune în anul 2006 o nouă calibrare a magnitudinilor absolute care
este dată în fişierul Magnitudini absolute de pe CD-ul ataşat.
Tot urmare a acumulării de noi informaţii şi a analizării acestora (paralaxe, indici de culoa-
re şi magnitudini aparente), din cataloagele stelare Hipparcos/Tycho, în anul 1996, Phillip J.
Flower propune recalibrarea temperaturii efective (Tef) după indicele de culoare (B-V) şi determi-
nă analitic valorile corecţiilor bolometrice după temperatura efectivă. Noua calibrare pentru dia-
grama H-R a claselor MKK, se găseşte în fişierul Astronomie stelară de pe CD-ul ataşat.
Este uşor de înţeles că magnitudinea absolută a unei stele este în strânsă legătură cu lu-
minozitatea L. Pentru a obţine luminozitatea integrală este necesară aplicarea unei corecţii la
valoarea magnitudinii absolute. Corecţia bolometrică3 se notează cu BC şi este diferenţa dintre
magnitudinea absolută şi magnitudinea bolometrică Mv – Mb . Magnitudinea absolută bolometrică

1
MKK reprezintă clasificarea spectrală făcută de William Morgan, Philip Keenan şi Edith Kellman (vezi secţiunea
2.4.6. – capitolul 2).
2
Pentru studiu, s-au ales tranşe între 30.000 şi 50.000 de stele din fiecare clasă spectrală şi clasă de luminozitate a
diagramei H-R.
3
Vezi Corecţiile bolometrice dupa Philips J. Flower, din Anexă.

18
notată cu Mb corespunde radiaţiei integrale a stelei, măsurată în toate lungimile de undă. În mod
cert, magnitudinea bolometrică nu poate fi măsurată în mod direct de pe Pământ, din cauza
absorbţiei atmosferice. În practică calcularea acestei magnitudini se face cu relaţia lui Pogson,
cu condiţia introducerii amintitei corecţii bolometrice.

Mb = mv + 5 + 5 lg π + BC (10

Luminozitatea stelei exprimată în luminozităţi solare, este dată de relaţia:

L
lg  0,4(4,76  M b ) = 1,904 – 0,4 Mb (11
L

Ştiind că Pollux are mv = 1,16, iar din tabelul corecţiilor bolometrice, pentru clasa spectrală K0III
corespunde valoarea BC = -0,34, magnitudinea absolută bolometrică este Mb = 0,81, introdu-
când valorile în formula 11 obţinem:

L
lg  0,4(4,76  0,81)  1,904  0,4  0,81  1,58 ,
L

de unde, 101,58 = ~38 L. Deci, Pollux este de aproape 38 de ori mai luminos decât Soarele.
Am aflat un prim parametru de stare al unei stele. Valoarea obţinută este exprimată în lu-
minozităţi solare. Dacă vrem să aflăm luminozitatea exprimată în W, valoarea L obţinută se în-
mulţeşte cu 3,827 × 1026.

2.4.3. Diametre stelare

Datorită faptului că stelele se află la distanţe enorme de noi, privite prin orice telescop (in-
diferent de puterea de mărie folosită), nu se poate vedea un diametru aparent unghiular de di-
mensiuni notabile. Numai cu ajutorul unui dispozitiv numit interferometru se pot determina vizual
diametrele câtorva zeci de stele. Acest dispozitiv a fost folosit pentru prima dată de către A.
Michelson. Cel mai mare diametru unghiular măsurat până în prezent, este de 0,06" şi a fost
determinat pentru steaua R Leo. Pentru comparaţie, închipuiţi-vă o bilă de 10 mm privită de la
distanţa de 41 km. În extremă, cel mai mic diametru măsurat este de 0,000.42" şi corespunde
aceleiaşi bile de 10 mm privite de la 3.150 km sau echivalentul unui autobuz situat la 384.400
km, adică pe suprafaţa Lunii.
Măsurătorile pentru stelele din zona ± 6° faţă de ecliptică se pot face cu ocazia ocultaţiilor
cu Luna. În acest caz, luminozitatea stelei scade treptat la momentul dispariţiei (sau creşte la
momentul reapariţiei), nu este instantanee şi fluctuează datorită difracţiei luminii de la marginea
discului lunar. Pentru zeci de sisteme duble cu eclipsă s-a putut calcula diametrul unghiular
cunoscându-se paralaxa şi durata eclipsei rezultată din curba de lumină. Raza liniară stelară
este legată de diametrul său unghiular d" şi poate fi determinat din raportul:

R d"
 107,5 (12
R π "

Deoarece legea Stefan-Boltzmann, spune că L = 4πR2σT4ef, există relaţia între temperatu-

ră – rază – luminozitate, din care putem determina raza stelei, ştiind luminozitatea bolometrică şi
temperatura efectivă:

Lb ≡ L = 4πR2σT4ef

Aplicând formula lui Pogson, pentru strălucirea standard integrală avem:

Est L ( M M )
 b  2,512 b b , (13
Est  Lb

19
unde Mb şi Mb⊙ sunt magnitudinile absolute bolometrice ale unei stele date şi respectiv a soare-
lui. Cum din relaţia 14 se obţine

Lb R2 T 4
 2 4ef , (14
Lb R Tef 

Din relaţiile 13 şi 14 rezultă

( Mb   Mb ) R 2 Tef4
2,512  , (15
R2 Tef4 

iar prin logaritmare, relaţia 16 ia forma

R2 Tef4 Lb
Mb = Mb⊙ – 5lg – 10 lg = – 2,5 lg + 4,76 (16
R2 Tef4  Lb

Ultima egalitate din relaţia de mai sus duce la obţinerea cu o bună precizie a magnitudinii
absolute bolometrice şi implicit a corecţiei bolometrice. În fine, relaţia care dă raza stelară ex-
primată în raze solare, are forma:

R
lg  0,2Mb  2lgTef  8, 4727 (17
R

Luând valorile necesare din anexe, aplicând pentru Pollux, vom obţine:

R
lg  0,2  0,81  2  lg 4.825  8, 4727  0,94 ,
R

de unde, 100,94 = 8,8 R. Rezultatul obţinut arată că Pollux are o rază de aproape 9 ori mai mare
decât Soarele (R = 695.660.000 m).
Rezultate rapide şi valori mai precise se obţin prin folosirea fişierului Astronomie stelară
aflat pe CD-ul anexat cărţii.
Atenţie! Utilizarea acestor formule se bazează pe ipoteza că steaua este un corp negru.
Acest lucru este adevărat în primă aproximare.
Există desigur, în lumea stelelor, stele foarte mici şi stele foarte mari. Pentru o imagine de
ansamblu să dăm câteva exemple.
Diametrul stelei Aldebaran (α Tau) este de 36 de ori mai mare decât diametrul Soarelui.
Diametrul stelei Arcturus (α Boo) este de 23 de ori mai mare; cel al stelei Capella (α Aur) este de
16 ori mai mare. Cea mai mare stea cunoscută în prezent, este hipergiganta roşie UY din con-
stelaţia Scutus. Se află la o distanţă de aproximativ 2.900 pc de noi şi are un diametru estimat
de 1.700 diametre solare. Deşi nu este cea mai luminoasă stea pe care o cunoaştem, este cla-
sată prima în topul celor mai mari stele descoperite. Fiind o stea aşa mare, pierde foarte repede
hidrogenul şi durata de viaţă poate fi doar de câteva milioane de ani.
În acelaşi timp, OGLE-TR-122 este un sistem stelar binar care deţine una dintre cele mai
mici stele din secvenţa principală, a cărei rază a fost măsurată. Aceasta a fost descoperită prin
Optical Gravitational Lensing Experiment (OGLE) observându-se eclipsare stelei principale.
Perioada de revoluţie este de aproximativ 7,3 zile. Steaua OGLE-TR-122B, este estimată ca
având 0,12 raze solare, sau aproximativ de 100 de ori mai mare decât Jupiter. Acest lucru face
ca densitatea medie să fie de aproximativ 50 de ori mai mare decât cea a Soarelui sau de peste
8.000 de ori mai mare decât densitatea apei. Masa stelei OGLE-TR-122B este de aproximativ
0,07 – 0,08 mase solare, fiind cea mai mică masă stelară cunoscută pentru o stea de hidrogen

20
cu o rază nu prea mare faţă de cea a lui Jupiter.
În prezent, cea mai mică stea cunoscută (excluzând pulsarii) este pitica albă descoperită
de W.J. Leuyten, în constelaţia Cetus şi înregistrată cu indicele LP 768-500. Cu magnitudinea
aparentă de 18,2 unităţi, luminozitatea stelei este 100.000 mai mică decât cea a Soarelui. Dia-
metrul determinat este de doar 1.700 km, ceea ce face ca densitatea medie sa fie de circa
18.000 t/cm3. Astfel, faţă de cea mai mare stea, diametrul este de 1,7 milioane de ori mai mic.
Diametrele stelelor neutronice sunt de numai câţiva zeci de kilometri, adică raportul este de or-
dinul milioanelor. Datele adunate de-a lungul timpului, sprijină concluzia că există în abundenţă,
în Univers, stele pitice. Dintre cele câteva sute de stele relativ apropiate de noi, doar patru sunt
mai mari decât Soarele.

2.4.4. Mase stelare

Informaţii precise despre masele stelare ne pot oferi numai stelele duble (sistemele bina-
re), pe baza legii a III-a lui Kepler (exactă). Aplicată pentru două sisteme de câte două corpuri,
legea se scrie astfel:

P 2 ( M  m) P ' 2 ( M'  m ')

 (18
a3 a'3

Dacă primul sistem este cel al sistemului stelar dublu, iar al doilea este sistemul Soare –
Pământ să notăm: M  M1 , m  M 2 - masele componentelor sistemului stelar dublu, P – pe-
rioada de revoluţie siderală, iar a – semiaxa mare a orbitei relative corspunzătoare.
Adoptând pentru aceasta următorul sistem de unităţi:
- unitatea de masă = masa Soarelui, M'  M   1, (se poate neglija m '  m ),
- unitatea de timp = anul sideral P' = 1 şi
- unitatea de distanţă = unitatea astronomică a' = 1 UA,
atunci din relaţia 19 rezultă

a3
M1  M 2  (19
P2

Cunoscând semiaxa unghiulară a" şi paralaxa π", formula devine

a "3
M1  M 2  (20
π "P2

Formula 20 dă în final suma maselor componentelor, în mase solare. Pentru a determina

masele lor individuale este necesară cunoaşterea distanţei componentelor A şi B faţă de centrul
de masă al sistemului.
Cercetările astrofizice au dedus, din diverse legi, o serie de relaţii care îi sunt specifice. Un
exemplul este relaţia cu caracter de lege între masa şi luminozitatea stelei. Forma generală a
relaţiei este:

lg M = 0,48 – 0,105 Mb (21

Reciproca relaţiei 22 are forma,

lg L = 3,8 lg M + 0,08 (22

Trebuie menţionat că, relaţia are doar un caracter informativ şi poate fi aplicat stelelor pen-
tru care –8m ≤ Mb < +10,5m.

Dacă aplicăm pentru Pollux obţinem: lg M = 0,48 – 0,105 · 0,81 = 0,39

21
de unde, 100,39 = 2,5 M. Rezultatul obţinut ne arată că, Pollux este de circa 3 ori mai greu de-
cât Soarele (M = 1,98855 × 1030 kg).
Cunoscând acum atât masa cât şi raza, un alt parametru ce poate fi determinat este densi-
tatea medie. Se notează cu ρ, se exprimă în kg/m3 şi rezultă din relaţia de definiţie,

3M
ρ (23
4πR 3

Dacă în relaţia de mai sus se introduc valorile pentru Pollux, rezultă:

3(2.5  1,98855  1030 )

ρ 3
 5,17 kg/m3
4π(8.8  695660000)

Iată că prin aplicarea unor formule simple, am aflat principalii parametri ai unei stele şi ne
putem da seama de mărimile ce o caracterizează.

2.4.5. Culori, temperaturi şi spectre stelare

Stelele pot fi percepute, chiar observate cu ochiul liber, ca având culori diferite: observăm
roşu pentru Antares, Arcturus, Aldebaran şi în mod clar diferit, de albastru-alb pentru Vega,
Rigel, Deneb.
O stea pare a avea o anumită culoare fiindcă luminează cel mai mult în frecvenţa lungimii
de undă a acelei culori. Culorile diferite ale stelelor sunt rezultatul compoziţiei chimice şi a tem-
peraturilor diferite din păturile superioare ale fotosferei stelei sau în norul de praf şi gaz din jurul
stelei, dacă acesta este prezent. Se cunoaşte că, o stea de culoare albă are o temperatură mai
mare decât a unei stele galbene care, la rândul ei, are o temperatură mai mare decât o stea
roşie. Acest exemplu enunţă ceea ce se numeşte în fizică, Legea Wien. Ea spune că: stelele cu
temperaturi mici emit cea mai mare parte din energia lor în partea roşie a spectrului (în infraro-
şu), în timp ce stelele fierbinţi emit energia lor în partea albastră a spectrului (în ultraviolet).
Spectrul unei stele se obţine când lumina unei stele este concentrată de un telescop, trece
printr-o prismă care descompune lumina în culorile curcubeului, adică separă toate culorile con-
ţinute de lumina albă şi atunci, se pot vedea diferite culori. Metoda folosită în astronomie este
aceea de a trece lumina stelei printr-o reţea de difracţie (în loc de o prismă) fiindcă, lumina sepa-
rată în culori individuale, produce linii spectrale mai uşor de analizat. O reţea de difracţie este o
suprafaţă transparentă sau reflectivă pe care sunt trasate multe linii paralele echidistante (de
dimensiuni microscopice, câteva sute de linii paralele pe milimetru) care descompun lumina în
culori distincte. Un astfel de exemplu de o reţea de difracţie reflectivă pe care cu siguranţă l-a
experimentat oricine, este suprafaţa unui mediu de stocare, de exemplu: CD sau DVD. Ele con-
ţin o spirală de aproximativ 5,5 km lungime (spire de dimensiuni microscopice) care porneşte din
centrul discului spre margine încercuind discul de mii de ori. Astfel, un disc optic conţine mii de
arcuri paralele care separă lumina albă în culorile curcubeului dacă este privit din anumite un-
ghiuri.
În istorie, este menţionat anul 1666 când, fizicianul Issac Newton a realizat pentru prima
dată descompunerea luminii albe cu ajutorul unei prisme de sticlă. El a observat că la trecerea
prin prismă a unui fascicul de lumină el este dispersat în luminile curcubeului. Spectrul reprezin-
tă de fapt dispersarea radiaţiilor electromagnetice în funcţie de lungimea de undă sau de frec-
venţă. Lungimile de unde se măsoară în microni4 sau în unităţi angström5. Figura 14 dă trei gra-
fice pentru a arăta felul în care lumina este distribuită diferit. Astfel, se constată că pentru steaua
fierbinte (T = 10.000° K), curba are vârful la aproximativ 400 μ. Pentru steaua cu T = 5.500° K,
vârful curbei este în zona mijlocie a spectrului vizibil, pe când, steaua cea mai rece, cu T =
3.000° K are vârful curbei la aproximativ 1.100 μ. Altfel spus, o lungime de undă mică indică
faptul că steaua este fierbinte, în timp ce o lungime de undă mare, arată faptul că steaua este
rece. Există şi excepţii în care stelele sunt atât de fierbinţi încât emit energia lor pe lungimi de

4 -3
1 μ = 10 mm.
5 -8
1 Å = 10 cm.

22
undă foarte scurte. Este cazul surselor de raze X şi a stelelor neutronice.

Legea Wien

Legea Wien poate fi enunţată astfel:

2.897.755
λmax  μ , (24
T

unde temperatura se exprimă în grade Kelvin, K.

Pentru Fomalhaut (α PsA) şi Menkar (α Cet) care au temperaturi de 8.150° K şi 3.690° K,

reies lungimile de undă,

2.897.755
λmax   356μ (emite în ultraviolet)
8.150

şi

2.897.755
λmax   786μ (emite în infraroşu),
3.690

Fomalhaut emiţând lumina în ultraviolet este strălucitor, puternic spre lumină albă.

Fig. 14 – Variaţia curbei de energie a unui corp negru cu temperatura

Fiecare element are un

spectru de emisie unic, aşadar
comparând spectrul unei stele
cu spectrele de emisie ale ele-
mentelor (obţinute în laborator),
se poate determina ce elemen-
te sunt prezente pe suprafaţa
sau în atmosfera stelei.
În astronomie, clasifica-
rea stelară este o clasificare
bazată inițial pe temperatura
fotosferică şi pe caracteristicile
spectrale ale acestora. Spec-
Fig. 15 – Tipuri de spectre şi linii spectrale troscopia stelelor dă posibilita-
tea de a clasifica stelele după
liniile de absorbție a gazelor atmosferei stelare, pentru că, doar aceasta oferă informaţii despre
energia de pe suprafaţa stelei, aşa cum am amintit mai devreme. Descompunerea luminii într-un
spectru se realizează prin observaţii vizuale cu ajutorul spectroscopului şi cu spectrograful în

23
cazul observaţiilor fotovizuale.
De menţionat că ochiul omenesc nu percepe decât radiaţiile în lungimi de undă cuprinse
între 400 μ (violet) şi 800 μ (roşu), iar după cum se poate deduce din tabel, maximul de sensibili-
tate este în galben-verde.
Există trei tipuri de spectre şi anume:
1) Spectrul continuu este acela obţinut prin analiza luminii emisă de un corp incandescent
(solid, lichid sau gazos), cu molecule şi atomi ionizaţi. Un exemplu este filamentul de tungsten al
unei lămpi electrice. Spectrul este o bandă continuă care cuprinde toate radiaţiile de la roşu la
volet şi care se întinde dincolo de infraroşu sau ultraviolet.
2) Spectrul de emisie este compus dintr-un număr de linii strălucitoare sau benzi colorate, pe
un fond întunecat. Exemplu poate fi un tub de neon sau un nor gazos rece.
3) Spectrul de absorbţie este un spectru continuu pe care apar linii şi benzi întunecate. El
poate apărea atunci când între sursa de lumină şi receptor se interpune un mediu gazos rece şi
liniile sau benzile de absorbţie ale gazului apar în locurile caracteristice ale elementelor chimice
care le-au absorbit. Tabelul 2 dă lungimile de undă ale diferitelor culori.

Tabelul 2
Culoare Lungime Culoare Lungime
de undă de undă
ultraviolet 2.000 Å galben 5.700 Å
3.500 Å
violet extrem 4.000 Å roşu 6.500 Å
albastru 4.500 Å roşu extrem 7.200 Å
verde 5.000 Å infraroşu 12.000 Å

Spectrul marii majorităţi a aştrilor este un spectru de absorbţie, ca şi al Soarelui. În cazul

nebuloaselor gazoase, spectrul este unul de emisie.

2.4.6. Clasificarea spectrală a stelelor

S-a arătat mai devreme că stelele se disting prin temperatura şi spectrele lor. O sumară
prezentare istorică a cercetărilor în acest domeniu este necesară în acest sens.
La începutul anului 1800 Joseph von Fraunhoffer a descoperit liniile întunecate din spec-
trul Soarelui. El a observat linii întunecate în spectrele de stele strălucitoare și a observat că
stelele diferite au arătat modele diferite.
În 1866, abatele Angelo P. Secchi a observat că poziţia liniilor depindea de culorile stele-
lor. El a atribuit stelelor patru clase de culoare: alb, galben, roşu, roşu intens și mai mult, el a
remarcat că, pentru stele albe, liniile de absorbție ale hidrogenului sunt mai largi decât la stele
galbene, cum ar fi Soarele, la care predomină liniile de absorbție mai înguste.
La sfârșitul anului 1890, folosirea fotografiei aduce mai multe detalii ale spectrelor. La
Harvard College Observatory, Edward Charles Pickering a reuşit să divizeze clasele de culoare
ale lui Secchi.
În 1901 Annie Jump Cannon, lucrând la clasificarea spectrelor, realizează o ordonare sec-
venţială a stelelor după temperaturile lor. Ea reorganizează clase lui Secchi în secvența urmă-
toare: O, B, A, F, G, K, M.
Secvenţa claselor acceptate în prezent se întinde de la clasa O, a stelelor fierbinţi (albas-
tre), la clasa M, a stelelor reci (roşii). În acest sistem morfologic, spectrele sunt ordonate după
intensitatea liniilor de absorbție de hidrogen.
În 1920, Cecilia Payne a arătat matematic că o clasă spectrală este determinată de tempe-
ratura acesteia și a înţeles faptul că stelele sunt compuse în mare parte din hidrogen.
Clasificarea modernă a spectrelor cunoscută sub numele clasificarea spectrală Harvard a
fost introdusă de către A. Cannon, ca urmare a studierii a sute de mii de spectre stelare în pe-
rioada 1912 – 1924. Se poate vedea în Fig. 15 că numărul linilor de absorbţie şi poziţia lor diferă
de la un spectru la altul, deci de la o stea la alta, iar liniile comune a mai multor spectre stelare
au intensităţi şi lărgimi diferite. Astfel, se pot determina o serie de caracteristici cu privire la
compoziţia chimică, parametrii fizici şi natura materiei din acele corpuri.
Spectrele stelare au fost grupate în 7 clase principale din care există câteva subramuri; fi-
ecare clasă se divide în 10 şi se notează cu cifre de la 0 la 9 (B0, B1, B2, etc.). O stea de clasă

24
B2 este mai fierbinte decât o stea de clasă B9, care, la rândul ei, este mai fierbinte decât o stea
de clasă A3, ş.a.m.d. În plus, după cifra de clasă, la spectrele stelare au mai fost adăugate pre-
fixe care dau informaţii suplimentare despre anumite caracteristici ale stelei, din care enumerăm
câteva mai des întâlnite şi anume:

- …: particularităţi spectrale nedefinite;

- comp: spectru compus;
- e: linii de emisie prezintă;
- ev: emisii spectrale care prezintă variabilitate;
- k: spectru cu caracteristici de absorbție interstelar;
- m: bogat în linii metalice;
- n: "nebuloasă", ca urmare a absorbției filare;
- Neb: amestecat cu spectrul nebuloasei;
- p: particularitate nespecificată, stea ciudată6;
- v: caracteristic spectrului variabil (de asemenea, "var").

Astfel, dacă citim un catalog stelar putem întâlni notaţii de genul: α Bootes K2IIIp; β Leo
A3Vvar; α Canis Majoris A0Vm… , etc.
Tabelul 3 prezintă caracteristicile spectrale ale fiecărei clase pentru câteva stele reprezen-
tative. Clasificarea Harvard a ţinut cont de compararea a aproximativ 250.000 de stele, iar sec-
venţa de clase (cu modificările aduse ulterior) arată astfel:

WN R – N
| /
Q – P – W – O – B – A – F – G – K – M – L – T–Y
| \
WC S

Într-o altă ordine de idei, această clasificare este, de fapt, o aranjare în ordine descrescă-
toare a temperaturilor efective şi a variaţiei de culoare, după cum urmează:

Tabelul 3
Temperatura
Clasă spectrala Culoare convenţională Culoare aparentă
efectivă
O albastră albastră > 50.000
alb spre
B alb-albastru 10.000 - 3.0000° K
alb-albastru
A albă alb spre alb-albastru 7.500 - 10.000° K
F alb-gălbui albă 6.000 - 7.500° K
G galben alb-gălbui 5.200 - 6.000° K
K portocaliu galben-portocaliu 3.700 - 5.200° K
M roşu portocaliu spre roşu 2.000 - 3.700° K
L roşu-purpuriu roşu 1.300 - 2.000° K
T maro roşu-purpuriu 700 - 1.300° K
Y maro închis maro ≤ 700° K

Numărul linilor de absorbţie creşte de la clasa B până la clasa M; liniile hidrogenului sunt
prezente în toate clasele. După cum vom vedea în secţiunile viitoare, cu ajutorul diagramei H-R,
se pot determina relaţiile de stare şi parametrii principali ai stelelor.

2.4.7. Diagrama Hertzsprung – Russell

În descrierea noastră de până acum, am acoperit deja multe subiecte a caracteristicilor de
bază ale unei stele, cum ar fi masa, raza, tip spectral, temperatură.
Un grafic care este utilizat universal se numește diagramă Hertzsprung-Russell (fig. 16).
Este, fără îndoială, una dintre cele mai importante și utile diagrame folosite în astronomie. Nu-

6
În astrofizică, stele peculiare au în abundenţă (în spectrul lor) linii distincte neobişnuite ale metalelor, cel puţin în
straturile superficiale ale fotosferelor acestora.

25
mele diagramei vine de la cei doi astronomi americani, E. Hertzsprung7 şi H. N. Russell8, care la
începutul secolului 20, au întocmit independent unul de celălalt, pe baza informaţiilor cunoscute
despre stele (la acea vreme) două grafice, după cum urmează: Hertzsprung realizează în 1905
o diagramă a stelelor în funcţie de clasele spectrale şi luminozitate, iar Russell, în 1913, reali-
zează o diagramă asemănătoare, dar în funcţie de clasele spectrale şi magnitudinea absolută.
Russell observă că stelele din diagrama sa sunt dispuse aidoma celor din diagrama colegului
sau de breaslă. Odată cu trecerea timpului şi a evoluţiei datelor obţinute din observaţii, precum
şi cu elaborarea unor noi teorii, diagrama a suferit numeroase modificări.
Să luăm două axe de coor-
donate, punând în abscisă clasele
spectrale (Sp), iar în ordonată
luminozitatea şi, în această dia-
gramă, marcăm valorile (L , Sp),
cunoscute pentru câteva zeci sau
sute de stele, vom remarca că ele
au tendinţa de a se grupa (aşeza)
pe nişte benzi (nu linii) şi că punc-
tele marcate nu acoperă tot planul
diagramei. De asemenea, vom
constata că marea majoritate
(circa 95%) se grupează pe o
bandă lungă ce străbate oblic
diagrama, din stânga sus spre
dreapta jos. Pe aceasta bandă se
Fig. 16 – Diagrama H-R, spectru-luminozitate află şi Soarele şi se numeşte sec-
venţa principală. În diagramă,
celelalte benzi sunt ocupate de stelele subpitice, pitice albe, gigante şi supergigante.
Clasificarea de mai sus este una unidimensională şi nu permite, de exemplu, separarea
stelelor gigante de stelele pitice din aceeaşi clasă. Acest neajuns a fost înlăturat trei decenii mai
târziu de clasificarea bidimensională introdusă de astronomii americani William Morgan, Philip
Keenan şi Edith Kellman, care constată că aceluiaşi spectru îi pot corespunde mai multe benzi
ale diagramei şi astfel, a fost necesară introducerea clasificării bidimensionale prin introducerea
a şapte clase de luminozitate după cum urmează:
- clasa de luminozitate I, cu subclasele Ia şi Ib, formată din stelele supergigante;
- clasa de luminozitate II, formată din stelele gigante – strălucitoare;
- clasa de luminozitate III, formată din stelele gigante;
- clasa de luminozitate IV, formată din stelele subgigante;
- clasa de luminozitate V, formată din stelele pitice şi care poartă numele de secvenţă prin-
cipală;
- clasa de luminozitate VI, formată din stelele subpitice;
- clasa de luminozitate VII, formată din stelele pitice albe.
Această clasificare poartă numele de clasificarea MKK şi trebuie reținut că, (în diagramă)
deoarece luminozitatea crește în sus și temperatura suprafeței crește spre stânga, stelele spre
colțul din stânga sus, sunt calde și foarte luminoase. În mod similar, în apropiere de colțul din
dreapta sus, stelele sunt reci şi foarte luminoase. Jos, în diagramă, stelele din apropierea
colțului din dreapta sunt reci și slab luminoase și, în cele din urmă, stele în apropiere de colțul
din stânga sunt calde si slab luminoase.
Diagrama H-R a avut un important rol în studierea etapelor de evoluţie a stelelor, fie ele
singulare sau aparţinând roiurilor stelare. Ea poate fi realizată şi sub alte forme legate direct de
relaţiile de stare. Astfel, putem realiza diagrama în care pe abscisă se ia lg T (sau indicele B-V),
iar în ordonată se pune Mb (sau lg L). În acest fel, se obţin diferite diagrame echivalente cu dia-
grama H-R.

7
Ejnar Hertzsprung (8 oct. 1873 – 21 oct. 1967) chimist şi astronom danez.
8
Henry Norris Russell (25 oct. 1877 – 18 feb. 1957) astronom american.

26
 2.4.8. Sisteme stelare duble şi multiple
Prin sistem dublu înţelegem două stele care se află forte aproape una de alta din direcţia
din care privim. Probabil cel mai cunoscut sistem
dublu este Alcor şi Mizar din constelaţia Ursa Ma-
jor.
Primul astronom care s-a dedicat observării
şi studiului stelelor duble a fost William Herschel,
care a început catalogarea acestor corpuri înce-
pând cu anul 1780. Două decenii mai târziu a ales
50 de perechi şi reluând observaţiile a constatat
că multe din stelele mai puţin strălucitoare din
respectivele perechi s-au deplasat faţă de steaua
strălucitoare. El a exprimat că aceasta se
datorează mişcării orbitale a unei componente în
jurul celeilalte. Rezultatele au arătat că cele mai
multe dintre stelele studiate sunt stele duble
vizuale sau perechi de stele suficient de depărtate Fig. 17 – Orbita aparentă a componentei
secundare a stelei duble γ Virginis.
una de alta pentru a putea fi observate telescopic.
A fost şi un număr mare de perechi care s-au
dovedit doar duble aparente, datorită doar apropierii unghiulare aparente şi că, prin calculul de
paralaxă, a reieşit că distanţa lor una faţa de alta este mare şi că nu pot interacţiona fizic.
Posibilitatea de a interpreta mişcarea orbitală a unui sistem binar este în general, dificilă,
datorită faptului că orbita poate fi înclinată faţă de planul vizual. Orbita reală a unui astfel de
sistem poate fi calculată cu ajutorul legilor lui Kepler. Am arătat în secţiunea 2.4.3. cum se pot
determina masele stelelor în cadrul sistemelor binare. În Fig 17 este prezentată orbita aparentă
a componentei B din sistemul binar gamma Virginis.

2.4.9. Sisteme binare spectroscopice

Sunt sisteme de stele duble ale căror componente sunt foarte apropiate, astfel încât nu pot
fi separate (observate componentele). Aceste sisteme apar în imaginea telescopică ca o singură
stea şi datorită marii distanţe a stelei faţă de noi. Prin metode spectroscopice sau fotometrice
această duplicitate poate fi pusă în evidenţă.
Să privim Fig. 18 şi să considerăm că
observatorul se află în planul orbitei sistemului
binar. În mişcarea lor orbitală în jurul centrului
de masă a sistemului, componentele se
îndepărtează şi se apropie periodic de un
observator. În poziţiile 1 şi 3 vitezele radiale
sunt maxime şi orientate în sens opus una faţă
de cealaltă. Acum, liniile spectrale
corespunzătoare sunt separate în spectru, iar
depărtarea este maximă. În poziţiile 2 şi 4, vite-
zele radiale sunt nule şi liniile spectrale ale lor
se suprapun.
Pe baza efectului Doppler, din dedubla-
rea şi deplasarea periodică a liniilor din spectre
– egală cu perioada de revoluţie – rezultă vite- Fig. 18 – Deplasarea linilor spectrale într-un
zele radiale ale celor două componente la sistem binar spectroscopic
diferite momente.

2.4.10. Sistemele binare fotometrice

Sunt mai des cunoscute cu numele de sisteme binare cu eclipsă. Probabil, observatorii an-
tici au observat primul astfel sistem la Algol (β Persei). Această stea este consemnată pentru
prima dată în anul 1669, de către astronomul Geminiano Montanari. Observaţii minuţioase îl fac
pe John Goodrike ca în 1783 să consemneze că Algol prezintă o scădere rapidă a strălucirii la
fiecare 2 zile 20 ore 49 minute, cu un maxim al minimului de circa 8 ore, după care strălucirea

27
revine la normal. Fig. 19 prezintă curba de
lumină a sistemului Algol.
În cadrul acestor sisteme binare, compo-
nentele, după caz, pot avea formă sferică sau
sunt foarte puţin deformate şi sunt sisteme de-
taşate – stele ale căror suprafeţe nu se ating –
şi se numesc de tip Algol.
În cadrul sistemelor ale căror componente
sunt elipsoidale (sub efectul gravitaţiei), curba
de lumină este mai netedă decât la cele de tip
Algol, iar variaţia de lumină între eclipse este
mai amplă. Sunt sisteme semidetaşate şi sunt a)
catalogate ca sisteme de tip β Lyrae, după
steaua reprezentativă.
Există şi cazuri în care una sau ambele
componente sunt puternic deformate (elipsoida-
le) şi în contact una cu alta (şi cu suprafaţa
critică Roche) a cărei curbă de lumină are
forma aproape sinusoidală. Aceste sisteme
sunt de tip W Ursae Majoris.
Un alt sistem binar fotometric este şi tipul
ce conţine ambele componente elipsoidale. În
aceste sisteme, nu are loc o eclipsă. În cazul
lor, variaţia strălucirii se datorează deformării
componentelor care, în cursul mişcării orbitale,
variază aria discurilor aparente. Acestea se
numesc variabile elipsoidale, iar componentele
sunt în contact.

2.4.11. Stele variabile

În afară de stelele pe care le putem b)
Fig. 19 – Tipuri de sisteme binare fotometrice
considera obişnuite există un număr mare de
stele care prezintă variaţii ale strălucirii, deci
magnitudinea aparentă variază. Stele variabile indică faptul că se întâmplă ceva cu ele.
Studiul asupra strălucirii stelelor, după cum am arătat, se face pe cale vizuală, fotografică
sau fotometrică care constau în determinarea diferenţei dintre magnitudinea stelei variabile şi
magnitudinea mai multor stele din imediata vecinătate a ei.
Aşa cum precizam în Astronomie practică şi teoretica, studiul variabilelor oferă astronomu-
lui amator un vast câmp de activitate. Prin urmărirea variaţiei strălucirii se întocmesc grafice ale
curbei de lumină, care dau variaţiile de magnitudine în funcţie de timp.
S-au pus în evidenţă mai multe tipuri de variabile, după cum ele îşi manifestă variaţia stră-
lucirii. Astfel, există stele variabile periodice şi altele neregulate, aşa cum există stele cu perioa-
de foarte regulate care ne permit să anticipăm maximele şi minimele uni ciclu de variaţie.
După caracteristicile lor, au fost împărţite în stele variabile intrinseci a căror variaţie este
de natură fizică şi stele variabile extrinseci, la care variaţia strălucirii nu este de natură fizică, ci
se datorează, aşa cum am arătat în secţiunea anterioară, unor factori ce ţin de plasarea în spa-
ţiu a orbitei faţă de observatorul terestru.
Clasificarea generală a stelelor variabile este prezentată în Fig. 20.
Într-o altă ordine de idei, stelele variabile pot fi împărţite astfel în trei grupe principale şi
anume: variabile pulsatorii, variabile eruptive şi variabile cu eclipsă.
Stele variabile pulsatorii sunt stele aflate în diferite stagii de viaţă; stele ale căror alcătuire
chimică diferă în funcţie de vârstă şi care pot fi regulate sau neregulate. Ca urmare, diferitele
tipuri de variaţii corespund diferitelor stagii de viaţă, masă sau compoziţie chimică.

2.4.12. Cefeidele
Din punct de vedere istoric, δ Cephei este prima stea identificată ca fiind pulsatorie. Curba

28
de lumină este prezentată în Fig. 21, şi putem observa cu uşurinţă că prezintă o regularitate,
fapt ce a dus ca în primele constatări, să fie considerată o variabilă cu eclipsă. Din studiu foto-
electric s-a constatat că prezintă variaţii ale vitezei radiale şi a temperaturii, corelate cu variaţia
strălucirii. Aceasta sugerează că există un mecanism de pulsaţie. Steaua, în realitate se con-
tractă şi de dilată alternativ. Atunci când steaua se dilată, în spectru, apare că se apropie de noi,
iar când se contractă apare că se depărtează de noi. Temperatura de suprafaţă variază pe în-
treg ciclul. Luminozitatea intrinsecă Eo a unei stele poate fi exprimată prin legea Stefan-
Boltzman, în primă aproximaţie prin ecuaţia:

Fig. 20 – Clasificarea stelelor variabile după grupă, clasă şi tip.

Eo = kR2T4

unde R este raza stelei, T este temperatura şi k este o

constantă. Variaţia în T are efect direct asupra
strălucirii decât variaţia în R, deoarece T intră în
ecuaţie la puterea a patra. În cazul stelei δ Cephei şi
pentru alte multe variabile pulsatorii, atunci când
temperatura atinge maximul şi strălucirea este la
maximum; steaua fiind în procesul de expansiune,
viteza radială este şi ea maximă. Pulsaţia unei astfel
de stele este cumva oscilatorie, asemenea unui
pendul. Este regulată şi cu perioada bine determinată
şi în funcţie de masa stelei.
Pentru o stea normală, relaţia masă-luminozitate
este bine determinată în cazul stelelor din secvenţa Fig. 21 – Curba de lumină a stelei
principală. Similar lor, oscilaţia cefeidelor a dus la variabile δ Cephei
enunţarea unor relaţii ce se numesc perioadă-
luminozitate. Această relaţie a fost enunţată prima dată în anul 1912, de către Henrietta Swan
Leavitt pentru câteva cefeide din Norul Mic al lui Magelan. Relaţia definită a jucat un rol foarte
important în măsurarea distanţelor foarte mari (distanţele la alte galaxii). Odată ce perioada unei

29
cefeide este cunoscută, putem deduce magnitudinea absolută M. Cum magnitudinea aparentă
m este legată de M şi de distanţa d prin modulul de distanţă (m – M) putem scrie:

m – M = 5(lg d – 1)

Cefeidele sunt stele gigante care sunt vizibile la distanţe foarte mari. Dacă o cefeidă este
observată într-un roi stelar sau într-o galaxie apropiată se poate afla imediat distanţa. Cefeidele
de tip δ Cephei (Cδ) aparţin de Populaţia I-a stelară. Ele sunt stele supergigante a căror magni-
tudine absolută trece de -6 magnitudini (aproape de 10.000 mai luminoase decât Soarele),
având perioade de variaţie între 2 şi 50 de zile. Pentru această clasă relaţia perioadă-
luminozitate se scrie:

Mv = –2,77 lg P – 1,44 (25

unde Mv este magnitudinea absolută aparentă, P este perioada în zile şi (B – V) este indicele de
culoare.
Cefeidele de tip W Virgins (CW), sunt stele bătrâne şi aparţin de Populaţia a II-a stelară.
Ele se găsesc cu precădere în roiurile globulare şi în haloul galactic. Perioada de variaţie este
cuprinsă între 1 şi 60 de zile. Amplitudinea variaţiei este mai mică de 2 magnitudini. Pentru
această categorie relaţia perioadă-luminozitate nu este definită.
O altă categorie de cefeide sunt cefeidele pitice. Ele au fost pentru un timp confundate cu
cele de tip RR Lyrae. Cea mai strălucitoare stea de acest fel este CY Aqr, care variază între
10,45 şi 11,20 cu o perioadă de 1h 27m 57s. În circa 20 de minute strălucirea se dublează. Ce-
feidele pitice pot fi considerate mai spectaculoase decât cele prezentate anterior. Magnitudinea
absolută este cuprinsă între +1 şi +5 şi probabil fac parte din Populaţia I-a, iar cele mai luminoa-
se, depăşesc de până la 30.000 de ori luminozitatea Soarelui.

2.4.13. Stele variabile de tip RR Lyrae

Categorie de stele ce au fost descoperite în roiurile stelare şi de aceea uneori mai sunt
numite şi variabile de roiuri. În prezent sunt catalogate aproape 10.000 de astfel de stele. Ele
poartă acest nume după steaua reprezentativă RR din Lyra. Au perioade de variaţie cuprinse
între 1,5 ore şi 1 zi, cu amplitudinea de magnitudine de aproximativ o unitate.
RR Lyrae fac parte din Populaţi a II-a stelară. Se estimează că au diametrul de circa 4 – 5
ori mai mari decât Soarele, dar cu mase de aproape 0,5 din masa solară, fiind mai mici şi mai
dense decât cefeidele clasice. Magnitudinea absolută este de aproximativ +0,5 şi nu au o relaţie
perioadă-luminozitate.

2.4.15. Stele variabile lung periodice

Se mai numesc miride, nume dat după
steaua etalon Mira Ceti (omicron Ceti). Sunt
stele gigante, roşii, cu perioade de variaţie
între 80 până la 1.000 de zile. Amplitudinea
este cuprinsă între 2,5 şi 11 magnitudini.
Sunt stele bătrâne ce aparţin claselor
spectrale târzii: M, C sau S. Sunt în general
uşor de recunoscut datorită luminii aparente
roşii. Spre deosebire de stelele obişnuite care
au indicele de culoare nu mai mare de 1,8, în Fig. 22 – Curba de lumină a stelei variabile o Ceti
cazul lor, valoarea (B – V) trece de +5. În ma-
joritatea cazurilor steaua este înconjurată de o
anvelopă de gaz în expansiune. Existenţa pulsaţiilor este definită şi este dublată de fenomene
eruptive. Mecanismul care stă la baza acestor fenomene nu este pe deplin înţeles. Variabilele
de tip Mira sunt stele din Populaţia I. În prezent sunt cunoscute peste 10.000 de astfel de stele.

30
 2.4.16. Stele variabile semiregulate.
Spre deosebire de stelele de tip M, exis-
tă stele similare – gigante roşii de clasă spec-
trală M, C sau S – care nu prezintă regularita-
te a variaţiei. Acestea se numesc semiregulate
(SR) şi se subdivid în trei subgrupe: Tip SRa
asemănătoare cu tipul M, dar cu amplitudini
mici în magnitudine; Tip SRb care prezintă
iregularităţi şi perioade suprapuse de variaţie;
Tip SRc care conţine stele supergigante cu
magnitudini absolute mai mari de -6 şi foarte
Fig. 23 – Curba de lumină a stelei variabile T
neregulate. De exemplu: α Sco (Antares), α
Arietis
Ori (Betelgeuse). Amplitudinile lor sunt în ge-
neral de 1,5 magnitudini. Figura 23 prezintă
curba de lumină pentru T Arietis.

2.4.17. Stele variabile eruptive

Din această categorie fac parte variabilele tinere care abia au apărut în norii de gaz mole-
cular. La începutul existenţei lor stelele sunt instabile şi înconjurate de materia de gaz şi praf din
norul de gaz din care s-au născut.
Stelele variabile tinere sunt neregulate, eruptive şi sunt asociate cu nebulozitate. În aceas-
tă categorie nu toate stelele prezintă aceleaşi caracteristici. Astfel se pot distinge: stele de tip Ina
- foarte fierbinţi – ce aparţin spectrelor O, A sau B; stele de tip Inb – foarte reci – de spectre de
la F la M.
Multe din stelele cu nebulozitate au un spectru specific, amintind de tipul T Tauri. Spectrul
este asemănător cu spectrul cromosferei solare, dar în care abundă litiul. În cazul lor, este o
certitudine că sunt stele abia formate. La temperaturi foarte mari litiul devine instabil, iar abun-
denţa indică faptul că temperaturile interne sunt relativ mici şi că reacţiile termonucleare încă nu
au început. Se pot menţiona stele de tip FU Ori care, cresc brusc cu 5 până la 7 magnitudini.

2.4.18. Eruptive roşii

La ora actuală între 10 şi 25% dintre stele cunoscute sunt stele variabile. Piticele roşii, în
general, sunt stele variabile. Ele prezintă uneori izbucniri, iar ca o consecinţă, magnitudinea
creşte instantaneu cu 1 până la 2 magnitudini. Fenomenul este analog cu erupţiile cromosferice
ce au loc pe Soare şi care eliberează o mare cantitate de energie. Aceste zvâcniri sunt insignifi-
ante în raport cu strălucirea Soarelui, însă sunt considerabile faţă de piticele roşii care cresc în
luminozitate de la 1.000 la 10.000 de ori. Steaua reprezentativă a acestui tip este UV Ceti.

2.4.19. Stele variabile de tip R Coronae Borealis

În cazul acestui tip stele variabile, strălucirea scade impredictibil. Au minima foarte adân-
că, uneori scade sub magnitudinea +14. După câteva luni steaua revine la strălucirea obişnuită.
Steaua etalon, R CrB, are magnitudinea normală de 5,8 magnitudini. Stele din aceeaşi catego-
rie, mai sunt: RY Sgr cu 6,5m sau SU Tau, cu
9,7m la maxim.

2.4.20. Novele
Se crede că astfel de fenomene au fost
observate încă din antichitate, ocazional, apărând
o stea nouă pe cer. După ceva timp, începea să
scadă în strălucire, ca apoi să dispară definitiv
câteva luni mai târziu. Strict vorbind, nu era vorba
de o stea nouă, ci de o erupţie puternică de
materie incandescentă de la suprafaţa unei stele
care nu putea fi observată în condiţii normale. Din
tipurile de nove observate, se poate face o Fig. 24 – Curba de lumină a unei stele
clasificare de forma: variabile de tip R CrB.

31
 - nove rapide, steaua creşte rapid (în câteva ore) cu până la 10 magnitudini. Declinul strălu-
cirii este imediat şi în câteva luni de zile, steaua revine la strălucirea iniţială.
- nove lente, la care creşterea strălucirii are loc în timp, oarecum îndelungat. Pentru câteva
luni stau într-o fază de maximă strălucire şi în timpul căreia, uneori, prezintă mici fluctuaţii
înainte de a scădea în strălucire.
- nove recurente, la care se observă explozii succesive. În general, există schimbări rapide
de luminozitate, dar amplitudinile sunt mici.
Sunt cazuri în care novele pot fi întâlnite şi în cadrul sistemelor binare. Aici transferul de
masă se face prin lobul Roche, spre pitica albă a sistemului. Poate fi amintit aici cazul Novei
Cygni 1975 care a ajuns la magnitudinea 1,8 – la maximul ei. Înainte de erupţie, steaua avea
magnitudinea mai mare de +21, neputând fi observată cu telescoapele din acea vreme.

2.4.21. Supernovele
Atunci când stelele cu masa mai mare de 5 M epuizează combustibilul lor nuclear, ele se
dilată brusc într-un proces numit explozie de supernovă, care expulzează în spaţiul interstelar o
mare cantitate din elemente grele pe care le conţine steaua.
Cu siguranţă, explozia unei supernove este cel mai violent fenomen cosmic cunoscut.
Aproape toate piticele albe sunt rezultatul final vieţii stelelor. Doar quasarii sunt corpuri relativ
mai mici a căror luminozitate întrece o supernovă. Este un fenomen foarte rar. În galaxia noas-
tră, ultima supernovă observată a fost cea din 1604 care a fost consemnată de Johanes Kepler.
În prezent, multe din supernovele observate se află în alte galaxii, iar observarea acestora
permite înţelegerea acestui fenomen şi realizarea de modele stelare în fază târzie.
În lumina vizuală, culoarea roşie provine de la liniile de emisie a electronilor care se re-
combină pentru a forma din nou hidrogen neutru. În funcţie de clasificarea spectrală se disting
două clase distincte de supernove şi anume:
- supernove de tip I: din stele bătrâne din Populaţia II şi de masă moderată;
- supernove de tip II: masive, fierbinţi, stele tinere (instabile) din Populaţia I-a stelară.
Atunci când are loc o astfel de explozie, magnitudinea absoluta creşte până la –20, lumi-
nozitatea depăşind luminozitatea unei întregi galaxii. Amplitudinile nu pot fi bine determinate, dar
pot fi de până la 14 magnitudini pentru cele de tip II şi până la 20 magnitudini pentru cele de tip
I. De menţionat faptul că, înainte de explozie, supernovele tip I sunt mult mai puţin slab străluci-
toare decât supernovele de tip II.
De cele mai multe ori, după explozie steaua descreşte cu circa 2 magnitudini într-o lună de
zile, iar apoi dispare definitiv vederii noastre. Noua nebuloasă formată din expulzarea materiei
stelare apare câteva zeci de zile mai târziu. În timpul unei explozii de supernovă elementele ca
nitrogen, carbon, oxigen, etc., care formau materialul necesar reacţiilor termonucleare din inter-
iorul stelei explodate, se risipeşte în spaţiu cu viteze foarte mari, de ordinul miilor de kilometri pe
secundă.

Tabelul 4

Caracteristici Tipul I Tipul II

Masa iniţială < 8 M 8 - 50 M

Curba de lumină Descreştere lină Descreştere + staţionare
Maximum de luminozitate 10 mil L ~ 1 mild L
Mod de generare a energiei Nuclear Gravitaţional
Tip stelar Vârstnice - Populaţia II Tinere – Polulaţia II
Absorbţia linilor de hidrogen Nu Da
Sistem binar În general Nu
Frecvenţa în Calea Lactee ~ 1/36 ani ~ 1/44 ani
Apariţia în galaxii eliptice Da Nu

32
 Cea mai strălucitoare supernovă înregistrată până în prezent9 este SN2006GY, care a fost
explozia unei stele de aproape 150 M aflată în constelaţia Perseus.
Se presupune că numărul observat al supernovelor este de aproximativ jumătate din cal-
culul teoretic. O posibilă explicaţie ar fi că unele supernove nu reuşesc să explodeze pentru că
unda de şoc a fost blocată de materia care se prăbuşeşte rapid spre centrul stelei.
Stelele care (poate) se vor forma peste sute de milioane de ani, vor conţine această mate-
rie rămasă în spaţiu.

2.4.22. Stele variabile cu eclipsă

Aminteam în secţiunea anterioară de acele stele care prin natura lor prezintă variaţii de
strălucire, dar care nu sunt de natură fizică, ci sunt rezultatul unor situaţii speciale.
Ele sunt sisteme binare cu două componente care orbitează în jurul centrului de masă
comun. În general, eclipsa poate avea loc dacă unghiul orbitei este favorabil observatorului te-
restru sau (în funcţie) de distanţa dintre componente. Se pot enumera următoarele tipuri de vari-
abile cu eclipsă:
- Stele variabile de tip EA. Sunt sisteme cu eclipsă care au perioadele orbitale între 0,2 zile
şi 10.000 de zile. Strălucirea este constantă în afara eclipsei (Fig. 19). În general, componenta
secundară este mai puţin strălucitoare, situaţie în care minima primară şi secundară alternează
în amplitudine. Au componente sferice sau uşor elipsoidale. Este posibil să se precizeze mo-
mentele de început și de sfârșit a eclipselor. Steaua reprezentativă pentru acest tip este Algol
(beta Perseus).

Mag. Mag.
Stea Perioadă
min. max.
β Per 2,12 3,39 2,8673
δ Lib 4,91 5,9 2,3274
R CMa 5,7 6,34 1,1359

- Stele variabile de tip EB. Sunt sisteme cu eclipsă care au perioada orbitală între 0,5 şi 200
de zile. Au componente elipsoidale și curbe de lumină line pentru care este imposibil să se pre-
cizeze momentele exacte ale debutului sau sfârșitului eclipselor. Minimul secundar se observă
în toate cazurile, adâncimea sa de obicei fiind considerabil mai mică decât cea a minimului pri-
mar. Componentele, în general, aparţin claselor spectrale B sau A. Amplitudinea este mai mică
de 2 magnitudini.

Mag. Mag.
Stea Perioadă
min. max.
β Lyr 3,25 4,36 12,914
V381 Pup 7,26 7,71 0,687
EG Cep 9,31 10,21 0,545

- Stele variabile de tip EW. Sunt sisteme cu eclipsă care au perioadele orbitale mai mici de
o zi. Când componentele sistemului sunt foarte apropiate, sub acţiunea gravitaţională şi a rotaţi-
ei rapide, ele sunt deformate (elipsoidale) şi aproape se ating. Au curbe ușoare pentru care este
imposibil să se specifice momentele exacte pentru debutul și sfârșitul eclipsei. Adâncimile mini-
mului primar și secundar sunt aproape egale sau diferă nesemnificativ. Amplitudinile de magni-
tudine sunt, de obicei, mai mici de 0,8 magnitudini. Componentele, în general, aparţin unor tipuri
spectrale F şi G și chiar mai târzii.
Există o clasificare mult dezvoltată a tipurilor de stele variabile faţă de succinta prezentare
de mai sus, asupra căreia nu vom insista.
După cum s-a arătat până aici, lumea stelelor este foarte variată şi poate oferi un intere-
sant domeniu de studiu.

9
Supernova a fost descoperită pe 18 septembrie 2006. Aceasta a fost observată prima dată de Robert P.
Quimby și Mondol și apoi studiată de mai multe echipe de astronomi, folosind Chandra şi observatoarele
Lick și Keck.

33
 Am arătat că stelele pot alcătui aglomerări sub diferite forme şi mărimi, că norii de gaz şi
praf interstelar sunt vizibili datorită apropierii de stelele care îi luminează şi că toate acestea fac
parte dintr-o formaţiune complexă, gigantică, numită galaxie.
Prin aplicarea unor formule matematice simple, am putut să calculăm anumite caracteris-
tici fizice ale unei stele şi am înţeles faptul că, există în spaţiul comic stele singulare sau că ele
pot forma cupluri de două sau mai multe componente.
În capitolul următor vom prezenta constelaţiile cerului boreal şi vă propunem pentru obser-
vaţii astronomice cele mai interesante stele duble şi un număr important de obiecte de cer pro-
fund.

34
 CAPITOLUL 3

CONSTELAŢIILE
3.1. ISTORIE ŞI DENUMIRI
Nimeni nu poate spune cine a inventat primele constelații. Există mărturii rămase de la culturi
antice ca: babilonienii, grecii, romanii, indienii, chinezii, amerindienii. Împrăştiaţi pe trei continente,
cei meţionaţi mai sus au locuit în emisfera nordică și de aceea au creat constelațiile vizibile din
această parte a planetei noastre (emisfera nordică).
Din cele mai vechi timpuri, oamenii diferitelor culturi ale lumii au grupat stelele în constelaţii,
proiectând pe cer imagini închipuite de ei. Multe din acestea sunt reprezentări ale unor animale,
obiecte sau figuri fanteziste. Acesta este motivul pentru care multe din constelaţii ne spun poveşti
despre mituri şi legende.
Ptolemeu, astronomul greco-egiptean care a trăit în secolul al 2-lea era noastră, a menționat
existența a 48 de constelatii în lucrarea sa Almagesta (150 d.Hr). Aceste 48 de constelații erau
cunoscute încă cu trei secole înaintea sa, fiind menţionate şi de către Eudoxus din Knidos (n. 410
sau 408 î.Hr. - d. 355 sau 347 î.Hr.). Ele sunt numite "constelații antice" și o parte mai există chiar
şi în prezent. Ptolemenu nu a inventat constelațiile antice (în afară de câteva) ci le-a menționat pe
cele care erau create la vremea sa.

Lista constelațiilor menţionate de Ptolemeu

Constelaţii nordice
Ursa Minor: Ursa Mică Auriga: Vizitiul
Ursa Major: Ursa Mare Ophiuchus: Omul cu Șarpele
Draco: Dragonul Serpens: Șarpele
Cepheus: Regele Etiopei Sagitta: Săgeata
Bootes: Boarul Aquila: Vulturul
Corona Borealis: Coroana Boreală Delphinus: Delfinul
Hercules: Hercule Equuleus: Calul mic sau Mânzul
Lyra: Lira Pegasus: Pegas, calul înaripat
Cygnus: Lebăda Andromeda: Andromeda, prințesa Etiopiei
Cassiopeia: Regina Etiopiei Triangulum: Triunghiul
Perseus: Perseu

Constelaţii nordice din zodiac

Aries: Berbecul Cancer: Racul
Taurus: Taurul Leo: Leul
Gemini: Gemenii Virgo: Fecioara

Constelaţii sudice din zodiac

Libra: Balanța Capricornus: Capricornul
Scorpius: Scorpionul Aquarius: Vărsătorul
Sagittarius: Săgetătorul Pisces: Peștii

Constelaţii sudice
Cetus: Balena Hydra: Hidra, șarpele de apă
Orion: Orion, vânătorul Crater: Cupa
Eridanus: Rîul Corvus: Corbul
Lepus: Iepurele Centaurus: Centaurul
Canis Major: Câinele Mare Lupus (Bestia): Lupul sau Bestia
Canis Minor: Câinele Mic Ara: Altarul
Argo: Nava argonauților; în prezent este Corona Australis: Coroana Australă
divizată în trei constelații (Carina, Puppis și Psicis Austrinus
Vela)

35
 La începutul secolului al 16-lea, când navigatorii europeni au călătorit peste oceane să ex-
ploreze emisfera sudică, nevoia de orientare precisă a dus la catalogarea stelelor ne mai văzute
până atunci și la creearea de noi constelații. Așa au apărut constelațiile emisferei sudice care au
nume mai tehnice, spre deosebire de cele din emisfera nordică, în care sunt reprezentate păsări,
animale şi eroi mitologici.
Amerigo Vespuci crează în 1503, constelaţiile Crux şi Triangulum Australe. Gerard Mercator
crează în 1551, constelaţia Coma Berenices.
Doi dintre navigatorii olandezi aveau să creeze câteva constelații în anii 1596 şi 1597. Pieter
Dirkszoon Keyser și Frederick de Houtman au realizat un catalog de 300 stele și au creat 11
constelații pe cerul sudic. Finanțatorul celor doi, Petrus Plancius, a introdus alte trei constelații:
Camelopardalis (1613), Columba (1592) și Monoceros (1613).

Lista constelatiilor create de navigatorii

Pieter Dirksz Keyser și Frederick de Houtman

Apus: Pasărea Paradisului Musca: Musca

Chameleon: Cameleonul Pavo: Păunul
Dorado: Peştele de Aur Phoenix: Pasărea Phoenix
Grus: Cocorul Tucana: Tucana
Hydrus: Hydra Australă Volans: Peştele Zburător
Indus: Indianul

La începutul secolului 17, astronomul german Johann Bayer (1572 – 1625) a creat alte 12
constelatii sudice, iar compatriotul său Jakob Bartsch (1600 – 1633) a alte trei, toate acestea au
fost desfinţate. Marele astronom polonez Johannes Hevelius, (1611 – 1687), a introdus alte șapte
constelații.

Lista constelatiilor create de Hevelius

Canes Venatici: Câinii de vânătoare Scutum: Scutul lui Sobieski al III

Lacerta: Șopârla Sextans: Sextantul
Leo Minor: Leul Mic Vulpecula: Vulpea
Lynx: Linxul

În timpul unei călătorii în Africa de Sud, Abbe Nicolas-Louis de Lacaille a creat încă 14
constelații și a catalogat mii de stele. Aceste noi constelatii sunt cunoscute sub numele de
"constelatii moderne". Temele constelațiilor lui Lacaiile nu erau mitologice ci moderne. Inspirat fiind
de mișcarea renascentistă, astronomul francez crează constelații care redau descoperirile
științifice ale perioadei sale.

Lista constelatiilor create de Lacaille

Antila: Pompa pneumatică Octans: Octantul

Caelum: Dalta Pictor: Pictorul
Carina: Carena (navei Argo) Puppis: Pupa (navei Argo)
Circinus: Compasul Pyxis: Compasul
Fornax: Cuptorul Reticulum: Reticulul
Horologium: Orologiul Sculptor: Sculptorul
Mensa: Platoul (muntele din Cape Town) Telescopium: Telescopul
Microscopium: Microscopul Vela: Velele (navei Argo)
Norma: Echerul

În general constelațiile antice sunt numite după figura pe care o reprezintă. Constelații ca
Aquila și Bootes seamănă cu personajul după care au fost create – un vultur și un om).
Constelațiile moderne, majoritatea vizibile din emisfera sudică, au fost numite după obiecte
ale diferitelor invenții (cum ar fi telescopul și microscopul).

36
 Înainte de anul 1922 orice astronom putea să inventeze constelații după bunul plac şi imagi-
naţia s-a și din cauza acestui lucru s-au creat multe confuzii. Pentru a elimina orice problemă,
Uniunea Astronomică Internațională, a decis să stabilească un numar fix de constelații cu granițe
precis delimitate. Astfel, prin convenție, s-au stabilit 88 de constelații care au numele în latină, o
limbă universală.
În 1930 a fost publicată lucrarea „Délimitation scientifique des constellations”, de catre
Eugène Delporte, în care sunt trecute delimitările științifice ale constelațiilor. Această lucrare con-
stituie referința pricipală în domeniul constelațiilor.
Aceasta este lista inițială de nume de constelații și abrevierile agreate şi adoptate de Uniu-
nea Astronomică Internațională cu ocazia Adunării generale ce a avut loc la Roma, în mai 1922, și
publicat în jurnalul UAI, vol.. 1, p.158.
Se notează cu litere aldine acele constelaţii care nu sunt vizibile din ţara noastră sau care nu
se ridică suficient de mult deasupra orizontului pentru a fi identificate.

Aria de pe Anotimpul ideal pentru

Constelaţia Traducere
cer (%) observare
Andromeda Andromeda 1,751 toamna
Antlia Maşina Pneumatică 0,579 primăvara
Apus Pasărea Paradisului 0,5 vara
Aquarius Vărsătorul 2,375 toamna
Aquila Vulturul 1,582 vara
Ara Altarul 0,575 vara
Aries Berbecul 1,07 toamna
Auriga Vizitiul 1,594 iarna
Boötes Boarul 2,198 primăvara
Caelum Dalta 0,303 iarna
Camelopardalis Girafa 1,835 iarna
Cancer Racul 1,226 iarna
Canes Venatici Câinii de vânătoare 1,128 primăvara
Canis Major Câinele mare 0,921 iarna
Canis Minor Câinele mic 0,444 iarna
Capricornus Capricornul 1,003 toamna
Carina Carena 1,198 primăvara
Cassiopeia Cassiopeia 1,451 toamna
Centaurus Centaurul 2,571 primăvara
Cepheus Cefeu 1,425 toamna
Cetus Balena 2,985 toamna
Chamaeleon Cameleonul 0,319 primăvara
Circinus Compasul 0,226 primăvara
Columba Porumbelul 0,655 iarna
Coma Berenices Părul Berenicei 0,937 primăvara
Corona Australis Coroana Australă 0,31 vara
Corona Borealis Coroana Boreală 0,433 vara
Corvus Corbul 0,446 primăvara
Crater Cupa 0,685 primăvara
Crux Crucea Sudului 0,166 primăvara
Cygnus Lebăda 1,949 vara
Delphinus Delfinul 0,457 vara
Dorado Peştele de Aur 0,434 iarna
Draco Dragonul 2,625 vara
Equuleus Calul Mic 0,174 toamna
Eridanus Eridanul 2,758 iarna
Fornax Cuptorul 0,964 toamna
Gemini Gemenii 1,245 iarna
Grus Cocorul 0,886 toamna
Hercules Hercule 2,97 vara
Horologium Orologiul 0,603 iarna
Hydra Hidra 3,158 primăvara
Hydrus Hidra Australă 0,589 toamna
Indus Indianul 0,713 toamna

37
 Aria de pe Anotimpul ideal pentru
Constelaţia Traducere
cer (%) observare
Lacerta Şopârla 0,486 toamna
Leo Leul 2,296 primăvara
Leo Minor Leul Mic 0,562 primăvara
Lepus Iepurele 0,704 iarna
Libra Balanţa 1,304 vara
Lupus Lupul 0,809 vara
Lynx Linxul 1,322 iarna
Lyra Lira 0,694 vara
Mensa Platoul 0,372 iarna
Microscopium Microscopul 0,508 toamna
Monoceros Licornul 1,167 iarna
Musca Musca 0,335 primăvara
Norma Echerul 0,401 vara
Octans Octantul 0,706 toamna
Ophiuchus Ofiucus 2,299 vara
Orion Orion 1,44 iarna
Pavo Păunul 0,915 vara
Pegasus Pegas 2,717 toamna
Perseus Perseu 1,491 iarna
Phoenix Phoenix 1,138 toamna
Pictor Pictorul 0,598 iarna
Pisces Peştii 2,156 toamna
Piscis Austrinus Peştele Austral 0,595 toamna
Puppis Pupa 1,632 iarna
Pyxis Busola 0,535 primăvara
Reticulum Reticulul 0,276 iarna
Sagitta Săgeata 0,194 vara
Sagittarius Săgetătorul 2,103 vara
Scorpius Scorpionul 1,204 vara
Sculptor Sculptorul 1,151 toamna
Scutum Scutul 0,264 vara
Serpens (împărțit în Caput și Şarpele (despărţit în Capul 1,544 vara
Cauda) și Coada)
Sextans Sextantul 0,76 primăvara
Taurus Taurul 1,933 iarna
Telescopium Telescopul 0,61 vara
Triangulum Triunghiul 0,32 toamna
Triangulum Australe Triunghiul Austral 0,267 vara
Tucana Tucanul 0,714 toamna
Ursa Major Ursa Mare 3,102 primăvara
Ursa Minor Ursa Mică 0,62 vara
Vela Velele 1,211 primăvara
Virgo Fecioara 3,138 primăvara
Volans Peştele Zburător 0,343 iarna
Vulpecula Vulpea 0,65 vara

3.2. CONSTELAŢII ŞI DIRECŢII PE SFERA CEREASCĂ

Dacă sunteţi la primii paşi în astronomie, probabil, partea cea mai dificilă este aceea de-a în-
văţa stele, constelaţiile şi poziţia lor pe bolta cerească. Este mai uşor decât vă puteţi imagina, iar
după ce aţi reuşit să identificaţi câteva stele sau o constelaţie, totul devine rutină după mai multe
ore petrecute sub cerul liber. Un observator atent, va pune în evidenţă relativ uşor, că stelele mai
strălucitoare, pot forma diferite forme geometrice simple ca: romburi, arcade, pătrate, cruci, trape-
ze, triunghiuri sau alte forme. Stelele sunt situate pe bolta cerească la întâmplare, ele nu interacţi-
onează fizic între ele şi aşa cum se poate observa, distanţele unghiulare între ele sunt variate.
Formele realizate sunt efectul de perspectivă, distanţele faţă de noi a stelelor dintr-o constelaţie
fiind foarte variată.

38
 Fig. 25 – În realitate, stelele principale din
Cassiopeia sunt situate la distanţe diferite faţă de
noi. Datorită efectului de perspectivă, ele ne apar ca
fiind situate la aceeaşi distaţă pe sfera cerească.

Este important de știut că, științific vorbind, constelațiile reprezintă o zonă de pe cer și nu un
desen format din stele strălucitoare.
Avem pe cer constelații mai cunoscute. În primul rând constelațiile circumpolare care nu
apun niciodată și sunt vizibile tot timpul anului, constelațiile zodiacale, străbătute aparent de Soare,
Lună şi planete. Acestea sunt constelațiile aflate în planul orbitei Pământului, precum și
constelațiile prin care trece Calea Lactee.

Constelații circumpolare pentru România (care nu apun): Ursa Major, Ursa Minor, Draco,
Cepheus, Cassiopeia, Camelopardalis, Lynx (parțial), Lacerta (parțial), Perseus (parțial), Cygnus
(parțial), Auriga (parțial), Bootes (parţial) şi Hercules (parțial).

Constelații zodiacale (prin care trec planetele, Soarele și Luna): Aries, Taurus, Gemini, Cancer,
Leo, Virgo, Libra, Scorpius, Ophiucus, Sagittarius, Capricornus, Aquarius şi Pisces.

Constelațiile boreale prin care trece Calea Lactee Puppis, Canis Major, Monoceros, Canis Mi-
nor, Gemini, Orion, Taurus, Auriga, Perseus, Camelopardalis, Cassiopeia, Lacerta, Cepheus,
Cygnus, Vulpecula, Lyra, Sagitta, Aquila, Ophiucus, Sepens Cauda, Scutum, Sagittarius şi
Scorpius.

Constelații prin care poate trece Luna

Auriga, Cetus, Hydra, Pegasus, Scutum şi Serpens.

Constelații prin care pot trece planetele mari

Canis Major, Crater, Hydra, Pegasus, Scutum şi Serpens.

În orientarea pe bolta cerească, constelaţiile au un rol important. Cu toate că nu există o me-

todă de a învăţa constelaţiile, de la latitudinile ţării noastre este recomandat ca punctul de plecare
în orientarea pe cer să fie direcţia constelaţiei Ursa Major. Compusă din şapte stele strălucitoare,
această constelaţie este vizibilă tot timpul anului şi este uşor de recunoscut. De altfel primele con-
stelaţii pe care le vom identifica se numesc constelaţii circumpolare, pentru că ele nu apun nicioda-
tă pentru un observator din ţara noastră.
În paginile cărţii sunt enumerate constelaţiile vizibile din ţara noastră, prezentându-le pentru
fiecare lună a anului, pe acelea care prezintă condiţii optime de vizibilitate, indicând câteva direcţii
principale pentru identificarea stelelor mai strălucitoare şi a constelaţiilor cărora aparţin. Veţi găsi o
modalitate simplă de a învăţa cerul, poziţiile stelelor, măsurarea unghiurilor pe cer şi nu în ultimul
rând, cum putem calcula datele fizice ale principalelor stele.
Aşa cum am menţionat în capitolul 1, stelele cele mai strălucitoare din fiecare constelaţie
sunt notate, în ordine descrescătoare a strălucirii lor, cu litere ale alfabetului grec α, β, γ, ş.a.m.d.
Dacă avem ca direcţie de plecare Ursa Major, prelungind linia βα, cam de cinci ori în direcţia

39
α, ajungem la o stea portocalie, de magnitudinea 2. Este steaua polară. Cunoaşterea poziţiei aces-
tei stele uşurează orientarea, căci aflându-ne cu faţa la ea avem punctul cardinal nord în faţă şi
sud în spate. Perpendicular pe această direcţie, vom avea punctul cardinal est la dreapta şi vest la
stânga. Mai târziu, în paginile următoare veţi constata că cele două Urse au forme asemănătoare,
dar prezintă imagini inversate.
Continuând încercarea noastră de repera constelaţiile, să unim steaua δ din Ursa Major cu
steaua Polaris şi prelungind încă o dată această lungime, ajungem la constelaţia Cassiopeia, ale
cărei cinci stele strălucitoare formează pe cer litera W.
Dacă distanţa dintre stelele α Ursa Major şi α Ursa Minor, o prelungim dincolo de Polaris,
cam de două ori, ajungem la marele pătrat care formează Pegasus. Pe această linie trasată între
Polaris şi Cassiopeia se află şi steaua α din Andromeda.
Draco, o altă constelaţie circumpolară se află între cele două Urse, ca o şerpuire de stele
slab strălucitoare.
Dacă prelungim diagonala pătratului lui Pegasus, trecând dincolo de Andromeda, ajungem la
constelaţia Perseus, şi ea tot constelaţie circumpolară.
Prelungind de două ori distaţa Polaris- β din Ursa Major, ajungem în constelaţia Leo unde se
remarcă în strălucire steaua Regulus.
Folosindu-ne tot de Ursa Major, să prelungim distanţa ηβ pe direcţia β cam de două ori şi
vom ajunge în preajma a două stele cu aceeaşi strălucire. Este vorba de stelele Pollux şi Castor
din constelaţia Gemini.
Prelungirea distanţei δα Ursa Major spre α, ne duce spre constelaţia Auriga cu strălucitoarea
stea portocalie, Capella şi de aici mai departe până la Taurus unde putem recunoaşte uşor steaua
de culoare portocalie – Aldebaran. În Taurus se află două roiuri stelare Pleiades şi Hyades.
Dacă din Capella ducem o linie prin β Tauri şi o prelungim spre sud, ajungem la trapezul ce
formează constelaţia Orion, cu stele strălucitoare Betelgeuse şi Rigel.
Întorcându-ne iar spre nord, să plecăm din coada Ursei Major spre est. Vom ajunge la
Bootes. Un pentagon al cărui unul din vârfuri (cel sudic) este marcat de steaua Arcturus. La est, în
imediata vecinătate se vede un arc din stele strălucitoare şi care formează Corona Borealis.
Pentru a identifica constelaţia Lyra, să încercăm să formăm un triunghi dreptunghic din stele-
le Arcturus – Polaris – Vega, care este steaua principală din Lyra. Este o stea de magnitudinea 0,
foarte strălucitoare şi care la rândul ei face parte din asterismul de vară cunoscut sub numele de
"triunghiul de vară" din care mai fac parte steaua Deneb din Cygnus şi steaua Altair din Aquila.
Între Lyra şi Bootes se găseşte constelaţia Hercules. Poate fi identificată sub forma unui trapez.
Dacă prelungim direcţia γα din Bootes pe direcţia α, ajungem la o stea albă, strălucitoare.
Este steaua principală din constelaţia Virgo.
Considerând că în mare parte, am reuşit să ne deplasăm în toate direcţiile pe sfera cereas-
că, vă propunem ca momentul de plecare în incursiunea de recunoaştere a cerului, să fie prima
lună de iarnă – decembrie.

În continuare sunt prezentate cele 56 de constelaţii vizibile integral sau parţial din ţara noas-
tră.
La selectarea obiectelor de cer profund şi a stelelor duble s-a ţinut cont de următorii factori:
- magnitudinea aparentă să nu fie mai mare de +11 pentru obiectele nebuloase;
- magnitudinea celei mai strălucitoare stele dintr-un roi dispersat, să nu fie mai mare de +10;
- diametrul unghiular aparent a unei galaxii, nebuloase sau roi stelar să nu fie mai mică de 1';
- magnitudinea componentei secundare a unui sistem binar să nu fie mai mare de +9;
- distanţa minimă dintre componentele unui sistem binar să nu fie mai mică de 3" (cu unele
excepţii).

de cer profund este structurată după lunile anului, începe cu luna decembrie şi prezintă con-
stelaţiile în ordinea trecerii prin meridian în preajma orei 21 timp legal român.

Pentru ultima parte a acestei cărţi, autorii vă urează Cer senin !

40
 Decembrie

Aspectul cerului la 15 decembrie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 – 21 Andromeda, Aries, Cassiopeia, Cetus, Fornax, Sculptor, Triangulum

Între orele 21 – 23 Aries, Camelopardalis, Cetus, Eridanus, Fornax, Perseus, Taurus, Triangulum

Între orele 23 – 1 Auriga, Camelopardalis, Canis Major, Lepus, Orion, Taurus

Între orele 1 – 3 Cancer, Canis Major, Canis Minor, Gemini, Lynx, Monoceros, Puppis

Între orele 3 – 5 Cancer, Hydra, Leo, Leo Minor, Lynx, Sextans

41
TRIANGULUM

Nu există menţionări mitologice, dar în antichitate a fost asociată cu delta fluviului Nil, insula
Sicilia sau cu litera grecească delta. Babilonienii au asociat-o cu forma unui plug, probabil, prin
alipirea cu stele care acum fac parte din Andromeda.

Genitiv şi abreviere Trianguli, Tri

Traducere Triunghiul
Zona centrală RA = 2,0h; Dec = +32°
Suprafaţă 131,8 grade
Ordin de mărime 78
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 52° S
Culminaţie la ora 21 5 decembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 25
Numele stelelor Metallah (alpha Tri)
Constelaţii vecine Andromeda (N), Aries (S), Perseus (N şi E), Pisces (S şi V)
Obiecte propuse 2 OCP , 2 SD , 1 V1

Constelaţie din emisfera nordică, ea poate fi văzută în perioada iunie – martie. Este formată
din trei stele slab strălucitoare de magnitudinea +3 şi +4 fiind localizată între Aries şi Andromeda.
În Triangulum se proiectează una din cele mai apropiate galaxii de noi, galaxia M 33, ce face
parte din Grupul local de galaxii.

TRIANGULUM : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s ° ' " 1 1 2
GX-Sc 598 / M33 01 33 50,9 +30 39 37 6,29 70,80 41,70
GX-Sc 925 02 27 16,8 +33 34 41 10,24 10,47 5,88

1
Pentru stelele variabile, studiaţi tabelul din secţiunea Stele variabile din Anexă.

42
 TRIANGULUM : Obiecte de cer profund - imagini
598 / M33 2° 925 1°

Galaxie, Triangle Galaxy, extrem Galaxie, slab strălucitoare,

de strălucitoare, extrem de mare, considerabil de mare, extinsă,
rotundă, strălucirea creşte gradual strălucirea creşte gradual spre
spre nucleu, se suprapun stele, centru, 2 stele cu mag. 13 NV,
(Remarcabil) se suprapun stele

TRIANGULUM : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
15 55687 2003 16 142,2 5,57 6,62 02 35 47 +34 41 15
uşor; deschis; comp. A gig. M3; contrast frumos orange grapefruit / alb; dist. 63 al; optic
6, iota 55347 2012 69 3,8 5,26 6,73 02 12 22 +30 18 11
dificil; comp. A gig. G0; orange / galben; dist. 305 al; binar

43
CETUS

Cetus este trimis de Poseidon pentru a o ucide pe Andromeda. Perseus reuşeşte să trans-
forme monstrul ucigaş în stană de piatră atunci când îi arată capul Meduzei. Cetus este menţiona-
tă în cultura mesopotamiană, ca fiind o balenă. Balena (Cetus) este situată într-o regiune a cerului
numită "Marea" sau "zona de apă", deoarece multe constelații asociate cu apa sunt plasate acolo,
inclusiv Eridanus, Pisces, Piscis Austrinus, Capricorn şi Aquarius.
Cetus a fost descrisă în mai multe feluri de-a lungul vremurilor. În secolul al 17-lea, Balena a
fost descrisă de Johann Bayer ca fiind un "pește dragon". În unele texte, atât Willem Blaeu cât și
Andreas Cellarius au descris Cetus ca pe o creatură asemănătoare cu balena, dar care ar fi avut
capete de animale atașate la corpul său.

Genitiv şi abreviere Ceti, Cet

Traducere Balena
Zona centrală RA = 1,8h; Dec = -8°
Suprafaţă 1231,4 grade
Ordin de mărime 4
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 65° N – 79° S
Culminaţie la ora 21 30 noiembrie
m
Număr de stele ≤ 6,5 189
Menkar (Alpha Cet), Diphda (Beta Cet), Kaffaljidhma (Gamma Cet),
Numele stelelor Baten Kaitos (Zeta Cet), Dheneb (Eta Cet), Deneb Kaitos Shemali
(Iota Cet), Menkar (Lambda Cet), Mira (Omicron Cet)
Aquarius (V), Aries (N), Eridanus (S şi E), Fornax (S), Pisces (N şi V),
Constelaţii vecine
Sculptor (S), Taurus (E)
Obiecte propuse 4 OCP , 9 SD, 6 V

44
 Constelaţie din zona ecuatorului ceresc, a patra ca ordin de mărime, Cetus se poate vedea
în perioada iulie – martie. Formată din stele slab strălucitoare în perimetrul ei putem vedea câteva
obiecte interesante, printre care şi o galaxie din catalogul Messier.
Printre stelele variabile din această constelaţie se află şi celebra stea Mira (omicron Ceti) – o
gigantă roşie care prezintă o variaţie a strălucirii între manitudinile +2 şi +10. Este steaua care a
dat numele clasei de stele variabile de tip Mira Ceti.

CETUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
NP 246 / C65 00 47 04,2 -11 52 17 8,0P 4,08
GX-SBcd 247 / C62 00 47 08,7 -20 45 38 9,72 21,38 6,93
GX-SBO-s 936 02 27 37,6 -01 09 17 10,94 4,68 4,08
GX-Sbp 1068 / M77 02 42 40,2 -00 00 48 9,67 7,08 6,03

CETUS : Obiecte de cer profund - imagini

246 / C56 30' 247 / C62 1° 936 30'

Nebuloasă planetară, foarte slab
strălucitoare, mare, se suprapun 4
stele
Galaxie, extrem de mare, foarte
mult extinsă, se suprapun stele,
nucleu extins slab strălucitoare,
PA 172, (Interesant)
Galaxie, foarte strălucitoare, foar-
te mare, rotundă, strălucitoare
spre nucleu, galaxie la V, stele
strălucitoare spre N, PA 135,
(Remarcabil)

1068 / M77 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, des-

tul de mare, formă neregulată
(uşor rotundă), creştere intensă a
strălucirii spre centru, uşor de
rezolvat, stea suprapusă spre SE,
PA 70, (Remarcabil)

CETUS : Sisteme binare şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
53, chi 148036 2012 250 192,9 4,69 6,81 01 49 35 -10 41 11
uşor; deschis; albastru / gălbui; dist. 77 a.l.

45
 CETUS : Sisteme binare şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
AA 167451 AB 2009 303 8,8 7,28 7,56 01 59 01 -22 55 11
dificil; comp. A var.; galben / galben; dist. 704 a.l.
BU 1158 147318 A,BC 2010 88 78,5 6,91 8,43 00 31 00 -10 05 05
uşor; albastru / gălbui; dist. 279 a.l.
HJ 323 128890 2003 287 63,2 6,01 8,46 00 40 42 -04 21 07
uşor; comp. A gig. K0; contrast frumos; orange / galben; dist. 575 a.l.
HJ 3511 167903 1999 99 14,8 7,17 8,66 02 35 59 -21 24 13
dificil; gălbui / alb; dist. 445 a.l.
S 390 147542 2011 216 6,4 7,77 7,86 00 58 10 -15 40 58
dificil; gălbui / gălbui; dist. 191 al; binar
STF 150 129471 2012 196 35,8 7,73 8,19 01 43 22 -07 04 37
uşor; albastru / alb
STF 274 110590 AB 2011 220 13,6 7,52 7,62 02 31 30 +01 05 39
dificil; albastru / alb; optic
STF 39 128832 AB,C 2010 44 16,6 7,1 8,65 00 34 30 -04 32 47
dificil; gălbui / gălbui; dist. 327 al; binar

46
ARIES

Aries este o constealţie cu origini vechi, fiind menţionat prima dată de babiloniei. Grecii au
asociat acestei constelaţii mitul Lânei de Aur – celebra poveste eroică a argonauţilor care au reusit
să salveze de la sacrificiu doi fraţi, graţie eforturilor lor supraomenesti. La finalul fericit al acestei
expediţii, se spune, că Zeus ar fi hotărât să pună Lâna de Aur pe cer ca simbol etern al eforturilor
oamenilor de a evita sacrificiul celor nevinovaţi prin asumarea unor poveri suplimentare.

Genitiv şi abreviere Arietis, Ari

Traducere Berbec
Zona centrală RA = 2,5h; Dec = +20°
Suprafaţă 441,4°
Ordin de mărime 39
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 58° S
Culminaţie la ora 21 10 decembrie
m
Număr de stele ≤ 6,5 86
Hamal (alpha Ari), Saharatan (beta Ari), Mesarthim (gamma 2 Ari),
Numele stelelor
Botein (delta Ari)
Constelaţii vecine Cetus (S), Perseus (N), Pisces (V), Taurus (E), Triangulum (N)
Semn zodiacal 20 -21 martie, primul semn
Obiecte propuse 4 SD , 3 V

Constelaţie din emisfera nordică se poate observa pe cer în perioada iunie – martie.
Acum o mie de ani, Soarele intra în semnul Aries în prima zi de primăvară şi marca echino-
xul de primăvară. În consecinţă, echinoxul de primăvară (punctul Vernal) se mai numeşte Primul
punct din Aries. Datorită precesiei echinoxurilor, acest punct se deplasează constant în sens retro-
grad şi se află acum situat în constelaţia Pisces. Soarele traversează constelaţia între 19 aprilie şi
15 mai. În Aries nu sunt obiecte de cer profund cu magnitudinea mai mică de 10,5, dar există câte-
va stele variabile şi sisteme multiple de interes.

47
 ARIES : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
14 75171 AB 2011 34 93,3 4,99 8,01 02 09 25 +25 56 24
uşor; sist. triplu; comp. AB galben / alb; AC în 2003, PA 278, sep. 107" contrast galben / lila
5, gamma 92680 AB 2012 2 7,5 4,52 4,58 01 53 32 +19 17 39
uşor; strălucitor; albastru / alb; dist. 204 al; binar
9, lambda 75051 AB 2012 48 37,1 4,8 6,65 01 57 56 +23 35 46
uşor; strălucitor; gălbui / albăstrui; dist. 133 al; optic
STF 394 75941 AB 2011 163 6,8 7,05 8,16 03 28 01 +20 27 51
dificil; gălbui / galben; dist. 658 al; binar

48
FORNAX

Genitiv şi abreviere Fornacis, For

Traducere Cuptorul
Zona centrală RA = 2,7h; Dec = -31°
Suprafaţă 397,5 grade
Ordin de mărime 41
Introdusă în 1756 de Nicolas L. de Lacaille, cu numele iniţial de
Origine
Fornax Chemica
Vizibilitate pe glob 50° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 15 decembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 59
Numele stelelor Fornacis α (alpha For)
Constelaţii vecine Cetus (N), Eridanus (N, E, S), Phoenix (S), Sculptor (V)
Obiecte propuse 3 OCP , 2 SD
6

Fornax este o constelaţie din emisfera sudică, în perimetrul căreia se află unul din cele mai
cunoscute roiuri de galaxii. Roiul de galaxii Fornax numără 58 de membri şi se află la o distanţă
aproximată de 60 milioane ani lumină, al doilea ca distanţă după cel din Virgo.
Constelaţie alcătuită din stele de magnitudinea +4, Fornax este greu de identificat şi datorită
poziţiei joase faţă de orizont, chiar şi la trecerea la meridian. Răsare la S-E în iulie şi apune la S-V
în martie.

FORNAX : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s ° ' " 1 1 2
GX-SBb 1097 / C67 02 46 18,9 -30 16 21 9,96 9,33 6,31
NP 1360 03 33 15,8 -25 51 54 10,4 6,42
GX-Sab 1398 03 38 51,8 -26 20 11 10,51 7,08 5,38

49
 FORNAX : Obiecte de cer profund - imagini
1097 30' 1360 30' 1398 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, mare, Nebuloasă planetară, stea de Galaxie, considerabil de străluci-
extins, foarte strălucitoare spre mag. 8, nebuloasă mare, extins toare, considerabil de mare, ro-
nucleu, se suprapun stele, PA pe direcţia N-S, se suprapun stele tundă, foarte strălucitoare spre
151, (Interesant) centru, (Interesant)

FORNAX : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
alpha 168373 AB 2009 300 5,2 3,98 7,19 03 12 04 -28 59 20
dificil; comp. A var.; galben / alb; dist. 46 al; binar
omega 167882 2009 245 10,8 4,95 7,71 02 33 51 -28 13 56
uşor; comp. A subgig. B9; albastru / alb; dist. 454 al; binar

50
 Ianuarie

Aspectul cerului la 15 ianuarie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 – 21 Aries, Camelopardalis, Cetus, Eridanus, Fornax, Perseus, Taurus, Triangulum

Între orele 21 – 23 Auriga, Camelopardalis, Canis Major, Lepus, Orion, Taurus

Între orele 23 – 1 Cancer, Canis Major, Canis Minor, Gemini, Lynx, Monoceros, Puppis

Între orele 1 – 3 Cancer, Carina, Hydra, Leo, Leo Minor, Lynx, Sextans

Între orele 3 – 5 Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Crater, Hydra, Leo, Leo Minor,
Sextans, Ursa Major, Virgo

51
PERSEUS

Numele constelaţiei a fost

dat după legendarul erou mitolo-
gic care a salvat-o pe Andromeda
de monstrul mărilor, Cetus.
Perseus şi Andromeda s-au în-
drăgostit şi, pentru ca dragostea
lor să dăinuiască, Perseus a pri-
mit un loc pe cer, printre stele, în
imediata apropiere a Andromedei.

Genitiv şi abreviere Persei, Per

Traducere Perseu
Zona centrală RA = 3,8h; Dec = +43°
Suprafaţă 615,0 grade
Ordin de mărime 24
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 31° S
Culminaţie la ora 21 25 decembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 158
Mirphak (alpha Per), Algol (beta Per), Miram (eta Per), Menkib (xi
Numele stelelor Per), Atik (omicron Per), Gorgonea Secunda (pi Per), Gorgonea Tertia
(rho Per), Gorgonea Quarta (omega Per)
Andromeda (S şi V, Aries (S), Auriga (E), Camelopardalis (N),
Constelaţii vecine
Cassiopeia (N şi V), Taurus (S), Triangulum (S şi V)
Obiecte propuse 9 OCP , 15 SD , 5 V

Constelaţie situată în emisfera nordică ea, prezintă condiţii optime de vizibilitate în perioada
iulie – martie. Este parţial circumpolară pentru ţara noastră. Se proiectează în Calea Lactee, motiv
pentru care, aici, se pot observa numeroase roiuri stelare şi nebuloase gazoase.
În Perseus se obvervă doi radianţi meteorici majori. Cel mai cunoscut dintre ei este, desigur,
Perseids – un spectaculos radiant, cu o perioadă de circa 14 zile şi cu un maxim în jurul date de 11
august. La această dată, dacă Luna nu este prezentă pe cer, se pot observa până la 100 de mete-
ori într-o oră. Al doile radiant este activ între 4 şi 20 setembrie şi este notat cu Sep Perseids.
În partea de NV a constelaţiei se poate observa impresionantul roi stelar dublu h Per şi chi
Per. Primul se găseşte la o distanţă de 2200 pc şi are o vârstă estimata la 6 mil. de ani, iar cel de-
al doilea se află la 2300 pc şi are o vechime estimată de 3 mil. de ani. Acest obiect este unul foarte
interesant şi va încânta orice privitor. Se poate observa şi prin binoclu.
52
 Tot în Perseus, amatorul poate urmări variaţia de strălucire a celebrei stele variabile Algol (β
Persei).

PERSEUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s ° ' " 1 1 2
NP 651 / M76 01 42 19,7 +51 34 17 9,4 1,12
RD 869 / C14 02 19 06,0 +57 09 00 4,3 29,0
RD 884 / C14 02 22 30,0 +57 07 00 4,4 29,0
GX-E7p 1023 02 40 24,1 +39 03 46 10,38 8,72 2,95
RD 1039 / M34 02 42 00,0 +42 47 00 5,8 35,0
RD 1342 03 31 42,0 +37 20 00 7,2 14,0
ND 1499 04 01 26,2 +36 37 59 5,0 160 40
RD 1545 04 20 54,0 +50 15 00 4,6 18,0
RD 1582 04 32 06,0 +43 52 00 7,0 37,0

PERSEUS : Obiecte de cer profund - imagini

651 / M76 30' 884 - 869 2° 1023 30'

Nebuloasă planetară Little 884 Roi stelar dispersat, foarte
Dumbbell, (cu NGC 650), foarte mare, foarte bogat în stele, stele
mic, strălucitoare de culoare orange, conţine 150 de
stele, (Remarcabil)
869 Roi stelar dispersat, foarte
mare, foarte bogat în stele, stele
cu mag. 7-14, conţine 200 de
stele, (Remarcabil)
Galaxie, foarte strălucitoare, foar-
te mare, foarte mult extinsă, foar-
te strălucitoare spre centru, se
suprapun stele, PA 85, (Remar-
cabil)

1039 M 34 1° 1342 1° 1499 3°

Roi stelar dispersat, strălucitor,
foarte mare, slab condensat, stele
cu mag. 9, 60 de stele, (Intere-
sant)
Roi stelar dispersat, foarte mare,
40 de stele
Nebuloasă de emisie, California
Nebula nebuloasă de emisie,
luminată de ksi Persei, foarte slab
strălucitoare, foarte mare, extins
pe direcţia V-E, aspect nebulos,
se suprapun stele, (Remarcabil)

53
 PERSEUS : Obiecte de cer profund - imagini
1545 1° 1582 2°

Roi stelar dispersat, destul de Roi stelar dispersat, foarte mare,

bogat în stele, slab condensat, destul de bogat în stele, slab con-
mare, 20 de stele densat, 20 de stele

PERSEUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
57 39604 AB 2004 197 120,9 6,12 6,83 04 33 25 +43 03 50
uşor; deschis; gălbui / alb; dist. 211 al; optic
gamma 23789 2011 202 55,7 7,59 7,91 03 04 48 +53 30 23
uşor; comp. A var.; gig. G8; galben grapefruit / alb; dist. 256 al; optic
HD 28986 39634 2011 249 20,2 8,39 8,46 04 36 15 +47 22 16
uşor; comp. A var. ecl.; F5; galben / galben; dist. 568 al; optic
STF 272 23419 2011 212 22,7 7,56 8,23 02 33 09 +58 27 45
dificil; comp. A, gig. A3; albastru / alb; dist. 499 al; optic
STF 307 23655 AB 2012 303 28,8 3,76 8,5 02 50 42 +55 53 44
dificil; comp. A supergig. K3; contrast frumos orange / alb; dist. 1331 al; optic
STF 331 23765 2012 85 11,9 5,21 6,17 03 00 52 +52 21 06
uşor; comp. A var. ecl.; albastru / albastru pal; dist. 796; optic
STF 336 56095 AB 2011 8 8,4 6,96 8,27 03 01 29 +32 24 46
dificil; A subgig. G5; contrast frumos; gălbui / orange grapefruit; dist. 645 al; binar
STF 364 56264 2011 311 11,8 8,73 8,92 03 13 35 +39 08 41
dificil; alb gălbui / alb; dist. 435 al; optic
STF 369 38700 AB 2010 29 3,4 6,83 7,72 03 17 11 +40 28 59
dificil; albastru pal / albastru; dist. 704 al; binar
STF 391 38873 AB 2007 96 4 7,6 8,32 03 29 14 +45 02 57
uşor; comp. A gig. G8; contrast superb oragne / albastru; dist. 2363 al; binar
STF 434 56668 AB 2011 83 33,4 7,8 8,28 03 43 59 +38 22 26
dificil; comp. A gig. K5; trei stele ; orange / albastru / gălbui; dist. 2091 al; optic
STF 443 39100 AB 2011 55 6,8 8,2 8,82 03 47 02 +41 25 38
dificil; comp. A var. ecl.; orange / galben; dist. 80 al; multiplu
STF 512 39422 AB 2008 218 5,4 8,73 8,79 04 15 45 +45 23 40
uşor; galben / galben; dist. 310; optic
STF 533 57211 AB 2012 62 19,6 7,3 8,49 04 24 25 +34 18 53
uşor; comp. A var. ecl.; contrast frumos; albastru pal / gălbui; optic
STF 552 57279 2011 117 9 6,78 7,18 04 31 24 +40 00 37
dificil; componente albastru / albăstrui; dist. 1708 al; binar

54
ERIDANUS

Eridanus reprezintă fluviul în care Phaeton, fiul lui Helios (Zeul Soarelui) cade după ce îşi
traversează tatăl peste cer.

Genitiv şi abreviere Eridani, Eri

Traducere Fluviul
Zona centrală RA = 4,0h; Dec = -20°
Suprafaţă 1137,9 grade
Ordin de mărime 6
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 60° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 5 ianuarie
m
Număr de stele ≤ 6,5 194
Achernar (alpha Eri), Cursa (beta Eri), Zaurak (gamma Eri), Rana
(delta Eri), Zibal (zeta Eri), Azha (eta Eri), Acamar (theta 1 Eri), Beid
Numele stelelor
(omicron 1 Eri), Keid (omicron 2 Eri), Angetenar (tau 2 Eri), Theemim
(upsilon 2 Eri), Sceptrum (53 Eri)
Caelum (S şi E), Cetus (N şi V), Fornax (S, V, N), Horologium (S şi E),
Constelaţii vecine
Hydrus (S), Lepus (E), Orion (N şi E), Phoenix (N şi V), Taurus (N)
Obiecte propuse 2 OCP , 9 SD , 3 V

Răsare la est în august şi este vizibil până în aprilie, când apune la vest.
Este o constelaţie din emisfera sudică, ce se desfăşoară accentuat pe direcţia nord-sud. Por-

55
neşte din apropierea stelei Rigel (Orion) şi coboară în emisfera sudică până la declinaţia de -60°,
unde se află staua Achernar (alpha Eri).

ERIIDANUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX-Sc 1232 03 09 45,3 -20 34 52 10,55 7,42 6,46
GX-E2 1395 03 38 29,6 -23 01 40 10,90 5,88 4,47

ERIDANUS : Obiecte de cer profund - imagini

1232 30' 1395 30'

Galaxie, destul de strălucitoare, conside- Galaxie, strălucitoare, destul de

rabil de mare, rotundă, strălucirea creşte mică, extins, creştere intensă a
gradual spre centru, uşor de rezolvat, se strălucirii spre centru, PA 85
suprapun stele, PA 108, (Interesant)

ERIIDANUS: Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
32 130806 AB 2010 348 6,6 4,8 5,89 03 54 17 -02 57 17
uşor; strălucitor; comp. A gig. G8; galben grapefruit / alb; dist. 345 al; binar
39 149478 AB 2011 144 6,3 5,03 8,53 04 14 24 -10 15 21
dificil; comp. A gig. K3; contrast frumos orange / galben grapefruit; dist. 206 al; binar
55 131443 AB 2011 318 9,3 6,74 6,78 04 43 35 -08 47 46
uşor; comp. A gig. F4; contrast superb galben / orange rubiniu; dist. 406 al; optic
HJ 3565 148897 AB 2010 124 6,9 5,88 8,17 03 18 41 -18 33 35
dificil; gălbui / galben; dist.119 al; binar
STF 570 131334 2011 260 13 6,71 7,64 04 35 14 -09 44 11
uşor; sitem frumos cu contrast albăstrui / galbui; dist.388 al; optic
STF 576 149777 AB 2011 172 12,3 7,33 7,85 04 38 00 -13 01 44
uşor; comp. A subgig. B9; albăstrui / gălbui; dist.1437 al; optic
STF 631 150076 AB 2002 107 5,9 7,49 8,77 05 00 41 -13 30 13
dificil; albăstrui / alb; dist.1531 al; binar
STF 636 131720 AB 2011 107 3,5 7,11 8,52 05 03 02 -08 39 47
dificil; contrast frumos gălbui / albăstru; dist.493 al; binar
STF 649 131807 AB 2011 69 21,5 5,8 8,97 05 08 20 -08 39 55
uşor; contrast superb albastru / orange; dist.760 al; optic

56
TAURUS

Miturile ne spun că Zeus s-a transformat într-un taur blând, poleit cu argint, pentru a o încân-
ta pe frumoasa prinţesa feniciană – Europa, pe care o răpeşte şi o duce pe insula Creta.

Genitiv şi abreviere Tauri, Tau

Traducere Taurul
Zona centrală RA = 4,7h; Dec = +22°
Suprafaţă 797,2
Ordin de mărime 17
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 65° S
Culminaţie la ora 21 15 ianuarie
Număr de stele ≤ 6,5m 223
Aldebaran (alpha Tau), Alnath (beta Tau), Hyadum I (gamma Tau),
Numele stelelor
Hyadum II (delta 1 Tau), Ain (epsilon Tau), Alcyone (eta Tau)
Aries (V), Auriga (S), Cetus (V), Eridanus (S), Gemini (S), Orion S şi
Constelaţii vecine
E), Perseus (N)
Semn zodiacal 21 aprilie – 21 mai, al doilea semn
Obiecte propus 8 OCP , 28 SD , 6 V

Prezintă condiţii optime de vizibilitate în perioada august – aprilie.

Constelaţie din emisfera nordică, în care se găsesc două frumoase roiuri stelare dispersate:
Asterismul Hyades şi roiul stelar Pleiades.
Partea estică a constelaţiei se află la limita cu Caleea Lactee, motiv pentru care aici putem
vedea câteva roiuri stelare interesante. Soarele traversează constelaţia între 15 mai şi 22 iunie.
În apropierea stelei ζ Tau se poate vedea cunoscuta nebuloasă Crab, primul obiect din cata-

57
logul Messier, notat cu M1. Situată la 1230 kpc, este rezultatul unei supernove care a putut fi ob-
servată în timpul zilei. Evenimentul a fost consemnat de astronomii chinezi în anul 1054,
În Taurus se proiectează trei radianţi meteorici minori şi anume: β Taurids (29 iunie, timp de
zi), S Taurids (10 octombrie) şi N Taurids (12 noiembrie).

TAURUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD M45 03 47 00,0 +24 07 00 1,0 109
NP 1514 04 09 16,7 +30 46 55 9,0P 2,20
RD C50 04 26 54,0 +15 52 00 0,8 329
RD 1647 04 46 00,0 +19 05 00 6,2 45,0
RD 1746 05 03 36,0 +23 49 00 6,1 41,0
RD 1807 05 10 42,0 +16 31 00 8,3 17,0
RD 1817 05 12 06,0 +16 41 00 7,8 15,0
SNR 1952 / M1 05 34 30,0 +22 01 00 8,4 8 4

TAURUS : Obiecte de cer profund - imagini

M45 3° 1514 3° C50 4°

Roi stelar dispersat, Pleiades, Nebuloasă planetară, disc nere- Roi stelar dispersat, Hyades, pu-
mare, dispersat, strălucitor, conţi- gulat cu tendinţă de structură ternic dispersat, concentraţie cen-
ne nebulozitate, 100 de stele inelară, se suprapune o stea trală slabă
dublă

1647 2° 1746 3° 1807 2°

Roi stelar dispersat, foarte mare, Roi stelar dispersat, sărac în Roi stelar dispersat, destul de bo-
condensat, 200 de stele, (Intere- stele, 20 de stele gat în stele, diferenţă mare de stră-
sant) lucire între stelele din roi, 20 de
stele

58
 TAURUS : Obiecte de cer profund - imagini

1817 1° 1952 / M1 30'

Roi stelar dispersat, mare, bogat Nebuloasă remanentă (superno-

în stele, slab condensat, stele cu
mag. 11-14,60 de stele, (Intere-
sant)
vă), Crab Nebula foarte străluci-
toare, foarte mare, creştere uşoa-
ră a strălucirii spre centru, uşor
de rezolvat, PA 135, (Remarca-
bil)

TAURUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
111 94526 AB 2011 271 106,7 5,06 8,79 05 24 25 +17 23 01
uşor; deschis; comp. A var.; galben grapefruit / orange; dist.48 al; optic
118 77201 AB 2012 209 4,7 5,83 6,68 05 29 17 +25 09 01
uşor; strălucitor; albastru / albăstrui; dist.434 al; binar-face parte din Pleiades
19 TAU
76140 AB 2011 329 71,7 4,3 8,1 03 45 13 +24 28 03
Tageta
uşor; albastru / alb; dist. 373 al; optic-face parte din Pleiades
25, eta
76199 AB 2011 290 117,3 2,83 6,27 03 47 29 +24 06 19
Alcyone
uşor; deschis; comp. A gig. B7; albastru / albăstrui; dist. 368 al; optic
52, phi 76558 AB 2012 258 51 5,08 7,51 04 20 21 +27 21 03
uşor; comp. A gig. K1; orange / galben; dist.342 al; optic
59, chi 76573 2012 24 20,4 5,37 8,54 04 22 35 +25 37 45
uşor; contrast superb albastru / galben; dist.268 al; binar
62 76591 AB 2013 291 29 6,36 7,94 04 24 00 +24 18 04
uşor; albastru / gălbui; dist.726 al; binar
65 76601 AB 2011 173 340,7 4,22 5,29 04 25 22 +22 17 38
uşor; deschis; albastru / gălbui al; optic
81 93978 AB 2011 339 162 5,48 8,94 04 30 39 +15 41 31
uşor; contrast frumos gălbui / orange; dist.145 al; binar
88 94026 AB 2008 300 70,5 4,27 7,84 04 35 39 +10 09 39
uşor; albastru / galben grapefruit; dist.150 al; optic
92, sigma 1 94054 2011 194 438,5 4,69 5,09 04 39 16 +15 55 05
uşor; deschis; strălucitor; albastru / alb; dist. 152 al; optic
HD 21743 75970 AB 2012 270 11,1 6,58 6,93 03 31 21 +27 34 18
dificil; albastru / alb; dist.731 al; optic
HD 22468 111291 AB 2011 273 6,8 6 8,9 03 36 47 +00 35 16
dificil; contrast frumos orange / gălbui; dist. 95 al; binar

59
 TAURUS : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
HD 22766 76071 AB 2007 208 7 7,41 7,84 03 40 39 +28 46 24
dificil; albastru / alb; dist. 502 al; binar
HD 23075 76094 2012 3 13,5 7,2 8,87 03 43 07 +25 40 53
dificil; galben / galben; dist. 157 al; optic
HD 23245 76122 AB 2003 51 133,8 6,78 6,91 03 44 37 +27 53 51
uşor; deschis; galben / galben; dist. 208 al; optic
S 455 76720 AB 2008 215 62 4,24 7,02 04 42 15 +22 57 25
uşor; contrast frumos albastru / alb; dist. 401 al; optic
STF 479 76389 AB 2012 127 7,4 6,92 7,76 04 00 57 +23 12 06
dificil; albăstrui / alb; dist. 1084 al; binar
STF 545 93942 AB 2012 58 18,7 6,92 8,78 04 27 05 +18 12 27
uşor; contrast frumos galben / albăstrui; dist. 406 al; optic
STF 548 57250 AB 2012 36 14,8 6,44 8,03 04 28 52 +30 21 41
uşor; galben / galben; dist. 177 al; optic
STF 559 94002 AB 2011 277 2,9 6,97 7,02 04 33 33 +18 01 00
dificil; albastru / alb; dist. 423 al; binar
STF 572 76682 AB 2012 189 4,2 7,36 7,21 04 38 29 +26 56 22
dificil; gălbui / gălbui; dist. 228 al; binar
STF 623 76880 2011 206 20,5 6,98 8,72 04 59 54 +27 19 32
uşor; contrast frumos albastru / gălbui; dist. 451 al; binar
STF 742 77313 2011 275 4,1 7,09 7,47 05 36 26 +21 59 35
dificil; albastru / galben; dist. 212 al; binar
STT 84 111863 AB 2011 256 9,4 7,23 8,11 04 31 04 +06 47 29
dificil; galben / orange; dist. 270 al; binar
tau 76721 AB 2008 215 62 4,24 7,02 04 42 15 +22 57 25
uşor; sistem superb albastru / alb; dist. 400 a.l.
V479 111492 A,BC 2011 358 60 7,46 8,93 03 54 27 +05 10 28
uşor; comp. A var. gig. F3; galben / galben; dist. 455 a.l.
V774 111698 AB 2012 316 64 6,38 7,01 04 15 29 +06 11 14
uşor; comp A var. subgig. G0; galben / galben; dist. 70 a.l.

60
Februarie

Aspectul cerului la 15 februarie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 - 21 Auriga, Camelopardalis, Canis Major, Lepus, Orion, Taurus

Între orele 21 - 23 Cancer, Canis Major, Canis Minor, Gemini, Lynx, Monoceros, Puppis

Între orele 23 - 1 Cancer, Hydra, Leo, Leo Minor, Lynx, Sextans

Între orele 1 - 3 Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Crater, Hydra, Leo, Leo Minor,
Sextans, Ursa Major, Virgo

Între orele 3 - 5 Boötes, Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Virgo

61
LEPUS

Miturile spun că Lepus este iepurele vânat de Orion împreună cei doi câini de vânătoare,
Canis Major şi Canis Minor.

Genitiv şi abreviere Leporis, Lep

Traducere Iepurele
Zona centrală RA = 5,6h; Dec = -15°
Suprafaţă 290,3 grade
Ordin de mărime 51
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 62° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 25 ianuarie
Număr de stele ≤ 6,5m 73
Numele stelelor Arneb (Alpha Lep) Nihal (Beta Lep)
Caelum (S), Canis Major (E), Columba (S), Eridanus (V), Monoceros
Constelaţii vecine
(N), Orion (N)
Obiecte propuse 1 OCP , 9 SD , 3 V

Constelaţie sudică, formată din stele slab strălucitoare, ea este poziţionată sub constelaţia
Orion. Răsare în august şi apune la sfârşitul lui aprilie.
Săracă în obiecte de cer profund, aici se vede roiul globular M79 şi numeroase sisteme ste-
lare duble.

LEPUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam.
h m s 1 1
RG 1904 / M79 05 24 10,6 -24 31 27 7,73 7,3

62
 LEPUS : Obiecte de cer profund
- imagini
1904 3°

Roi stelar globular, destul de ma-

re, extrem de bogat în stele, ex-
trem de condensat, uşor de rezol-
vat, spectru compus F5, grad de
condensare (5) , (Interesant)

LEPUS : Steleduble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
4, kappa 150239 AB 2008 357 2,2 4,43 6,77 05 13 14 -12 56 29
dificil; strălucitor; albastru / albastru; dist. 559 al; binar
9, beta
170457 AB 2008 3 2,6 2,9 7,5 05 28 15 -20 45 33
Nihal
dificil; comp. A subgig. G5; galben / alb; dist. 160 a.l.
BU 94 150845 AB 2001 165 2,3 5,68 8,2 05 49 37 -14 29 01
dificil; contrast frumos gălbui / orange; dist. 310 a.l.
gamma B 170757 AB 2012 350 95 3,64 6,28 05 44 28 -22 26 54
uşor; deschis; gălbui / orange; dist. 29 a.l.
HDO 78 170652 AB 2011 124 11,4 6,87 7,94 05 39 45 -20 26 07
uşor; contrast frumos albastru / albastru; dist. 782 al; optic
HJ 3752 170352 AB 2009 99 3,5 5,44 6,58 05 21 46 -24 46 23
dificil; contrast frumos albastru /orange; dist. 249 al; binar
HJ 3798 170839 1999 70 15,6 8,19 8,76 05 47 13 -24 29 44
dificil; galben / galben; dist. 709 a.l.
S 473 150302 2011 306 20,7 6,96 8,46 05 17 36 -15 13 11
uşor; albăstrui / albastru; dist. 1294 a.l.
S 476 150336 AB 2012 20 38,2 6,31 6,48 05 19 17 -18 31 12
uşor; comp. A var. albastru / albastru; dist. 792 a.l.

63
ORION

Numită după eroul din mitologia greacă care a fost muşcat şi ucis de Scorpius. Zeii l-au înăl-
ţat la cer împreună cu cei doi câini ai săi, dar şi cu toate celelalte animale vânate. Pentru ca Orion
nici pe cer să nu se mai întâlnescă cu Scorpius, ei au fost aşezaţi pe părţi opuse ale cerului. Cele
două constelaţii nu pot fi văzute pe cer în acelaşi timp.

Genitiv şi abreviere Orionis, Ori

Traducere Orion
Zona centrală RA = 5,6h; Dec = +2°
Suprafaţă 594,1 grade
Ordin de mărime 26
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 79° N – 67° S
Se vede cel mai bine 25 ianuarie
Număr de stele ≤ 6,5m 204
Betelgeuse (Alpha Ori), Rigel (Beta Ori), Bellatrix (Gamma Ori),
Mintaka (Delta Ori), Alnilam (Epsilon Ori), Alnitak (Zeta Ori), Nair al
Numele stelelor Saif (Iota Ori), Saiph (Kappa Ori), Meissa (Lambda Ori), Tabit (Pi 3
Ori), Tabit (Pi 2 Ori), Tabit (Pi 4 Ori), Tabit (Pi 1 Ori), Thabit (Upsilon
Ori)
Eridanus (S şi V), Gemini (N şi E), Lepus (S), Monoceros (S şiE),
Constelaţii vecine
Taurus (N şi V)
Obiecte propuse 8 OCP , 22 SD , 4 V

64
 Constelaţie poziţionată pe ecuatorul ceresc, ea răsare în august şi se poate vedea până în
aprilie.
Orion este, fără îndoială, una din cele mai frumoase constelaţii ale cerului de iarnă. Este uşor
de recunoscut sub forma unui mare trapez având colţurile marcate de stele strălucitoare, dar şi
datorită celor trei stele care formează "centura". În această zonă se află şi "sabia", iar aici se poate
vedea, chiar şi cu instrumente mici, Marea nebuloasă din Orion, M42. Alte două obiecte Messier şi
o mulţime de sisteme duble vă invităm să le observaţi.
Radiantul meteoric Orionids este activ între 2 octombire – 7 noiembrie, cu un ZHR = 20.

ORION : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 1662 04 48 24,0 +10 56 00 8,0 20,0
ND 1976 / M42 05 35 18,0 -05 25 00 4,0 90 60
RD 1980 05 35 18,0 -05 55 00 2,5 13,0
ND 1982 / M43 05 35 36,0 -05 16 00 9,0 20 15
ND 2068 / M78 05 46 42,0 +00 03 00 8,0 8 6
ND 2071 05 47 12,0 +00 18 00 8,0 7 5
ND 2175 06 10 08,1 +20 29 24 6,8 40 30
RD 2175 06 09 48,0 +20 19 00 6,8 18,0

ORION : Obiecte de cer profund - imagini

1662 1° 1976 / M42 2° 1980 2°

Roi stelar dispersat, slab străluci- Nebuloasă de emisie + reflexie, Roi stelar dispersat + nebuloasă,
tor, sărac în stele, 35 de stele Theta Orionis şi Marea nebuloa- foarte slab strălucitor;foarte mare,
să din Orion (M42), se suprapun 44 Ori în vecinătate, (Remarcabil)
stele, (Remarcabil)

1982 / M43 2° 2068 / M78 1° 2071 1°

Nebuloasă de emisie, foarte stră-
lucitoare, foarte mare, rotundă,
strălucitoare spre centru, compus
din stea de mag. 8, (Remarcabil)
Nebuloasă de reflexie, strălucitoa-
re, mare, creştere graduală a
strălucirii spre centru, 3 stele su-
prapuse, uşor de rezolvat, (Re-
marcabil)
Nebuloasă de reflexie, stea dublă
suprapusă (mag. 10 şi 14) foarte
slab strălucitoare, mare

65
 ORION : Obiecte de cer profund - imagini

2175 2°

Roi stelar dispersat, stea de mag.

8 pe fond nebulos, 60 de stele,
(Interesant)

ORION : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
17, rho 112528 AB 2011 63 6,8 4,62 8,5 05 13 17 +02 51 41
dificil; comp A gig. K3; contrast superb orange rubiniu / galben; dist. 344 al; binar
19, beta
131907 A,BC 2011 204 9,3 0,3 6,8 05 14 32 -08 12 06
Rigel
dificil; strălucitor; comp A var. subgig. B8; albastru / albăstrui; dist. 773 al; binar
23 112697 2012 30 31,9 4,95 6,76 05 22 50 +03 32 40
uşor; contrast frumos albastru / alb; dist. 962 a.l.
30, psi 02 112775 AB 1991 327 2,9 4,57 8,62 05 26 50 +03 05 44
dificil; comp A var. subgig. B2; albastru / albastru; dist. 1418 al; binar
7, pi 01 94201 AB 2011 254 171,8 4,66 8,95 04 54 54 +10 09 03
uşor; deschis; albastru / gălbui; dist. 211 al; binar
lambda 112921 AB 2012 44 4,2 3,51 5,45 05 35 08 +09 56 03
dificil; albastru / alb; dist. 1056 al; multiplu
S 503 95002 AB 2002 322 76 6,67 8,41 05 56 03 +13 55 34
uşor; orange / alb al; multiplu
SH 49 94240 AB 2012 306 39,9 6,06 7,43 04 58 59 +14 32 36
uşor; superb arc de trei stele albastru / albastru / gălbui; dist. 760 a.l.
STF 627 112304 AB 2012 260 20,9 6,59 6,95 05 00 34 +03 36 57
uşor; strălucitor; lanţ de trei stele albastru / albastru / albastru; dist. 140 a.l.
STF 667 131910 AB 2004 316 4,2 7,15 8,78 05 14 41 -07 04 18
dificil; contrast superb, trei stele; orange rubiniu / galben grapefruit / alb; dist. 820 al; binar
STF 688 150333 2011 95 10,5 7,52 7,55 05 19 21 -10 44 50
dificil; orange / galben
STF 692 132007 AB,C 2011 5 35,1 7,64 8,57 05 20 24 -08 01 47
dificil; lanţ de trei stele; galben / albastru /galben; dist. 320 a.l.
STF 697 94511 AB 2013 286 25,8 7,27 8,1 05 23 32 +16 02 26
uşor; albăstrui / albăstrui; dist. 1029 a.l.
STF 700 112704 AB 2011 6 4,9 7,69 7,89 05 23 06 +01 03 25
dificil; albăstrui / albăstrui; dist. 750 al; binar

66
 ORION : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
STF 701 132053 2011 141 6 6,13 8,09 05 23 19 -08 24 56
dificil; contrast superb galben / albastru; dist. 493 al; binar
STF 747 132298 AB 2012 224 36 4,7 5,51 05 35 03 -06 00 07
dificil; contrast frumos albastru / alb; dist. 1864 al; binar
STF 750 132325 2011 60 4,1 6,43 8,39 05 35 31 -04 21 51
dificil; comp A subgig. B2; albăstrui / alb; dist. 1264 al; binar
STF 751 132337 2003 123 15,8 8,02 8,96 05 35 48 -00 59 13
dificil; aspect superb, trei stele apropiate; albăstrui / albastru / albastru; dist. 500 a.l.
STF 761 132401 AB 2011 203 67,8 7,86 8,39 05 38 37 -02 33 13
dificil; perechi multiple; albăstrui / alb; dist. 725 al; multiplu
STF 766 94746 AB 2012 275 10,1 7 8,36 05 40 19 +15 21 00
dificil; trei stele apropioate; /gălbui / albastru / galben; dist. 1531 al; optic
STF 790 132515 2003 89 7,1 6,43 8,98 05 46 03 -04 16 07
dificil; comp A gig.; contrast superb galben / orange pal; dist. 371; bnară
STF 817 113266 2010 73 18,7 8,68 8,93 05 54 52 +07 01 54
dificil; albăstrui / albăstrui; dist. 5950

67
CAMELOPARDALIS

Constelaţia Camelopardalis a fost creată de către Petrus Plancius în 1613, şi reprezenta

animalul pe care urma ca Rebecca să meargă la căsătoria sa cu personajul biblic Isaac. Un an mai
târziu, Jakob Bartsch include constelaţia în atlasul întocmit de el. Johannes Hevelius a dat numele
oficial de "Camelopardus" sau "camelopardalis" pentru că el a văzut, prin felul cum sunt poziţiona-
te stelele din constelaţie, mai multe pete aşa cum sunt ele pe o girafă.

Genitiv şi abreviere Camelopardalis, Cam

Traducere Girafa
Zona centrală RA = 5,5h; Dec = +70°
Suprafaţă 756,8 grade
Ordin de mărime 18
Origine Introdusă în 1613, de Petrus Plancius
Vizibilitate pe glob 90° N – 3° S
Culminaţie la ora 21 1 februarie
Număr de stele ≤ 6,5m 152
Auriga (S), Cassiopeia (V), Cepheus (N şi V), Draco (S şi E), Lynx (S
Constelaţii vecine
şi E), Perseus (S), Ursa Major (S şi E), Ursa Minor (N şi E)
Obiecte propuse 4 OCP , 4 V

Constelaţie circumpolară, formată din stele de magnitudine +4 şi +5. Prezintă condiţii optime
de vizibilitate în perioada august – aprilie. Partea de sud a constelaţiei care reprezintă picioarele
girafei se află la limita cu Calea Lactee.
Săracă în stele strălucitoare şi obiecte de interes. Avem doar patru obiecte propuse pentru
observaţie.

68
 CAMELOPARDALIS : Obiecte de cer profund
Tip Număr R. A. Dec Mag. Diam. Diam.
NGC h m s 1 1 2
NP 1501 04 06 59,4 +60 55 23 10,0V 0,87
RD 1502 04 07 42,0 +62 20 00 4,1 7,0
GX- SBc 2403 /C 27 07 36 54,5 +65 35 58 9,12 21,88 12,30
GX-Sa 2655 08 55 38,7 +78 13 28 10,90 4,90 4,08

CAMELOPARDALIS : Obiecte de cer profund - imagini

1501 4° 1502 1° 2403 1°

Nebuloasă planetară, destul de
strălucitoare, destul de mică, foar-
te puţin extins
Roi stelar dispersat, destul de
bogat în stele, considerabil de
condensat, formă neregulată, 45
de stele, (Interesant)
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, extrem de mare, foarte mult
extinsă, foarte strlucitor spre cen-
tru, se suprapun stele, PA 130,
(Remarcabil)

2655 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, con-

siderabil de mare, strălucirea
creşte gradual spre centru, nucleu
cu aspect stelar, PA 80

69
AURIGA

Considerată ca având origine babiloniană, Auriga a reprezentat vizitiul Erechtheus, care ţi-
nea pe braţul său nişte copii. În unele povestiri acest vizitiu este reprezentat ca având pe unul din
braţele sale o capră şi câţiva copii, iar cu celălalt braţ ţinea frâiele carului său.

Genitiv şi abreviere Aurigae, Aur

Traducere Vizitiul
Zona centrală RA = 5,7h; Dec = +40°
Suprafaţă 657,4 grade
Ordin de mărime 21
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 34° S
Culminaţie la ora 21 5 februarie
Număr de stele ≤ 6,5m 152
Capella (Alpha Aur), Menkalinan (Beta Aur), Al Anz (Epsilon Aur),
Numele stelelor
Haedi (Zeta Aur), Hoedus II (Eta Aur), Hassaleh (Iota Aur)
Camelopardalis (N), Gemini (S şi E), Lynx (N şi E), Perseus (V),
Constelaţii vecine
Taurus (S)
Obiecte propuse 6 OCP , 15 SD , 6 V

Constelaţie din emisfera nordică – parţial circumpolară pentru ţara noastră – Auriga prezintă
condiţii optime de vizibilitate în perioada august – aprilie. Se ridică deasupra orizontului din direcţia
N-NE, trece prin zenit şi coboară doar parţial sub orizont, spre N-NV.
Auriga se proiectează în Calea Lactee şi, de aceea, aici putem vedea numeroase roiuri ste-
lare deosebit de spectaculoase, dintre care trei roiuri din catalogul Messier. Capella este a şasea
stea ca ordin de mărime de pe sfera cerească.
În perioada 29 august – 6 septembrie este activ radiantul alpha Aurigids. Al doilea radiant es-
te activ între 10 şi 18 octombie şi se numeşte delta Aurigids.

70
 AURIGA : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 1778 05 08 06,0 +37 03 00 8,5 6,0
RD 1893 05 22 42,0 +33 24 00 7,8 11,0
RD 1912 / M38 05 28 36,0 +35 50 00 6,8 21,0
RD 1960 / M36 05 36 06,0 +34 08 00 6,5 12,0
RD 2099 / M37 05 52 24,0 +32 33 00 5,6 24,0
RD 2281 06 49 18,0 +41 04 00 7,2 14,0

AURIGA : Obiecte de cer profund - imagini

1778 1° 1893 1° 1912 / M38 1° 36'

Roi stelar dispersat, condensare
medie, sărac în stele, formă nere-
gulată, 25 de stele
Roi stelar dispersat, mare, bogat
în stele, condensare slabă, 60 de
stele, (Interesant)
Roi stelar dispersat, strălucitor,
foarte mare, foarte bogat în stele,
formă neregulată, diferenţă mare
de strălucire între stelele din roi,
100 de stele, (Remarcabil)

1960 / M36 1° 36' 2099 / M37 1° 2281 1° 36'

Roi stelar dispersat, strălucitor,
foarte mare, foarte bogat în stele,
slab condensat, stele cu mag. 9-
11, împrăştiat, 60 de stele, (Re-
marcabil)
Roi stelar dispersat, bogat în ste-
le, condensare medie spre centru,
diferenţă mare de strălucire între
stelele din roi, 150 de stele, (Re-
marcabil)
Roi stelar dispersat, destul de
bogat în stele, foarte puţin con-
densat, 30 de stele

AURIGA : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
14 57799 AB 2012 10 10,1 5,03 9 05 15 24 +32 41 15
dificil; comp A var. subgig. A9; albastru / gălbui; dist. 269 al; multiplu
37, theta 58636 AB 2009 304 4 2,6 7,2 05 59 43 +37 12 46
dificil; culori superbe cu nuanţe de alb briliant / verde pal; dist. 173 al; multiplu
4, omega 57548 AB 2010 7 4,7 5 8,21 04 59 15 +37 53 25
dificil; galben grapefruit / alb; dist. 160 al; binar

71
 AURIGA : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
41 40925 2011 358 7,4 6,16 6,86 06 11 37 +48 42 40
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 310 al; binar
56, psi 05 41330 AB 2012 41 29,3 5,31 8,65 06 46 44 +43 34 37
uşor; contrast frumos galben grapefruit / orange rubiniu; dist. 40 a.l.
STF 603 39837 AB 2011 241 8,6 8,72 8,88 04 54 134 +49 34 52
dificil; trei componete; galben / albastru / galben; dist. 235 a.l.
STF 669 40226 AB 2007 278 9,9 8,44 8,97 05 18 57 +45 14 51
dificil; galben / galben; dist. 191 a.l.
STF 698 57998 AB 2007 350 31,2 6,65 8,33 05 25 13 +34 51 19
dificil; contrast frumos orange rubiniu / galben grapefruit; dist. 410 a.l.
STF 699 58006 AB 2011 345 8,9 7,9 8,61 05 25 39 +38 02 41
dificil; albastru / alb; binar
STF 718 40401 AB 2008 73 7,7 7,47 7,54 05 32 21 +49 23 36
dificil; galben / galben; dist. 380 al; binar
STF 764 77394 2012 14 25,9 6,38 7,08 05 41 21 +29 29 15
dificil; comp. A subgig. B8; contrast superb albastru / alb; dist. 500 a.l.
STF 872 58904 AB 2012 216 11,1 6,89 7,38 06 15 39 +36 08 55
dificil; trei componente strânse; albastru / galben / gălbui; dist. 158 al; optic
STF 884 41031 AB 2004 272 8,9 8,68 8,94 06 20 34 +47 07 13
dificil; contrast frumos albastru briliant / alb; dist. 1026 a.l.
STF 929 59259 AB 2007 24 5,9 7,35 8,44 06 35 22 +37 42 55
dificil; contrast superb orange rubiniu / galben aprins; dist. 720 al; binar
STF 994 59666 AB 2009 55 26,8 7,88 8,14 06 59 27 +37 05 54
uşor; albastru / albăstrui; dist. 480 a.l.

72
CANIS MAJORIS

Constelaţie menţionată încă din antichitate, ea reprezintă cânele mare din cei doi câini de
vânătoare care îl însoţeau pe vânătorul Orion.

Genitiv şi abreviere Canis Majoris, CMa

Traducere
Zona centrală
Suprafaţă
Ordin de mărime
Origine
Vizibilitate pe glob
Culminaţie la ora 21
Număr de stele ≤ 6,5m
Numele stelelor
Constelaţii vecine
Obiecte propuse
Câinele mare
RA = 6,7h; Dec = -23°
380,1 grade
43
Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
56° N – 90° S
25 ianuarie
147
Sirius (Alpha CMa), Murzim (Beta CMa), Muliphen (Gamma CMa),
Wezen (Delta CMa), ADARA (Epsilon CMa), Furud (Zeta CMa),
Aludra (Eta CMa)
Columba S şi V), Lepus (V), Monoceros (N), Puppis (S şi E)
8 OCP , 8 SD , 4 V

Constelaţie din emisfera sudică, formată din stele strălucitoare, răsare la est în august şi
apune la vest în aprilie. Poate fi identificată cu uşurinţă pentru că aici se vede cea mai strălucitoare
stea de pe cer – Sirius. Aflată la limita cu Calea Lactee, şi aici putem vedea interesante obiecte de
cer profund şi multe stele duble. Există de asemenea şi câteva stele variabile de interes.

73
 CANIS MAJOR : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 2287 / M41 06 45 54,0 -20 43 00 5,0 38,0
RD 2345 07 08 18,0 -13 09 00 8,1 12,0
RD 2360 / C58 07 17 42,0 -15 37 00 9,1 12,0
RD 2362 / C64 07 18 48,0 -24 56 00 3,8 8,0
RD 2367 07 20 06,0 -21 55 00 7,9 3,5
RD 2374 07 24 00,0 -13 15 00 7,3 19,0
RD 2383 07 24 42,0 -20 55 00 8,7 5,0
RD 2384 07 25 00,0 -21 01 00 8,2 2,5

CANIS MAJOR : Obiecte de cer profund - imagini

2287 / M41 3° 2345 1° 2360 / C58 1°

Roi stelar dispersat, foarte mare, Roi stelar dispersat, destul de Roi stelar dispersat, foarte mare,
strălucitor, condensat, stele cu mare, destul de bogat în stele, bogat în stele, condensare medie,
mag. 8..., 80 de stele, (Remarca- slab condensat, stele cu mag. 10- stele cu mag. 9-12, 80 de stele,
bil) 14, 70 de stele (Remarcabil)

2362 / C64 2° 2367 1° 2374 2°

Roi stelar dispersat, destul de Roi stelar dispersat, mic, sărac în Roi stelar dispersat, foarte mare,
mare, bogat în stele, 30 CMa, 60 stele, condensare slabă, 60 de destul de bogat în stele, slab con-
de stele, (Remarcabil) stele densat, 25 de stele

2383 1° 2384 2°
2383 Roi stelar dispersat, în veci-
nătatea stelei 30 CMa, destul de
mic, slab condensat, stele cu
mag. 12, 60 de stele

2384 Roi stelar dispersat, slab

condensat, stea dublă, 15 de stele

74
 CANIS MAJOR : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
17 172569 AB 2011 147 43 5,8 8,66 06 55 03 -20 24 18
uşor; comp. multiple; perechi albastru / alb cu albastru / roşu
18, mu 152123 AB 2011 344 2,8 5,27 7,14 06 56 07 -14 02 36
dificil; albastru / orange grapefruit; dist. 910 a.l.
25, delta
173047 1999 225 265,9 1,91 8,76 07 08 23 -26 23 36
Wezen
uşor; deschis; comp. A supergig. F8; albastru / alb; dist. 1792 al; optic
9, alpha
151881 AB 2011 88 9,3 -1,46 8,5 06 45 09 -16 42 58
Sirius
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 8,6 al; binar
HJ 3945 173353 AB 2008 52 26,4 5 5,84 07 16 37 -23 18 56
uşor; strălucitor; contrast superb cu pereche orange / alb
S 518 151462 2011 87 16,3 6,98 8,4 06 24 21 -16 13 28
dificil; albastru /alb; dist. 890 al; optic
S 534 172204 2003 144 18,2 6,27 8,3 06 42 46 -22 26 55
uşor; comp. A var.; albastru /gălbui; dist. 160 al; optic
S 541 172606 1999 45 23,2 7,48 8,53 06 56 34 -22 38 41
uşor; contrast superb; albastru / orange rubiniu; dist. 960 a.l.

75
MONOCEROS

Monoceros este o constelație relativ nouă. Prima menţionare modernă a fost făcută pe un
glob ceresc creat de cartograful olandez Petrus Plancius în 1612 sau 1613 și, mai târziu, a fost
înscrisă de către Jakob Bartsch ca Unicornus în atlasul stelar creat de el în 1624.
În înscrierile lor, Heinrich Wilhelm Olbers și Ludwig Ideler indică (în conformitate cu
afirmațiile lui Richard Hinkley Allen) faptul că este posibil ca Monoceros să fi avut dimensiuni mai
mari, citând diferite lucrări astrologice din 1564 care plasau "un cal între Gemeni şi Cancer care
are multe stele, slab strălucitoare".

Genitiv şi abreviere Monocerotis, Mon

Traducere Licornul
Zona centrală RA = 7,0h; Dec = -2°
Suprafaţă 481,6 grade
Ordin de mărime 35
Origine Introdusă în 1613, de Petrus Plancius
Vizibilitate pe glob 78° N – 78° S
Culminaţie la ora 21 20 februarie
Număr de stele ≤ 6,5m 138
Canis Major (S), Canis Minor (N şi E), Gemini (N), Hydra (E), Lepus
Constelaţii vecine
(S), Orion (N şi V), Puppis (S)
Obiecte propuse 9 OCP , 9 SD , 7 V

Constelaţie ecuatorială – se vede din august până la finele lui aprilie. Este formată din stele
slab strălucitoare, de magnitudinea +4 şi +5, motiv pentru care poate fi identificată mai greu de
către începători.
Datorită faptului că este străbătută de Calea Lactee, avem propuse pentru observaţii câteva
obiecte interesante. Roiul dispersat M50 şi nebuloasa Rosetta sunt fascinante, dar şi multe altele
obiecte se pot admira prin instrumentele de amator.

76
 Radiantul meteoric Monocerotids este activ între 28 noiembrie şi 17 decembrie cu ZHR de
doar doi meteori pe oră.

MONOCEROS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 2232 06 26 30,0 -04 44 00 4,2 29,0
NE 2238 / C49 06 32 47,6 +04 58 00 6,0 80 60
RD 2244 / C50 06 32 24,0 +04 52 00 5,2 23,0
RD 2264 06 41 00,0 +09 53 00 4,1 20,0
ND 2264 06 41 00,0 +09 45 00 4,1V 45 25
RD 2301 06 51 48,0 +00 29 00 6,3 12,0
RD 2323 / M50 07 02 48,0 -08 23 00 7,2 16,0
RD 2343 07 08 18,0 -10 38 00 7,5 6,0
RD 2353 07 14 36,0 -10 18 00 5,2 20,0

MONOCEROS : Obiecte de cer profund - imagini

2232 2° 2238 / C49 2° 2244 / C50 2°

Roi stelar dispersat, sărac în ste-
le, conţine steaua 10 Mon, 20 de
stele
Nebuloasă de emisie, Rosette Roi stelar dispersat, frumos, îm-
Nebula (conţine NGC 2237, NGC prăştiat, conţine steaua 12 Mon,
2239, NGC 2246), asociată cu roi 100 de stele, (Remarcabil)
stelar, extrem de mare, nebulozi-
tate în jurul NGC 2239, străluci-
toare, (Remarcabil)

2264 2° 2301 2° 2323 / M50 2°

Christmas Tree roi stelar, conţine
Cone Nebula, extrem de mare
nebula, 3° diametru, 12' SV de 15
Mon, 40 de stele, (Remarcabil)
Roi stelar dispersat, bogat în ste-
le, mare, formă neregulată, dife-
renţă mare de strălucire între
stelele din roi, 80 de stele, (Inte-
resant)
Roi stelar dispersat, foarte mare,
bogat în stele, condensare medie,
extins, stele cu mag. 12-16, 80 de
stele, (Remarcabil)

77
 MONOCEROS : Obiecte de cer profund - imagini
2343 1° 2353 2°

Roi stelar dispersat, considerabil Roi stelar dispersat, mare, slab

de mare, sărac în stele, conden- condensat, 30 de stele
sare slabă, 20 de stele

MONOCEROS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
11 133316 AB 2012 133 7,1 4,62 5 06 28 49 -07 01 59
uşor; strălucitor; albăstrui / albastru; dist. 690 al; multiplu
8 113810 AB 2012 29 12,2 4,42 6,64 06 23 46 +04 35 34
uşor; strălucitor; comp A subgig. A5; albastru / gălbui; dist. 128 al; binar
A 543 135505 AB 2012 328 30,5 6,22 7,77 08 06 27 -09 14 40
uşor; albăstrui / albăstrui; dist. 794 a.l.
STF 1010 134062 AC 2003 6 22,7 7,68 8,77 07 01 27 -03 07 03
uşor; contrast superb galben /albastru; dist. 10521 al; optic
STF 1056 134420 AB 2007 300 4 8,04 8,88 07 15 34 -01 51 37
dificil; contrast superb; orange / galben; dist. 68 al; binar
STF 1112 134806 2011 114 23,8 6,03 8,73 07 32 06 -08 52 51
dificil; albastru /gălbui; dist. 98 a.l.
STF 1132 134999 2003 235 20,2 8,13 8,49 07 42 13 -03 31 10
uşor; lanţ de trei stele; orange / alb / orange
STF 915 113926 AB 2007 42 6 7,6 8,52 06 28 14 +05 16 20
dificil; albastru / albăstrui; dist. 1289 al; binar
STF 953 114266 AB 2010 331 7,3 7,1 7,66 06 41 09 +08 59 05
dificil; galben / albastru / orange; dist. 780 al; binar

78
GEMINI

Constelaţia Gemini a primit numele după cei doi eroi greci, Pollux şi Castor. Consideraţi ge-
meni, ei erau de fapt fraţi vitregi. Tatăl lui Castor a fost regele Spartei şi era numit Tyndareus, în
timp ce tatăl lui Pollux era Zeus. Mama lor era Leda. Atunci când Castor a murit, fiind un muritor,
Pollux l-a implorat pe Zeus să-i urce pe amândoi la cer şi, astfel, ei au rămas pentru totdeauna
aproape unul de celălalt.

Genitiv şi abreviere Geminorum, Gem

Traducere Gemenii
Zona centrală RA = 7,1h; Dec = +25°
Suprafaţă 513,8 grade
Ordin de mărime 30
Constelaţie de originea greacă menţionată de Ptolemeu în lucrarea
Origine
Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 55° S
Culminaţie la ora 21 20 februarie
Număr de stele ≤ 6,5m 119
Castor (Alpha Gem), Pollux (Beta Gem), Alhena (Gamma Gem),
Wasat (Delta Gem), Mebsuta (Epsilon Gem), Mekbuda (Zeta Gem),
Numele stelelor
Propus (Eta Gem), Propus (Iota Gem), Tejat Posterior (Mu Gem),
Alzirr (Xi Gem), Propus (1 Gem)
Auriga (N şi V), Cancer (E), Canis Minor (S), Lynx (N), Monoceros (S),
Constelaţii vecine
Orion (S şi V), Taurus (V)
Semn zodiacal 22 mai – 21 iunie, al treilea semn
Obiecte propuse 2 OCP , 16 SD , 5 V

79
 Constelaţie nordică, răsare în septembrie şi apune în mai. Este străbătută de Calea Lactee şi
conţine două dintre cele mai frumoase stele de pe sfera cerească, Pollux şi Castor. Pollux este o
stea galbenă de magnitudinea +1. Castor este o stea dublă de magnitudinea +2.
Soarele traversează constelaţia între 22 iunie şi 21 iulie.
În Gemeni se pot observa două roiuri dispersate. Roiul M35 numără 200 de stele şi se poate
observa chiar şi cu binoclul. Numeroase stele duble, dar şi stele variabile vă încântă privirea în
timpul observaţiilor.
Radianţii meteorici Geminids sunt activi în perioadele: ε Geminids 4 – 17 decembrie şi
Geminids între 5 – 17 decembrie.

GEMINI : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam.
H m s 1 1
RD 2168 / M35 06 08 48,0 +24 20 00 5,6 28,0
RD 2331 07 07 12,0 +27 21 00 8,5 18,0

GEMINI : Obiecte de cer profund – imagini

2168 / M35 1° 2331 2°

Roi stelar dispersat, foarte mare, Roi stelar dispersat, mare, foarte
considerabil de bogat în stele, puţin condensat, 30 de stele
condensare medie, stele cu mag.
9-16, 200 de stele, (Remarcabil)

GEMINI : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
15 78395 AB 2013 202 25,1 6,65 8,18 06 27 47 +20 47 23
uşor; superbă orange / orange; dist. 575 a.l.
18, nu 78423 AB 2011 330 112,6 4,1 8,01 06 28 58 +20 12 44
uşor; comp A gig. B6; albăstrui / alb; dist. 503 a.l.
20 95795 AB 2013 211 20,2 6,31 6,88 06 32 19 +17 47 03
uşor; gălbui / gălabui; dist. 354 al; optic
38 96265 AB 2009 146 7,4 4,75 7,8 06 54 39 +13 10 41
uşor; glben / glben; dist. 91 al; multiplu
55, delta 79294 2012 228 5,6 3,55 8,18 07 20 07 +21 58 56
dificil; comp. A subgig. F0; gălbui / alb; dist. 59 al; binar
66, alpha
60198 AB 2012 56 4,8 1,93 2,97 07 34 36 +31 53 19
Castor
uşor; albastru / alb; dist. 52 al; multiplu
7, eta 78135 AB 2008 257 1,8 3,52 6,15 06 14 53 +22 30 25
dificil; comp. A var. gig. M2; contrast superb roşu / orange; dist. 350 al; binar
77, kappa 79653 AB 2011 243 7,9 3,7 8,2 07 44 27 +24 23 53
dificil; comp. A gig. G8; orange /alb; dist. 59 a.l.

80
 GEMINI : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
S 513 78263 AB 2011 259 58,6 7,31 8,92 06 21 14 +21 07 57
uşor; contrast superb albăstrui / gălbui; dist. 810 a.l.
STF 1027 96847 2011 357 6,9 8,47 8,69 07 08 47 +16 54 32
dificil; comp. A gig. K3; orange / orange; dist. 2346 a.l.
STF 1035 79151 AB 2011 41 8,9 8,09 8,38 07 12 01 +22 16 45
dificil al; multiplu; gălbui / albastru / galben; dist. 565 a.l.
STF 1083 79376 2011 47 6,7 7,32 8,13 07 25 35 +20 29 43
dificil; albastru / alb; dist. 408 al; binar
STF 1089 96893 AB 2007 7 7,2 8,87 8,93 07 26 12 +14 50 25
dificil; albastru /alb; dist. 601 a.l.
STF 1090 96898 AB 2007 98 60,9 7,27 8,17 07 26 27 +18 31 01
uşor; gălbui / gălbui; dist. 553 a.l.
STF 1140 97260 2011 274 6,4 7,01 8,65 07 48 23 +18 20 12
dificil; comp. A gig. K0; contrast superb orange / galben; dist. 614 al; binar
STF 897 78284 2006 349 18,3 8,76 8,95 06 22 26 +26 40 08
uşor; albăsturi / albăstrui

81
Martie

Aspectul cerului la 15 martie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 - 21 Cancer, Canis Major, Canis Minor, Gemini, Lynx, Monoceros, Puppis

Între orele 21 - 23 Cancer, Hydra, Leo, Leo Minor, Lynx, Sextans

Între orele 23 - 1 Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Crater, Hydra, Leo, Leo Minor,
Sextans, Ursa Major, Virgo

Între orele 1 - 3 Boötes, Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Virgo

Între orele 3 - 5 Boötes, Corona Borealis, Draco, Hercules, Libra, Scorpius, Serpens Caput, Ursa
Minor

82
CANIS MINOR

Această constelaţie reprezenta câinele mic de vânătoare care îl însoţea pe Orion.

Genitiv şi abreviere Canis Minoris, CMi

Traducere Câinele mic
Zona centrală RA = 7,7h; Dec = +3°
Suprafaţă 183,4 grade
Ordin de mărime 71
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 89° N – 77° S
Culminaţie la ora 21 1 martie
Număr de stele ≤ 6,5m 47
Numele stelelor Procyon (Alpha CMi), Gomeisa (Beta CMi)
Constelaţii vecine Cancer (N şi E), Gemini (N), Hydra (E), Monoceros (S şi V)
Obiecte propuse 3 SD

Formată din stele slab strălucitoare, Canis Minoris răsare la est în septembrie şi apune la
vest în mai. Se remarcă prin prezenţa stelei Procyon, a opta stea ca strălucire de pe cer care re-
prezintă ochiul câinelui. Nu există obiecte de cer profund, însă avem câteva stele duble şi variabile
interesante.

CANIS MINOR : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
STF 1099 96949 AB 2010 344 3,9 8,54 8,94 07 29 26 +11 31 45
dificil; albastru / alb

83
 CANIS MINOR : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
STF 1103 115532 AB 2010 244 4,1 7,12 8,64 07 30 34 +05 15 17
dificil; contrast frumos; albastru / galben; dist. 760 al; binar
STF 1182 116324 AB 2010 74 4,7 7,48 8,76 08 05 24 +05 49 39
dificil; contrast frumos; albastru / galben; dist. 2400 al; binar

84
LYNX

Constelaţie creată de Johannes Hevelius. Se consideră că introducerea ei a fost nece-

sară pentru a umple spaţiul dintre Auriga şi Ursa Major.

Genitiv şi abreviere Lynxis, Lyn

Traducere Lynxul
Zona centrală RA = 8,0h; Dec = +43°
Suprafaţă 545,4 grade
Ordin de mărime 28
Face parte din grupul de şapte constelaţii introduse de Johannes
Origine
Hevelius
Vizibilitate pe glob 90° N – 28° S
Culminaţie la ora 21 5 martie
Număr de stele ≤ 6,5m 97
Numele stelelor Alsciaukat (31 Lyn)
Auriga (V şi S), Camelopardalis (N şi V), Cancer (S), Gemini (S), Leo
Constelaţii vecine
Minor (E), Ursa minor (E şi N)
Obiecte propuse 2 OCP , 9 SD , 2 V

Constelaţie circumpolară pentru latitudinile tării noastre, ea trece prin zenit. Doar parţial, par-
tea sudică coboară sub orizont, la nord.
Formată din stele de magnitudinea 4 şi 5, cu greu poate fi identificată sub aspectul unei lini
frânte. În interiorul constelaţiei putem observa numeroase stele duble, dar şi obiecte de cer pro-
fund.

85
 LYNX : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 2419 / C25 07 38 08,5 +38 52 55 10,39 7,2
GX- Sb 2683 08 52 41,0 +33 25 03 10,24 9,33 2,18

LYNX : Obiecte de cer profund - imagini

2419 / C25 1° 2683 30'

Roi stelar globular, destul de stră- Galaxie, foarte strălucitoare, foarte

lucitor, destul de mare, puţin ex-
tins 90°, strălucirea creşte gradual
spre centru, stea de mag. 8 la
limita exterioară spre V, PA 270°,
F5, grad de condensare (2)
mare, nucleu strălucitor mult ex-
tinsă, strălucirea creşte gradual
spre centru, se suprapun stele, PA
39, (Interesant)

LYNX : Obiecte de cer profund - imagini

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
19 26312 AB 2012 316 14,7 5,76 6,71 07 22 52 +55 16 53
uşor; albăstrui / alb; dist. 469 al; optic
20 26305 2005 255 14,9 7,51 7,67 07 22 15 +50 08 56
uşor; albastru / gălbui al; optic
8 13897 AB 2003 74 182,2 6,04 8,78 06 37 41 +61 28 52
uşor; deschis; galben / roşu; dist. 173 a.l.
STF 1025 26215 AB 2010 130 26,6 8,37 8,67 07 12 51 +55 48 12
uşor; galben / galben; dist. 817 a.l.
STF 1050 26279 AB 2005 24 19,3 8,08 8,8 07 19 51 +54 55 18
uşor; albastru / alb; dist. 270 a.l.
STF 1282 61077 AB 2009 279 3,5 7,59 7,76 08 50 44 +35 04 15
dificil; trei componente; albastru / gălbui / alb al; binar
STF 1369 42931 AB 2010 149 25 6,98 7,98 09 35 23 +39 57 48
uşor; comp. A var. ecl.; gălbui / gălbui; dist. 276 al; optic
STF 958 25963 AB 2012 257 4,5 6,28 6,34 06 48 12 +55 42 16
dificil; albastru /alb; dist. 153 al; binar
STT 174 41877 AB 2008 88 2,2 6,62 8,26 07 35 56 +43 01 51
uşor; comp. A var. ecl.: gălbui / galben; dist. 393 al; binar

86
PUPPIS

Puppis este parte din fosta constelaţie Argo Navis, care era nava Argonauţilor. Forma dată
ceastei constelaţii se aseamănă cu pupa navei Argo.

Genitiv şi abreviere Puppis, Pup

Traducere Pupa
Zona centrală RA = 7,5h; Dec = -40°
Suprafaţă 673,4 grade
Ordin de mărime 20
Origine Introdusă în 1756 de Nicolas L. de Lacaille
Vizibilitate pe glob 39° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 25 februarie
m
Număr de stele ≤ 6,5 237
Numele stelelor Naos (Zeta Pup), Azmidiske (Xi Pup)
Canis Major (N şi V), Carina (S), Columba (N şi V), Hyzdra (N şe E),
Constelaţii vecine
Monoceros (N), Pictor (V), Pyxis (E), Vela (S şi E)
Obiecte propuse 7 OCP , 1 SD , 2 V

Constelaţie sudică – formată din stele slab strălucitoare. Răsare la S-E în august şi apune la
S-V în aprilie. Se proiectează în Calea Lactee şi aici putem vedea câteva obiecte interesante prin-
tre care şi două obiecte Messier. M47 şi M93 sunt două superbe roiuri stelare dispersate.

87
 În Puppis sunt activi doi radianţi meteorici. Primul – pi Puppids – este activ între 15 şi 28
aprilie şi are ZHR variabil. Cel de-al doilea se poate urmări între 1 şi 15 decembrie şi se numeşte
Puppids – Velids, cu ZHR de 10 meteori.

PUPIS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 2422 / M47 07 36 36,0 -14 29 00 4,3 29,0
RD 2423 07 37 06,0 -13 51 00 7,0 19,0
RD 2437 / M46 07 41 48,0 -14 48 00 6,6 27,0
NP 2438 07 41 50,2 -14 43 47 9,7V 1,07
RD 2439 07 40 48,0 -31 38 00 7,1 10,0
RD 2447 / M93 07 44 36,0 -23 51 00 6,5 22,0
RD 2571 08 19 00,0 -29 44 00 7,4 13,0

PUPIS : Obiecte de cer profund - imagini

2422 / M47 2° 2423 2° 2437 şi 2438 30'

Roi stelar dispersat, strălucitor, foarte
mare, destul de bogat în stele, diferen-
ţă mare de strălucire între stelele din
roi, 30 de stele, (Remarcabil)
Roi stelar dispersat, foarte ma-
re, bogat în stele, condensare
medie, stele slab strălucitoare,
40 de stele, (Interesant)
Nebuloasă planetară, se su-
prapune cu NGC 2437 (M 46)
destul de strălucitoare, destul
de mică, foarte puţin extinsă,
3,75" diametru, (Interesant)

2439 1° 36' 2447 / M93 1° 36' 2571 1° 36'

Roi stelar dispersat, strălucitor, destul Roi stelar dispersat, mare, des- Roi stelar dispersat, foarte
de bogat în stele, destul de mare, slab tul de bogat în stele, slab con- mare, considerabil de bogat în
condensat, stele cu mag. 9-14, 80 de densat, stele cu mag. 8-13, 80 stele, slab condensat, stele cu
stele de stele, (Remarcabil) mag. 9..., 30 de stele

PUPIS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
2 153363 AB 2011 340 16,7 6 6,73 07 45 29 -14 41 26
dificil; multiplu; perechi albastru /albastru / gălbui; dist. 360 al; optic

88
CANCER

Această constelaţie reprezenta în poveştile mitologice, racul trimis de zeiţa Hera pentru a-l
muşca pe Hercules în timpul luptei cu monstrul marin, Hydra. Hercules zdrobeşte Racul cu piciorul.
Pentru alte culturi, Cancer reprezenta o poartă prin care sufletele coborau din cer pentru a fi încar-
nate pe Pământ.

Genitiv şi abreviere Cancri, Cnc

Traducere Rac
Zona centrală RA = 8,7h; Dec = +20°
Suprafaţă 505,9 grade
Ordin de mărime 31
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 57° S
Culminaţie la ora 21 15 martie
m
Număr de stele ≤ 6,5 104
Acubens (Alpha Cnc), Altarf (Beta Cnc), Asellus Borealis (Gamma
Numele stelelor
Cnc), Asellus Australis (Delta Cnc), Tegmen (Zeta 1 Cnc)
Constelaţii vecine Canis Minor )S şi V), Gemini (V), Hydra (S), Leo (E), Lynx (N)
Obiecte propuse 2 OCP , 7 SD
Semn zodiacal 22 iunie – 22 iulie, al patrulea semn

Constelaţie din emisfera nordică, Cancer răsare în luna septembrie şi apune în luna mai.
Soarele traversează constelaţia între 21 iulie şi 11 august. În perimetrul constelaţiei sunt pro-
puse pentru observaţii două obiecte Messier. Roiul dispersat M45 are forma unui stup şi numără

89
50 de stele. Se poate vedea cu uşurinţă şi prin binoclu. M67 este un roi bogat în stele strălucitoare
şi poate fi admirat prin lunete şi telescoape.

CANCER : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 2632 / M44 08 40 00,0 +19 59 0 3,9 95,0
RD 2682 / M67 08 51 30,0 +11 49 0 7,4 29,0

CANCER : Obiecte de cer profund - imagini

2632 / M44 4° 2682 / M67 2°

Praesepe, stele strălucitoare, mult Roi stelar dispersat, foarte strălu-

dispersat, 50 de stele, (Remarca- citor, foarte mare, extrem de bogat
bil) în stele, slab condensat, stele cu
mag. 10-15, 200 de stele, (Re-
marcabil)

CANCER : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
24 80184 A,BC 2011 52 5,8 6,92 7,53 08 26 40 +24 32 04
dificil; comp. A gig. F0; gălbui / galben grapefruit; dist. 248 al; binar
39 80333 AB 2012 152 150,1 6,47 6,58 08 40 06 +20 00 28
uşor; deschis; comp A gig. K0; contrast frumos galben / orange; dist. 588 a.l.
41, epsilon 98024 2012 250 134,3 6,28 7,48 08 40 27 +19 32 41
uşor; deschis; albastru / alb; dist. 548 a.l.
48, iota 80416 2012 308 30,5 4,13 5,99 08 46 42 +28 45 36
uşor; comp. A subgig. G8; contrast superb orange / galben; dist. 298 a.l.
66 61202 AB 2009 136 4,2 5,95 8,56 09 01 24 +32 15 08
dificil; albastru / gălbui; dist. 510 al; binar
phi 02 80187 2011 218 5,2 6,16 6,21 08 26 47 +26 56 08
dificil; albastru / alb; dist. 277 al; binar
STF 1177 79928 AB 2012 350 3,4 6,69 7,41 08 05 37 +27 31 47
dificil; albastru / albăstrui; dist. 935 al; binar

90
Aprilie

Aspectul cerului la 15 aprilie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 - 21 Cancer, Hydra, Leo, Leo Minor, Lynx, Sextans

Între orele 21 - 23 Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Crater, Hydra, Leo, Leo Minor,
Sextans, Ursa Major, Virgo

Între orele 23 - 1 Boötes, Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Virgo

Între orele 1 - 3 Boötes, Corona Borealis, Draco, Hercules, Libra, Scorpius, Serpens Caput, Ursa
Minor

Între orele 3 - 5 Hercules, Ophiuchus, Sagittarius, Scorpius, Scutum, Serpens Caput, Serpens
Cauda

91
LEO MINOR

Genitiv şi abreviere Leonis Minoris, LMi

Traducere Leul Mic
Zona centrală RA = 10,3h; Dec = +34°
Suprafaţă 232,0 grade
Ordin de mărime 64
Origine Face parte din cele şapte constelaţii introduse de Johannes Hevelius
Vizibilitate pe glob 90° N – 48° S
Culminaţie la ora 21 10 aprilie
Număr de stele ≤ 6,5m 37
Numele stelelor Praecipua (46 LMi)
Constelaţii vecine Leo (S), Lynx (N şi V), Ursa Major (N şi E)
Obiecte propuse 2 OCP , 2 SD ,

Constelaţie nordică, situată la nord de Leo, prezintă un interval de vizibilitate cuprins între lu-
nile octombrie – mai.
Introdusă de Johannes Hevelius, aceasta este pentru prima oară menţionată în catalogul
stelar ce a apărut în 1690, după moartea sa. Leo Minor nu are aspectul unui leu. În perimetrul
constealţiei există puţine stele, iar cele ce îi dau forma sunt de magnitudinea +4 şi +5. Este singu-
ra constelaţie din emisfera nordică care nu are o stea alpha. Cea mai strălucitoare stea este notată
cu cifra 46 în catalogul lui Flamsted. Pentru observatorii pretenţioşi, aici propunem observarea a
două galaxii spirale foarte palide şi două stele duble.
Între 10 şi 27 octombrie este activ radiantul Leo Minorids cu doar trei meteori pe oră.

LEO MINOR : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- SBbc 3344 10 43 30,8 +24 55 25 10,82 7,08 6,46
GX- SBc 3486 11 00 23,6 +28 58 33 10,80 7,08 5,25

92
 LEO MINOR : Obiecte de cer profund - imagini
3344 30' 3486 30'

Galaxie, considerabil de străluci- Galaxie, considerabil de străluci-

toare, mare, strălucirea creşte toare, considerabil de mare, ro-
gradual spre centru, 2 stele la E, tundă, creştere graduală a strălu-
nucleu strălucitor; stele suprapuse cirii spre centru, PA 80

LEO MINOR : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
42 LMI 62236 AB 2012 174 196,5 5,34 7,78 10 45 52 30 40 57
uşor; deschis; albăstrui / orange; dist. 377 a.l.
STF 1374 61629 AB 2012 310 2,8 7,28 8,65 09 41 22 +38 57 02
dificil; gălbui / galben; dist. 156 al; binar

93
SEXTANS

Genitiv şi abreviere Sextantis, Sex

Traducere Sextantul
Zona centrală RA = 10,2h; Dec = -3°
Suprafaţă 313,5 grade
Ordin de mărime 47
Origine Introdusă în 1687 de Johannes Hevelius
Vizibilitate pe glob 78° N – 83° S
Culminaţie la ora 21 5 aprilie
Număr de stele ≤ 6,5m 38
Constelaţii vecine Crater (E), Hydra (S şi V), Leo (N şi E)
Obiecte propuse 1 OCP, 4 SD

Constelaţie ecuatorială, compusă din stele slab strălucitoare, se poate vedea în perioada
octombrie – mai. Sextans a fost introdusă de J. Hevelius pentru a imortaliza instrumentul sextant,
cu care a făcut numeroase măsurători în perioada 1658 – 1679.
În ciuda faptului că aici nu există obiecte numeroase vă propunem totuşi, câteva obiecte care
v-ar pute renţine atenţia.

SEXTANS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- E6 3115 / C53 10 05 14,1 -07 43 7 9,54 7,25 2,46

94
 SEXTANS : Obiecte de cer pro-
fund - imagini
3115 / C53 30'

Galaxie, Spindle Galaxy, foarte

strălucitoare, mare, mult extinsă,
creştere intensă a strălucirii spre
centru, nucleu strălucitor, PA 43,
(Remarcabil)

SEXTANS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
35 118449 AB 2012 239 6,4 6,23 7,13 10 43 21 +04 44 52
dificil; comp. A gig. K3; contrast superb orange / gălbui; dist. 697 al; binar
40 137808 2012 16 2,3 7,08 7,82 10 49 17 -04 01 26
dificil; comp. A subgig. A2; albastru / alb; dist. 313 al; binar
9 117980 2012 287 53,9 6,89 8,4 09 54 07 +04 56 43
uşor; contrast superb orange purpuriu / galben; dist. 1073 a.l.
STF 1441 137614 AB 2003 167 2,8 6,51 8,81 10 30 59 -07 38 15
dificil; comp. A gig. K5; gălbui / alb; dist. 767 al; binar

95
LEO

Leo este o constelaţie cu origini vechi. Ea reprezintă leul din Nemeea care a fost ucis de
Hercules în prima din cele douăsprezece munci pentru regele Eurystheus al Miceniei. Legenda
spune că leul avea o piele foarte groasă ce nu putea fi străpunsă de fier, bronz sau piatră.
Vechii egipteni venerau constelaţia Leo ca fiind locul în care Soarele s-a înălţat după creaţie.
Steaua Regulus, cea mai strălucitoare din constelaţie, a fost văzut în timpuri străvechi ca fiind un
gardian al cerurilor. În traducere Regulus înseamnă "inimă de leu".

Genitiv şi abreviere Leonis, Leo

Traducere Leul
Zona centrală RA = 10,7h; Dec = +17°
Suprafaţă 947,0 grade
Ordin de mărime 12
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 82° N – 57° S
Culminaţie la ora 21 10 aprilie
Număr de stele ≤ 6,5m 123
Regulus (Alpha Leo), DenebolA (Beta Leo), AlgiebA (Gamma 1 Leo),
Zosma (Delta Leo), Ras Elased Australis (Epsilon Leo), Adhafera
Numele stelelor
(Zeta Leo), Chort (Theta Leo), Al Minliar al Asad (Kappa Leo), Alterf
(Lambda Leo), Ras Elased Borealis (Mu Leo), Subra (Omicron Leo)
Cancer (V), Coma Berenices (E), Crater (S), Hydra (S), Leo Minor (N),
Constelaţii vecine
Sextans (S şi V), Ursa Major (N), Virgo (S şi E)
Obiecte propuse 11 OCP , 13 SD , 2 V
Semn zodiacal 23 iulie – 23 august, al cincelea semn

Constelaţie din emisfera nordică, Leo se poate vedea între octombrie şi mai.
În perimetrul constelaţiei se află unul cele mai cunoscute roiuri de galaxii Leo Cluster. Situat
la circa 330 milioane de ani lumină, roiul numără aproape 100 de membri. Leo conţine cinci super-
be obiecte din catalogul Messier, numeroase sisteme binare spectaculoase, dar şi stele variabile.

96
 Soarele traversează contelaţia intre 11 august şi 17 septembrie.
În perioada 5 - 30 noiembrie, în Leo este activ radiantul meteoric Leonids. Aici se pot vedea
până la 15 meteori pe oră.

LEO : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- SBbc 2903 09 32 09,7 +21 30 02 9,59 12,58 6,03
GX- SBb 3351 / M95 10 43 58,0 +11 42 15 10,63 7,42 5,01
GX- SBab 3368 / M96 10 46 45,2 +11 49 16 9,99 7,58 5,25
GX- E5 3377 10 47 41,7 +13 59 00 10,97 5,25 3,02
GX- E1 3379 / M105 10 47 49,9 +12 34 57 10,28 5,37 4,78
GX- E7 3384 10 48 17,2 +12 37 49 10,63 5,50 2,51
GX- SBbc 3521 11 05 48,9 -00 02 15 9,85 10,97 5,13
GX- E-SO 3607 11 16 54,1 +18 03 12 10,78 4,90 2,45
GX- SBa 3623 / M65 11 18 55,3 +13 05 35 9,97 9,77 2,88
GX-SBb 3627 / M66 11 20 15,0 +12 59 29 9,56 9,12 4,17
GX-Sb 3628 11 20 16,3 +13 35 22 10,42 14,78 2,96

LEO : Obiecte de cer profund - imagini

2903 30' 3351 / M95 30' 3368 / M96 30'

Galaxie, considerabil de străluci-
toare, foarte mare, extins, străluci-
rea creşte spre centru, uşor rezol-
vabil, stele suprapuse, PA 17,
(Interesant)
Galaxie, strălucitoare, mare, ro- Galaxie, foarte strălucitoare, foar-
tundă, strălucirea creşte gradual te mare, puţin extinsă, foarte stră-
spre nucleu, PA 13, (Remarcabil) lucitoare spre centru, uşor de
rezolvat, PA 0, (Remarcabil)

3377 30' 3379 / M105 30' 3384 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, con-
siderabil de mare, puţin extinsă,
creşterea strălucirii spre centru,
nucleu strălucitor, PA 35
Galaxie, foarte strălucitoare, con-
siderabil de mare, rotundă, creşte-
re intensă a strălucirii spre centru,
uşor de rezolvat, PA 60, în vecină-
tate NE NGC 3384, (Remarcabil)
Galaxie, foarte strălucitoare, mare,
extins, creştere intensă a strălucirii
spre centru, PA 54

97
 LEO : Obiecte de cer profund - imagini
3521 30' 3607 30' 3623 / M65 30'

Galaxie, considerabil de străluci-
toare, considerabil de mare, mult
extinsă, creştere intensă a
astrălucirii spre centrul nucleului,
PA 140, (Interesant)
Galaxie, foarte strălucitoare, mare,
rotundă, foarte strălucitoare spre
centru, PA 120, încadrată de 2
galaxii, (Interesant)
Galaxie, strălucitoare, foarte mare,
mult extinsă, strălucirea creşte
gradual spre centru, nucleu lumi-
nos, se suprapun stele, PA 174,
(Remarcabil)

3627 / M66 30' 3628 30'

Galaxie, strălucitoare, foarte ma- Galaxie, destul de strălucitoare,

re, mult extinsă, strălucitoare spre foarte mare, foarte mult extinsă,
centru, se suprapun stele, 2 stele nucleu strălucitor, PA 104, (Inte-
NV, PA 174, (Remarcabil) resant)

LEO : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
32, alpha
98967 AB 2012 308 174,3 1,4 8,24 10 08 22 +11 58 02
Regulus
uşor; deschis; strălucitor; albăstrui / orange; dist. 78 a.l.
36, zeta 81265 2012 338 334,8 3,46 6,03 10 16 41 +23 25 02
uşor; deschis; gălbui / orange purpuriu; dist. 260 a.l.
41, gamma
81298 AB 2012 126 4,3 2,37 3,64 10 19 58 +19 50 31
Algieba
dificil; orange / alb; dist. 126 a.l.
54 81583 2012 111 6,6 4,48 6,3 10 55 37 +24 44 59
dificil; albastru / alb; dist. 289 al; binar
6 117751 2011 75 37,5 5,22 9,3 09 31 58 +09 42 57
uşor; contrast frumos; orange grapefruit / galben; dist. 482 a.l.
83 118864 AB 2012 150 28,2 6,55 7,5 11 26 46 +03 00 46
dificil; galben / orange / alb; dist. 58 al; multiplu optic

98
 LEO : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
84, tau 118875 AB 2012 181 89,4 5,05 7,47 11 27 56 +02 51 23
uşor; deschis; orange / gălbui; dist. 621 al; optic
iota 99587 AB 2013 95 2,1 4,06 6,71 11 23 55 +10 31 47
dificil; contrast superb; galben / albastru; dist. 79 al; binar
S 617 137864 2012 178 35,2 6,22 8,71 10 53 25 -02 15 19
uşor; comp. A gig. K0; sistem frumos; orange / galben; dist. 261 a.l.
STF 1399 98859 2009 175 30,6 7,65 8,36 09 57 02 +19 45 45
uşor; galben grapefruit / gălbui; dist. 139 a.l.
STF 1447 81415 AB 2011 124 4,4 7,52 8,88 10 33 47 +23 21 02
dificil; galben / galben; dist. 402 al; binar
STF 1521 81740 AB 2010 97 3,7 7,66 8,06 11 15 21 +27 34 16
dificil; albastru / alb; dist. 418 al; binar
STF 1565 99718 2011 305 21,9 7,26 8,41 11 39 37 +18 59 48
uşor; comp. A gig. F0; gălbui / gălbui; dist. 618 al; binar

99
HYDRA

În mitologie, Hydra a fost un monstru cu corp de câine care avea o sută de capete de şarpe.
Hydra a fost ucisă de Hercules în a doua, din cele 12 munci date de regele Eurystheus al Miceniei.

Genitiv şi abreviere Hydrae, Hya

Traducere Hidra
Zona centrală RA = 9,5h; Dec = -16°
Suprafaţă 1302,8 grade
Ordin de mărime 1
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 54° N – 83° S
Culminaţie la ora 21 20 aprilie
Număr de stele ≤ 6,5m 238
Numele stelelor Alphard (Alpha Hya), Al Minliar al Shuja (Sigma Hya)
Antlia (S şi V), Cancer (N), Canis Minor (V), Centaurus (S), Corvus
Constelaţii vecine (N), Crater (N şi E), Leo (N), Libra (N şi E), Monoceros (V), Puppis (S
şi V), Pyxis (S şi V), Sextans (E şi N), Virgo (N)
Obiecte propuse 7 OCP , 13 SD ,6 V

Constelaţie sudică, Hydra este cea mai mare constelaţie de pe sfera cerească, stelele ei
formează un şarpe lung ce porneşte de lângă Canis Major şi se întinde până la Libra, pe un arc de
cerc mai mare de 100°.
Această constelaţie a fost mult mai mare, dar cu trecerea timpului, astronomii au deprins
anumite zone din care au fost create constelaţiile Sextans, Crater şi Corvus.
Formată din stele slab strălucitoare de magnitudinea +4 şi +5, în Hydra vă propunem să ob-
servaţi câteva obiecte interesante printre care se numără şi obiecte Messier. M48 – un roi disper-
sat, M68 – un roi globular şi M83 – o superbă galaxie. Tot aici sunt şi numeroase sisteme binare şi
stele variabile interesante.
Sigma Hydrids este radiant meteoric activ între 4 şi 15 decembrie, cu un ZHR = 3.

100
 HYDRA : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 2548 / M48 08 13 42,0 -05 47 00 5,5 54,0
GX-IR 3109 10 03 06,7 -26 09 32 10,30 19,05 3,71
GX- SBcd 3621 11 18 16,8 -32 48 49 9,67 12,30 7,07
GX-E 3923 11 51 02,1 -28 48 23 10,91 5,88 3,89
RG 4590 / M68 12 39 28,0 -26 44 34 7,84 19,3
GX- SBc 5236 / M83 13 37 00,3 -29 52 04 8,31 12,88 11,48
RG 5694 / C66 14 39 36,5 -26 32 18 10,17 3,3

HYDRA : Obiecte de cer profund - imagini

2548 / M48 1° 3109 30' 3621 30'

Roi stelar dispersat, foarte mare,
destul de bogat în stele, destul de
condensat, stele cu mag. 9-13, 80
de stele, (Remarcabil)
Galaxie, destul de strălucitoare,
foarte mare, strălucirea creşte
gradual spre centru, nucleu mult
extins, se suprapun stele, PA 80,
(Remarcabil)
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, foarte mare, se suprapun
stele, PA 160°, (Interesant)

3923 30' 4590 / M68 1° 5236 / M83 30'

Galaxie, strălucitoare, destul de
mare, puţin extinsă, strălucirea
creşte spre centru, greu rezolva-
bil, foarte mic triunghi din 3 stele
SV involved, PA 50
Roi stelar globular, mare, extrem Galaxie, foarte strălucitoare, foar-
de bogat în stele, foarte conden- te mare, extins55, nucleu străluci-
sat, formă neregulată (uşor rotun- tor, spirală, se suprapun stele,
dă), uşor de rezolvat, stele cu (Remarcabil)
mag. 12, spectru compus F2, grad
de condensare (10) , (Remarca-
bil)

101
 HYDRA : Obiecte de cer profund - imagini
5694 / C66 30'

Roi stelar globular, considerabil de

strălucitor, considerabil de mic,
rotund, creştere intensă a străluci-
rii spre centru, greu de rezolvat,
stea de mag. 9.5 SV, spectru
compus F4, grad de condensare
(7)

HYDRA : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
17 AB 2010 4 3,9 6,73 6,93 08 55 30 -07 58 16
dificil; gălbui / alb; dist. 319 al; binar
54 182855 AB 2009 121 8,3 5,12 7,25 14 46 00 -25 26 35
dificil; albastru / gălbui; dist. 99 al; binar; la putere mare comp. B dublă
HJ 99 136110 AB 2010 176 61,2 6,82 8,27 08 37 50 -06 48 25
uşor; contrast frumos; albăstrui / galben; dist. 206 a.l.
HN 69 181790 AB 2009 189 10,1 5,74 6,6 13 36 49 -26 29 43
dificil; gălbui / gălbui; dist. 426 al; optic
S 607 155730 AB 2010 327 9,6 8,82 8,99 10 06 39 -19 18 39
dificil; galben / galben; dist. 166 a.l.
STF 1255 117001 AB 2012 33 26,2 7,33 8,56 08 39 44 +05 45 54
uşor; contrast frumos; orange / gălbui; dist. 121 a.l.
STF 1270 136242 2011 265 4,5 6,89 7,54 08 45 21 -02 36 04
dificil; superb, lanţ de trei stele; albastru / galben / galben; dist. 284 al; binar
STF 1309 117427 2011 274 11,7 8,48 8,38 09 06 38 +02 49 06
dificil; sist. de trei stele; albastru / galben / galben aprins; 404 a.l.
STF 1347 117640 2012 314 21,7 7,33 8,26 09 23 16 +03 30 05
uşor; lanţ de trei stele; albastru / galben / galben; dist. 284 al; optic
STF 1365 117747 AB 2012 157 3,4 7,38 7,98 09 31 31 +01 27 55
dificil; galben / gălbui; dist. 510 al; binar
STF 1367 155267 2011 184 5,7 7,93 8,99 09 32 12 -10 50 37
dificil; contrast frumos orange / galben; dist. 236 a.l.
STF 1473 156234 AB 2012 10 30,4 7,74 8,86 10 47 37 -15 37 36
uşor; superb; comp. A gig. F7; triplă; galben / albastru / gălbui; dist. 319 al; multiplu
STF 1474 156236 AB 2012 28 67,8 6,66 7,04 10 47 38 -15 15 43
uşor; comp. A gig. A0; triplă superbă; comp. B dificil albastru / gălbui; dist. 1965 al; multiplu

102
URSA MAJOR

Aceasta este una dintre cele mai vechi constelații de pe cer. Conform mitologiei grecești,
Zeus a dorit cândva o femeie numită Callisto. Ea, era fiica regelui Arcadiei, o fată frumoasă care a
plecat într-o zi la vânătoare în compania Dianei, zeița fecioară a Lunii. Zeus le-a urmărit prin pădu-
rile Arcadiei şi a luat formă umană pentru a o seduce pe Callisto. Urmare a unirii celor doi, după
nouă luni Callisto îl naşte pe Arcas. La aflarea acestei veşti, soția lui Zeus – Hera a transformat-o
pe Callisto într-o ursoaică. Când fiul ei Arcas a crescut, fiind într-o zi la vânătoare, a vrut să ucidă
ursoaica neştiind că este chiar mama lui. Pentru a evita acest lucru, Zeus l-a transformat pe Arcas
într-un urs mic şi i-a înalţat pe amândoi la cer, unul lângă celălalt. Povestea grecească nu este o
excepție, în sensul identificării acestei constelații ca fiind reprezentarea unui urs. Şi alte culturi
precum indienii americani, cultura evreiască și multe altele au asemenea reprezentări. Indiferent,
dacă se poate vedea reprezentarea unui urs în stelele Ursei Mari, cele șapte stele mai strălucitoa-
re ale constelației formează bine cunoscutul asterism ”Carul Mare”.

Genitiv şi abreviere Ursa Majoris, UMa

Traducere Carul Mare
Zona centrală RA = 11,0h; Dec = +50°
Suprafaţă 1279,7 grade
Ordin de mărime 3
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 16° S
Culminaţie la ora 21 20 aprilie
m
Număr de stele ≤ 6,5 209
Dubhe (Alpha UMa), Merak (Beta UMa), Phad (Gamma UMa),
Megrez (Delta UMa), Alioth (Epsilon UMa), Mizar (Zeta UMa), Alkaid
(Eta UMa), Talitha (Iota UMa), Tania Borealis (Lambda UMa),
Numele stelelor
Tania Australis (Mu UMa), Alula Borealis (Nu UMa), Alula Australis (Xi
UMa), Muscida (Omicron UMa), Muscida (Pi 1 UMa), Muscida (Pi 2
UMa), Alcor (80 UMa)

103
 Bootes (S şi E), Camelopardalis (N şi V), Canes Venatici (S, E, V),
Constelaţii vecine Coma Berenices (S şi E), Draco (N şi E), Leo (S), Leo Minor (S şi V),
Lynx (S şi V)
Obiecte propuse 17 OCP , 23 SD , 7 V

Constelaţie circumpolară, care poate fi observată tot timpul anului. Prezintă condiţii optime
de observare în perioada iulie – noiembrie.
Cele şapte stele care dau forma constelaţiei face să fie uşor de identificat, iar pentru ţara
noastră poate constitui un punct de plecare în recunoaşterea constelaţiilor. Pentru Ursa Major, am
propus şapte obiecte din catalogul Messier, dar şi multe alte galaxii de forme şi străluciri diferite.
Alcor şi Mizar este cel mai cunoscut sistem dublu şi totodată, primul de acest fel consemnat în
istoria astronomiei. Poate fi observat chiar şi cu binoclul.
În Ursa Major este activ radiantul meteoric Ursids în perioada 17 – 26 decembrie.

URSA MAJOR : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- SBa 2681 08 53 33,1 +51 18 53 10,85 3,63 3,31
GX- E5 2768 09 11 37,7 +60 02 22 10,97 8,13 4,27
GX- Sb 2841 09 22 01,8 +50 58 31 10,07 8,13 3,55
GX- Sb 3031 / M81 09 55 33,5 +69 04 00 7,96 26,92 14,13
GX- Sb 3034 / M82 09 55 54,0 +69 40 57 9,25 11,22 4,26
GX- Sd 3077 10 03 21,1 +68 44 02 10,92 5,37 4,47
GX- SBc 3184 10 18 17,3 +41 25 26 10,44 7,42 6,92
GX- SBc 3198 10 19 54,9 +45 33 09 10,73 8,52 3,31
GX- SBc 3556 / M108 11 11 31,8 +55 40 15 10,71 8,72 2,24
NP 3587 / M97 11 14 47,7 +55 01 09 11,40 2,83
GX-Sb 3675 11 26 07,8 +43 35 06 10,83 5,88 3,09
GX- SBc 3893 11 48 39,1 +48 42 40 10,85 4,47 2,76
GX- Sc 3938 11 52 49,8 +44 07 26 10,89 5,37 4,89
GX- SBbc 3953 11 53 49,5 +52 19 39 10,82 6,92 3,47
GX- SBbc 3992 / M109 11 57 36,2 +53 22 31 10,54 7,58 4,68
Winnecke Wn 4 / M40 12 22 24,0 +58 05 00 9,00 0,8
GX- SBc 4605 12 40 00,3 +61 36 33 10,92 5,75 2,19
GX- E2 5322 13 49 15,6 +60 11 29 10,99 5,88 3,89
GX-SBc 5457 / M101 14 03 12,5 +54 20 55 7,99 28,83 26,90

URSA MAJOR : Obiecte de cer profund - imagini

2681 30' 2768 30' 2841 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, mic,
stele în vecinîtate, creştere inten-
să a astrălucirii spre centru, stea
de mag. 10
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, considerabil de mare, puţin
extinsă, creştere intensă a strălu-
cirii spre centru, nucleu luminos,
stele suprapuse, PA 95, (Intere-
sant)
Galaxie, foarte strălucitoare, mare,
creştere intensă a astrălucirii spre
centru, stea de 8 mag. în vecină-
tate,stele suprapuse, PA 147,
(Interesant)

104
 URSA MAJOR : Obiecte de cer profund - imagini
3031 / M81 1°
Galaxie, Bode's Nebula (cu NGC
3034), extrem de strălucitoare,
extrem de mare, foarte strălucitoa-
re spre centru, nucleu strălucitor,
stele suprapuse, PA 157, (Re-
marcabil)
3184 30'
Galaxie, destul de strălucitoare,
foarte mare, rotundă, strălucirea
creşte gradual spre centru, stea
suprapusă, PA 135
3587 / M97 30'
Nebuloasă planetară, Owl Nebula
nebuloasă planetară, slab străluci-
toare, foarte mare, rotundă, creş-
tere traptată a strălucirii spre cen-
tru, (Remarcabil)
3034 / M82 30' 3077
Galaxie, Bode's Nebula (cu NGC
3031), foarte strălucitoare, foarte
mare, foarte mult extinsă, stele
suprapuse, PA 65, (Remarcabil)
3198 30'
Galaxie, destul de strălucitoare,
foarte mare, mult extinsă, străluci-
rea creşte gradual spre centru,
nucelu strălucitor alungit, stele
suprapuse, PA 35
3675 30'
Galaxie, foarte strălucitoare, con-
siderabil de mare, mult extinsă,
creştere intensă a astrălucirii spre
centrul nucleului, stea suprapusă,
PA 178
30'
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, considerabil de mare, stră-
lucitoare spre centru, rotundă,
stele strălucitoare la NV, PA 45
3556 / M108 30'
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, foarte mare, mult extinsă,
destul de strălucitoare spre cen-
tru, uşor de rezolvat, PA 80, (Re-
marcabil)
3893 30'
Galaxie, strălucitoare, destul de
mare, rotundă, strălucitoare spre
centru, stea strălucitoare la SV,
PA 165
105
 URSA MAJOR : Obiecte de cer profund - imagini
3938 30' 3953 30' 3992 / M109 30'

Galaxie, strălucitoare, mare, ro-
tundă, strălucitoare spre centru,
nucleu strălucitor, uşor de rezolvat
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, mare, extins, creştere in-
tensă a strălucirii spre centru,
nucleu mare, uşor de rezolvat, PA
13
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, foarte mare, destul de mult
extinsă, creştere intensă a strălu-
cirii spre centru de strălucitoare,
uşor de rezolvat, stele suprapuse,
PA 68, (Remarcabil)

4605 30' 5322 30' 5457 / M101 30'

Galaxie, strălucitoare, mare, foar-
te mult extinsă, creştere uşoară a
strălucirii spre centru, nucleu mare
strălucitor, PA 118
Galaxie, foarte strălucitoare, des-
tul de mare, formă neregulată
(uşor rotundă), creştere intensă a
strălucirii spre centru, PA 95
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, foarte mare, formă neregu-
lată (uşor rotundă), braţe larg
deshise, creştere intensă a
astrălucirii spre centru nucleu
strălucitor, stele suprapuse, (Re-
marcabil)

URSA MAJOR : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
13, sigma 2 14788 AB 2010 350 4,3 4,87 8,85 09 10 24 +67 08 03
dificil; comp. A subgig. F7; galben / galben; dist. 67 a.l.
21 27249 AB 2003 314 5,7 7,69 8,59 09 25 38 +54 00 57
dificil; albastru / alb; dist. 637 al; binar
36 27670 AB 2012 303 122,5 4,88 8,86 10 30 38 +55 58 50
uşor; deschis; contrast frumos; galben / orange; dist. 42 a.l.
53, xi AB 2013 188 1,6 4,33 4,8 11 18 11 +31 31 45
uşor; trei stele gălbui / albastru / alb al; binar
67 44002 AB 2012 62 275,5 5,24 6,72 12 02 07 +43 02 44
uşor; deschis; comp. A var.; albastru / galben
79, zeta
28737 AB 2011 154 15,3 2,23 3,88 13 23 55 +54 55 31
Mizar A
uşor; albăstrui / albăstrui; comp. AB optic; comp. B binar; dist. 78 al; binar

106
 URSA MAJOR : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
S 598 42876 AB 2010 159 71,4 5,5 7,8 09 28 40 +45 36 07
uşor; comp. A gig. K0; frumos trei stele în triunghi; orange / galben / alb; dist. 288 a.l.
STF 1258 42511 2012 330 9,9 7,72 7,87 08 43 25 +48 51 42
dificil; trei stele; gălbui / albastru / alb; dist. 355 al; binar
STF 1315 14809 2012 27 24,7 7,33 7,65 09 12 46 +61 40 33
uşor; albăstrui / alb; dist. 330 al; optic
STF 1321 27179 AB 2010 96 17,2 7,79 7,88 09 14 23 +52 41 12
uşor; contrast frumos; orange / orange; dist. 20 al; binar
STF 1349 14903 2012 166 19,2 7,54 8,98 09 31 10 +67 32 28
dificil; trei stele; albastru / albastru / gălbui; dist. 1348 al; optic
STF 1350 14922 AB 2012 249 10,2 8,26 8,31 09 34 20 +66 47 42
dificil; foarte strâns; trei stele; gălbui / albastru / gălbui; dist. 738 a.l.
STF 1402 27506 AB 2010 106 32,7 7,91 8,92 10 04 55 +55 29 16
uşor; superbă: roşu / galben; dist. 6523 a.l.
STF 1415 7100 AB 2012 168 16,6 6,65 7,27 10 17 51 +71 03 39
uşor; gălbui / gălbui; dist. 305 a.l.
STF 1495 27861 2009 36 34,1 7,25 8,84 10 59 49 +58 54 23
uşor; comp. A gig. K2; frumos orange / orange; dist. 626 a.l.
STF 1520 27969 2011 344 12,4 6,54 7,81 11 16 04 +52 46 23
uşor; galben / galben; dist. 128 al; optic
STF 1544 28043 2012 91 12,3 7,33 8,02 11 31 19 +59 42 03
uşor; albastru / alb; dist. 843 a.l.
STF 1553 28071 AB 2007 166 6,2 7,73 8,17 11 36 36 +56 08 07
dificil; gălbui / orange; dist. 142 al; binar
STF 1561 43840 AB 2011 247 9 6,53 8,23 11 38 45 +45 06 30
dificil; orange / galben; dist. 76 al; binar
STF 1600 28241 AB 2007 93 7,9 7,63 8,28 12 05 34 +51 55 52
dificil; comp. A gig. G8; gălbui / alb; dist. 746 al; binar
STF 1603 28253 2012 83 22,2 7,82 8,26 12 08 07 +55 27 51
uşor; galben / galben; dist. 168 al; optic
STF 1608 28286 AB 2010 221 13,4 8,11 8,27 12 11 28 +53 25 17
uşor; contrast frumos; orange / alb; dist. 87 al; optic
STF 1695 28572 AB 2008 281 3,5 6,04 7,75 12 56 18 +54 05 58
dificil; albastru / gălbui; dist. 256 al; binar

107
Mai

Aspectul cerului la 15 mai, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 - 21 Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Crater, Hydra, Leo, Leo Minor,
Sextans, Ursa Major, Virgo

Între orele 21 - 23 Boötes, Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Virgo

Între orele 23 - 1 Boötes, Corona Borealis, Draco, Hercules, Libra, Scorpius, Serpens Caput, Ursa
Minor

Între orele 1 - 3 Hercules, Ophiuchus, Sagittarius, Scorpius, Scutum, Serpens Caput, Serpens
Cauda

Între orele 3 - 5 Aquila, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Lyra, Sagitta, Sagittarius, Scutum, Serpens
Cauda, Vulpecula

108
CORVUS

Pentru grecii antici a reprezentat o cioară sau un corb, trimis de Apollo sa-i aducă o cupă
(Crater) cu apă vie. Corbul a întârziat mult datorită fapului că a pierdut timp pentru a-şi potoli foa-
mea. Întors târziu, Apollo îl pedepseşte aspru. Îi dă culoarea neagră, îi ia glasul şi îl alungă în ce-
ruri. Totodată, Corbul este condamnat să suporte setea veşnică, fiind aşezat lângă cupă (Crater),
dar în apropierea Hydrei.
Alte poveşti spun că Apollo s-a transformat într-o cioară pentru a ascăpa de Typhon sau că,
era o pasăre frumoasă, cu pene albe şi că Apollo i-a dat culoarea neagră pentru ca ea să devină
pasărea care să aducă veştile rele.

Genitiv şi abreviere Corvi, Crv

Traducere Corbul
Zona centrală RA = 12,4h; Dec = -20°
Suprafaţă 183,8 grade
Ordin de mărime 70
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 65° N – 90° S
Se vede cel mai bine 10 mai
m
Număr de stele ≤ 6,5 29
Alchiba (Alpha Crv), Kraz (Beta Crv), Gienah Ghurab (Gamma Crv),
Numele stelelor
Algorab (Delta Crv), Minkar (Epsilon Crv)
Constelaţii vecine Crater (V), Hydra (S), Virgo (N şi E)
Obiecte propuse 4 OCP

Constelaţie sudică, formată din stele slab strălucitoare ce formează un mic trapez. Răsare în
noiembrie şi apune în iulie.
Constelaţie săracă în obiecte interesante, aici avem doar o galaxie care poate fi văzută, dar
şi câteva sisteme duble.

109
 CORVUS : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 #2
GX- Sp 4038 / C60 12 01 52,9 -18 51 54 10,91 5,25 3,09

CORVUS : Obiecte de cer pro-

fund - imagini
4038 / C60 30'

Galaxie, The Antenn‘ (se supra-

pune NGC 4039), destul de stră-
lucitoare, considerabil de mare,
rotundă, strălucirea creşte gradual
spre centru, PA 80°, (Interesant)

CORVUS : Steleduble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
7, delta 157323 AB 2012 213 24,6 2,95 8,47 12 29 52 -16 30 56
uşor; frumos; galben purpuriu / alb; dist. 88 a.l.
S 634 157133 2010 300 4,6 7,17 8,79 12 11 23 -16 47 27
uşor; contrast frumos; galben / orange; dist. 112 al; binar
S 643 157579 2012 295 23,7 7,07 8,17 12 54 00 -18 02 15
uşor; deschis; albastru / gălbui; dist. 948 a.l.
STF 1669 AB 2010 314 5,2 5,88 5,89 12 41 16 -13 00 50
dificil; frumos; strălucitor; comp. A var.; trei stele; albastru / albastru / gălbui; dist. 278 a.l.

110
CRATER

În vechi texte astronomice, constelaţia reprezenta o găleată cu apă. Pentru greci Crater re-
prezenta cupa lui Apollo.

Genitiv şi abreviere Crateris, Crt

Traducere Cupa
Zona centrală RA = 11,5h; Dec = -13°
Suprafaţă 282,4 grade
Ordin de mărime 53
Constelaţie de originea greacă menţionată de Ptolemeu în lucrarea
Origine
Almagest
Vizibilitate pe glob 65° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 În luna aprilie (ora 21 TLR)
Număr de stele ≤ 6,5m 33
Numele stelelor Alkes (Alpha Crt)
Constelaţii vecine Corvus (E), Hydra (S şi V), Leo (N), Sextans (V), Virgo (N şi V)

Constelaţie sudică – se poate vedea din noiembrie şi până în iulie. Formată din stele slab
strălucitoare, ea poate fi identificată sub forma unui mic trapez. Nu există obiecte de interes.

111
COMA BERENICES

Miturile spun despre această constelaţie că reprezintă părul Berenice a II-a, regină a Egiptu-
lui. Ea şi-a tăiat părul – sacrificiu pentru ca zeii să-l protejeze pe soţul ei Ptolemeu al III-lea, care
revenea spre casă. Alte poveşti spun că părul Berenicei a fost dat cadou zeiţei Aphrodita.

Genitiv şi abreviere Coma Berenices, Com

Traducere
Zona centrală
Suprafaţă
Ordin de mărime
Origine
Vizibilitate pe glob
Culminaţie la ora 21
Număr de stele ≤ 6,5m
Numele stelelor
Constelaţii vecine
Obiecte propuse
Părul Berenices
RA = 12,7h; Dec = +22°
386,5 grade
42
Considerată de greci parte a constelaţiei Leo; A fost separată de
Caspar Vopel în 1536, după Gerardus Mercator în 1551.
90° N – 56° S
30 iunie
66
Diadem (Alpha Com)
Bootes (E), Canes Venatici (N), Leo (V), Ursa Major (N şiV), Virgo (S)
14 OCP , 5 SD , 2 V

Constelaţie nordică, formată din stele slab strălucitoare, este vizibilă din ianuarie până în
septembrie. Se poate identifica între Ursa Major şi Virgo.
În Coma Berenices se află un mare roi de galaxii cunoscut sub numele de Coma Cluster.
Roiul conține peste 1.000 de galaxii identificate. Împreună cu Leo Cluster, este unul din cele două
grupuri majore care formează super-roiul de galaxii Coma supercluster.
Distanta medie până la roiul de galaxii din Coma, este de 320 mil. ani-lumină Cele mai multe
galaxii care fac parte din acest roi, sunt galaxii eliptice, iar magnitudinile lor aparente sunt de 12 –
14 unităţi, ceea ce face să fie vizibile doar cu telescoape mai mari de 20 cm. Regiunea centrală
este dominată de două galaxii eliptice gigant: NGC 4874 și NGC 4889.
Pentru observaţii propunem 8 obiecte Messier şi câteva stele duble şi stele variabile.
Radiantul meteoric Coma Berenicids este activ între 13 şi 24 decembrie.

112
 COMA BERENICES : Obiecte de cer profund - imagini
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 4147 12 10 06,2 +18 32 31 10,32 4,70
GX- Sb 4192 / M98 12 13 48,2 +14 53 43 10,71 9,77 2,75
GX- Sc 4254 / M99 12 18 49,4 +14 25 07 10,17 5,37 4,67
GX- SBbc 4321 / M100 12 22 55,2 +15 49 23 10,26 7,42 6,31
GX- Sa 4382 / M85 12 25 24,7 +18 11 27 10,07 7,08 5,50
GX-E 4494 12 31 24,3 +25 46 25 10,55 4,78 3,54
GX- Sbc 4501 / M88 12 31 59,6 +14 25 17 10,31 6,92 3,71
GX-SBb 4548 / M91 12 35 26,3 +14 29 49 11,04 5,37 4,26
GX- SBc 4559 / C36 12 35 57,8 +27 57 36 10,30 10,72 4,36
GX-Sb 4565 / C38 12 36 20,6 +25 59 05 10,10 15,85 2,14
GX- SBab 4725 12 50 26,9 +25 30 01 9,87 10,72 7,59
GX- Sab 4826 / M64 12 56 44,3 +21 41 05 9,08 10,00 5,37
RG 5024 / M53 13 12 55,3 +18 10 09 7,61 14,1
RG 5053 13 16 27,0 +17 41 53 9,47 20,4

COMA BERENICES : Obiecte de cer profund - imagini

4147 1° 4192 / M98 30' 4254 / M99 30'

Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, destul de mare, rotundă, stră-
lucirea creşte gradual spre centru,
uşor de rezolvat, spectru compus
F2, grad de condensare (6)
Galaxie, strălucitoare, foarte mare,
foarte mult extinsă, foarte străluci-
toare spre centru, nucelu străluci-
tor, stele suprapuse, PA 155,
(Remarcabil)
Galaxie, Pinwheel Nebula, stră-
lucitoare, mare, rotundă, străluci-
rea creşte gradual spre centru,
greu de rezolvat, 3 braţe spirale
strălucitoare, nucleu strălucitor,
stele suprapuse, PA 40, (Remar-
cabil)

4321 / M100 30' 4382 / M85 30' 4494 30'

Galaxie, destul de slab strălucitoa-
re, foarte mare, rotundă, creştere
intensă a strălucirii spre centru,
uşor de rezolvat, 2 braţe spirale,
stele suprapuse, PA 30, (Remar-
cabil)
Galaxie, foarte strălucitoare, des-
tul de mare, rotundă, strălucitoare
spre mijloc, NGC 4934 la E, stele
suprapuse, PA 5, (Remarcabil)
Galaxie, foarte strălucitoare, des-
tul de mare, rotundă, creştere
intensă a strălucirii spre centrul
nucleului, stea strălucitoare la N,
(Remarcabil)

113
 COMA BERENICES : Obiecte de cer profund - imagini
4501 / M88 30'
Galaxie, strălucitoare, foarte ma-
re, foarte mult extinsă, nucleu
extins, încadrat la N şi la S de 2
stele, PA 140, (Remarcabil)
4565 / C38 1°
Galaxie, strălucitor, extrem de
mare, foarte extins, creştere in-
tensă a strălucirii spre centrul
nucleului, lanţ de 5 stele la V, PA
136, (Interesant)
5024 / M53 1°
Roi stelar globular, strălucitor,
foarte condensat, formă neregula-
tă (uşor rotundă), foarte strălucitor
spre centru, stele cu mag. 12,
spectru compus F6, grad de con-
densare (5), (Remarcabil)
114
4548 / M91 30" 4559 / C36
Galaxie, strălucitoare, mare, puţin
extinsă, slab strălucitoare spre
nucleu, PA 150 (Interesant)
4725 30'
Galaxie, foarte strălucitoare, foarte
mare, extins, foarte strălucitoare
spre centru, nucleu strălucitor, PA
35, (Interesant)
5053 1°
Roi stelar globular, foarte slab
strălucitor, destul de mare, formă
neregulată (uşor rotundă), străluci-
rea creşte gradual spre centru,
stele cu mag. 15, condensare (11)
30'
Galaxie, foarte strălucitor, foarte
mare, mult extinsă, strălucirea
creşte gradual spre centru, 3 stele
suprapuse-la E, PA 150, (Intere-
sant)
4826 / M64 30'
Galaxie, Black Eye Galaxy, foarte
strălucitoare, foarte mare, foarte
extins, strălucirea creşte spre
centru, nucleu mic şi strălucitor,
PA 115, (Remarcabil)
 COMA BERENICES : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
17 82330 AB 2012 250 145,2 5,23 6,64 12 28 55 +25 54 46
uşor; deschis; comp. A var.; strălucitor; albastru / albăstrui; dist. 270 a.l.
2 82123 AB 2011 236 3,6 6,18 7,48 12 04 17 +21 27 33
dificil; gălbui / gălbui; dist. 359 al; binar
24 100160 2012 270 20,1 5,11 6,33 12 35 078 +18 22 37
uşor; comp. A gig. K2; superb; orange / galben; dist. 614 al; optic
ADS 8470 62904 AB 2011 87 26,8 6,99 8,61 12 14 07 +32 47 03
uşor; comp. A gig. K2; frumos; orange / galben; dist. 357 a.l.
STF 1678 100236 2011 171 37,7 7,16 7,68 12 45 26 +14 22 25
uşor; deschis; contrast frumos; albăstrui / galben; dist. 794 a.l.

115
CANES VENATICI

A fost numită după câinii de vânătoare Asterion şi Chara, care îl însoţeau pe Bootes pe când
vâna urşii Ursa Mare şi Ursa Mică.

Genitiv şi abreviere Canum Venoticorum, CVn

Traducere Câinii de vânătoare
Zona centrală RA = 13,2h; Dec = +41°
Suprafaţă 465,2 grade
Ordin de mărime 38
Origine Introdusă în 1687 de Johannes Hevelius
Vizibilitate pe glob 90° N – 37° S
Culminaţie la ora 21 20 mai
Număr de stele ≤ 6,5m 59
Numele stelelor Cor Caroli (Alpha 2 CVn) Chara (Beta CVn)
Constelaţii vecine Bootes (E), Coma Berenices (S), Ursa Major (N, E, V)
Obiecte propuse 16 OCP , 6 SD

Constelaţie din emisfera nordică, Canes Venatici, prezintă condiţii de vizibilitate între decem-
brie şi august. Trece la meridian în apropierea zenitului.
Iniţial, parte din Ursa Major, constelaţia Canes Venatici a fost introdusă de Johannes
Hevelius. În perimetrul constelaţiei sunt stele de magnitudini mari. Se remarcă steaua α CVn, o
dublă interesantă şi uşor de rezolvat cu instrumente mici.
Propunerile noastre sunt: 5 obiecte Messier, alte multe alte galaxii şi câteva stele duble.

CANIS VENATICI : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- SBcd 4151 12 10 33,0 +39 24 28 10,90 6,32 4,47

116
 CANIS VENATICI : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- Ir 4214 12 15 39,5 +36 19 39 10,20 8,52 6,61
GX- Sc 4244 / C26 12 17 30,0 +37 48 27 10,50 16,60 1,91
GX-SBbc 4258 / M106 12 18 57,9 +47 18 16 9,29 18,62 7,24
GX- EcD 4395 12 25 49,9 +33 32 46 10,93 13,18 10,97
GX- Ir 4449 / C21 12 28 11,4 +44 05 40 10,18 6,17 4,37
GX- SBcd 4490 12 30 36,7 +41 38 23 10,34 6,32 3,10
GX- SBcd 4631 / C32 12 42 07,7 +32 32 28 9,63 15,48 2,69
GX-SB 4656 12 43 58,0 +32 10 18 10,55 15,13 2,95
GX- Sb 4736 / M94 12 50 53,6 +41 07 10 8,68 11,22 9,12
GX- SBbc 5005 / C29 13 10 56,2 +37 03 29 10,87 5,75 2,75
GX-Sc 5033 13 13 28,0 +36 35 38 10,57 10,72 5,02
GX- Sbc 5055 / M63 13 15 49,3 +42 02 06 9,57 12,58 7,24
GX- Sbc 5194 / M51 13 29 53,3 +47 11 48 9,08 11,22 6,92
GX-SBO-a 5195 13 29 58,7 +47 16 03 10,64 5,75 4,57
RG 5272 / M3 13 42 11,2 +28 22 32 6,19 17,8

CANIS VENATICI : Obiecte de cer profund - imagini

4151 30' 4214 30' 4244 / C26 30'

Galaxie, condensare mare spre Galaxie, considerabil de străluci- Galaxie, destul de strălucitoare,
centru, formă neregulată, încadra- toare, considerabil de mare, formă foarte mare, foarte extins, străluci-
tă de stele cu mag. 9, stele supra- neregulată, extins, stele suprapu- rea creşte gradual spre centru, PA
puse, PA 100 se, PA 155, (Interesant) 40, (Interesant)

4258 / M106 30' 4395 30' 4449 / C21 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, foar-
te mare, mult extinsă, creştere
intensă a strălucirii spre centru,
nucleu strălucitor, stele suprapu-
se, PA 150, (Remarcabil)
Galaxie, extrem de slab străluci- Galaxie, foarte strălucitoare, con-
toare, foarte mare, stele suprapu- siderabil de mare, mult extinsă,
se, PA 147, (Interesant) uşor de rezolvat, stea de mag. 9
la 5' NE, PA 45, (Interesant)

117
 CANIS VENATICI : Obiecte de cer profund - imagini
4490 30' 4631 / C32 30' 4656 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, des- Galaxie, foarte strălucitoare, foarte Galaxie, destul de strălucitoare,
tul de mare, mult extinsă, greu de mare, foarte extins, nucleu extins mare, foarte mult extinsă 34°, SV
rezolvat, PA 125 şi strălucitor, stea de mag. 8 la N, de 2 stele de 9 mag., PA 33, (In-
PA 86, (Interesant) teresant)

4736 / M94 30' 5005 / C29 30' 5033 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, ma-
re, formă neregulată (uşor rotun-
dă), foarte strălucitoare spre cen-
tru, nucleu strălucitor, stea supra-
pusă, lanţ de 3 stele la NV, uşor
de rezolvat, PA 105, (Remarca-
bil)
Galaxie, foarte strălucitoare, des-
tul de mare, mult extinsă, creştere
intensă a strălucirii spre centrul
nucleului, stea strălucitoare la NV,
PA 65
Galaxie, foarte strălucitoare, des-
tul de mare, extinsă, creştere
intensă a strălucirii spre centru,
nucleu foarte strălucitoare, stea la
NV, stea suprapusă, PA 170,
(Interesant)

5055 / M63 30' 5194 / M51 30' 5195 30'

Galaxie, Sunflower Galaxy, foar-
te strălucitoare, mare, destul de
mult extinsă, creştere a astrălucirii
spre centru, nucleu strălucitor,
stea suprapusă în apropierea
nucelui, PA 105, (Remarcabil)
Galaxie, Whirlpool Galaxy, spira-
lă spectaculoasă, se observă uşor
două braţe spirale, PA 163, (Re-
marcabil)
Galaxie, strălucitoare, destul de
mică, puţin extinsă, strălucirea
creşte gradual spre centru, înve-
cinată cu NGC 5194, PA 163,
(Remarcabil)

118
 CANIS VENATICI : Obiecte de cer profund - imagini

5272 / M3 1°

Roi stelar globular, extrem de

strălucitor, foarte mare, creştere a
astrălucirii spre centru, stele cu
mag. 11..., spectru compus F6,
grad de condensare (6), (Remar-
cabil)

CANIS VENATICI : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
12, alpha 63257 2011 228 19,3 2,85 5,52 12 56 02 +38 19 06
uşor; strălucitor; comp. A var.; contrast frumos; albastru / galben; dist. 110 al; optic
15 63374 AB 2004 296 277,5 5,95 6,26 13 10 03 +38 29 56
uşor; comp. A gig. B7; deschis; albastru / alb; dist. 1147 al; optic
2 44097 2011 257 11,9 5,86 8,71 12 16 078 +40 39 37
dificil; comp. A gig. M1; superb; contrast frumos; roşu / galben grapefruit; dist. 834 al; optic
STF 125 63739 AB 2011 236 72,4 5,62 8,91 13 46 60 +38 32 34
uşor; contrast frumos; galben / orange; dist. 97 a.l.
STF 1645 44187 2012 157 10 7,49 8,08 12 28 04 +44 47 40
dificil; galben / galben; dist. 128 al; optic
STF 1755 63593 AB 2010 130 4,2 7,34 8,1 13 32 22 +36 49 06
dificil; comp. A gig. G8; gălbui / alb; dist. 662 al; binar

119
Iunie

Aspectul cerului la 15 iunie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 - 21 Boötes, Canes Venatici, Coma Berenices, Corvus, Virgo

Între orele 21 - 23 Boötes, Corona Borealis, Draco, Hercules, Libra, Scorpius, Serpens Caput,
Ursa Minor

Între orele 23 - 1 Hercules, Ophiuchus, Sagittarius, Scorpius, Scutum, Serpens Caput, Serpens
Cauda

Între orele 1 - 3 Aquila, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Lyra, Sagitta, Sagittarius, Scutum, Serpens
Cauda, Vulpecula

Între orele 3 - 5 Aquarius, Capricornus, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Equuleus, Lacerta, Piscis
Austrinus, Sagitta

120
VIRGO

În diferite culturi, constelaţia Virgo a fost asociată cu câteva femei mitice. Pentru egiptenii an-
tici era o fată frumoasă pe nume Isis, protectoarea celor vii şi celor morţi. Era cunoscută cu numele
Iştar, pentru sumerieni şi caldeeni. Pentru greci era zeiţa justiţiei – Astrea.

Genitiv şi abreviere Virginis, Vir

Traducere
Zona centrală
Suprafaţă
Ordin de mărime
Origine
Vizibilitate pe glob
Culminaţie la ora 21
Număr de stele ≤ 6,5m
Numele stelelor
Constelaţii vecine
Obiecte propuse
Semn zodiacal
Fecioara
RA = 13,3h; Dec = -1°
1294,4 grade
2
Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
67° N – 57° S
25 mai
169
Spica (Alpha Vir) Zavijah (Beta Vir) Porrima (Gamma Vir) Auva (Delta
Vir) V (Epsilon Vir) Heze (Zeta Vir) Zaniah (Eta Vir)
Syrma (Iota Vir) Rijl al Awwa (Mu Vir)
Bootes (N şi E), Coma Berenices (N), Corvus (S şi V), Crater (S şi V),
Hydra (S), Leo (N şi V), Libra (S şi E), Serpens (E)
21 OCP , 13 SD , 6 V
23 august – 21 septembrie, al şaselea semn

Constelaţie ecuatorială, răsare în decembrie şi apune în august.

A doua constelaţie ca ordin de mărime de pe sfera cerească, se poate identifica sub forma
unui trapez mare în care, cea mai strălucitoare este Spica – o stea albă de magnitudine +1. În
această constelaţie se află punctul echinocţial de toamnă (punctul autumnal), în care Soarele trece
din emisfera boreală în cea australă. Constelaţia este traversată de Soare între 16 septembrie şi
31 ocombrie.
Aşa cum am amintit şi mai înainte, în Virgo se află cel mai apropiat roi de galaxii faţă de noi.
Roiul numără între 1300 şi 2000 de membri şi se află la aproximativ 54 mil. de ani lumină faţă de

121
noi. Multe obiecte strălucitoare din acest roi pot fi admirate de cei pasionaţi de aceste obiecte.
Printre ele se numără şi 11 obiecte Messier. Dintre acestea, cel mai frumos este M 104 – o galaxie
cunoscută cu numele Sombrero Galaxy. Multe stele duble şi variabile trezesc interesul asupra
aceste constelaţii. În Virgo sunt activi trei radianţi meteorici minori.

VIRGO : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- SBb 4216 12 15 53,1 +13 08 58 10,80 8,13 1,78
GX- SBbc 4303 / M61 12 21 54,7 +04 28 20 10,21 6,45 5,75
GX- E3 4365 12 24 27,9 +07 19 06 10,48 6,92 5,01
GX- E1 4374 / M84 12 25 03,7 +12 53 15 10,29 6,45 5,62
GX- E3 4406 / M86 12 26 11,8 +12 56 49 9,93 8,92 5,76
GX- Sa 4438 12 27 45,5 +13 00 36 10,77 8,52 3,17
GX- E4 4472 / M49 12 29 46,5 +07 59 58 9,30 10,23 8,32
GX- E1 4486 / M87 12 30 49,7 +12 23 24 9,64 8,32 6,60
GX- SBO 4526 12 34 02,9 +07 42 01 10,40 7,25 2,40
GX- SBc 4535 12 34 20,3 +08 11 53 10,51 7,08 5,02
GX- SBbc 4536 12 34 26,9 +02 11 19 10,97 7,58 3,24
GX- E0 4552 / M89 12 35 39,9 +12 33 25 10,71 5,13 4,68
GX- SBab 4569 / M90 12 36 50,1 +13 09 48 10,32 9,55 4,36

VIRGO : Obiecte de cer profund - imagini

4216 30' 4303 / M61 30' 4365 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, foar-
te mare, foarte mult extinsă, creş-
tere intensă a strălucirii spre cen-
trul nucleului, încadrată între 2
galaxii, PA 19, (Interesant)
Galaxie, foarte strălucitoare, foarte
mare, creştere intensă a strălucirii
spre centru, formă neregulată,
braţe dezvoltate, deschise, la E şi
la V 2 galaxii, stea suprapusă,
(Interesant)
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, destul de mare, foarte puţin
extinsă, creştere intensă a strălu-
cirii spre centru, încadrată între 2
galaxii, PA 40, (Interesant)

4374 / M84 30' 4406 / M86 30' 4438 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, des-
tul de mare, rotundă, creştere
intensă a strălucirii spre centru,
uşor de rezolvat, PA 135, (Re-
marcabil)
Galaxie, foarte strălucitoare, mare,
rotundă, strălucirea creşte gradual
spre nucleu, uşor de rezolvat, se
suprapun stele, PA 130, (Remar-
cabil)
Galaxie, The Eyes (cu NGC 4435
spre NV), strălucitoare, conside-
rabil de mare, foarte extins, greu
de rezolvat, PA 27, (Interesant)

122
 VIRGO : Obiecte de cer profund - imagini
4472 / M49 30' 4486 / M87 30' 4526 30'

Galaxie, foarte strălucitoare, ma-
re, rotundă, strălucitoare spre
centru, uşor de rezolvat, se su-
prapun galaxii, PA 155, (Remar-
cabil)
Galaxie, foarte strălucitoare, foarte
mare, rotundă, strălucitoare spre
centru, stea strălucitoare la N, 2
galaxii la V, PA 170, în roiul de
galaxii din Virgo, (Remarcabil)
Galaxie, foarte strălucitoare, foar-
te mare, mult extinsă, creştere
intensă a strălucirii spre centru,
încadrată între 2 stele cu mag. 7,
PA 113

4535 30' 4536 30' 4552 / M89 30'

Galaxie, destul de slab strălucitoa-
re, mare, greu de rezolvat, stele
suprapuse, PA 15
Galaxie, strălucitoare, foarte mare,
mult extinsă, creştere intensă a
strălucirii spre centru, uşor de
rezolvat, galaxie la N, PA 130,
(Interesant)
Galaxie, destul de strălucitoare,
destul de mică, rotundă, creştere
graduală a strălucirii spre centru,
stea suprapusă, încadrată între 2
stele, (Remarcabil)

VIRGO : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX-SBb 4579 / M58 12 37 44,2 +11 49 11 10,68 5,88 4,67
GX-SBb 4594 / M104 12 39 59,4 -11 37 22 8,56 8,72 3,55
GX-E5 4621 / M59 12 42 02,5 +11 38 49 10,66 5,37 3,71
GX-E0 4636 12 42 49,8 +02 41 17 10,59 6,03 4,68
GX-E2 4649 / M60 12 43 40,3 +11 32 58 9,66 7,42 6,03
GX-E6 4697 / C52 12 48 35,9 -05 48 02 10,10 7,25 4,68
GX- SBb 4699 12 49 02,3 -08 39 52 10,75 3,80 2,63
GX-SO 4753 12 52 22,8 -01 11 57 10,93 6,03 2,82
GX-SBO 4762 12 52 56,3 +11 13 48 10,91 8,72 1,66
GX- SBc 5068 13 18 55,3 -21 02 21 10,30 7,25 6,31
RG 5634 14 29 37,3 -05 58 35 9,47 6,0

123
 VIRGO : Obiecte de cer profund - imagini
4569 / M90 30'
Galaxie, destul de mare, nucleu
strălucitor, spirală elongată, PA
25, (Remarcabil)
4621 / M59 30'
Galaxie, strălucitoare, destul de
mare, puţin extinsă, foarte strălu-
citoare spre centru, 2 stele de
mag. 10 la N-V, stea suprapusă la
N, PA 155, (Remarcabil)
4697 / C52 30'
Galaxie, foarte strălucitoare, ma-
re, extins, creştere intensă a stră-
lucirii spre nucleu, stea suprapu-
să, PA 70, (Interesant)
124
4579 / M58 30' 4594 / M104
Galaxie, strălucitoare, mare, formă
neregulată (uşor rotundă), foarte
strălucitoare spre centru, uşor de
rezolvat, PA 95, (Remarcabil)
4636 30'
Galaxie, strălucitoare, mare, formă
neregulată (uşor rotundă), străluci-
toare spre centru, uşor de rezol-
vat, încadrată de 4 stele, stea
suprapusă, PA 150, (Interesant)
4699 30'
Galaxie, foarte strălucitoare, mic,
rotundă, foarte strălucitoare spre
centru, greu de rezolvat, PA 45
30'
Galaxie, Sombrero Galaxy, foar-
te strălucitoare, foarte mare, foar-
te extins, creştere intensă a
astrălucirii spre centrul nucleului,
PA 110, (Remarcabil)
4649 / M60 30'
Galaxie, foarte strălucitoare, des-
tul de mare, rotundă, sistem dublu
cu NGC 4647 la NV, PA 105,
(Remarcabil)
4753 30'
Galaxie, considerabil de străluci-
toare, mare, foarte puţin extinsă,
creştere uşoară a strălucirii spre
centru, PA 80
 VIRGO : Obiecte de cer profund - imagini
4762 30' 5068 30' 5634 1

Galaxie, destul de strălucitoare,
foarte mult extinsă, 3 stele strălu-
citoare la S, galaxie la V, PA 32,
(Interesant)
Galaxie, slab strălucitoare, mare,
formă neregulată (uşor rotundă),
strălucitoare spre centru, nucleu
strălucitor, PA 110
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, mic, rotundă, strălucirea creş-
te gradual spre centru, uşor de
rezolvat, stele cu mag. 19, stele
suprapuse, spectru compus F3,
grad de condensare (4)

VIRGO : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
26, chi 138892 AB 2012 136 176,8 4,78 8,8 12 39 15 -07 59 44
uşor; deschis; comp. A gig. K2; orange / galben; dist. 319 a.l.
29, gamma
AB 2013 10 2 3,48 3,53 12 41 40 -01 26 58
Porrima
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 39 al; binar
33 119580 2012 210 143 5,77 8,74 12 46 23 +09 32 23
uşor; deschis; comp. A gig. K1; orange / orange; dist. 146 a.l.
70 100582 AB 2002 127 268,6 5,04 8,69 13 28 26 +13 46 49
uşor; deschis; galben / orange; dist. 59 al; optic
A 2583 119447 AB 2012 290 49,9 7,68 8,69 12 31 15 +01 19 37
uşor; gălbui / gălbui al
STF 1575 119084 2012 212 31,2 7,43 7,89 11 51 58 +08 49 48
uşor; orange / galben; dist. 303 a.l.
STF 1627 138704 2012 197 20,6 6,55 6,9 12 1810 -03 56 56
uşor; gălbui / gălbui; dist. 201 al; optic
STF 1649 157338 2009 196 15,3 7,97 8,43 12 31 36 -11 04 20
dificil; trei stele albe; dist. 1476 al; multiplu
STF 1719 119773 AB 2012 359 6,9 7,58 8,16 13 07 20 +00 35 07
dificil; albastru / alb; dist. 246 al; binar
STF 1740 119910 2011 74 26,3 7,13 7,39 13 23 39 +02 43 24
uşor; superbă; forma de triunghi; orange / albastru / orange; dist. 52 al; optic
STF 1788 139618 AB 2012 100 3,6 6,68 7,26 13 54 58 -08 03 32
dificil; galben / galben; dist. 110 al; binar
STF 1833 139897 AB 2012 175 5,8 7,51 7,52 14 22 39 -07 46 04
dificil; albastru / galben; dist. 143 al; binar
STF 1904 120821 2012 348 10,1 7,19 7,37 15 04 06 +05 29 34
dificil; gălbui / gălbui; dist. 258 al; binar

125
BOOTES

Prima datare a constelaţiei Bootes apare în Odissea a lui Homer. Se crede că se numără
printre cele mai vechi constelaţii. Pentru unele culturi, Boarul reprezenta un vânător ce urmărea
Ursa Major şi Ursa Minor, însoţit de cei doi câini de vânătoare (Canes Venatici). Pentru alte popoa-
re el reprezenta Arctophylax (adică) "protectorul Ursului".

Genitiv şi abreviere Bootis, Boo

Traducere Boarul
Zona centrală RA = 14,5h; Dec = +25°
Suprafaţă 906,8 grade
Ordin de mărime 13
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 35° S
Culminaţie la ora 21 15 iunie
Număr de stele ≤ 6,5m 144
Arcturus (Alpha Boo), Nekkar (Beta Boo), Seginus (Gamma Boo),
Izar (Epsilon Boo), Mufrid (Eta Boo), Asellus Primus (Theta Boo),
Numele stelelor
Asellus Secondus (Iota Boo), Asellus Tertius (Kappa 2 Boo),
Alkalurops (Mu 1 Boo), Merga (38 Boo)
Canes Venatici (V), Coma Berenices (V), Corona Borealis (E şi S),
Constelaţii vecine Draco (N), Hercules (E), Serpens (E), Ursa Majoris (N şi V), Virgo (S
şi V)
Obiecte propuse 2 OCP , 11 SD, 4V

126
 Constelaţie din emisfera nordică, parţial circumpolară. Se ridică la orizont la N-NE în decem-
brie şi coboară sub orizont la N-NV în august.
Constelaţie săracă în obiecte interesante, aici propunem pentru observaţii o galaxie şi un roi
globular. Putem pune însă uşor în evidenţă steaua alpha Bootis. A şasea stea ca strălucire de pe
sfera cerească Arcturus, este o gigantă portocalie cu magnitudinea +0,5, care domină constelaţia
şi care poate fi uşor identificată în nopţile de primăvară.
În Bootes sunt activi doi radianţi meteorici. Primul este denumit Quadrantis şi este vizibil între
26 decembrie şi 11 ianuarie. La momentul de maxim, pe un cer fără Lună, se pot observa până la
120 pe oră. Cel de-al doilea – June Bootids, se poate urmări în perioada 22 iunie – 3 iulie şi are un
ZHR variabil.

BOOTES : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- SBbc 5248 / C45 13 37 31,9 +08 53 08 10,64 6,17 4,46
RG 5466 14 05 27,3 +28 32 04 9,04 30,8

BOOTES : Obiecte de cer profund - imagini

5248 / C45 30' 5466 1°

Galaxie, strălucitoare, mare, creş- Roi stelar globular, mare, foarte

tere intensă a strălucirii spre cen- bogat în stele, se suprapun stele,
tru de greu de rezolvat, nucleu condensare mare spre centru,
strălucitor bine definit, PA 110 stele cu mag. 11..., (12), , (Intere-
sant)

BOOTES : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
21, iota 29071 AB 2011 33 38,8 4,76 7,39 14 16 10 +51 22 01
uşor; comp. A var.; albastru / galben; dist. 97 a.l.
36, epsilon 83500 AB 2011 345 3 2,58 4,81 14 44 59 +27 04 27
dificil; strălucitor; albăstrui / orange; dist. 210 al; binar
39 45231 AB 2012 46 2,6 6,31 6,67 14 49 41 +48 43 16
dificil; strălucitor; gălbui / gălbui; dist. 229 al; binar
49, delta 64589 2011 79 104 3,56 7,89 15 15 30 +33 18 53
uşor; deschis; comp. A gig. G8; orange / galben; dist. 117 a.l.
pi 101138 AB 2012 111 5,3 4,88 5,79 14 40 44 +16 25 06
dificil; albastru / albăstrui; dist. 317 al; binar
STF 1825 83259 AB 2012 154 4,2 6,47 8,42 14 16 33 +20 07 19
dificil; gălbui / galben; dist. 105 al; binar
STF 1835 120426 A,BC 2012 195 6 5,03 6,78 14 23 23 +08 26 48
dificil; albăstrui / galben; dist. 215 al; binar

127
 BOOTES : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
STF 1838 101009 AB 2011 335 9,5 7,47 7,73 14 24 06 +11 14 49
dificil; galben / gălbui; dist. 117 al; binar
STF 1850 83374 2012 261 26 7,11 7,56 14 28 33 +28 17 26
uşor; albăstrui / albăstrui; dist. 861 a.l.
STF 1888 101250 AB 2012 306 5,7 4,76 6,95 14 51 23 +19 06 02
dificil; strălucitor; contrast superb; orange / galben; dist. 22 al; binar
STF 1910 120851 2012 211 3,8 7,35 7,54 15 07 33 +09 13 34
dificil; albastru / gălbui; dist. 105 al; binar

128
URSA MINORIS

Are poveste comună cu constelaţia Ursa Majoris.

Este constelaţie circumpolară, este vizibila tot tim-

pul anului şi prezintă condiţii optime pentru observaţii în
perioada ianuarie – septembrie.
Alcătuită din stele slab strălucitoare de magnitudi-
ne +3 şi +4, are ca stea principală steaua Polaris. O stea
de magnitudinea +2,5 şi care, în prezent, marchează
polul nord al sferei cereşti. Acest lucru este bine ştiut de
fiecare amator şi prin faptul ca steaua Polaris – aparent
rămâne fixă pe cer, în timp ce toate celelate stele des-
criu cercuri paralele în jurul acesteia. Localizarea stelei
Polaris se face prin prelungirea cu o linie imaginară, a
de cinci ori distanţa dintre stelele α şi β Ursae Majoris.
Săracă în obiecte interesante, propunem observa-
rea unui sistem dublu.

Genitiv şi abreviere Ursae Minoris, UMi

Traducere Ursa Mică
Zona centrală RA = 16,0h; Dec = +80°
Suprafaţă 255,9 grade
Ordin de mărime 56
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 0° S
Culminaţie la ora 21 25 iunie
Număr de stele ≤ 6,5m 39
Polaris (Alpha UMi), Kocab (Beta UMi), Pherkad (Gamma UMi),
Numele stelelor
Yildun (Delta UMi), Pherkad Minor (11 UMi)
Constelaţii vecine Camelopardalis (S şi V), Cepheus (S şi E), Draco (S, E, V)
Obiecte propuse 1 SD , 4 V

URSA MINOR : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
STF 1972 2558 AB 2010 79 31,4 6,64 7,3 15 29 11 +80 26 55
uşor; frumos; galben / galben; dist. 72 a.l.

129
LIBRA

Libra este vechiul simbol al justiţiei, armoniei şi echilibrului. Pentru vechii greci, aceasta a re-
prezentat ghearele scorpionului (Scorpius). Pentru romani, ea reprezenta carul de aur al lui Pluto –
zeul lumii de dincolo de viaţă.

Genitiv şi abreviere Librae, Lib

Traducere
Zona centrală
Suprafaţă
Ordin de mărime
Origine
Vizibilitate pe glob
Culminaţie la ora 21
Număr de stele ≤ 6,5m
Numele stelelor
Constelaţii vecine
Obiecte propuse
Semn zodiacal
Balanţa
RA = 15,2h; Dec = -17°
538,1 grade
29
Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
60° N – 90° S
20 iunie
83
Zuben Elgenubi (Alpha 2 Lib), Zuben Elschemali (Beta Lib), Zuben
Elakrab (Gamma Lib), Zuben Elakribi (Delta Lib), Brachium (Sigma
Lib)
Hydra (S şi V), Lupus (S), Ophiucus (E), Scorpius (S şi E), Serpens
(N), Virgo (N şi V)
1 OCP , 7 SD , 2 V
22 septembrie – 22 octombrie, al şaptelea semn

Constelaţie sudică, răsare în ianuarie şi apune în septembrie. Poate fi identificată formând

un triunghi din stelele α, β şi σ. Soarele traversează constelaţia între 31 octombrie şi 23 noiembrie.

130
 LIBRA : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 5897 105 17 24,5 -21 00 37 8,53 14,2

LIBRA : Obiecte de cer profund

- imagini
5897 1°

Roi stelar globular, destul de slab

strălucitor, mare, formă neregula-
tă, rotundă, strălucirea creşte
gradual spre centru, uşor de re-
zolvat, spectru compus F7, grad
de condensare (11)

LIBRA : Steleduble şi multple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
ADS 9446 183040 AB 2011 305 25,6 5,88 8,18 14 57 28 -21 24 56
uşor; frumos; perechi de două stele; orange / r şi albastru / alb; dist. 20 al; binar
alpha 158836 AB 2012 314 231,1 2,74 5,19 14 50 53 -16 02 30
uşor; deschis; strălucitor; gălbui / alb; dist. 77 al; optic
BU 225 158556 AB 2012 296 34,6 6,61 7,16 14 25 30 -19 58 12
uşor; albastru / alb; dist. 562 al; multiplu
BU 346 158813 AB 2010 276 2,5 7,48 7,92 14 48 32 -17 20 24
dificil; gălbui / gălbui; dist. 167 al; binar
S 672 159317 2009 280 11,1 6,31 8,94 15 31 43 -20 09 54
uşor; albastru / gălbui; dist. 239 al; optic
SHJ 195 159121 2012 140 47 6,79 8,32 15 14 28 -18 25 43
uşor; deschis; gălbui / gălbui; dist. 219 a.l.
STF 1962 140671 2012 189 11,7 6,44 6,49 15 38 40 -08 47 29
uşor; gălbui; dist. 81 al; optic

131
Iulie

Aspectul cerului la 15 iulie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 – 21 Boötes, Corona Borealis, Draco, Hercules, Libra, Scorpius, Serpens Caput,
Ursa Minor

Între orele 21 – 23 Hercules, Ophiuchus, Sagittarius, Scorpius, Scutum, Serpens Caput, Serpens
Cauda.

Între orele 23 – 1 Aquila, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Lyra, Sagitta, Sagittarius, Scutum,
Serpens Cauda, Vulpecula

Între orele 1 – 3 Aquarius, Capricornus, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Equuleus, Lacerta, Piscis
Austrinus, Sagitta

Între orele 3 – 5 Andromeda, Aquarius, Cassiopeia, Lacerta, Pegasus, Pisces, Piscis Austrinus,
Sculptor

132
SERPENS CAPUT şi SERPENS CAUDA

Constelaţie antică descrisă de Aratus (sec. II d.Hr), după cum urmează: "Ambele mâini de
ale lui Ophiuchus (Omul cu şarpe) ţin ferm Șarpele (Serpens), care îi înconjoară, dar el, statornic,
stă bine sprijint cu picioarele şi calcă un monstru imens, Scorpionul (Scorpius)…".
În astronomia babiloniană se menţionează de existenţa a doi şerpi cunoscuţi sub numele de
Mušḫuššu și Bašmu. Se pare că Mušḫuššu a fost descris ca un hibrid de dragon, leu și păsăre, și
corespunde vag la Hydra. Bašmu a fost un șarpe cu coarne și corespunde vag cu constelația
Ophiucus menţionată de Eudoxus şi Cnidus pe care se bazează şi Ptolemeu în Almagest.

Genitiv şi abreviere Serpentis, Ser

Traducere
Zona centrală
Suprafaţă
Ordin de mărime
Origine
Vizibilitate pe glob
Culminaţie la ora 21
Număr de stele ≤ 6,5m
Numele stelelor
Constelaţii vecine
Obiecte propuse
Capul şarpelui şi Coada şarpelui
Serpens Caput: RA = 15,7h; Dec = +12°, Serpens Cauda RA = 18,3h;
Dec = -2°
636.9 grade
23
Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
73° N – 83° S şi 86° N – 64° S
Serpens Caput la 30 iunie, Serpens Cauda la 5 august
108
Unukalhai (Alpha Ser), Alya (Theta 1 Ser)
Pentru Serpens Cauda: Aquila (N şi E), Hercules (N şi E), Ophiucus
(N, E), Sagittarius (S), Scutum (S şi E); Pentru Serpens Caput: Bootes
(V), Corona Borealis (N), Libra (S), Ophiucus (S şi V), Virgo (V)
6 OCP , 9 SD , 2 V

Constelaţie ecuatorială, unică printre celelalte constelaţii datorită faptului că este considerată
ca fiind o singură constelaţie, de fapt, aceasta este despărţită în doua părţi distincte de constelaţia
Ophiucus. Prezintă condiţii de vizibilitate între februarie şi octombrie.
Conţine câteva obiecte accesibile amatorilor, printre care şi două obiecte Messier. Remarca-
bila Nebuloasă Laguna, notată cu M16 şi roiul globular M5.

133
 SERPENS : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 5904 / M5 15 18 33,8 +02 04 58 5,65 22,3
RG 6535 18 03 50,7 -00 17 49 10,47 7,2
RG 6539 18 04 49,8 -07 35 09 9,33 16,9
RG IC 1276 18 10 44,2 -07 12 27 10,34 19,9
ND 6611 / M16 18 18 51,7 -13 48 51 6,0V 120 25
RD IC 4756 18 38 54,0 +05 26 00 5,4 52,0

SERPENS : Obiecte de cer profund - imagini

5904 / M5 1° 6535 1° 6539 1°

Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, mare, extrem de condensat
spre centru, stele cu mag. 11-15,
se suprapun stele, spectru com-
pus F7, grad de condensare (5),
(Remarcabil)
Roi stelar globular, destul de slab Roi stelar globular, destul de ma-
strălucitor, mic, stele de mag. 10 re, slab strălucitor, greu de
în câmp, spectru compus G0, grad rozalvat, spectru compus G4, grad
de condensare (11) de condensare (10), , (Interesant)

IC 1276 1° 6611 / M16 2° IC 4756 4°

Roi stelar globular, extrem de slab
strălucitor, mare, foarte dificil, stea
dublă la SE, aspect difuz, se su-
prapun stele, grad de condensare
(12)
Nebuloasă de emisie + roi stelar
asociat, Eagle Nebula, (IC 2177),
mare, strălucitoare, nebuloasă
asociată, 100 de stele, (Remar-
cabil)
Roi stelar dispersat, condensare
slabă, stele de mag. 7, 80 de
stele, (Interesant)

SERPENS : Stele duble şi multiple

Stea SAO Comp An PA Sep Mag. 1 Mag. 2 R.A. Dec
13, delta AB 2012 173 3,9 4,17 5,16 15 34 48 +10 32 20
dificil; comp. A var.; strălucitor: albastru / alb; dist. 210 al; binar
63, theta 01 124068 AB 2012 104 22,3 4,59 4,93 18 56 13 +04 12 13
uşor; strălucitor; albastru / alb; dist. 132 al; optic
STF 1919 101437 2012 10 23,3 6,71 7,38 15 12 43 +19 17 10
uşor; galben / galben; dist. 117 al; optic

134
 SERPENS : Stele duble şi multiple
Stea SAO Comp An PA Sep Mag. 1 Mag. 2 R.A. Dec
STF 1931 101481 AB 2012 166 13,4 7,2 8,07 15 18 42 +10 25 40
dificil; trei stele; gălbui / albastru / gălbui; dist. 155 al; optic
STF 1987 121276 2012 322 10,7 7,31 8,71 15 57 15 +03 24 19
dificil; albastru / gălbui; dist. 430 al; optic
STF 1993 101859 AB 2012 42 20,4 8,59 8,88 15 59 47 +17 22 35
dificil; contrast frumos; albastru / galben; dist. 150 a.l.
STF 2007 101922 AB 2012 322 38,3 6,89 7,98 16 06 03 +13 19 15
uşor; orange / orange; dist. 579 a.l.
STF 2204 160809 2012 24 14,5 8,06 8,13 17 46 21 -13 18 28
uşor; lanţ de trei stele albe; dist. 805 a.l.
STF 2375 123886 AB 2012 120 2,4 6,34 6,73 18 45 28 +05 30 00
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 709 al; multiplu

135
OPHIUCUS

Constelaţie asociată cu Ascleptus – zeul grec al medicinei care tradiţional ţine în mâinile lui,
şarpele. Şerpii, din timpuri străvechi, au fost asociaţi cu medicina, motiv pentru care şi în prezent
pe siglele ce ţin de domeniul medicinii, simbolul şarpelui este prezent.

Genitiv şi abreviere Ophiuchi, Oph

Traducere Ofiucus
Zona centrală RA = 17,2h; Dec = -2°
Suprafaţă 948,3 grade
Ordin de mărime 11
Constelaţie de originea greacă menţionată de Ptolemeu în lucrarea
Origine
Almagest
Vizibilitate pe glob 59° N – 75° S
Culminaţie la ora 21 25 iulie
Număr de stele ≤ 6,5m 174
Rasalhague (Alpha Oph), Cebalrai (Beta Oph), Yed Prior (Delta Oph),
Numele stelelor
Yed Posterior (Epsilon Oph), Sabik (Eta Oph), Marfic (Lambda Oph)
Aquila (E), Hercules (N şi V), Libra (V), Sagittarius (E), Scorpius (S şi
Constelaţii vecine
V), Serpens Cauda (S şi V), Serpens Caput (N şi E)
Obiecte propuse 22 OCP, 8 SD, 9 V

Constelaţie ecuatorială, care răsare la N-E în februarie şi apune la N-V în octombrie.

Ophiucus poate fi considerată a 13-a constelaţie zodiacală, fiind traversată de Soare între 29 no-
iembrie şi 18 decembrie. Este constelaţia care separă în două părţi distincte pe Serpens.
De mari dimensiuni şi aflată în imediata apropiere a Căii Lactee, aici putem observa nume-

136
roase roiuri stelare propuse în bogata listă de mai jos. În ophiucus se văd 7 obiecte Messier şi
numeroase sisteme duble.

OPHIUCUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 6171 / M107 16 32 31,9 -13 03 13 7,93 19,4
RG 6218 / M12 16 47 14,5 -01 56 52 6,70 16,5
RG 6235 16 53 25,4 -22 10 38 9,97 7,2
RG 6254 / M10 16 57 08,9 -04 05 58 6,60 17,7
RG 6266 / M62 17 01 12,6 -30 06 44 6,45 9,4
RG 6273 / M19 17 02 37,7 -26 16 05 6,77 12,1
RD 6633 18 27 42,0 +06 34 00 5,6 27,0

OPHIUCUS : Obiecte de cer profund - imagini

6171 / M107 1° 6218 / M12 1° 6235 1°

Roi stelar globular, foarte mare,
foarte bogat, foarte condensat,
formă rotundă, uşor de rezolvat,
se suprapun stele, spectru com-
pus G0, grad de condensare (10),
(Remarcabil)
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, foarte mare, neregulată (ro-
tundă), nucleu foarte strălucitor,
se suprapun stele, spectru com-
pus F8, grad de condensare (9),
(Remarcabil)
Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, mic, neregulată (rotundă),
uşor de rezolvat, stele cu mag.
între 14...16, se suprapun stele,
spectru compus F9, grad de con-
densare (10)

6254 / M10 2° 6266 / M62 1° 6273 / M19 1°

Roi stelar globular, strălucitor,
destul de mare, formă rotundă,
creştere accentuată a strălucirii
spre centru, uşor de rezolvat, se
suprapun stele, spectru compus
F3, grad de condensare (7), (Re-
marcabil)
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, mare, nucleu strălucitor, uşor
de rezolvat, se suprapun stele,
spectru compus F9, grad de con-
densare (4), (Remarcabil)
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, mare, formă rotundă, foarte
aglomerat la centru, uşor de re-
zolvat, se suprapun stele, spectru
compus F7, grad de condensare
(8), (Remarcabil)

137
 OPHIUCUS : Obiecte de cer profund - imagini
OPH
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 6284 17 04 28,8 -24 45 53 8,83 11,8
RG 6287 17 05 09,4 -22 42 29 9,35 7,9
RG 6293 17 10 10,4 -26 34 54 8,22 10,7
RG 6304 17 14 32,5 -29 27 44 8,22 12,2
RG 6316 17 16 37,4 -28 08 24 8,43 5,9
RG 6325 17 17 59,2 -23 45 57 10,33 8,4
RG 6333 / M9 17 19 11,8 -18 30 59 7,72 7,9
RG 6342 17 21 10,2 -19 35 14 9,66 10,6
RG 6356 17 23 35,0 -17 48 47 8,25 6,9
RG 6355 17 23 58,6 -26 21 13 9,14 10,5
RG 6366 17 27 44,3 -05 04 36 9,20 17,9
RG 6402 / M14 17 37 36,1 -03 14 45 7,59 18,5
RG 6401 17 38 36,9 -23 54 32 9,45 13,7
RD IC 4665 17 46 12,0 +05 43 00 5,3 40,0
RG 6517 18 01 50,6 -08 57 32 10,22 4,4

6284 1° 6287 1° 6293 1°

Roi stelar globular, strălucitor,
mare, formă rotundă, considerabil
de concentrat spre centru, stele
de mag. 16..., se suprapun stele,
spectru compus F9, grad de con-
densare (9)
Roi stelar globular, strălucitor, mic,
formă rotundă, concentrare cen-
trală moderată, uşor de rezolvat,
spectru compus F5, grad de con-
densare (7)
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, mare, formă rotundă, creştere
a strălucirii spre nucleu, stele de
mag. 16…, se suprapun stele,
spectru compus F3, grad de con-
densare (4)

6304 1° 6316 1° 6325 1°

Roi stelar globular, strălucitor,
considerabil de mare, formă ro-
tundă, nucleu slab strălucitor, uşor
de rezolvat, se suprapun stele,
spectru compus G3, grad de con-
densare (6)
Roi stelar globular, strălucitor, mic,
formă rotundă, creştere accentua-
tă a strălucirii spre centru, se su-
prapun stele, spectru compus G2,
grad de condensare (3)
Roi stelar globular, destul de slab
strălucitor, mare, formă rotundă,
greu de rezolvat, spectru compus
G0, grad de condensare (4)

138
 OPHIUCUS : Obiecte de cer profund - imagini
6333 / M9 1°
Roi stelar globular, strălucitor,
destul de mic, formă rotundă,
extrem de concentrat la centru,
uşor de rezolvat, spectru compus
F5, grad de condensare (8), ,
(Remarcabil)
6355 1°
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, considerabil de mare, creştere
accentuată a străluciiri spre cen-
tru, uşor de rezolvat, spectru
compus G0
6401 2°
Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, mare, formă rotundă, slab
strălucitor, se suprapun stele,
spectru compus F9
6342 1°
Roi stelar globular, strălucitor,
mare, puţin extins, uşor de rezol-
vat, formă rotundă, spectru com-
pus G3, grad de condensare (4)
6366 1°
Roi stelar globular, slab strălucitor,
foarte mare, nucleu slab străluci-
tor, (11)
IC 4665 2°
Roi stelar dispersat, foarte mare,
dispersat, 20 de stele mag. 7…
6356 1°
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, destul de mic, creştere gradu-
ală a strălucirii spre centru, uşor
de rezolvat, stele cu mag. 20, se
suprapun stele, spectru compus
G3, grad de condensare (2)
6402 / M14 1°
Roi stelar globular, strălucitor,
foarte mare, formă rotundă, foarte
bogat în stele, nucleu foarte stră-
lucitor, spectru compus F4, grad
de condensare (8), (Remarcabil)
6517 1°
Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, mic, formă rotundă, greu
de rezolvat, spectru compus F8,
grad de condensare (4)
139
 OPHIUCUS : Obiecte de cer profund - imagini
6633 1° 36'

Roi stelar dispersat, condensare

centrală slabă, 30 de stele

OPHIUCUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
39 185238 2010 353 10,3 5,23 6,64 17 18 01 -24 17 13
uşor; orange / galben; dist. 363 al; optic
5, rho 184381 AB 2009 334 3,3 5,07 5,74 16 25 35 -23 26 50
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 394 al; binar
61 122690 AB 2012 93 20,6 6,13 6,47 17 44 34 +02 34 46
uşor; strălucitor; albastru / alb; dist.460 al; optic
69, tau 142050 AB 2012 287 1,5 5,27 5,86 18 03 05 -08 10 49
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 170 al; binar
70 123107 AB 2012 128 6,2 4,22 6,17 18 05 27 +02 29 59
uşor; strălucitorl; orange / alb; dist. 17 al; binar
S 694 122843 2011 238 79,9 6,67 7,26 17 52 05 +01 06 40
uşor; albastru / alb; dist.465 a.l.
SHJ 240 160179 2010 232 4,4 6,59 7,59 16 57 04 -19 32 24
dificil; albastru / alb; dist. 682 al; binar
STF 2276 103373 AB 2012 256 7 7,09 7,44 18 05 43 +12 00 14
dificil; albastru / alb; dist. 424 al; binar

140
CORONA BOREALIS

În mitologia greacă, Corona Borealis a reprezentat coroana dăruită de Dyonisos Ariadnei, fii-
ca regelui Minos din Creta. Pentru a comemora nunta, Dionysos a pus coroana ei în ceruri. În mi-
tologia galeză a fost numită Caer Arianrhod – "Castelul Cercului de Argint" – și a fost lăcașul ce-
resc al personajului Lady Arianrhod. În mitologia arabă, constelația a fost cunoscută sub numele
de "castron pentru oameni săraci". Arabii de asemenea, au numit-o constelația Alphecca, pentru
ca mai târziu să primească numele Alpha Corona Borealis, care înseamnă "separat" sau "deschis",
o referire la asemanarea dintre Corona Borealis și un şir de bijuterii desfăcut (neînchis).

Genitiv şi abreviere Coronae Borealis, CrB

Traducere Coroana Boreală
Zona centrală RA = 15,7h; Dec = +34°
Suprafaţă 178,7 grade
Ordin de mărime 73
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 50° S
Culminaţie la ora 21 30 iunie
Număr de stele ≤ 6,5m 37
Numele stelelor Alphekka (Alpha CrB) Nusakan (Beta CrB)
Constelaţii vecine Bootes (V şi N), Hercules (N şi E), Serpens (S)
Obiecte propuse 5 SD

Constelaţie din emisfera nordică, răsare la N-E în ianuarie şi apune la N-V în septembrie.
Formată din stele moderat strălucitoare, Corona Borealis este lipsită de obiecte de cer profund
accesibile amatorilor. Propunerea noastră este observarea a 5 stele binare interesante.

141
 CORONA BOREALIS : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
17, sigma 65165 AB 2011 237 7,1 5,62 6,49 16 14 41 +33 51 31
dificil; comp. A var.; trei stele; albastru / galben / gălbui; dist. 71 al; binar
20, nu 65257 AB 2011 164 357 5,39 5,58 16 22 21 +33 47 57
uşor; deschis; comp. A gig. M2; contrast frumos; roşu / alb; dist. 556 a.l.
STF 1963 64818 AB 2010 298 5,1 8,54 8,85 15 37 54 +30 06 10
dificil; gălbui / gălbui; dist.268 a.l.
STF 1973 64892 2012 321 30,6 7,6 8,79 15 46 25 +36 26 46
uşor; gălbui / gălbui; dist. 263 a.l.
zeta 02 64834 AB 2012 306 6,3 4,96 5,91 15 39 23 +36 38 09
dificil; albastru / albastru; dist. 473 al; binar

142
SCORPIUS

Scorpius a reprezentat scorpionul trimis de Artemis pentru a-l ucide pe Orion. Scorpionul în-
că îl urmăreşte pe Orion, pe cer, dar nu se vor întâlni niciodată. Zeii au hotărât ca ei să fie aşezaţi
în părţi diferite ale sferei cereşti.

Genitiv şi abreviere Scorpi, Sco

Traducere Scorpionul
Zona centrală RA = 16,7h; Dec = -32°
Suprafaţă 496,8 grade
Ordin de mărime 33
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 44° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 În luna iulie (ora 21 TLR)
Număr de stele ≤ 6,5m 167
Antares (Alpha Sco), Graffias (Beta 1 Sco), Dschubba (Delta Sco),
Sargas (Theta Sco), SHAULA (Lambda Sco), Jabbah (Nu Sco),
Numele stelelor
Grafias (Xi Sco), Alniyat (Sigma Sco), Alniyat (Tau Sco), Lesath
(Upsilon Sco)
Ara (S), Corona Australis (E), Libra (N şi V), Lupus (S şi V), Norma (S
Constelaţii vecine
şi V), Ophiucus (N şi E), Sagittarius (N şi V)
Semn zodiacal 23 octombrie – 21 noiembrie, al optulea semn
Obiecte propuse 9 OCP , 2 SD

143
 Constelaţie sudică, parţial vizibilă din ţara noastră, ea răsare la S-E în ianuarie şi este vizibilă
până în septembrie, când apune la S-V. Este traversată de Soare între 21 noiembrie şi 1 decem-
brie.
Antares este o gigantă roşie cu diametru estimat la ~600 diametre solare şi apare pe cer ca
o stea de magnitudinea +1, fiind steaua cea mai strălucitoare din Scorpius. În perimetrul constela-
ţiei se pot vedea numeroase obiecte interesante, dintre care 4 sunt Messier.

SCORPIUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 6093 / M80 106 17 02,5 -22 58 30 7,33 8,3
RG 6121 / M4 106 23 35,5 -26 31 31 5,63 30,7
RG 6144 106 27 14,1 -26 01 29 9,01 20,8
RD 6383 107 34 48,0 -32 33 00 5,4 5,0
RD 6405 / M6 107 40 36,0 -32 12 00 4,6 14,0
RD 6416 107 44 18,0 -32 21 00 8,7 18,0
RD 6425 107 46 54,0 -31 31 00 9,2 7,0
RG 6453 107 50 51,8 -34 35 55 10,08 8,1
RD 6475 / M7 107 53 54,0 -34 47 00 3,3 80,0

SCORPIUS : Obiecte de cer profund - imagini

6093 / M80 1° 6121 / M4 1° 36' 6144 1°

Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, foarte strălucitor spre centru,
stele strălucitoare în câmp, uşor
de rezolvat, stele 14..., spectru
compus F6, grad de condensare
(2)
Roi stelar globular, considerabil de
mare, stele de mag. 8 şi 10 în
câmp, se suprapun stele, uşor de
rezolvat, spectru compus F8, grad
de condensare (9), (Remarcabil)
Roi stelar globular, alpha Sco la
20' SE, considerabil de mare,
condensare mare, strălucirea
creşte gradual spre centru, uşor
de rezolvat, se suprapun stele,
spectru compus F5, grad de con-
densare (11), , (Interesant)

6383 2° 6405 / M6 2° 6416 2°

Roi stelar dispersat, mare, stele
cu mag. 13, se confundă cu stele
de fond, neb. sau neb. asociată,
40 de stele
Butterfly Roi stelar dispersat,
destul de mare, bogat în stele,
formă neregulată (uşor rotundă),
stele cu mag 10-..., condensare
centrală vizibilă, 80 de stele, (Re-
marcabil)
Roi stelar dispersat, (NGC 6405 la
1° V), mare, bogat în stele, con-
densare centrală slabă, 40 de
stele, (Interesant)

144
 SCORPIUS : Obiecte de cer profund - imagini
6425 2° 6453 1° 6475 / M7 2°

Roi stelar dispersat, destul de mic,
sărac în stele, condensare centra-
lă slabă, stele cu mag. 10..12, 35
de stele
(NGC 6475 se suprapune), consi-
derabil de mare, formă neregulată
(uşor rotundă), strălucitor spre
centru, greu de rezolvat, spectru
compus F8, grad de condensare
(4), , (Interesant)
Roi stelar dispersat, foarte strălu-
citor, destul de bogat în stele, slab
condensat, stele cu mag. 7...12,
80 de stele, la margine-spre NV
se vede NGC 6453 (Remarcabil)

SCORPIUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A.
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s
21, alpha
184415 1997 2,5 0,96 5,4 16 29 24 -26 25 55
Antares
dificil; strălucitor; comp. A var. supergig. M1; orange puroşu / alb; dist. 604 al; binar
BSO 11 207396 AB 2010 8 6,7 7,23 16 09 32 -32 38 56
uşor; contrast frumos; orange / orange; dist. 344 al; binar
beta 159682 AB 13,5 2,6 4,5 16 05 26 -19 48 20
uşor; frumos; albăstrui / albăstrui; dist. 530 al; optic

145
DRACO

Constelaţie antică, Draco a reprezentat pentru unele culturi gardianul care păzeşte steaua
care nu se mişcă pe cer (adică Polaris). Pentru alte popoare antice, Draco era considerat o poartă
între lumea muritoare şi cea eternă. Grecii l-au numit Laden şi era un monstru cu o sută de capete
ales de Hera pentru a păzi grădina Hesperidelor, unde creşteau merele de aur ale nemuriri. Balau-
rul Laden este ucis de Hercules în cea de-a unsprezecea muncă.

Genitiv şi abreviere Draconis, Dra

Traducere
Zona centrală
Suprafaţă
Ordin de mărime
Origine
Vizibilitate pe glob
Culminaţie la ora 21
m
Număr de stele ≤ 6,5
Numele stelelor
Constelaţii vecine
Obiecte propuse
Dragonul
RA = 17,5h; Dec = +65°
1083,0 grade
8
Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
90° N – 4° S
20 iulie
211
Thuban (Alpha Dra), Rastaban (Beta Dra), Etamin (Gamma Dra),
Nodus Secundus (Delta Dra), Tyl (Epsilon Dra), Aldhibah (Zeta Dra),
Ed Asich (Iota Dra), Gianfar (Lambda Dra), Arrakis (Mu Dra), Kuma
(Nu 2 Dra), Grumium (Xi Dra), Alsafi (Sigma Dra), Dsiban (Psi 1 Dra)
Bootes (S), Camelopardalis (N şi V), Cepheus (E), Cygnus (S şi E),
Hercules (S), Lyra (S), Ursa Major (S şi V), Urasa Minor (N, E şi V)
3 OCP, 11 SD, 6 V

Constelaţie circumpolară, Draco este vizibil tot timpul anului şi prezintă condiţii optime de vi-
zibilitate în perioada ianuarie – septembrie.

146
 Situată printre primele 10 constelaţii mari, Draco se întinde de la nord de Hercules până la
vestul Ursei Mari, în apropierea stelei Dubhe (α UMa). Capul dragonului se poate pune în evidenţă
deasupra constelaţiei Hercules, format fiind din patru stele aşezate sub forma unui mic trapez.
În Draco există un obiect Messier. Galaxia M102 prezintă un aspect deosebit, fiind văzută în
planul ei ecuatorial.
Radiantul meteoric Draconids este activ între 6 octombrie şi 10 octombrie, cu ZHR variabil.

DRACO : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX- E6 4125 12 08 07,2 +65 10 22 10,80 5,75 3,16
GX- SBd 4236 / C3 12 16 43,4 +69 27 56 10,36 21,88 7,24
GX- Sa 5866 / M102 15 06 30,5 +55 45 46 10,74 4,68 1,95
GX- E3 Draco 17 20 12,4 +57 54 55 10,90 35,48 24,55

DRACO : Obiecte de cer profund - imagini

4125 30' 4236 / C3 30' Draco 30'

Galaxie, destul de strălucitoare,
destul de mare, considerabil de
extins, se suprapun stele, străluci-
toare spre centru, PA 95
Galaxie, foarte slab strălucitoare,
extrem de mare, mult extinsă,
creştere treptată a strălucirii spre
centru, se suprapun stele, PA 162
Galaxie, Draco Draw Galaxy
foarte slab strălucitoare; foarte
mare, destul de mult extinsă, se
suprapun stele, PA 90, (Remar-
cabil)

5866 / M102 30'

Galaxie, strălucitoare, considerabil

de mare, destul de mult extinsă,
creştere treptată a strălucirii spre
nucleu, PA 128, (Remarcabil)

DRACO : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
17 30012 AB 2011 106 2,9 5,38 6,42 16 36 134 +52 55 28
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 400 al; binar; 16-17 Dra. Optic
25, nu 2 30450 2011 311 62 4,87 4,9 17 32 16 +55 10 22

147
 DRACO : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
uşor; strălucitor; albastru / alb; dist. 100 al; binar
47, omicron 31218 AB 2010 318 37 4,77 8,26 18 51 12 +59 23 18
uşor; comp. A gig. K0; orange / orange; dist. 322 a.l.
63, epsilon 9540 AB 2012 21 3,1 4,01 6,87 19 48 10 +70 16 05
dificil; strălucitor; comp A gig. G8; gălbui / gălbui; dist. 146 al; optic
74 3413 AB 2004 36 214,5 6,07 8,74 20 29 27 +81 05 27
uşor; deschis; orange / galben; dist. 205 a.l.
mu 30239 AB 2011 7 2,3 5,66 5,69 17 05 20 +54 28 12
dificil; strălucitor; gălbui / gălbui; dist. 88 al; binar
STF 1362 6915 AB 2007 125 4,9 7,03 7,2 09 37 56 +73 04 49
dificil; gălbui / gălbui; dist. 227 al; binar
STF 2273 17717 AB 2010 283 21,3 7,31 7,63 17 59 14 +64 08 33
uşor; gălbui / gălbui; dist. 238 al; optic
STF 2278 30716 AB 2010 29 36 7,78 8,14 18 02 53 +56 25 40
uşor; trei stele în formă de triunghi; albe; dist. 605 al; multiplu
STF 2348 31049 AB,C 2012 271 25,7 5,5 8,65 18 33 57 +52 21 13
uşor; contrast frumos; orange / galben; dist. 314 a.l.
STF 2452 9285 2012 216 6,1 6,73 7,35 18 53 33 +75 47 15
dificil; albăstrui / albăstrui; dist. 877 al; binar

148
HERCULES

Constelaţia antică, ea a fost numită de romani după fiul lui Zeus care a ucis Leul Nemean
(Leo). Grecii l-au numit pe acest erou Heracles. Hercules a avut de îndeplinit 12 munci ordonate
de regele Eurystheus al Miceniei.
În unele însemnări se spune că Hercules, pe drumul de întoarcere din Iberia la Micene, după
a zecea muncă, a ajuns în Liguria unde sa angajat în luptă cu doi giganţi, Albion și Bergion. Adver-
sarii săi au fost mai puternici, iar Hercules a fost într-o situaţie dificilă. Așa că, l-a rugat pe tatăl său
– Zeus să-i dea ajutor. Cu voia lui Zeus, Hercules a câștigat bătălia. Figura de pe cer îl prezintă pe
Hercules, îngenunchiat cerând ajutor lui Zeus.

Genitiv şi abreviere Herculis, Her

Traducere Hercule
Zona centrală RA = 17,5h; Dec = +30°
Suprafaţă 1225,1 grade
Ordin de mărime 5
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 38° S
Culminaţie la ora 21 25 iulie
Număr de stele ≤ 6,5m 245
Rasalgethi (Alpha 1 Her), Kornephoros (Beta Her), Sarin (Delta Her),
Numele stelelor
Marfik (Kappa Her), Maasym (Lambda Her), Kajam (Omega Her)
Aquila (S şi E), Bootes (V), Corona Borealis (S şi V), Draco (N), Lyra
Constelaţii vecine (N şi E), Ophiucus (S şi E), Sagitta (E), Serpens Caput (S şi E),
Vulpecula (E)
Obiecte propuse 3 OCP , 8 SD , 7 V

149
 Constelaţia din emisfera nordică, se vede între februarie şi octombrie. A cincea constelaţie
ca mărime, în perimetrul ei se găsesc două obiecte Messier şi numeroase stele duble.

HERCULES : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 6205 / M13 16 41 41,5 +36 27 37 5,78 18,0
NP 6210 16 44 29,6 +23 47 26 9,60 0,3
RG 6229 16 46 58,9 +47 31 40 9,39 4,0
RG 6341 / M92 17 17 07,3 +43 08 11 6,44 11,4

HERCULES : Obiecte de cer profund - imagini

6205 / M13 1° 6229 1° 6341 / M92 1°

Roi stelar globular, Hercules
extrem de strălucitor, foarte bogat
în stele, extrem de condensat,
stele cu mag. 11..., spectru com-
pus F6, grad de condensare (5), ,
(Remarcabil)
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, mare, formă rotundă, disc slab
strălucitor, uşor de rezolvat, bogat
în stele, 2 stele strălucitoare la
SV, spectru compus F7, grad de
condensare (4)
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, mare, extrem de condensat
spre centru, uşor de rezolvat,
stele slab strălucitoare, stele cu
mag. 12..., spectru compus F2,
grad de condensare (4), , (Re-
marcabil)

HERCULES : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
40, zeta 65485 AB 2011 166 1,3 2,95 5,4 16 41 17 +31 36 07
dificil; strălucitor; gălbui / galben; dist. 35 al; binar
7, kappa 101951 AB 2012 13 27 5,1 6,21 16 08 05 +17 02 49
uşor; strălucitor; comp.A gig. G8; orange / orange; dist. 388 a.l.
75, rho 66001 AB 2012 321 3,9 4,5 5,4 17 23 41 +37 08 45
dificil; strălucitor; albastru / albastru; dist. 402 al; binar
95 85648 AB 2012 258 6,9 4,85 5,2 18 01 30 +21 35 45
uşor; strălucitor; patru stele; 3 a.l.be şi una orange; dist. 471 al; binar
STF 2021 102018 AB 2010 356 4 7,43 7,48 16 13 18 +13 31 37
dificil; superb; stea albă încadrată de două stele orange; dist. 80 al; binar
STF 2063 46146 2011 196 17,2 5,69 8,7 16 31 47 +45 35 54
uşor; albastru / galben; dist. 225 al; binar
STF 2104 65569 AB 2006 21 5,9 7,49 8,78 16 48 41 +35 55 19
dificil; gălbui / gălbui; dist. 552 al; binar
STF 2135 84910 AB 2010 193 8,4 7,59 8,88 17 12 06 +21 13 44
uşor; orange / orange; dist. 521 al; binar

150
August

Aspectul cerului la 15 august, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 – 21 Hercules, Ophiuchus, Sagittarius, Scorpius, Scutum, Serpens Caput, Serpens
Cauda

Între orele 21 – 23 Aquila, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Lyra, Sagitta, Sagittarius, Scutum,
Serpens Cauda, Vulpecula

Între orele 23 – 1 Aquarius, Capricornus, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Equuleus, Lacerta, Piscis
Austrinus, Sagitta

Între orele 1 – 3 Andromeda, Aquarius, Cassiopeia, Lacerta, Pegasus, Pisces, Piscis Austrinus,
Sculptor

Între orele 3 – 5 Andromeda, Aries, Cassiopeia, Cetus, Fornax, Sculptor, Triangulum

151
SCUTUM

Menţionările istorice ne spun că Scutum reprezintă scutul regelui Ioan al III-lea Sobieski al
Poloniei care, după ce observatorul astronomic al lui Johannes Hevelius a ars din temelii, a finan-
ţat lucrările pentru reconstrucţie. În semn de recunoştinţă Hevelius denumeşte această mică con-
stelaţie Sobieski Scutum. În prezent numele acceptat este Scutum.
O altă poveste a constelaţiei ne spune că Hevelius a creat-o şi denumit-o, în cinstea victoriei
lui Sobieski aspura turcilor în bătălia de la 1683.

Genitiv şi abreviere Scutis, Sct

Traducere Scutul
Zona centrală RA = 18,7h; Dec = -10°
Suprafaţă 474,8 grade
Ordin de mărime 84
Origine Este una din cele şapte constelaţii introduse de Lacallie, 1756
Vizibilitate pe glob 74° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 15 august
m
Număr de stele ≤ 6,5 29
Constelaţii vecine Aquila (N şi E), Sagittarius (S şi E), Serpens (N şi V)
Obiecte propuse 2 OCP , 2 SD , 1 V

Constelaţie ecuatorială, care răsare la est în februarie şi apune la vest, în august.

Formată din stele slab strălucitoare, ea se proiectează în Calea Lactee. Putem studia câteva
roiuri interesante printre care se numără şi două obiecte Messier

SCUTUM : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 6664 18 36 42,0 -08 13 00 8,5 16,0
RD 6694 / M26 18 45 12,0 -09 23 00 9,0 14,0
RD 6705 / M11 18 51 06,0 -06 16 00 6,0 13,0
RG 6712 18 53 04,3 -08 42 22 8,1 9,0

152
 SCUTUM : Obiecte de cer profund - imagini
6664 1° 6694 / M26 30'

Roi stelar dispersat, mare, destul Roi stelar dispersat, considerabil

de bogat în stele, foarte puţin de mare,destul de bogat în stele,
condensat, 50 de stele slab condensat, mag 12..15, 30 de
stele

6705 / M11 30' 6712 1°

Roi stelar dispersat, foarte strălu-
citor, mare, formă neregulată
(rotundă), bogat în stele, mag 9.. ,
500 de stele
Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, foarte mare, formă neregu-
lată, creştere uşoară a strălucirii
spre centru, uşor de rezolvat, se
suprapun stele, spectru compus
F9, grad de condensare (9)

SCUTUM : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A.
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s
STF 2313 142289 2005 5,7 7,48 8,73 18 24 43 -06 36 13
dificil; galben / galben; dist. 230 al; binar
STF 2373 161805 AB 2007 4,4 7,39 8,43 18 45 51 -10 29 34
dificil; gălbui / gălbui; dist. 1073 al; binar

153
LYRA

În mitologia greacă, Lyra este asociată cu mitul lui Orefu – muzicianul Argonaut care a fost
omorât de Bacchantes. După moartea sa lira lui a căzut într-un râu. Zeus a trimis un vultur pentru
a recupera lira, de aceea, pe cerul nopții, Lira se află lângă constelația Vulturului (Aquila).
Lira mai este cunoscută ca Harpa Regelui Arthur (Talyn Arthur) sau Harpa Regelui David. A
fost cunoscută de către romani ca Toba (Tympanum) și Cântecul (Canticum). Astronomul persan
Hafiz a numit constelația Lira lui Zurah.

Genitiv şi abreviere Lyrae, Lyr

Traducere Harfa
Zona centrală RA = 18,7h; Dec = +42°
Suprafaţă 286,5 grade
Ordin de mărime 52
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 42° S
Culminaţie la ora 21 15 august
Număr de stele ≤ 6,5m 73
Vega (Alpha Lyr), Sheliak (Beta Lyr), Sulafat (Gamma Lyr), Aladfar
Numele stelelor
(Eta Lyr), Alathfar (Mu Lyr),
Constelaţii vecine Cygnus (E), Draco (N), Hercules (S şi V), Vulpecula (S şi E)
Obiecte propuse 2 OCP , 10 SD , 5 V

Constelaţie nordică, aflată la limita circumpolară, coboară doar pentru o scurtă durată de
timp sub orizont, la nord. Prezintă condiţii de vizibilitate între lunile februarie şi octombrie.

154
 Poziţionată în imediata vecinătate a Căii Lactee, în Lyra se află a cincea stea strălucitoare de
pe cer – Vega. De magnitudine 0, ea marchează unul din colţurile asterismului cunoscut cu numele
"Triunghiul de vară" din care mai fac parte Deneb (α Cygni) şi Altair (α Aquilae).
În Lyra există şi cunoscuta stea multiplă ε Lyrae. Ea poate fi observată cu instrumente de
amator. La grosismente mari (de peste 200x), sistemul poate fi separat, în imaginea prin ocular
observându-se cele patru componente. Tot în perimetrul Lyrei propunem o mulţime de alte sisteme
duble şi două obiecte Messier. Nebuloasa planetară M 57 este un obiect remarcabil care, privit prin
telescop are aspectul unui mic colac de fum. Ea este rezultatul unei explozii de supernovă. M 56
este un interesant roi globular aflat la limita cu constelaţia Cygnus.
Acum aproximativ 14000 de ani, polul nord ceresc se afla în direcția constelației Lyra, steaua
polară fiind la acea epocă Vega, ce se afla foarte aproape de pol. Întreaga constelație era circum-
polară în emisfera nordică. Peste alţi 12000 de ani axa de rotație a Pământului va fi îndreptată din
nou înspre această constelație.
Radiantul Lyrids este activ între 16 şi 25 aprile cu ZHR = 18, urmat de radiantul eta Lyrids
activ între 3 şi 14 mai. (E)

LYRA : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
NP 6720 / M57 18 53 35,1 +33 01 45 8,9V 1,27
RG 6779 / M56 19 16 35,5 +30 11 05 8,27 9,0

LYRA : Obiecte de cer profund - imagini

6720 / M57 12' 6779 / M56 1°

Nebuloasă planetară, Ring Roi stelar globular, strălucitor,

Nebula, inel, strălucitoare, destul
de mare, considerabil de extins, la
centru PK 63+13 1, mag. 14,
(Remarcabil)
mare, formă neregulată (uşor
rotundă), condensare mare spre
centru, uşor de rezolvat, stele cu
mag. 11-14, spectru compus F5,
grad de condensare (10), (Re-
marcabil)

LYRA : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
20, eta 68010 AB 2012 81 28,7 4,38 8,58 19 13 45 +39 08 45
uşor; contrast superb; albastru / alb; dist. 1042 a.l.
4, epsilon 1 67310 AB 2012 347 2,2 5,15 6,1 18 44 20 +39 40 12
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 162 al; multiplu
5, epsilon 2 67310 CD 2014 76 2,4 5,14 5,37 18 44 23 +39 36 46
dificil; strălucitor; albastru / alb; dist. 160 al; multiplu
STF 2333 67059 AB 2007 333 6,4 7,82 8,57 18 31 07 +32 14 43
dificil; albăstrui / albăstrui; dist. 5161 al; binar
STF 2351 47639 AB 2012 161 4,8 7,6 7,64 18 36 12 +41 16 41
dificil; albastru / alb; dist. 684 al; binar

155
 LYRA : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
STF 2362 67198 AB 2008 187 4,3 7,53 8,72 18 38 26 +36 03 11
dificil; gălbui / galben; dist. 382 al; binar
STF 2372 67266 AB 2012 82 24,9 6,45 7,73 18 42 08 +34 44 47
uşor; stea albă încadrată de două stele albastre; superb; dist. 1320 al; optic
STF 2380 47728 2012 8 25,7 7,28 8,7 18 42 55 +44 55 31
uşor; contrast frumos; orange / galben; dist. 403 a.l.
STF 2390 67350 AB 2010 156 4,4 7,37 8,56 18 45 50 +34 31 07
dificil; albastru / alb; dist. 7676 al; binar
STF 2470 67867 2010 269 13,8 7,03 8,44 19 08 45 +34 45 37
uşor; albastru / alb; dist. 1320 al; optic
STF 2474 67875 AB 2012 263 15,9 6,78 7,88 19 09 04 +34 36 00
uşor; galben / galben; dist. 152 al; optic

156
SAGITTARIUS

Constelaţie cunoscută
din antichitate despre care
se presupune că are origini
babiloniene. Sagittarius era
zeul babilonian al războiului
şi îl reprezenta pe acesta
având arcul îndreptat spre
Scorpion (Scorpius). Ca şi
Centaurus, el era pe jumăta-
te om, pe jumătate animal.
Unele legende spun că el a
fost aşezat pe cer pentru a fi
ghid pentru călătorii Argo-
nauţi.

Genitiv şi abreviere Sagittarii, Sgr

Traducere Săgetătorul
Zona centrală RA = 18,8h; Dec = -26°
Suprafaţă 867,4 grade
Ordin de mărime 15
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 44° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 20 august
m
Număr de stele ≤ 6,5 194
Rukbat (Alpha Sgr), Arkab Prior (Beta 1 Sgr), Arkab Posterior (Beta 2
Sgr), Nash (Gamma 2 Sgr), Kaus Meridionalis (Delta Sgr), Kaus
Australis (Epsilon Sgr), Ascella (Zeta Sgr), Kaus Borealis (Lambda
Numele stelelor
Sgr), Ain al Rami (Nu 1 Sgr), Albaldah (Pi Sgr), NunkI (Sigma Sgr),
Terebellum (Omega Sgr), Terebellum (59 Sgr), Terebellum (60 Sgr),
Terebellum (62 Sgr)
Aquila (N), Capricornus (E), Corona Australis (S şi V), Microscopium
Constelaţii vecine (E), Ophiucus (V), Scorpius (S şi V), Scutum (N şi V), Serpens Caput
(N), Telescopium (S)
Semn zodiacal 22 noiembrie – 20 decembrie, al nouălea semn
Obiecte propuse 33 OCP , 1 SD , 15 V

Constelaţie sudică, parţial vizibilă din ţara noastră, răsare la S-E în februarie şi este vizibilă
până în octombrei când apune la S-V.
În direcţia constelaţiei Sagittarius se află centrul galaxiei noastre. De aceea, în această con-

157
stelaţie, numărul obiectelor de cer profund propuse observaţiilor este impresionant. Nu mai puţin
de 15 obiecte Messier se numără în lista dată printre care remarcabilele nebuloase Laguna şi
Trifid. În partea de est a constelaţiei se află un asterism din stele strălucitoare de forma unei cupe
(formă trapezoidală). Soarele traversează constelaţia Sagittarius între 18 decembrie şi 20 ianuarie.

SAGITTARIUS : Obiecte de cer profund

Tip
Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 6440 17 48 52,6 -20 21 34 9,20 5,5
RD 6494 / M23 17 56 54,0 -19 01 00 5,9 27,0
ND 6514 / M20 18 02 30,0 -22 58 00 6,3 20 20
RD 6514 / M20 18 02 18,0 -23 01 00 5,2 28,0
RD 6520 18 03 18,0 -27 53 00 7,6 6,0
RG 6522 18 03 34,1 -30 02 02 8,27 11,5
ND 6523 / M8 18 04 04,8 -24 20 06 5,0 45 30
RG 6528 18 04 49,6 -30 03 21 9,60 7,8
RD 6531 / M21 18 04 12,0 -22 30 00 7,2 13,0
RG 6544 18 07 20,6 -24 59 51 7,77 5,5
RG 6553 18 09 15,6 -25 54 28 8,06 9,9
RG 6558 18 10 18,4 -31 45 49 9,26 11,1
RD 6568 18 12 48,0 -21 35 00 8,6 12,0
RG 6569 18 13 38,9 -31 49 35 8,55 8,6
RD M24 18 16 54,0 -18 45 00 100
ND 6590 18 17 00,0 -19 53 00 7,0 4 3
RD 6613 / M18 18 19 54,0 -17 06 00 7,5 9,0
ND 6618 / M17 18 21 00,0 -16 10 00 6,0 40 30
RD 6618 / M17 18 20 48,0 -16 09 00 7,3 11,0
RG 6624 18 23 40,5 -30 21 40 7,87 11,2
RG 6626 / M28 18 24 32,9 -24 52 12 6,79 11,8
RG 6637 / M69 18 31 23,2 -32 20 53 7,64 7,4
RG 6638 18 30 56,2 -25 29 47 9,02 5,9
RD C382 / M25 18 31 42,0 -19 14 00 6,2 32
RG 6642 18 31 54,3 -23 28 35 9,13 7,6
RG 6656 / M22 18 36 24,2 -23 54 12 5,10 27,5
RG 6681 / M70 18 43 12,7 -32 17 31 7,87 8,4
RG 6715 / M54 18 55 03,3 -30 28 42 7,60 5,5
RD 6716 18 54 36,0 -19 52 00 7,5 6,0
RG 6717 18 55 06,2 -22 42 03 9,28 7,2
RG 6809 / M55 19 39 59,4 -30 57 44 6,32 19,4
GX-Ir 6822 / C57 19 44 57,9 -14 48 11 10,30 15,48 13,49
RG 6864 / M75 20 06 04,8 -21 55 17 8,52 5,3

SAGITTARIUS : Obiecte de cer profund - imagini

6440 1° 6494 / M23 1° 36' 6514 / M20 2°

Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, mic, rotundă, formă rotun-
dă, nucleu strălucitor, spectru
compus G4, grad de condensare
(5)
Roi stelar dispersat, strălucitor,
foarte mare, destul de bogat în
stele, slab condensat, stele cu
mag. 10..., 150 de stele, (Remar-
cabil)
Nebuloasă de emisie + reflexie,
Trifid Nebula, foarte strălucitoare,
foarte mare, stea dublă la centru,
se observă câteva linii întunecate
suprapuse peste nebuloasă,
(Remarcabil)

158
 SAGITTARIUS : Obiecte de cer profund - imagini
6520 3°
Roi stelar dispersat, mic, bogat în
stele, slab condensat, stele cu
mag. 9-13, 60 de stele
6528 1°
Roi stelar globular, destul de slab
strălucitor, destul de mare, rotun-
dă, creştere treptată a strălucirii
spre centru, uşor de rezolvat,
stele cu mag. 16, spectru compus
G3, grad de condensare (5)
6553 1°
Roi stelar globular, slab străluci-
tor, mare, puţin extins, creştere
uşoară a strălucirii spre centru,
greu de rezolvat, stele cu mag.
20, se suprapun stele, spectru
compus G4, grad de condensare
(11)
6522 1° 6523 / M8
Roi stelar globular, strălucitor,
mare, rotundă, foarte strălucitor
spre centru, uşor de rezolvat, stele
cu mag. 16, spectru compus F7,
grad de condensare (6), la 16' E
se află NGC 6528
6531 / M21 1° 36'
Roi stelar dispersat, destul de
bogat în stele, condensat, stele cu
mag. 9-12, (Remarcabil)
6558 1°
Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, destul de mare, rotundă,
creştere uşoară a strălucirii spre
centru, uşor de rezolvat, stele cu
mag. 16, se suprapun stele, spec-
tru compus F7
2°
Nebuloasă de emisie, Lagoon
Nebula, (sau Hourglass Nebula),
foarte strălucitor, extrem de mare,
formă neregulată, roi stelar asoci-
at, (Remarcabil)
6544 1°
considerabil de slab strălucitor,
destul de mare, formă neregulată
(uşor rotundă), uşor de rezolvat,
se suprapun stele, spectru com-
pus F9
6569 1°
Roi stelar globular, considerabil
de strălucitor, mare, rotundă, uşor
de rezolvat, stele cu mag. 15-...,
se suprapun stele, spectru com-
pus G1, grad de condensare (8)
159
 SAGITTARIUS : Obiecte de cer profund - imagini
6590 40'
Roi stelar dispersat asociat, stea
dublă în centru, destul de slab
strălucitor, destul de mare, rotund
6624 1°
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, destul de mare, rotundă, uşor
de rezolvat, stele cu mag. 16, se
suprapun stele, spectru compus
G4, grad de condensare (6)
6638 1°
Roi stelar globular, strălucitor,
mic, rotundă, greu de rezolvat, se
suprapun stele, spectru compus
G0, grad de condensare (6)
160
6613 / M17 1° 36' 6618 / M17
Roi stelar dispersat, sărac în stele,
foarte puţin condensat, 20 de
stele, (Remarcabil)
6626 / M28 1°
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, mare, rotundă, extrem de
condensat spre centru, uşor de
rezolvat, stele cu mag. 14-16, se
suprapun stele, spectru compus
F8, grad de condensare (4), (Re-
marcabil)
6642 1°
Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, destul de mare, formă
neregulată (uşor rotundă), uşor de
rezolvat, stele cu mag. 16, se
suprapun stele, spectru compus
F8, (Remarcabil)
2°
Roi stelar dispersat, asociat cu
nebulozitate, Omega, (Swan sau
Horseshoe Nebula), strălucitor,
extrem de mare, formă neregula-
tă, 40 de stele, (Remarcabil)
6637 / M69 1°
Roi stelar globular, strălucitor,
destul de mare, rotundă, uşor de
rezolvat, stele cu mag. 14-16 , se
suprapun stele, spectru compus
G2, grad de condensare (5),
(Remarcabil)
6656 / M22 1°
Roi stelar globular, foarte străluci-
tor, foarte mare, rotundă, foarte
bogat în stele, condensat, stele cu
mag. 11-15, se suprapun stele,
spectru compus F5, grad de con-
densare (7), (Remarcabil)
 SAGITTARIUS : Obiecte de cer profund - imagini
6681 / M70 1°
Roi stelar globular, strălucitor,
destul de mare, rotundă, creştere
treptată a strălucirii spre centru,
stele cu mag. 14-17, se suprapun
stele, spectru compus F5, grad de
condensare (5), (Remarcabil)
6717 1°
Roi stelar globular, slab străluci-
tor, mic, greu de rezolvat, roi ste-
lar asociat cu nebulozitate, se
suprapun stele, spectru compus
F6, grad de condensare (8)
6715 / M54 1° 6716 4°
Roi stelar globular, foarte străluci- Roi stelar dispersat, sărac în stele,
tor, mic, rotundă, creştere intensă stele cu mag. 9-13, 20 de stele
a strălucirii spre centru, uşor de
rezolvat, stele cu mag. 15, spectru
compus F7, grad de condensare
(3), (Remarcabil)
6809 / M55 1° 6822 / C57 1°
Roi stelar globular, destul de stră- Galaxie, Barnard's Galaxy, foarte
lucitor, foarte mare, rotundă, foar- mare, dar slab strălucitoare, ex-
te bogat în stele, creştere treptată tins, aspect nebulos, PA 5, (Re-
a strălucirii spre centru, stele cu marcabil)
mag. 12-15, se suprapun stele,
spectru compus F4, grad de con-
densare (11), (Remarcabil)
6864 / M75 1°
Roi stelar globular, strălucitor,
destul de mic, rotund, foarte stră-
lucitor spre centru, greu de rezol-
vat, spectru compus F9, grad de
condensare (1), (Remarcabil)
161
Septembrie

Aspectul cerului la 15 septembrie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 – 21 Aquila, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Lyra, Sagitta, Sagittarius, Scutum,
Serpens Cauda, Vulpecula

Între orele 21 – 23 Aquarius, Capricornus, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Equuleus, Lacerta,

Piscis Austrinus, Sagitta

Între orele 23 – 1 Andromeda, Aquarius, Cassiopeia, Lacerta, Pegasus, Phoenix, Pisces, Piscis
Austrinus, Sculptor

Între orele 1 – 3 Andromeda, Aries, Cassiopeia, Cetus, Fornax, Phoenix, Sculptor, Triangulum

Între orele 3 – 5 Aries, Camelopardalis, Cetus, Eridanus, Fornax, Perseus, Taurus, Triangulum

162
AQUILA

În unele poveşti mitologice greceşti şi romane, Aquila era vulturul care ducea fulgerele lui
Zeus (Jupiter), de aceea este considerată din timpuri străvechi a fi simbol regal. Aquila a fost aso-
ciată şi cu vulturul care l-a răpit pe Ganimede, fiul regelui din Troia, pentru ca acesta să fie pahar-
nic al zeilor de pe muntele Olimp. Constelaţia Aquila consemnată de greci se pare că este situată
în aceeaşi zonă în care şi astronomii babilonieni au plasat-o pe cer.

Genitiv şi abreviere Aquilae, Aql

Traducere Vulturul
Zona centrală RA = 19,5h; Dec = +1°
Suprafaţă 652,5 grade
Ordin de mărime 22
Constelaţie de originea greacă menţionată de Ptolemeu în lucrarea
Origine
Almagest
Vizibilitate pe glob 78° N – 71° S
Culminaţie la ora 21 30 august
Număr de stele ≤ 6,5m 124
Altair (Alpha Aql), Alshain (Beta Aql), Tarazed (Gamma Aql), Deneb el
Numele stelelor
Okab (Epsilon Aql), Deneb el Okab (Zeta Aql)
Aquarius (E), Capricornus (S şi E), Delphinus (N şi E), Herculaes (N şi
Constelaţii vecine V), Ophiucus (V), Sagitta (N), Sagittarius (S), Scutum (S şi V),
Serpens Cauda (S şi V)
Obiecte propuse 6 OCP , 9 SD , 6 V

Constelaţie ecuatorială se poate vedea răsărind la est în luna martie şi rămâne vizibilă până
în noiembrie când apune la vest.
163
 Se poate identifica uşor sub forma unui mare paralelogram în care cea mai strălucitoare stea
este Altair. De magnitudine aparentă 0,8, este a 12-a stea ca strălucire de pe sfera cerească şi
face parte, alături de Deneb şi Vega, din asterismul de vară "Tirunghiul de vară".. Este o stea albă
care se află la 16,7 ani lumină de noi.
Nu conţine obiecte Messier, dar putem urmări alte obiecte interesante, numeroase stele du-
ble şi câteva stele variabile.

AQUILA : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 6709 108 51 30,0 +10 20 00 7,4 13,0
RD 6738 109 01 24,0 +11 36 00 8,3 15,0
RG 6760 109 11 12,1 +01 01 50 8,88 15,0
NP 6781 109 18 28,2 +06 32 01 10,3V 1,80

AQUILA : Obiecte de cer profund - imagini

6709 1° 6738 1° 6760 1°

Roi stelar dispersat, destul de
bogat în stele, slab condensat,
formă neregulată, 40 de stele
Roi stelar dispersat, sărac în stele,
condensare slabă, se confundă cu
fondul stelar
Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, mare, creştere uşoară a
strălucirii spre centru, se suprapun
stele, spectru compus G5, grad de
condensare (9)

6781 30'

Nebuloasă planetară, slab strălu-

citoare, mic, formă neregulată
(uşor rotund), creştere intensă a
strălucirii spre centru

AQUILA : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
15 142996 2012 210 39,3 5,52 6,98 19 04 58 -04 01 53
uşor; comp. A gig. K1; contrast frumos; orange / roşu; dist. 325 al; optic

164
 AQUILA : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
31 104807 AB 2010 281 105,4 5,24 8,65 19 24 58 +11 56 34
uşor; dechis; galben / galben; dist. 49 a.l.
57 143898 2012 169 35,7 5,65 6,35 19 54 38 -08 13 38
uşor; albăstrui / alb; dist. 335 a.l.
S 735 144151 2011 210 56,1 7,16 7,98 20 11 19 -00 07 35
uşor; albastru / alb; dist. 483 al; optic
S 749 144450 AB 2012 188 59,7 6,76 7,51 20 27 28 -02 06 11
uşor; gălbui / gălbui; dist. 158 a.l.
STF 2404 104170 AB 2012 182 3,4 6,92 7,77 18 50 46 +10 58 35
dificil; comp. A gig. K5; contrast frumos; albastru / orange; dist. 1864 al; binar
STF 2425 142907 2012 178 29,4 7,92 8,64 19 00 34 -08 06 32
uşor; contrast superb; roşu / galben; dist. 384 al; optic
STF 2449 124265 AB 2009 290 7,9 7,2 7,72 19 06 23 +07 09 20
dificil; albastru / alb; dist. 316 al; binar
STT 4178 104653 2011 268 89,9 5,69 7,64 19 15 20 +15 05 01
uşor; deschis; superb; albastru / orange; dist. 618 a.l.

165
SAGITTA

Constelaţie cu origini vechi, Sagitta a fost asociată cu numeroase poveşti. Unele din acestea
fac trimitere la Hercules şi Eros. Altele istorisiri pomenesc de Diana şi Apollo. Alte referinţe spun că
ar fi o săgeată trasă în mărirea cerului de către arcaşul Sagittarius.

Genitiv şi abreviere Sagitae, Sge

Traducere Săgeata
Zona centrală RA = 19,4h; Dec = +18°
Suprafaţă 79,9 grade
Ordin de mărime 86
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 69° S
Culminaţie la ora 21 30 august
Număr de stele ≤ 6,5m 26
Numele stelelor Sham (Alpha Sge)
Constelaţii vecine Aquila (S), Delphinus (S şi E), Hercules (V), Vulpecula (N)
Obiecte propuse 1 OCP , 3 SD , 1 V

Constelaţie nordică, una dintre cele mai mici ca arie, se poate vedea din martie până în no-
iembrie.
Formată din stele de magnitudinea 4 şi 5, ea poate fi totusi identificată uşor după forma ei
simplă, la nord de staeua Altair din Aquila. Săracă în obiecte de cer profund, propunerile noastre
sunt limitate la un singur obiect Messier.

SAGITTA : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
2 104797 AB 2012 78 342,7 6,26 6,86 19 24 22 +16 56 16
uşor; deschis; strălucitor; albastru / alb; dist. 355 a.l.
epsilon 105061 AB 2012 82 87,7 5,77 8,35 19 37 17 +16 27 46
uşor; comp. A var. gig. G8; contrast frumos; orange / galben; dist. 473 a.l.
theta 88276 AB 2012 333 11,6 6,56 8,85 20 09 57 +20 54 53
dificil; albastru / galben; dist. 147 al; optic

166
 SAGITTA : Obiecte de cer profund - imagini
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 6838 / M71 19 53 46,1 +18 46 42 8,18 10,8

SAGITTA : Obiecte de cer pro-

fund - imagini
6838 / M71 1°

Roi stelar dispersat, foarte mare,

foarte bogat în stele, condensare
centrală moderată, stele cu mag.
11-16, spectru compus G1, (Re-
marcabil)

167
VULPECULA

Nu există menţionări mitologice desprea această constelaţie. Ea a fost introdusă de

Johannes Hevelius şi a apărut publicată în catalogul său stelar care a apărut postum în anul 1690.

Genitiv şi abreviere Vulpeculae, Vul

Traducere Vulpea
Zona centrală RA = 20,2h; Dec = +25°
Suprafaţă 268,2 grade
Ordin de mărime 55
Origine Introdusă în 1687 de Johannes Hevelius
Vizibilitate pe glob 90° N – 61° S
Culminaţie la ora 21 1 septembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 68
Numele stelelor Anser (Alpha Vul)
Cygnus (N), Delphinus (S), Hercules (V), Lyra (n şi V), Pegasus (S şi
Constelaţii vecine
E), Sagitta (S)
Obiecte propuse 5 OCP , 5 SD, 6 V

Constelaţie nordică, se vede din martie până în noiembrie.

Alcătuită din stele cu magnitudinea mai mare de +4, Vulpecula se poate identifica sub aripa
dinspre est a lebedei Cygnus. Aspectul ei aduce mai mult cu o pasăre în zbor ce are aripile desfă-
cute.
Străbătută de Calea Lactee, în perimetrul ei putem vedea câteva obiecte interesante, printre
care şi unul din catalogul Messier. Nebuloasa M27 este o nebuloasă planetară care are forma unei
clepsidre, cunoscută cu numele de Dumbbell Nebula.

VULPECULA : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 6830 19 51 00,0 +23 03 00 8,9 12,0
NP 6853 / M27 19 59 36,3 +22 43 16 8,0 6,70
RD 6882 20 11 42,0 +26 33 00 8,1 18,0
RD 6885 / C37 20 12 00,0 +26 29 00 5,7 7,0

168
 VULPECULA : Obiecte de cer profund - imagini
6830 1° 6853 / M27 30' 6882 1°

Roi stelar dispersat, mare, destul Nebuloasă planetară, Dumbbell Roi stelar dispersat, sărac în stele,
de bogat în stele, condensare Nebula, foarte strălucitoare, foarte condensare slabă, suprapus cu
medie, stele cu mag. 11-12, 20 de mare, formă neregulată, disc ne- NGC 6882
stele bulos extins, (Remarcabil)

6885 / C37 1°

Roi stelar dispersat, foarte strălu-

citor, mic, bogat în stele, slab
condensat, stele cu mag. 6..11, 30
de stele

VULPECULA : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
6, alpha 87261 2012 28 427 4,61 5,93 19 28 42 +24 39 54
uşor; deschis; roşu / alb; dist. 297 al; optic
STF 2445 86817 AB 2012 109 144 7,25 8,46 19 04 39 +23 19 46
uşor; albastru / orange; dist. 510 al; optic
STF 2445 86779 AC 2012 262 12,3 7,25 8,57 19 04 39 +23 19 46
dificil; albastru / alb; dist. 909 al; binar
STF 2769 89505 AB 2011 299 18,1 6,65 7,42 21 10 32 +22 27 17
uşor; albastru / alb; dist. 2026 al; optic
STFA 48 87876 AB 2012 148 42,9 7,14 7,34 19 53 23 +20 20 14
uşor; albastru / gălbui; dist. 493 a.l.

169
CYGNUS

Lebăda este una din cele două păsări, alături de Aquila, care au fost vânate de Hercules. În
afară de această asociere există numeroase origini mitologice pentru această constelaţie. Una
spune că lebăda este muzicianul Orpheus, care a fost ucis de Achile în bătălia pentru Troia. La
moartea sa, Zeii l-au aşezat pe cer împreună cu harpa lui, Lyra. Într-o altă relatare se spune că
lebăda era o vietate de companie a reginei Cassiopeia. În fine, se mai spune că este însuşi Zeus,
care s-a transformat în lebăda, pentru a putea fi în preajma reginei Leda a Spartei.

Genitiv şi abreviere Cygni, Cyg

Traducere Lebăda
Zona centrală RA = 20,7h; Dec = +40°
Suprafaţă 804,0 grade
Ordin de mărime 16
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 28° S
Culminaţie la ora 21 17 septembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 262
Deneb (Alpha Cyg), Albireo (Beta 1 Cyg), Sadr (Gamma Cyg),
Numele stelelor Gienah Cygni (Epsilon Cyg), Azelfafage (Pi 1 Cyg), Ruchba (Omega 2
Cyg)
Cepheus (N şi E), Draco (n şi V), Lacerta (E), Lyra (V), Pegasus (S şi
Constelaţii vecine
E), Vulpecula (S)
Obiecte propuse 19 OCP, 11 SD , 14 V

Numită şi Crucea Nordului, Cygnus este parţial circumpolară şi prezintă condiţii bune de vizi-
bilitate între lunile martie şi noiembrie. Pentru latutinile ţării noastre, trece prin zenit.
Cea mai strălucitoare stea din constalaţie este Deneb. O supergigantă albă cu magnitudinea
aparentă de +1,3 – situată la peste 3200 ani lumină de noi. Deneb reprezintă cel de-al treilea colţ

170
din asterismul "Triunghiul de vară".
Străbătută de Calea Lactee, în perimetrul acestei constelaţii avem o mulţime de obiecte inte-
resante. Nebuloase gazoase şi un număr mare de roiuri stelare, dintre care două obiecte Messier
vă vor capta atenţia. Nu neglijaţi nici stelele variabile.
În perioada 4 – 26 august este activ radiantul meteoric Kappa Cygnids, care are un ZHR = 3.

CYGNUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 6871 20 05 54,0 +35 46 00 5,8 20,0
RD 6883 20 11 18,0 +35 51 00 8,0 14,0
ND 6888 / C27 20 12 18,0 +38 20 00 10,0 20 10
RD 6910 20 23 06,0 +40 47 00 7,3 7,0
RD 6913 / M29 20 23 54,0 +38 31 00 7,5 6,0
GX- SBc 6946 / C12 20 34 52,0 +60 09 15 9,64 11,48 9,77
ND-SR 6960 / C34 20 45 42,0 +30 43 00 7,0 70 6
ND-SR 6992 / C33 20 56 24,0 +31 43 00 7,0 60 8
ND-SR 6995 20 57 06,0 +31 13 00 7,0 12 12
RD 6996 20 56 30,0 +44 37 00 10,0 6,0
ND 7000 / C20 21 01 00,0 +44 05 00 4,0 120 30
RD 7039 21 11 12,0 +45 39 00 6,8 24,0
RD 7062 21 23 12,0 +46 23 00 8,3 6,0
RD 7092 / M39 21 32 12,0 +48 27 00 5,3 31,0

CYGNUS : Obiecte de cer profund - imagini

6871 2° 6883 1° 6888 / C27 2°

roi stelar, mic, strălucire slabă, se Roi stelar dispersat, destul de Nebuloasă de emisie, Crescent
confundă cu fondul, 15 de stele bogat în stele, stea dublă la cen- Nebula, slab strălucitoare, foarte
tru, 30 de stele mare, foarte mult extinsă, stea
dublă ataşată, (Remarcabil)

6910 1° 6913 / M29 1° 6946 / C12 30'

Roi stelar dispersat, destul de Roi stelar dispersat, sărac în stele, Galaxie, foarte slab strălucitoare,
strălucitor, destul de mare, sărac slab condensat, diferenţă mare de foarte mare, creştere graduală a
în stele, condensare medie, stele strălucire între stelele din roi, 50 strălucirii spre centru, greu de
cu mag. 10-12, 50 de stele de stele rezolvat, PA 90, (Interesant)

171
 CYGNUS : Obiecte de cer profund - imagini
6960 / C34 2°
Nebuloasă remanentă (superno-
vă), Lace, parte din Veil Nebula
(cu NGC 6992, NGC 6995), destul
de strălucitoare, extrem de extins,
formă neregulată, 52 Cyg ataşată,
se recomandă folosirea unui filtru,
(Remarcabil)
6996 1°
Roi stelar dispersat, sărac în ste-
le, condensare slabă, 40 de stele
7062 2°
Roi stelar dispersat, destul de mic,
destul de bogat în stele, conden-
sare medie, stele cu mag. 13-...,
30 de stele
172
6992 / C33 2°
Nebuloasă remanentă (superno-
vă), Network Nebula (cu NGC
6995), parte din Veil Nebula (cu
NGC 6960, NGC 6995), extrem de
slab strălucitoare, extrem de ma-
re, foarte extins, extrem de formă
neregulată, bifurcată, se reco-
mandă folosirea unui filtru, (Re-
marcabil)
7000 / C20 4°
North America Nebula, slab
strălucitoare, extrem de mare,
stele pe fond nebulos, (Remarca-
bil)
6995 2°
Nebuloasă remanentă (superno-
vă), Network Nebula (cu NGC
6992), parte din Veil Nebula (cu
NGC 6960, NGC 6992), slab stră-
lucitoare, extrem de mare, nebu-
loasă şi grup stelar asociat, se
recomandă folosirea unui filtru,
(Remarcabil)
7039 4°
Roi stelar dispersat, foarte mare,
destul de bogat în stele, extins,
stele cu mag. 10-... , 50 de stele
7092 / M39 2°
Roi stelar dispersat, foarte mare,
foarte sărac în stele, foarte slab
condensat, stele cu mag. 7-10, 30
de stele, (Remarcabil)
 CYGNUS : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
18, delta 48796 AB 2011 216 2,5 2,89 6,27 19 44 58 +45 07 50
dificil; strălucitor; comp. A gig. B9; albăstrui / gălbui; dist. 171 al; binar
26 49098 AB 2009 146 39,9 5,17 8,94 20 01 22 +50 06 17
uşor; superb; comp. A gig. K1; orange / orange; dist. 429 a.l.
29 69678 AB 2012 155 216 4,96 6,71 20 14 32 +36 48 22
uşor; deschis; comp. A var.; albastru / orange; dist. 134 a.l.
32, omicron 2 49385 2012 175 208 4,16 8,36 20 15 28 +47 42 51
uşor; deschis; comp. A var. supergig. K3; orange / alb; dist. 1109 a.l.
6, beta
87301 AB 2012 55 34,7 3,19 4,68 19 30 43 +27 57 35
Albireo
uşor; strălucitor; contrast superb; comp. A gig. K3; orange / albastru; dist. 386 a.l.
61 70919 AB 2012 152 31,4 5,2 6,05 21 06 54 +38 44 58
uşor; orange / orange; dist. 11 al; binar
78, mu 1 89940 AB 2012 317 1,7 4,75 6,18 21 44 09 +28 44 33
dificil; albastru / alb; dist. 73 al; binar
STF 2486 48192 AB 2012 204 7,2 6,54 6,67 19 12 05 +49 51 21
dificil; albastru / galben; dist. 81 al; binar
STF 2687 32591 2012 118 26,9 6,37 8,31 20 26 23 +56 38 19
uşor; albăstrui / alb; dist. 547 a.l.
STF 2708 70321 AB 2012 323 56,3 6,83 8,67 20 38 40 +38 38 08
uşor; galben / galben; dist. 88 a.l.
STF 2789 33334 AB 2012 114 6,9 7,71 7,87 21 19 59 +52 58 44
dificil; galben / alb; dist. 796 a.l.

173
DELPHINUS

Delphinus a fost asociat cu delfinul care l-a ajutat pe Poseidon să o găsească pe sirena
Amphitrite. Ca recunoştinţă, Poseidon a plasat delfinul pe cer, printre stele.

Genitiv şi abreviere Delphini, Del

Traducere Delfinul
Zona centrală RA = 20,6h; Dec = +11°
Suprafaţă 188,5 grade
Ordin de mărime 69
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 69° S
Culminaţie la ora 21 15 septembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 44
Numele stelelor Sualocin (Alpha Del), Rotanev (Beta Del), Deneb Dulfim (Epsilon Del)
Aquarius (S), Aquila (S şi V), Equuleus (S şi E), Pegasus (E), Sagitta
Constelaţii vecine
(N şi V), Vulpecula (N)
Obiecte propuse 2 OCP , 3 SD

Constelaţie din apropierea ecuatorului ceresc, ea este uşor de recunoscut datorită formei
unui mic paralelogram, ce se aseamănă cu un delfin ce sare din apă. Se poate vedea din martie
până în noiembrie.
Zonă săracă în obiecte interesante, propunem totuşi pentru observaţii două roiuri globulare.

DELPHINUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 6934 / C47 20 34 11,6 +07 24 15 8,83 6,4
RG 7006 / C42 21 01 29,5 +16 11 15 10,56 4,4

174
 DELPHINUS : Obiecte de cer profund - imagini
6934 / C47 1° 7006 / C42 1°

Roi stelar globular, strălucitor, Roi stelar globular, strălucitor, mic,

destul de mare, rotundă, uşor de
rezolvat, stele cu mag. 16-..., stea
de mag. 9 suprapusă la V, spectru
compus F7, grad de condensare
(8)
formă rotundă, creştere treptată a
strălucirii spre centru, nucleu stră-
lucitor, spectru compus F6, grad
de condensare (1)

DELPHINUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
12, gamma 1 106475 2012 278 9,4 4,36 5,03 20 46 40 +16 07 27
uşor; strălucitor; galben / alb; dist. 101 al; binar
STF 2690 106195 A,BC 2011 255 17,6 7,12 7,39 20 31 12 +11 15 34
uşor; albăstrui / alb al
STF 2703 106301 AB 2012 290 25,2 8,35 8,42 20 36 49 +14 43 42
uşor; orange / alb; dist. 709 al; binar

175
CAPRICORNUS

Constelaţie antică cunoscută de caldeeni şi babilonieni. Ea a reprezentat o capră cu corp de

peşte. În mitologia greacă, constelația este uneori identificată cu Amalthea – capra care l-a alăptat,
copil fiind, pe Zeus. Capricornus este, de asemenea, uneori identificat ca fiind Pan, zeul cu cap de
capră care s-a salvat de monstrul Typhon oferindu-i acestuia coada sa de pește.

Genitiv şi abreviere Capricorni, Cap

Traducere Capricornul
Zona centrală RA = 21,0h; Dec = -20°
Suprafaţă 413,9 grade
Ordin de mărime 40
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 62° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 20 septembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 81
Prima Giedi (Alpha 1 Cap), Secunda Giedi (Alpha 2 Cap), Dabih (Beta
Numele stelelor Cap), Nashira (Gamma Cap), Deneb Algedi (Delta Cap), Alshat (Nu
Cap),
Aquarius (N şi E), Aquila (N şi V), Microscopium (S), Piscis Austrinius
Constelaţii vecine
(S), Sagittarius (V)
Semn zodiacal 21 decembrie – 21 ianuarie, al zecelea semn
Obiecte propuse 1 OCP , 3 SD

Constelaţie din emisfera australă, Capricornus se vede din luna martie şi până în noiembrie.
Este una dintre constelaţiile zodiacale cu stelele cele mai slab strălucitoare. Ea poate fi iden-
tificată cu forma unui mare triunghi cu unul din vârfuri orientat în jos, spre orizont. În perimetrul ei
putem observa un singur obiect Messier. Roiul globular M 30 poate fi văzut şi cu instrumente mici.
Soarele traversează constelaţia în perioana 21 ianuarie – 16 februarie.
În intervalul 4 iulie – 16 august în Capricornus este activ radiantul α Capriconids.

176
 CAPRICORNUS : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 7099 / M30 21 40 22,0 -23 10 45 7,19 13,2

CAPRICORNUS : Obiecte de cer

profund - imagini
7099 / M30 1°

Roi stelar globular, strălucitor,

mare, puţin extins, creştere gra-
duală a strălucirii spre centru,
stele cu mag. 12-16, spectru
compus F3, grad de condensare
(5), (Remarcabil)

CAPRICORNUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
12, omicron 163626 2012 238 21,8 5,91 6,68 20 29 54 -18 34 59
uşor; albastru / alb; dist. 239 al; optic
9, beta 1 163481 AB 2012 267 205 3,15 6,08 20 21 01 -14 46 53
uşor; deschis; AB gălbui / albăstrui; ; dist. 344 a.l.
S 763 163895 AB 2012 293 15,8 7,24 7,79 20 48 26 -18 12 06
uşor; comp. A gig. K1; trei stele în trinughi; albastru / albastru / orange; dist. 1264 a.l.

177
EQUULEUS

Equuleus este o constelaţie veche care a fost creată de Ptolemeus. În unele înscrisuri
aceasta îl reprezenta pe Cerleis, fratele mai mic al lui Pegasus, care a fost dăruit de Mercur lui
Castor. Alte referinţe menţionează că ar pute fi Cyllarus care a fost oferit lui Pollux de către Juno.

Genitiv şi abreviere Equulei, Equ

Traducere Calul Mic (Mânzul)
Zona centrală RA = 21,2h; Dec = +7°
Suprafaţă 71,8 grade
Ordin de mărime 87
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 77° S
Culminaţie la ora 21 20 septembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 16
Numele stelelor Kitalpha (Alpha Equ)
Constelaţii vecine Aquarius (S), Delphinus (N şi V), Pegasus (N şi E)

Penultima constelaţie ca ordin de mărime, Equuleus este formată din patru stele de magni-
tudinea 4. Situată în zona ecuatorului ceresc ea răsare la est în aprilie şi este vizibilă până în de-
cembrie, când apune la orizontul vestic.

178
Octombrie

Aspectul cerului la 15 octombrie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 – 21 Aquarius, Capricornus, Cepheus, Cygnus, Delphinus, Equuleus, Lacerta,

Piscis Austrinus, Sagitta

Între orele 21 – 23 Andromeda, Aquarius, Cassiopeia, Lacerta, Pegasus, Pisces, Piscis Austrinus,
Sculptor

Între orele 23 – 1 Andromeda, Aries, Cassiopeia, Cetus, Fornax, Sculptor, Triangulum

Între orele 1 – 3 Aries, Camelopardalis, Cetus, Eridanus, Fornax, Perseus, Taurus, Triangulum

Între orele 3 – 5 Auriga, Camelopardalis, Canis Major, Lepus, Mensa, Orion, Taurus

179
PISCIS AUSTRINUS

Constelaţie antică, ea a reprezentat un peşte scaldat de apa Vărsătorului (Aquarius).

Genitiv şi abreviere Piscis Austrini, PsA

Traducere Peştele Austral
Zona centrală RA = 22,3h; Dec = -32°
Suprafaţă 245,4 grade
Ordin de mărime 60
Constelaţie de originea greacă menţionată de Ptolemeu în lucrarea
Origine
Almagest
Vizibilitate pe glob 53° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 10 octombrie
Număr de stele ≤ 6,5m 47
Numele stelelor Fomalhaut (Alpha PsA)
Aquarius (N), Capricornus (N), Grus (S), Microscopium (V), Sculptor
Constelaţii vecine
(N şi E)
Obiecte propuse 1 SD

Constelaţie din emisfera australă alcătuită din stele slab strălucitoare, se poate vedea în
apropierea orizontului între lunile aprilie şi decembrie.
Cu un ZHR de 5 meteori, în perioada 16 iulie – 11 august este activ radiantul Piscis
Austrinids. Nu avem obiecte propuse în această zonă de cer. Se remarcă, ca strălucire, doar stea-
ua Fomalhaut. Situată la 25 ani lumină de noi, ea apare pe cer cu magnitudinea 1,2.

PISCIS AUSTRINUS
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
HJ 5356 191308 AB 1999 159 86,7 6,43 7,5 22 39 44 -28 19 32
uşor; deschis; gălbui / alb; dist. 466 al; optic

180
AQUARIUS

Vărsător este o constelaţie cu origini antice. În Egiptul timpuriu a fost asociat cu revărsarea
anuală al Nilului, marcând astfel începutul primăverii. În Babilon reprezenta zeul Ea, care ţinea în
mână un vas din care curgea apă. În mitologia greacă, Vărsător este uneori asociat cu Deucalion,
fiul lui Prometeu care a construit împreună cu soția sa, Pyrrha, o navă pentru a supraviețui unui
potop ce urma să se întâmple. O altă versiune grecească spune că Vărsător este asociat cu
Ganymede care era paharnicul zeilor.

Genitiv şi abreviere Aquarii, Aqr

Traducere Vărsătorul
Zona centrală RA = 22,5h; Dec = -10°
Suprafaţă 979,9 grade
Ordin de mărime 10
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 65° N – 86° S
Culminaţie la ora 21 10 octombrie
Număr de stele ≤ 6,5m 178
Sadalmelik (Alpha Aqr), Sadalsuud (Beta Aqr), Sadalachbia (Gamma
Numele stelelor Aqr), Skat (Delta Aqr), Albali (Epsilon Aqr), Ancha (Theta Aqr), Situla
(Kappa Aqr)
Aquila (V), Capricornus (S şi V), Cetus (E), Delphinus (N), Equuleus
Constelaţii vecine
(N), Pegasus (N), Pisces (N şi E), Piscis Austrinus (S), Sculptor (S)
Semn zodiacal 20 ianuarie – 18 februarie, al unsprezecelea semn
Obiecte propuse 4 OCP , 6 SD , 3 V

Constelaţie din zona ecuatorului ceresc, se vede între aprilie şi decembrie.

A zecea constelaţie ca ordin de mărime, pentru Aquarius propunem observarea a trei obiecte
Messier, dar şi câteva sisteme duble şi stele variabile. Soarele traversează constelaţia între 16

181
februarie şi 13 martie.
În decursul unui an, în Aquarius, sunt activi doi radianţi meteorici. Între 20 aprilie şi 28 mai,
cu un ZHR de 55 meteori, se poate vedea radiantul η Aquarids. În vară, între 13 iulie şi 24 august
este activ radiantul S δ Aquarids cu ZHR de 16.

AQUARIUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 6981 / M72 20 53 27,9 -12 32 13 9,27 8,0
RD 6994 / M73 20 59 00,0 -12 39 00 8,9 2,8
RG 7089 / M2 21 33 29,3 -00 49 23 6,47 12,6
NP 7293 / C63 22 29 38,6 -20 50 14 6,5P 16,33

AQUARIUS : Obiecte de cer profund - imagini

6981 / M72 1° 6994 / M73 30' 7089 / M2 1°

Roi stelar globular, destul de stră-
lucitor, destul de mare, rotundă,
condensare mare spre centru,
uşor de rezolvat, spectru compus
F7, grad de condensare (9), (Re-
marcabil)
Roi stelar dispersat, extrem de
sărac în stele, foarte puţin con-
densat, no nebula, 4 stele de mag.
10, (Remarcabil)
Roi stelar globular, strălucitor,
foarte mare, creştere graduală a
strălucirii spre centru, uşor de
rezolvat, stele suprapuse, spectru
compus F4, grad de condensare
(2), (Remarcabil)

7293 / C63 2°

Nebuloasă planetară, Helix

Nebula destul de slab strălucitoa-
re, foarte mare, formă inelară, se
recomandă filtru, (Remarcabil)

AQUARIUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
107 165867 2012 136 6,6 5,65 6,46 23 46 01 -18 40 42
dificil; strălucitor; gălbui / alb; dist. 212 al; binar

182
 AQUARIUS : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
29 164830 AB 2008 247 3,9 7,22 7,15 22 02 26 -16 57 53
dificil; albastru / orange; dist. 417 a.l.
41 190986 AB 2009 112 5,2 5,63 6,72 22 14 18 -21 04 29
dificil; strălucitor; AB albastru / galben; C gălbui; dist. 281 al; binar
55, zeta 146107 AB 2012 167 2 4,34 4,49 22 28 50 -00 01 12
dificil; strălucitor; comp. A gig. F3; albastru / alb; dist. 103 al; binar
STF 2787 126732 AB 2012 19 22,7 7,49 8,64 21 21 48 +02 01 39
uşor; gălbui / alb; dist. 3584 a.l.
STF 2913 146130 AB 2004 329 8,6 7,78 8,6 22 30 33 -08 06 53
dificil; albastru / alb; dist. 381 al; binar

183
CEPHEUS

Consteaţie numită după regele Etiopiei. Cepheus a fost soţul Cassiopeiei şi tată al
Andromedei. Pe sfera cerească au fost aşezaţi în aceeaşi zonă.

Genitiv şi abreviere Cephei, Cep

Traducere Cefeus
Zona centrală RA = 22,5h; Dec = +70°
Suprafaţă 587,8 grade
Ordin de mărime 27
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 1° S
Culminaţie la ora 21 15 octombrie
m
Număr de stele ≤ 6,5 152
Alderamin (Alpha Cep), Alfirk (Beta Cep), Alrai (Gamma Cep),
Numele stelelor Herschel's "Garnet Star" (Mu Cep), Alkurhah (Xi Cep), Al Kalb al Rai
(Rho 2 Cep)
Camelopardalis (S şi E), Cassiopeia (S şi E), Cygnus (S şi V), Draco
Constelaţii vecine
(V), Lacerta (S), Ursa Minor (N şi V)
Obiecte propuse 7 OCP , 9 SD

Constelaţie circumpolară, Cepheus prezintă condiţii bune pentru observaţii în perioada aprilie

184
– decembrie.
Alcătuită din stele moderat de strălucitoare, poate fi identificată sub forma unui pentagon
strărbătut de banda ceţoasă a Căii Lactee. În Cepheus se găseşte steaua variabilă δ Cephei. Eta-
lon pentru clasa de variabile denumite cepheide este o gigantă portocalie aflată la 980 ani lumină.

CEPHEUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
NP 40 / C2 00 12 56,0 +72 31 21 10,7P 0,80
RD 188 / C1 00 44 24,0 +85 20 00 9,3 13,0
ND 7023 / C4 21 01 00,0 +68 10 00 7,1 10 8
RD 7235 22 12 36,0 +57 17 00 9,2 4,0
ND 7380 22 47 00,0 +58 05 00 7,2 25 20
RD 7510 23 11 30,0 +60 34 00 9,3 4,0

CEPHEUS : Obiecte de cer profund - imagini

40 / C2 2° 188 / C1 1° 7023 / C4 1°

Nebuloasă planetară, Bow-Tie
Nebula disc nebulos neregulat,
foarte slab strălucitoare, (Intere-
sant)
Roi stelar dispersat, foarte mare,
rotundă, 150-200 stele cu mag.
10-18, (Remarcabil)
Nebuloasă de reflexie, luminată
de SAO 19158, extrem de slab
strălucitoare, extrem de mare,
nebulozitate şi roi stelar Cr 429,
(Remarcabil)

7235 1° 7380 4° 7510 1°

Roi stelar dispersat, condensare
medie, stea de mag. 10, 30 de
stele
Roi stelar dispersat asociat cu
nebulozitate, destul de mare,
destul de bogat în stele, slab con-
densat, stele cu mag. 9-13, 40 de
stele, (Interesant)
Roi stelar dispersat, destul de
bogat în stele, condensare medie,
stele destul de strălucitoare, 60 de
stele

CEPHEUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
34, omicron 20554 AB 2012 221 4,4 4,97 7,28 23 18 37 +68 06 41
dificil; comp. A gig. K0; galben / galben; dist. 211 al; binar

185
 CEPHEUS : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
kappa 9665 AB 2003 120 7,2 4,39 8,34 20 08 53 +77 42 41
dificil; albăstrui / albăstrui; dist. 327 al; binar
STF 2819 33652 2011 58 12,8 7,44 8,64 21 40 21 +57 34 54
dificil; albastru / alb; dist. 247 al; optic
STF 2840 33817 AB 2012 196 17,7 5,64 6,42 21 52 01 +55 47 48
uşor; strălucitor; albastru / albăstrui; dist. 643 al; optic
STF 2863 19827 AB 2012 275 8 4,45 6,4 22 03 47 +64 37 40
dificil; strălucitor; albastru / albastru / galben; dist. 102 al; binar
STF 2872 34101 A,BC 2012 316 21,6 7,14 7,98 22 08 36 +59 17 22
uşor; albăstrui / alb al; optic
STF 2873 3675 AB 2012 67 13,8 7 7,47 21 58 14 +82 52 11
dificil; albastru / alb; dist. 129 a.l.
STF 2883 19922 AB 2007 252 14,5 5,56 8,56 22 10 39 +70 07 57
dificil; albastru / gălbui; dist. 107 al; binar
STF 2893 10284 2012 348 28,7 6,19 7,91 22 12 53 +73 18 26
uşor; contrast frumos; orange / gălbui; dist. 882 al; optic
STF 2903 20034 AB 2008 96 4,2 7,13 7,8 22 21 45 +66 42 22
dificil; comp. A gig. G5; albastru / orange; dist. 743 al; binar

186
LACERTA

Lacerta nu a fost privită ca o constelație de astronomii antici. Johannes Hevelius a introdus

constelația în 1687 dându-i iniţial numele Stellio, reprezentânt un triton cu pete dorsale care se
găsea în arealul coastei mediteraneene. Ulterior, constelaţia a primit numele Lacerta. Înainte, dar
şi după Hevelius, alţi astronomi europeni au căutat variante pentru a denumi această zonă de cer.
În 1670, Augustin Royer a numit-o Sceptrum (un simbol al Justiției) pentru a-l onora pe Ludovic al
XIV-lea și Johann Elert Bode, a numit constelaţia nou creată Frederici Honores, pentru a-l onora
pe Frederick cel Mare în 1787. Atât numele Sceptrum cât și Frederici Honores au fost abandonate,
constelaţia păstrându-şi numele Lacerta.

Genitiv şi abreviere Lacertae, Lac

Traducere Şopârla
Zona centrală RA = 22,5h; Dec = +47°
Suprafaţă 200,7 grade
Ordin de mărime 68
Origine Introdusă în 1687 de Johannes Hevelius
Vizibilitate pe glob 90° N – 33° S
Culminaţie la ora 21 10 octombrie
Număr de stele ≤ 6,5m 68
Andromeda (E), Cassiopeia (E), Cepheus (N), Cygnus (V), Pegasus
Constelaţii vecine
(S)
Obiecte propuse 2 OCP , 3 SD , 2 V

Constelaţie parţial circumpolară pentru ţara noastră, Lacerta prezintă condiţii de vizibilitate în
perioada aprilie – decembrie.
Formată din stele de magnitudinea mai mare de +4, Lacerta este treversată de Calea Lactee
şi poate fi identificată la sud de Cepheus. Porpunerile pentru obiecte de interes sunt modeste.

187
 LACERTA : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RD 7209 22 05 12,0 +46 30 00 7,8 24,0
RD 7243 / C16 22 15 18,0 +49 53 00 6,7 21,0

LACERTA : Obiecte de cer profund - imagini

7209 1° 7243 / C16 1°

Roi stelar dispersat, mare, consi- Roi stelar dispersat, mare, sărac
derabil de bogat în stele, conden- în stele, slab condensat, stele
sare medie, stele cu mag. 9-12, strălucitoare, 40 de stele, (Intere-
25 de stele sant)

LACERTA : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
STF 2894 72228 AB 2012 194 16 6,21 8,85 22 18 56 +37 46 09
uşor; comp. A gig. A9; albastru / gălbui; dist. 215 al; optic
STF 2902 51957 AB 2004 88 6,4 7,62 8,22 22 23 34 +45 21 00
dificil; galben / orange; dist. 275 al; binar
STF 2917 34534 AB 2009 71 4,6 8,28 8,56 22 30 36 +53 31 43
dificil; albastru / alb; dist. 1113 a.l.

188
PEGASUS

În mitologia greacă a fost un cal înaripat, cu puteri magice. Un mit cu privire la puterile sale
spune că Pegasus a săpat cu copitele sale un izvor. Hippocrene a binecuvântat râul pentru ca cei
care vor bea apa să aibă capacitatea de a scrie poezie. Pegasus a fost cel care a dat capul Medu-
zei lui Polydectes, după care a plecat pe Muntele Olimp, unde a devenit purtătorul de tunete și
fulgere al lui Zeus. Pegasus a fost fiul lui Neptun şi al Meduzei.

Genitiv şi abreviere Pegasi, Peg

Traducere Pegas
Zona centrală RA = 23,0h; Dec = +20°
Suprafaţă 1120,8 grade
Ordin de mărime 7
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 53° S
Culminaţie la ora 21 20 octombrie
m
Număr de stele ≤ 6,5 177
Markab (Alpha Peg), Scheat (Beta Peg), Algenib (Gamma Peg), Enif
Numele stelelor (Epsilon Peg), Homam (Zeta Peg), Matar (Eta Peg), Baham (Theta
Peg), Salm (Tau Peg)
Andromeda (N şi E), Aquarius (S), Cygnus (N şi V), Delphinus (V),
Constelaţii vecine
Equuleus (S şi V), Lacerta (N), Pisces (S şi E), Vulpecula (N şi V)
Obiecte propuse 2 OCP , 6 SD , 5 V

Pegasus se numără printre primele zece constalaţii ca ordin de mărime. Este o constelaţie
din emisfera nordică care se poate vedea în perioada aprilie – decembrie şi poate fi indentificată

189
sub forma unui mare trapez situat la nord de Aquarius.
Alcătuită din stele de magnitudinea 2 şi 3, în Pegasus propunem două obiecte interesante,
din care unul este M15 – roi globular care se află în apropierea limitei cu constelaţia Equuleus.

PEGASUS : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
RG 7078 / M15 21 29 58,3 +12 10 01 6,20 13,6
GX-SBc 7331 / C30 22 37 05,2 +34 25 10 10,34 10,47 3,72

PEGASUS : Obiecte de cer profund - imagini

7078 / M15 1° 7331 / C30 30'

Roi stelar globular, foarte străluci- Galaxie, strălucitoare, destul de

tor, foarte mare, formă neregulată
(uşor rotundă), creştere intensă a
astrălucirii spre centru, uşor de
rezolvat, se suprapun stele, spec-
tru compus F3, grad de condensa-
re (4), (Remarcabil)
mare, destul de mult extinsă, creş-
tere intensă a strălucirii spre cen-
tru, nucleu alungit şi strălucitor, se
suprapun stele, PA 171, (Remar-
cabil)

PEGASUS : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
1 107073 AB 2012 326 48,4 4,2 7,56 21 22 05 +19 48 16
uşor; comp. A gig. K1; frumos orange / galben; dist. 154 a.l.
3 126940 AB 2012 347 39,1 6,18 7,5 21 37 44 +06 37 06
uşor; albăstrui / alb; dist. 257 a.l.
STF 2978 73010 AB 2012 145 8,3 6,35 7,46 23 07 28 +32 49 31
dificil; comp. A var.; albastru / alb; dist. 491 al; binar
STF 2986 108437 2012 270 31,2 6,61 8,88 23 09 57 +14 25 36
uşor; galben / galben; dist. 84 a.l.
STF 3044 108883 2012 282 19,3 7,27 7,91 23 53 00 +11 55 27
uşor; albastru / alb; dist. 340 al; optic
STF 3061 91703 2009 149 7,6 8,4 8,51 00 05 44 +17 50 25
dificil; galben / galben; dist. 548 a.l.

190
Noiembrie

Aspectul cerului la 15 noiembrie, ora 21 TLR

Intervalele orare ale treceri constelaţiilor la meridianul superior

Între orele 19 – 21 Andromeda, Aquarius, Cassiopeia, Lacerta, Pegasus, Pisces, Piscis Austrinus,
Sculptor

Între orele 21 – 23 Andromeda, Aries, Cassiopeia, Cetus, Fornax, Sculptor, Triangulum

Între orele 23 – 1 Aries, Camelopardalis, Cetus, Eridanus, Fornax, Perseus, Reticulum, Taurus,
Triangulum

Între orele 1 – 3 Auriga, Camelopardalis, Canis Major, Lepus, Orion, Taurus

Între orele 3 – 5 Cancer, Canis Major, Canis Minor, Gemini, Lynx, Monoceros, Puppis, Pyxis

191
SCULPTOR

Genitiv şi abreviere Sculptoris, Scl

Traducere Sculptorul
Zona centrală RA = 0,5h; Dec = -33°
Suprafaţă 474,8 grade
Ordin de mărime 36
Origine Introdusă în 1756 de Nicolas L. de Lacaille
Vizibilitate pe glob 50° N – 90° S
Culminaţie la ora 21 10 noiembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 52
Aquarius (N), Cetus (N), Fornax (E), Grus (S şi V), Phoenix (S), Piscis
Constelaţii vecine
Austrinus (S şi V)
Obiecte propuse 4 OCP

Formată din stele cu magnitudinea mai mare de +4, este greu de identificat datorită poziţiei
joase faţă de orizont. Sculptor se poate vedea între lunile iunie – februarie.
Săracă în stele, aici nu există obiecte din catalogul Messier. Printre obiectele propuse, se
remarcă Sculptor Galaxy, situată la circa 11 milioane de ani lumină de noi.

SCULPTOR : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX-SBc 253 / C65 00 47 33,1 -25 17 18 8,27 27,55 6,75
RG 288 00 52 47,5 -26 35 24 8,09 15,2
GX-Sbc 613 01 34 17,5 -29 24 58 10,74 5,50 4,17
GX-Sdm 7793 23 57 49,5 -32 35 24 9,64 9,33 6,31

192
 SCULPTOR : Obiecte de cer profund - imagini
253 / C65 1° 288 30' 613 30'

Galaxie, Sculptor Galaxy foarte
strălucitoare, foarte mare, foarte
mult extinsă, creştere treptată a
strălucirii spre centru, nucleu ex-
tins strălucitor, PA 52, (Remarca-
bil)
Roi stelar globular, destul de ma-
re, uşor de rezolvat, la 1,7° SE de
NGC 253, înconjurat de stele
strălucitoare, grad de condensare
(10), (Interesant)
Galaxie, foarte strălucitoare, foar-
te mare, mult extinsă, creştere
intensă a strălucirii spre centru,
stea de mag. 10 spre NE, (Intere-
sant)

7793 30'

Galaxie, mare, slab strălucitoare,

nucleu mic, frontal, şir de stele
spre N dau impresia unui aspect
cometar, PA 98

193
PISCES

Pisces face parte din primele constelații babiloniene şi era cunoscută cu numele Marea Rân-
dunică. În texte din mileniul 1 î.Hr, constelaţia era menţionată cu numele Rikis-nu.mi, care în tra-
ducere înseamnă "peştii cu panglică". Denumirea a fost dată de aspectul a doi peşti care înoată în
direcţii diferite, fiind uniţi de o panglică de stele care le leagă cozile. La greci, Pisces a fost asociat
cu eroii mitologici Afrodita și Eros care au reuşit să evadeze de sub paza monstrului Typhon. Cei
doi au sărit în mare transformându-se în pești. Pentru a nu se pierde unul de altul, ei s-au legat cu
o panglică. Romanii au adoptat legenda greacă, asociid Peştii cu Venus și Cupidon, omologi ai
personajelor Afrodita și Eros. Nodul panglicii este marcat de steaua Alpha Piscium (α Psc).

Genitiv şi abreviere Piscium, Psc

Traducere
Zona centrală
Suprafaţă
Ordin de mărime
Origine
Vizibilitate pe glob
Culminaţie la ora 21
Număr de stele ≤ 6,5m
Constelaţii vecine
Obiecte propuse
Semn zodiacal
Peştii
RA = 1,0h; Dec = +13°
889,4 grade
14
Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
83° N – 56° S
10 noiembrie
150
Andromeda (N şi V), Aquarius (S şi V), Aries (E), Cetus (S şi E),
Pegasus (N şi V), Triangulum (N şi E)
1 OCP , 11 SD , 3 V
19 februarie – 20 martie, al doisprezecelea semn

Constelaţie ecuatorială, Pisces este traversată de Soare între 12 martie – 18 aprilie. Este vi-

194
zibilă din iunie până în februarie. Formată din stele moderat de strălucitoare, în Pisces se află
punctul vernal. Aici se află Soarele la momentul echinoxului de primăvară când trece din emisfera
australă în cea boreală şi marchează începutul primăverii astronomice.
Pentru Pisces se propune un obiect Messier şi numeroase stele duble. M74 este o interesan-
tă galaxie spirală.

PISCES : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX-Sc 628 / M74 01 36 41,7 +15 47 0 10,01 10,47 9,55

PISCES
628 / M74 30'

Galaxie, slab strălucitoare, foarte

mare, rotundă, creştere graduală
a strălucirii spre centru, greu de
rezolvat, se suprapun stele, PA
25, (Remarcabil)

PISCES : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
100 92521 AB 2011 77 15,3 7,33 8,33 01 34 52 +12 33 31
dificil; albastru / alb; dist. 272 a.l.
35 109087 2012 147 11,5 6,06 7,51 00 14 59 +08 49 15
dificil; albastru / alb; dist. 262 al; optic
55 74182 AB 2012 194 6,3 5,56 8,49 00 39 56 +21 26 19
dificil; gălbui / galben; dist. 411 al; binar
65 74296 2012 116 4,1 6,33 6,34 00 49 53 +27 42 39
dificil; comp. A gig. F5; albastru / alb; dist. 347 a.l.
77 109666 AB 2012 84 32,9 6,39 7,26 01 05 49 +04 54 31
uşor; albastru / alb; dist. 149 a.l.
86, zeta 109739 AB 2012 62 23,7 5,22 6,26 01 13 44 +07 34 31
uşor; strălucitor; albastru / alb; dist. 148 a.l.
STF 155 110100 AB 2011 325 4,9 7,87 8,01 01 44 15 +09 29 03
dificil; albastru / alb; dist. 229 al; binar
STF 3009 128160 AB 2012 230 7,3 6,87 8,76 23 24 16 +03 42 56
dificil; comp. A gig. K2; galben / orange; dist. 600 al; binar
STF 3019 128216 2012 186 10,7 7,77 8,37 23 30 41 +05 14 58
dificil; albastru / alb; dist. 391 al; optic
STF 3031 128326 2003 310 14,2 7,8 8,58 23 41 11 +06 15 46
uşor; gălbui / gălbui; dist. 145 a.l.
STF 98 54514 AB 2012 249 19,9 7,02 8,14 01 12 53 +32 04 32
uşor; albăstrui / alb; dist. 656 al; binar

195
ANDROMEDA

Constelaţia Andromeda a apărut devreme în astronomia babiloniană, ca un personaj feminin.

În antichitate, stele din partea de nord a constelaţiei Pisces şi stele din actuala constelaţie
Andromeda formau o constelaţie cunoscută cu numele Anunitum (Doamna din Ceruri) şi reprezen-
ta zeiţa fertilităţii. În miturile greco-romane Cassiopeia s-a lăudat cu frumuseţea fiicei ei,
Andromeda. Nereidele îi cer lui Poseidon să pedepsească aceste laude şi să atace Etiopia. Pentru
ca aceasta să nu se întâmpe, regele Cepheus hotărăşte să-şi sacrifice fiica. Legată cu lanţuri de
stânci, ea urma să fie ucisă de mostrul Cetus2.

Genitiv şi abreviere Andromedae, And

Traducere Andromeda
Zona centrală RA = 0,7h; Dec = +38°
Suprafaţă 722,3 grade
Ordin de mărime 19
Origine Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
Vizibilitate pe glob 90° N – 37° S
Culminaţie la ora 21 10 noiembrie
Număr de stele ≤ 6,5m 152
Alpheratz (Alpha And), Mirach (Beta And), Almaak (Gamma 1 And),
Numele stelelor
Adhil (Xi And)
Cassiopeia (N), Lacerta (V), PEgasus (S şi V), Perseus (N şi E),
Constelaţii vecine
Pisces (S şi E), Triangulum (S)
Obiecte propuse 6 OCP , 8 SD , 7 V

2
Vezi istoria constelaţiei Perseus.

196
 Constelaţie nordică, parţial circumpolară pentru ţara noastră, este vizibilă între iunie şi febru-
arie. Formată din stele strălucitoare şi străbătută de Calea Lactee, în perimetrul ei se pot vedea
obiecte interesante printre care se numără şi cea mai cunoscuta galaxie de pe cerul nordic. Gala-
xia M31 din catalogul Messier este cunoscută şi sub numele "Marea galaxie din Andromeda". Situ-
ată la numai 2 mil. de ani lumină, ea se poate vedea cu ochiul liber. Cu siguranţă, este cel mai
interesant obiect de pe cerul nordic. Cu ajutorul instrumentelor în imediata vecinătate a ei putem
vedea alte două mici galaxii satelit M32 şi M101.

ANDROMEDA : Obiecte de cer profund

Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX-E6 205 / M110 00 40 22,5 +41 41 11 9,08 21,88 10,96
GX-E2 221 / M32 00 42 41,9 +40 51 55 9,16 8,72 6,46
GX-Sb 224 / M31 00 42 44,4 +41 16 8 4,16 190,55 61,74
RD 752 / C28 01 57 48,0 +37 41 0 6,6 49,0
GX-Sb 891 / C23 02 22 33,1 +42 20 48 10,58 13,48 2,51
RD 956 02 32 30,0 +44 39 0 8,9 7,0

ANDROMEDA : Obiecte de cer profund - imagini

205 / M110 2° 221 / M32 2° 224 / M31 3° 30'

Galaxie, satelit al M 31, foarte
strălucitoare, foarte mare, mult
extinsă, creştere graduală a stră-
lucirii spre centru, nucleu foarte
strălucitoare, la limita de NV a M
31, PA 170, (Remarcabil)
Galaxie, satelit al M 31, foarte
strălucitoare, mare, rotundă, creş-
tere intensă a strălucirii spre cen-
tru, nucleu strălucitor, se suprapu-
ne pe M 31, spre S, PA 170, (Re-
marcabil)
Galaxie, Andromeda Galaxy,
extrem de strălucitoare, extrem de
mare, nucleu strălucitor, foarte
mult extinsă, uşor de rezolvat,
observabil şi prin binoclu, PA 35,
(Remarcabil)

752 / C28 2° 891 / C23 30' 956 1°

Roi stelar dispersat, foarte mare, Galaxie, strălucitoare, foarte mare, Roi stelar dispersat, mic, destul de
bogat în stele, condensare slabă, foarte mult extinsă, nucleu extins bogat în stele, stele cu mag. 9-15,
împrăştiat, 60 de stele, (Remar- şi strălucitor, se suprapun stele, 30 de stele
cabil) PA 22, (Remarcabil)

197
 ANDROMEDA : Stele duble şi multiple
PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
56 55107 AB 2010 298 202,4 5,79 6,07 01 56 09 +37 15 06
uşor; deschis; orange / roşu; dist. 320 a.l.
57, gamma
37734 A,BC 2012 64 9,8 2,31 5,02 02 03 53 +42 19 47
Almach
uşor; orange / orange; dist. 355 al; multiplu
59 55330 2011 36 16,6 6,05 6,71 02 10 53 +39 02 22
uşor; albăstrui / alb; dist. 263 a.l.
STF 245 37940 AB 2011 293 11 7,26 8,03 02 18 36 +40 16 44
dificil; gălbui / gălbui; dist. 369 al; optic
STF 2985 52753 AB 2012 256 15,8 7,21 8,02 23 09 59 +47 57 34
uşor; gălbui / orange; dist. 96 a.l.
STF 3042 73565 AB 2010 86 5,7 7,62 7,75 23 51 52 +37 53 28
dificil; gălbui / gălbui; dist. 202 al; binar
STF 3050 73656 AB 2013 339 2,3 6,46 6,72 23 59 29 +33 43 27
dificil; albastru / alb; dist. 95 al; binar
STF 72 36832 2011 193 7,9 6,04 6,77 01 00 04 +44 42 47,7
uşor; strălucitor; roşu purpuriu / orange grapefruit; dist. 467 al; binar

198
CASSIOPEIA

Genitiv şi abreviere Cassiopeiae, Cas

Traducere
Zona centrală
Suprafaţă
Ordin de mărime
Origine
Vizibilitate pe glob
Culminaţie la ora 21
Număr de stele ≤ 6,5m
Numele stelelor
Constelaţii vecine
Obiecte propuse
Cassiopeia (Regina Etiopiei)
RA = 1,0h; Dec = +65°
598,4 grade
25
Din cele 48 de constelaţii menţionate de Ptolemeus în Almagest
90° N – 12° S
20 noiembrie
157
Shedir (Alpha Cas) Caph (Beta Cas) Ruchbah (Delta Cas) Segin (Ep-
silon Cas) Achird (Eta Cas) Marfak (Theta Cas) Marfak (Mu Cas)
Andromeda (S), Camelopardalis (E), Cepheus (N şi V), Lacerta (V),
Perseus (S şi E)
16 OCP , 7 SD , 6 V

Constelaţie circumpolară care prezintă condiţii de vizibilitate între lunile iunie şi februarie.
Formată din stele strălucitoare este una din costelaţiile cel mai uşor de identificat sub forma
literei W, fiind situată între Andromeda şi Cepheus. Traversată de Calea Lactee, pentru Cassiopeia
avem propusă o listă bogată în care sunt incluse şi două obiecte Messier.

199
 CASSIPOEIA : Obiecte de cer profund
Tip Număr R.A. Dec Mag. Diam. Diam.
h m s 1 1 2
GX-E5 147 / C17 00 33 11,6 +48 30 28 10,45 13,18 7,76
GX-E3 185 / C18 00 38 58,0 +48 20 18 10,16 11,75 10,00
RD 225 00 43 30,0 +61 47 00 8,9 12,0
RD 281 00 52 54,0 +56 37 00 7,4 4,0
RD 457 / C13 01 19 06,0 +58 20 00 5,1 13,0
RD 559 / C8 01 29 30,0 +63 19 00 7,4 4,4
RD 581 / M103 01 33 24,0 +60 39 00 6,9 6,0
RD 637 01 43 00,0 +64 00 00 7,3 3,5
RD 654 01 44 06,0 +61 53 00 8,2 5,0
RD 659 01 44 12,0 +60 42 00 7,2 5,0
RD 663 / C10 01 46 06,0 +61 15 00 6,4 16,0
RD 1027 02 42 42,0 +61 33 00 7,4 20,0
RD 7654 / M52 23 24 18,0 +61 35 00 8,2 12,0
RD 7788 23 56 42,0 +61 23 00 9,4 9,0
RD 7789 23 57 00,0 +56 43 00 7,5 15,0
RD 7790 23 58 24,0 +61 12 00 7,2 17,0

CASSIPOEIA : Obiecte de cer profund - imagini

147 / C17 30' 185 / C18 30' 225 1°

Galaxie, foarte slab strălucitoare, Galaxie, destul de strălucitoare, Roi stelar dispersat, mare, slab
foarte mare, neregulată (rotundă), foarte mare, neregulată (rotundă), condensat, stele cu mag. 9-10, 15
nucleu foarte strălucitor, se su- nucleu foarte strălucitor, greu de stele
prapun stele, PA 25 rezolvat, (Interesant)

281 1° 457 / C13 1° 559 / C8 1°

Roi stelar dispersat asociat cu
nebuloasă, destul de bogat în
stele, slab strălucitor, foarte mare,
aspect nebulos, conţine stele
duble şi triple, (Remarcabil)
Roi stelar dispersat, strălucitor, Roi stelar dispersat, strălucitor,
mare, destul de bogat în stele, destul de mare, destul de bogat în
stele cu mag. 7-10, 80 de stele, stele, 60 de stele, (Interesant)
(Remarcabil)

200
 CASSIPOEIA : Obiecte de cer profund - imagini
581 / M103 1° 637 / Cr 17 1° 654 1°

Roi stelar dispersat, destul de Roi stelar dispersat, destul de mic, Roi stelar dispersat, formă nere-
mare, strălucitor, rotundă, bogat în stele slab strălucitoare, 20 de gulată, bogat în stele, la centru o
stele, stele cu mag. 10-11, 40 de stele stea de mag. 6, stele cu mag. 11-
stele 14, 60 de stele, (Interesant)

659 1° 663 / C10 1° 1027 1°

Roi stelar dispersat, sărac în ste- Roi stelar dispersat, strălucitor, Roi stelar dispersat, mare, împrăş-
le, stele strălucitoare, 40 de stele mare, extrem de bogat în stele, tiat, 1 stea de mag. 10, 40 de
stele strălucitoare, 80 de stele, stele
(Remarcabil)

7654 / M52 1° 7788 1° 7789 1°

Roi stelar dispersat, mare, bogat Roi stelar dispersat, mic, destul de Roi stelar dispersat, foarte mare,
în stele, condensare mare spre bogat în stele, foarte condensat, foarte bogat în stele, condensare
centru, rotundă, stele cu mag. 9- stele de mag 10-13, 20 de stele mare spre centru, stele cu mag.
13, 200 de stele, (Remarcabil) 11-18, 300 de stele, (Remarcabil)

201
 CASSIPOEIA : Obiecte de cer profund - imagini
7790 1°

Roi stelar dispersat, destul de

bogat în stele, condensare medie,
40 de stele

CASSIOPEIA : Stele duble şi multiple

PA Sep Mag. Mag. R.A. Dec
Stea SAO Comp An
° " 1 2 h m s ° ' "
24, eta 21732 AB 2011 321 13,2 3,52 7,36 00 49 05 +57 49 00
uşor; albastru / gălbui; dist. 19 al; binar
35 11712 2012 342 57,4 6,34 8,63 01 21 05 +64 39 29
uşor; contrast frumos; albăstrui / roşu; dist. 239 a.l.
8, sigma 35947 AB 2012 326 3 4,99 7,24 23 59 01 +55 45 18
dificil; albastru / albastru; dist. 1524 al; binar
STF 16 21263 AB 2003 39 5,8 7,68 8,78 00 16 42 +54 39 36
dificil; albastru / alb; dist. 394 al; binar
STF 30 36374 AB 2010 314 13,4 6,96 8,92 00 27 12 +49 59 09
dificil; albastru / galben; dist. 625 al; optic
STF 3053 10938 AB 2012 71 15,1 5,96 7,17 00 02 37 +66 05 56
uşor; comp. A gig. G8; albastru / orange; dist. 2077 al; optic
WZ CAS 21002 AB 2007 89 57,8 7,4 8,33 00 01 16 +60 21 19
uşor; superb; comp. A var. roşu / albastru; dist. 2568 a.l.

202
ANEXA

203
 MAGNITUDINEA ABSOLUTĂ MEDIE
pentru diferitele clase spectrale (după W. Wgner - 2006)

Sp V IV III II Ib Iab Ia
O5 −5,10 −5,10 −5,13 −6,39
O6 −4,90 −4,90 −5,11 −6,36
O7 −4,87 −4,87 −5,55 −5,10 −6,33
O8 −4,80 −4,80 −5,75 −5,41 −5,09 −6,30
O9 −4,62 −4,62 −5,07 −5,13 −6,10 −5,08 −6,27
O9,5 −4,28 −4,28 −4,73 −4,94 −5,62 −5,08 −6,25
B0 −3,95 −3,95 −4,39 −4,74 −5,22 −5,07 −6,24
B0,5 −3,29 −3,29 −4,05 −4,52 −4,90 −5,06 −6,23
B1 −3,14 −3,14 −3,71 −4,27 −4,65 −5,06 −6,21
B1,5 −2,88 −2,88 −3,37 −4,02 −4,47 −5,05 −6,20
B2 −2,70 −2,70 −3,03 −3,76 −4,33 −5,05 −6,18
B2,5 −2,34 −2,34 −2,69 −3,49 −4,25 −5,04 −6,17
B3 −1,68 −1,68 −2,35 −3,22 −4,21 −5,04 −6,15
B4 −1,28 −1,28 −1,59 −2,67 −4,21 −5,03 −6,12
B5 −1,21 −1,21 −1,48 −2,16 −4,28 −5,02 −6,10
B6 −0,89 −0,89 −1,35 −1,70 −4,35 −5,00 −6,07
B7 −0,67 −0,67 −1,19 −1,33 −4,35 −4,99 −6,04
B8 −0,49 −0,49 −0,99 −1,06 −4,24 −4,98 −6,01
B9 0,10 0,10 −0,77 −0,93 −3,94 −4,97 −5,98
B9,5 0,21 0,21 −0,65 −0,92 −4,97 −5,96
A0 0,69 0,24 −0,09 −1,32 −4,48 −5,75 −6,54
A2 1,00 0,61 0,82 −1,35 −4,40 −5,76 −6,51
A3 1,15 0,79 0,90 −1,36 −4,37 −5,77 −6,50
A4 1,30 0,96 0,99 −1,37 −4,33 −5,78 −6,49
A5 1,46 1,13 1,07 −1,38 −4,29 −5,78 −6,47
A6 1,61 1,29 1,16 −1,39 −4,25 −5,79 −6,46
A7 1,76 1,45 1,24 −1,41 −4,21 −5,80 −6,44
A8 1,92 1,60 1,32 −1,42 −4,18 −5,80 −6,43
A9 2,07 1,74 1,41 −1,43 −4,14 −5,81 −6,42
F0 2,23 1,88 1,49 −1,44 −4,10 −5,82 −6,40
F1 2,38 2,01 1,58 −1,45 −4,06 −5,82 −6,39
F2 2,53 2,14 1,66 −1,46 −4,03 −5,83 −6,38
F3 2,69 2,26 1,75 −1,48 −3,99 −5,84 −6,36
F4 2,84 2,37 1,83 −1,49 −3,95 −5,84 −6,35
F5 2,99 2,48 1,91 −1,50 −3,91 −5,85 −6,33
F6 3,15 2,59 2,00 −1,51 −3,88 −5,86 −6,32
F7 3,30 2,68 2,08 −1,52 −3,84 −5,87 −6,31
F8 3,45 2,78 2,17 −1,53 −3,80 −5,87 −6,29
F9 3,61 2,86 2,25 −1,55 −3,76 −5,88 −6,28
G0 3,76 2,94 1,10 −1,56 −3,73 −6,26
G1 3,91 3,02 1,10 −1,57 −3,69 −6,25
G2 4,07 3,09 1,10 −1,58 −3,65 −6,24
G3 4,22 3,15 0,40 −1,59 −3,61 −6,22
G4 4,37 3,21 0,40 −1,60 −3,58 −6,21
G5 4,53 3,26 0,40 −1,62 −3,54 −3,78 −6,19
G6 4,68 3,30 0,40 −1,63 −3,50 −3,83 −6,18
G7 4,83 3,34 0,40 −1,64 −3,46 −3,87 −6,17
G8 4,99 2,63 0,50 −1,65 −3,43 −3,92 −6,15
G9 5,14 2,61 0,50 −1,66 −3,39 −3,96 −6,14
K0 5,32 2,31 0,58 −1,68 −3,35 −4,01 −6,13
K1 5,70 1,73 0,31 −1,69 −3,31 −4,06 −6,11
K2 6,09 0,86 0,03 −1,70 −3,27 −4,10 −6,10
K3 6,47 −0,29 −0,24 −1,71 −3,24 −4,15 −6,08
K4 6,86 −1,72 −0,52 −1,72 −3,20 −4,19 −6,07

204
 Sp V IV III II Ib Iab Ia

K5 7,24 −0,80 −1,73 −3,16 −4,24 −6,06

K6 7,63 −1,07 −1,75 −3,12 −4,29 −6,04
K7 8,01 −1,00 −1,76 −3,09 −4,33 −6,03
K8 8,40 −0,98 −1,77 −3,05 −4,38 −6,01
K9 8,78 −0,96 −1,78 −3,01 −4,42 −6,00
M0 9,17 −0,94 −1,79 −2,97 −4,47 −5,99
M1 9,55 −0,93 −1,80 −2,94 −4,52 −5,97
M2 9,94 −0,91 −1,82 −2,90 −4,56 −5,96
M3 10,32 −0,89 −1,83 −2,86 −4,61 −5,94
M4 10,70 −0,87 −1,84 −2,82 −4,65 −5,93
M5 11,09 −0,85 −1,85 −2,79 −4,70 −5,92
M6 11,47 0,14
M7 0,90

Riguros vorbind, magnitudinea stelelor este afectată de praful interstelar care absoarbe
lumina şi face ca stelele să pară mai slab strălucitoare decât în realitate. Astfel, cu cât o stea
este mai departe de noi, indicele de culoare observat (B – V), este decalat faţă de indicele de
culoare intrinsec (B – V)O pentru clasa spectrală a unei stele oarecare. Pentru a corecta
acest efect magnitudinea absolută vizuală trebuie corectată cu valoarea absorbţiei
interstelare Av, fiind produsul dintre o constantă şi excesul de culoare. Excesul de culoare
E(B – V), este diferenţa dintre indicele de culoare (B – V) observat şi indicele (B – V)O
intrinsec.

Absorbţia interstelară şi corecţia magnitudini absolute

Av = 3,086 E(B – V)

Astfel, magnitudinea absolută corectată de absorbţie este dată de:

Mv = mv + 5 + 5 lg π" – Av

205
 INDICELE DE CULOARE, TEMPERATURA EFECTIVĂ ŞI CORECŢIA BOLOMETRICĂ

206
pentru diferitele clase spectrale (după Philip J. Flowers - 1996)

O ALBASTRU G ALB - GĂLBUI

B ALBASTRU K GALBEN - PORTOCALIU
A ALB - ALBASTRU M PORTOCALIU - ROŞU
F ALB

Sp. T. V III II Ib Iab Ia

B-V T BC B-V T BC B-V T BC B-V T BC B-V T BC B-V T BC
O5 -0,33 45.196 4,20 -0,32 40.719 3,86 -0,32 40.719 3,86 -0,32 46.163 4,26 -0,31 42.775 4,02 -0,31 42.775 4,02
O6 -0,33 45.196 4,20 -0,32 40.719 3,86 -0,32 40.719 3,86 -0,32 46.163 4,26 -0,31 42.775 4,02 -0,31 42.775 4,02
O7 -0,32 40.719 3,86 -0,32 40.719 3,86 -0,32 40.719 3,86 -0,32 46.163 4,26 -0,31 42.775 4,02 -0,31 42.775 4,02
O8 -0,32 40.719 3,86 -0,31 36.897 3,53 -0,31 36.897 3,53 -0,29 36.991 3,54 -0,29 36.991 3,54 -0,29 36.991 3,54
O9 -0,31 36.897 3,53 -0,31 36.897 3,53 -0,30 33.620 3,23 -0,28 32.277 3,32 -0,27 32.277 3,11 -0,27 32.277 3,11
B0 -0,30 33.620 3,23 -0,29 30.789 2,97 -0,29 30.789 2,97 -0,24 26.754 2,58 -0,23 25.234 2,43 -0,23 25.234 2,43
B1 -0,26 24.338 2,34 -0,26 24.338 2,34 -0,26 24.338 2,34 -0,20 21.419 2,05 -0,19 20.536 1,93 -0,19 20.536 1,93
B2 -0,24 21.261 2,03 -0,24 21.261 2,03 -0,23 19.989 1,89 -0,18 19.382 1,82 -0,17 18.484 1,72 -0,16 17.660 1,62
B3 -0,20 16.958 1,53 -0,20 16.958 1,53 -0,20 16.958 1,53 -0,14 16.195 1,42 -0,13 15.545 1,32 -0,12 14.941 1,23
B4 -0,18 15.434 1,31 -0,18 15.434 1,31 --- --- --- --- --- --- --- --- --- -0,11 14.384 1,14
B5 -0,17 14.787 1,21 -0,17 14.787 1,21 -0,16 14.203 1,11 -0,10 13.867 1,05 -0,09 13.387 0,95 -0,08 12.938 0,87
B6 -0,15 13.677 1,01 -0,15 13.677 1,01 -0,14 13.197 0,92 -0,08 12.938 0,87 -0,08 12.938 0,87 -0,06 12.136 0,71
B7 -0,13 12.764 0,84 -0,14 13.197 0,92 -0,12 12.368 0,76 -0,06 12.136 0,71 -0,05 11.776 0,64 -0,04 11.436 0,56
B8 -0,11 12.008 0,68 -0,11 12.008 0,68 -0,10 11.678 0,61 -0,04 11.436 0,56 -0,03 11.122 0,49 -0,03 11.122 0,49
B9 -0,07 10.846 0,43 -0,08 11.099 0,49 -0,06 10.612 0,38 -0,02 10.826 0,43 -0,02 10.826 0,43 0,00 10.294 0,31
B9,5 -0,04 10.195 0,29 -0,05 10.396 0,33 -0,03 10.011 0,25 -0,01 10.551 0,37 0,00 10.551 0,31 0,01 10.050 0,26
A0 -0,02 9.840 0,22 -0,03 10.011 0,25 -0,03 10.011 0,25 -0,01 10.551 0,37 -0,01 10.551 0,37 0,02 9.824 0,21
A1 0,01 9.392 0,13 0,00 9.680 0,16 0,01 9.392 0,13 0,03 9.611 0,17 0,02 9.824 0,21 0,02 9.824 0,21
A2 0,05 9.261 0,05 0,05 9.261 0,05 0,03 9.139 0,09 0,04 9.410 0,13 0,03 9.611 0,17 0,03 9.611 0,17
A3 0,08 8.625 0,01 0,09 8.538 0,00 0,07 8.717 0,02 0,06 9.044 0,07 0,06 9.044 0,07 0,05 9.221 0,10
A4 0,12 8.296 0,02 0,12 8.296 0,02 --- --- --- --- --- --- 0,08 8.721 0,02 0,08 8.721 0,02
A5 0,15 8.083 0,02 0,15 8.083 0,02 0,11 8.373 0,01 0,09 8.574 0,01 0,09 8.574 0,01 0,09 8.574 0,01
A7 0,20 7.766 0,03 0,22 7.648 0,03 0,16 8.016 0,03 0,13 8.061 0,02 0,12 8.178 0,02 0,12 8.178 0,02
A8 0,25 7.481 0,03 0,26 7.426 0,04 0,18 7.886 0,03 0,14 7.950 0,03 0,14 7.950 0,03 0,14 7.950 0,03
A9 0,28 7.319 0,04 0,28 7.319 0,04 0,18 7.886 0,03 0,15 7.846 0,03 0,15 7.846 0,03 0,14 7.950 0,03
F0 0,30 7.216 0,03 0,30 7.216 0,03 0,25 7.481 0,03 0,19 7.479 0,03 0,17 7.654 0,03 0,17 7.654 0,03
F1 0,34 7.014 0,03 0,33 7.063 0,03 --- --- 0,16 7.746 0,03 0,16 7.746 0,03 0,16 7.746 0,03
F2 0,35 6.964 0,03 0,36 6.916 0,03 0,30 7.216 0,03 0,23 7.184 0,03 0,23 7.184 0,03 0,23 7.184 0,03
F3 0,41 6.678 0,02 0,39 6.771 0,02 --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
F4 0,42 6.632 0,01 0,42 6.632 0,01 --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
 Sp. T. V III II Ib Iab Ia
B-V T BC B-V T BC B-V T BC B-V T BC B-V T BC B-V T BC
F5 0,44 6.541 0,01 0,43 6.587 0,01 0,38 6.820 0,02 0,33 6.655 0,02 0,32 6.698 0,02 0,32 6.698 0,02
F6 0,48 6.366 0,00 0,46 6.453 0,00 --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
F7 0,50 6.282 0,01 0,48 6.366 0,00 --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
F8 0,52 6.198 0,02 0,54 6.117 0,03 --- --- --- 0,56 5.968 0,05 0,56 5.968 0,05 0,56 5.968 0,05
F9 0,56 6.040 0,04 --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
G0 0,58 5.964 0,05 0,65 5.717 0,09 0,71 5.528 0,13 0,76 5.513 0,14 0,76 5.513 0,14 0,76 5.513 0,14
G1 0,62 5.819 0,07 0,69 5.589 0,11 0,80 5.282 0,20 0,85 5.308 0,09 0,85 5.308 0,19 0,85 5.308 0,19
G2 0,63 5.784 0,08 0,77 5.539 0,18 0,81 5.256 0,21 0,86 5.285 0,20 0,87 5.262 0,21 0,88 5.240 0,21
G3 0,65 5.717 0,09 0,85 5.159 0,24 0,87 5.114 0,26 0,92 5.149 0,24 0,92 5.149 0,25 0,92 5.149 0,24
G4 0,66 5.684 0,10 0,86 5.136 0,25 0,88 5.090 0,27 --- --- --- --- --- --- --- --- ---
G5 0,68 5.620 0,11 0,88 5.090 0,27 0,89 5.068 0,28 1,00 4.972 0,32 1,02 4.929 0,34 1,03 4.907 0,35
G6 0,72 5.499 0,14 0,92 5.004 0,30 0,91 5.025 0,30 1,04 4.887 0,36 1,04 4.887 0,36 1,04 4.887 0,36
G7 0,73 5.470 0,15 0,94 4.963 0,32 0,95 4.943 0,33 1,10 4.763 0,43 1,10 4.763 0,43 1,10 4.763 0,43
G8 0,74 5.442 0,15 0,95 4.943 0,33 0,99 4.862 0,37 1,14 4.682 0,48 1,14 4.682 0,48 1,17 4.624 0,52
G9 0,76 5.386 0,17 0,98 4.883 0,36 1,02 4.806 0,40 1,15 4.663 0,49 1,15 4.663 0,49 1,15 4.663 0,49
K0 0,81 5.256 0,21 1,01 4.825 0,39 1,06 4.731 0,45 1,20 4.567 0,55 1,25 4.476 0,62 1,25 4.476 0,62
K1 0,86 5.136 0,25 1,07 4.713 0,46 1,14 4.587 0,54 1,24 4.494 0,61 1,32 4.351 0,72 1,32 4.351 0,72
K2 0,91 5.025 0,30 1,16 4.553 0,56 1,29 4.333 0,74 1,33 4.334 0,74 1,36 4.280 0,79 1,36 4.280 0,79
K3 0,96 4.922 0,34 1,27 4.366 0,71 1,40 4.153 0,92 1,46 4.096 0,99 1,46 4.096 0,99 1,46 4.096 0,99
K4 1,00 4.843 0,38 1,43 4.103 0,98 1,42 4.120 0,96 1,50 4.015 1,10 1,50 4.015 1,10 1,50 4.015 1,10
K5 1,15 4.569 0,55 1,50 3.982 1,15 1,49 4.001 1,12 1,59 3.802 1,48 1,60 3.775 1,53 1,60 3.775 1,53
K7 1,33 4.266 0,80 1,53 3.926 1,24 --- --- --- 1,61 3.748 1,60 1,63 3.689 1,74 1,63 3.689 1,74
K9 1,37 4.202 0,86 1,55 3.885 1,31 1,58 3.821 1,44 1,64 3.659 1,82 1,64 3.659 1,82 1,64 3.659 1,82
M0 1,40 4.153 0,92 1,56 3.865 1,35 1,58 3.821 1,44 1,64 3.659 1,82 1,67 3.562 2,10 1,67 3.562 2,10
M1 1,46 4.053 1,05 1,58 3.821 1,44 1,59 3.797 1,49 1,68 3.527 2,21 1,69 3.493 2,33 1,69 3.493 2,33
M2 1,49 4.001 1,12 1,60 3.773 1,54 1,59 3.797 1,49 1,68 3.527 2,21 1,71 3.418 2,61 1,71 3.418 2,61
M3 1,51 3.964 1,18 1,52 3.945 1,21 1,60 3.773 1,54 1,69 3.493 2,33 1,69 3.493 2,33 1,69 3.493 2,33
M4 1,54 3.906 1,28 1,62 3.721 1,66 --- --- --- 1,75 3.256 3,34 1,76 3.212 3,59 1,76 3.212 3,59
M5 1,64 3.664 1,80 1,63 3.693 1,73 --- --- --- --- --- --- 1,80 3.024 4,82 --- --- ---
M6 1,73 3.326 3,01 1,52 3.945 1,21 --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
M7 1,80 2.936 5,53 1,50 3.982 1,15 --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
M8 1,93 --- 6,21 1,50 3.982 1,15 --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

O ALBASTRU G ALB - GĂLBUI

B ALBASTRU K GALBEN - PORTOCALIU
A ALB - ALBASTRU M PORTOCALIU - ROŞU
F ALB

207
208
STELE VARIABILE

Stea | RA Dec | Tip | mv mv | Epoca | Perioada | Spectru

Const. | h m s ° ' " | | | 24.., | |
R And |00 24 01,9 +38 34 37 | M | 5,8 | 15,2 | 53820, | 409,2 |S3,5e-S8,8e
W And |02 17 33,0 +44 18 18 | M | 6,7 | 14,6 | 48654, | 397,3 |S6,1e-S9,2e
RS And |23 55 21,7 +48 38 18 | SRA | 7,0 | 9,4 | 38803, | 136, |M7-M10
RW And |00 47 18,9 +32 41 09 | M | 7,9 | 15,7 | 53360, | 430, |M5e-M10e
ST And |23 38 45,1 +35 46 21 | SRA | 7,7 | 11,8 | 53720, | 326,6 |C4,3e-C6,4e
SV And |00 04 20,1 +40 06 36 | M | 7,7 | 14,7 | 53220, | 313, |M5e-M7e
lam And |23 37 33,8 +46 27 29 | RS | 3,65 | 4,05 | 43832,8 | 53,95 |G8III-IV
R Aqr |23 43 49,5 -15 17 04 | M | 5,2 | 12,4 | 54045, | 390, |M5e-M8
S Aqr |22 57 06,5 -20 20 36 | M | 7,6 | 15,0 | 52107, | 279,3 |M4e-M6e
T Aqr |20 49 56,4 -05 08 48 | M | 7,0 | 14,2 | 53229, | 201,1 |M2e-M5,5e
R Aql |19 06 22,3 +08 13 48 | M | 5,5 | 12,0 | 43458, | 284,2 |M5e-M9e
U Aql |19 29 21,4 -07 02 39 | DCEP | 6,08 | 6,86 | 34922,31 | 7,02393 |F5I-II-G1
FF Aql |18 58 14,7 +17 21 39 | DCEPS | 5,18 | 5,68 | 41576,428 | 4,470916 |F5Ia-F8Ia
FM Aql |19 09 16,0 +10 33 09 | DCEP | 7,89 | 8,66 | 35151,723 | 6,11423 |F5-F9Ia
FN Aql |19 12 47,3 +03 33 27 | DCEPS | 7,96 | 8,75 | 36804,603 | 9,48151 |F8-G2
eta Aql |19 52 28,4 +01 00 20 | DCEP | 3,48 | 4,39 | 36084,656 | 7,176641 |F6Ib-G4Ib
R Ari |02 16 07,1 +25 03 24 | M | 7,1 | 14,3 | 53640, | 185,67 |M3e-M6e
T Ari |02 48 19,7 +17 30 34 | M | 7,3 | 11,5 | 52600, | 340, |M6e-M8e
U Ari |03 11 03,0 +14 48 00 | M | 7,2 | 15,8 | 53658, | 371,1 |M4e-M7,5e
R Aur |05 17 17,7 +53 35 10 | M | 6,7 | 14,0 | 54040, | 450, |M6,5e-M9,5e
RT Aur |06 28 34,1 +30 29 35 | DCEP | 5,00 | 5,82 | 54153,880 | 3,728485 |F4Ib-G1Ib
WW Aur |06 32 27,2 +32 27 18 | EA | 5,86 | 6,54 | 52501,8139 | 2,52501936 |A4m+A5m
AR Aur |05 18 18,9 +33 46 02 | EA | 6,15 | 6,82 | 52501,392 | 4,134651 |B9p+B9
eps Aur |05 01 58,1 +43 49 24 | EA | 2,92 | 3,88 | 45513, | 9884, |A8Iab
psi 1 Aur |06 24 53,9 +49 17 16 | SRC | 4,68 | 5,70 | | 175, |K5-M0Iab-Ib
R Boo |14 37 11,6 +26 44 12 | M | 6,0 | 13,3 | 55029, | 223,11 |M3e-M8e
W Boo |14 43 25,4 +26 31 40 | SRB | 4,49 | 5,4 | | 25, |M2-M4III
RX Boo |14 24 11,6 +25 42 13 | SRB | 6,43 | 9,1 | | 162,3 |M6,5-M8III
ZZ Boo |13 56 09,5 +25 55 07 | EA | 6,79 | 7,44 | 52502,9212 | 4,9917633 |F2V
R Cam |14 17 51,0 +83 49 54 | M | 6,97 | 14,4 | 43978, | 270,22 |S2,8e-S8,7e
S Cam |05 41 02,5 +68 47 55 | SRA | 7,7 | 11,6 | 43360, | 327,26 |C7,3e(R8e)
 STELE VARIABILE

Stea | RA Dec | Tip | mv mv | Epoca | Perioada | Spectru

Const. | h m s ° ' " | | | 24.., | |
T Cam |04 40 08,9 +66 08 49 | M | 7,3 | 14,4 | 43433, | 373,20 |S4,7e-S8,5
RX Cam |04 04 58,5 +58 39 35 | DCEP | 7,30 | 8,07 | 42766,583 | 7,912024 |F6Ib-G2Ib
R Cnc |08 16 33,8 +11 43 34 | M | 6,07 | 11,8 | 44231, | 361,60 |M6e-M9e
T Cnc |08 56 40,1 +19 50 57 | SRB | 7,6 | 10,5 | | 482, |R6-N6)
RS Cnc |09 10 38,8 +30 57 47 | SRC | 6,2 | 7,7 | | 120, |M6eIb-II(S)
VZ Cnc |08 40 52,1 +09 49 27 | DSCT | 7,18 | 7,91 | 39897,4246 | 0,178363704 |A7III-F2III
R CVn |13 48 57,0 +39 32 33 | M | 6,5 | 12,9 | 43586, | 328,53 |M5,5e-M9e
V CVn |13 19 27,8 +45 31 38 | SRA | 6,52 | 8,56 | 43929, | 191,89 |M4e-M6eIIIa
Y CVn |12 45 07,8 +45 26 25 | SRB | 7,4 | 10,0 | | 157, |C5,4J(N3)
TU CVn |12 54 56,5 +47 11 48 | SRB | 5,55 | 6,6 | | 50, |M5III
R CMa |07 19 28,2 -16 23 43 | EA/SD | 5,70 | 6,34 | 44289,361 | 1,1359405 |F1V
RY CMa |07 16 37,6 -11 29 14 | DCEP | 7,71 | 8,45 | 36416,937 | 4,67825 |F6-G0Ib
UW CMa |07 18 40,4 -24 33 31 | EB/KE | 4,84 | 5,33 | 36185,358 | 4,393407 |O7Ia fp+OB
FF CMa |07 10 30,6 -30 39 45 | EB/KE | 7,38 | 7,74 | 28847,465 | 1,213375 |B2V+B2V
R CMi |07 08 42,6 +10 01 26 | M | 7,25 | 11,6 | 41323, | 337,78 |C7,1Je
S CMi |07 32 43,1 +08 19 05 | M | 6,6 | 13,2 | 43911, | 332,94 |M6e-M8e
RR Cap |21 02 20,8 -27 05 15 | M | 7,8 | 15,5 | 39096, | 277,54 |M5e-M8,5
R Cas |23 58 24,9 +51 23 20 | M | 4,7 | 13,5 | 44463, | 430,46 |M6e-M10e
T Cas |00 23 14,3 +55 47 33 | M | 6,9 | 13,0 | 44160, | 444,83 |M6e-M9,0e
RZ Cas |02 48 55,5 +69 38 03 | EA/SD | 6,18 | 7,72 | 43200,3063 | 1,195247 |A2,8V
SU Cas |02 51 58,8 +68 53 19 | DCEPS | 5,70 | 6,18 | 38000,598 | 1,949319 |F5Ib-F7Ib
TU Cas |00 26 19,4 +51 16 49 | CEP(B) | 6,88 | 8,18 | 41704,839 | 2,139298 |F3II-F5II
TV Cas |00 19 18,7 +59 08 21 | EA/SD | 7,22 | 8,22 | 44602,4534 | 1,8125956 |B9V+F7IV
T Cep |21 09 31,8 +68 29 27 | M | 5,2 | 11,3 | 44177, | 388,14 |M5,5e-M8,8e
U Cep |01 02 18,4 +81 52 32 | EA/SD | 6,75 | 9,24 | 44541,6031 | 2,4930475 |B7Ve+G8III
VV Cep |21 56 39,1 +63 37 32 | EA/SRC | 4,80 | 5,36 | 43360, | 7430, |M2Ia-Iab+B8
AH Cep |22 47 52,9 +65 03 44 | EB/DM | 6,78 | 7,07 | 34989,4026 | 1,7747505 |B0,5V+B0,5V
GK Cep |21 30 59,2 +70 49 24 | EB/KE | 6,89 | 7,37 | 38694,7063 | 0,936157 |A2V+A2V
del Cep |22 29 10,3 +58 24 55 | DCEP | 3,48 | 4,37 | 36075,445 | 5,366341 |F5Ib-G1Ib
mu, Cep |21 43 30,5 +58 46 48 | SRC | 3,43 | 5,1 | | 730, |M2eIa
R Cet |02 26 02,3 -00 10 42 | M | 7,2 | 14, | 43768, | 166,24 |M4e-M9
T Cet |00 21 46,3 -20 03 29 | SRC | 5,0 | 6,9 | 40562, | 158,9 |M5-6SIIe

209
 STELE VARIABILE

210
Stea | RA Dec | Tip | mv mv | Epoca | Perioada | Spectru
Const. | h m s ° ' " | | | 24.., | |
U Cet |02 33 43,7 -13 08 54 | M | 6,8 | 13,4 | 42137, | 234,76 |M2e-M6e
W Cet |00 02 07,4 -14 40 33 | M | 7,1 | 14,8 | 38578, | 351,31 |S6,3e-S9,2e
UV Cet |01 39 01,4 -17 57 02 | UV | 6,8 | 12,95 | | |M5,5Ve
omi Cet |02 19 20,8 -02 58 40 | M | 2,0 | 10,1 | 44839, | 331,96 |M5e-M9e
R Com |12 04 15,2 +18 46 57 | M | 7,1 | 14,6 | 43539, | 362,82 |M5e-M8ep
FS Com |13 06 22,6 +22 36 58 | SRB | 5,30 | 6,1 | | 58, |M5III
R CrB |15 48 34,4 +28 09 24 | RCB | 5,71 | 14,8 | | |C0,0(F8pep)
S CrB |15 21 24,0 +31 22 03 | M | 5,8 | 14,1 | 44604, | 360,26 |M6e-M8e
U CrB |15 18 11,4 +31 38 49 | EA/SD | 7,66 | 8,79 | 16747,9718 | 3,45220133 |B6V+F8III
V CrB |15 49 31,3 +39 34 18 | M | 6,9 | 12,6 | 43763, | 357,63 |C6,2e(N2e)
W CrB |16 15 24,6 +37 47 44 | M | 7,8 | 14,3 | 44192, | 238,40 |M2e-M5e
R Crv |12 19 37,9 -19 15 22 | M | 6,7 | 14,4 | 42781, | 317,03 |M4,5e-M9 e
SV Crv |12 49 47,0 -15 04 44 | SRB | 6,78 | 7,6 | | 70, |M5III
R Cyg |19 36 49,4 +50 11 59 | M | 6,1 | 14,4 | 44595, | 426,45 |S2,5-S6,9
U Cyg |20 19 36,6 +47 53 39 | M | 5,9 | 12,1 | 44558, | 463,24 |C7,2e-C9,2
W Cyg |21 36 02,5 +45 22 29 | SRB | 6,80 | 8,9 | | 131,1 |M4e-M6e
X Cyg |20 43 24,2 +35 35 16 | DCEP | 5,85 | 6,91 | 43830,387 | 16,386332 |F7Ib-G8Ib
Y Cyg |20 52 03,6 +34 39 27 | EA/DM | 7,30 | 7,90 | 09453,4192 | 2,9963328 |B0IV+B0IV
RS Cyg |20 13 23,7 +38 43 44 | SRA | 6,5 | 9,5 | 38300, | 417,39 |C8,2e(N0pe)
RT Cyg |19 43 37,8 +48 46 41 | M | 6,0 | 13,1 | 44588, | 190,28 |M2e-M8,8eIb
CH Cyg |19 24 33,1 +50 14 29 | SR | 5,60 | 8,49 | | |M7IIIab+Be
CN Cyg |20 17 53,6 +59 47 34 | M | 7,3 | 15,0 | 44577, | 198,53 |M2-M7e(S)
DT Cyg |21 06 30,2 +31 11 05 | DCEPS | 5,57 | 5,96 | 44046,969 | 2,499215 |F5,5-F7Ib
V1070 Cyg |21 22 48,6 +40 55 57 | SRB | 6,5 | 8,5 | | 73,5 |M7III
V1143 Cyg |19 38 41,2 +54 58 26 | EA/DM | 5,85 | 6,37 | 42212,7651 | 7,6407613 |F5V+F5V
V1339 Cyg |21 42 08,4 +45 45 57 | SRB | 5,9 | 7,1 | | 35, |M3-M6
khi Cyg |19 50 33,9 +32 54 51 | M | 3,3 | 14,2 | 42140, | 408,05 |S6,2e-S10,4
R Del |20 14 55,1 +09 05 21 | M | 7,6 | 13,8 | 44091, | 285,07 |M5e-M6e
EU Del |20 37 54,7 +18 16 07 | SRB | 5,79 | 6,9 | 41156, | 59,7 |M6,4III
R Dra |16 32 40,2 +66 45 18 | M | 6,7 | 13,2 | 44779, | 245,60 |M5e-M9eIII
T Dra |17 56 23,3 +58 13 06 | M | 7,2 | 13,5 | 43957, | 421,62 |C6,2e-C8,3e
UW Dra |17 57 31,3 +54 39 56 | LB | 7,0 | 8,2 | | |K5p
 STELE VARIABILE

Stea | RA Dec | Tip | mv mv | Epoca | Perioada | Spectru

Const. | h m s ° ' " | | | 24.., | |
UX Dra |19 21 35,5 +76 33 35 | SRA | 5,94 | 7,1 | | 168, |C7,3(N0)
VW Dra |17 16 29,4 +60 40 14 | SRD | 6,0 | 7,0 | | 170, |K1,5IIIb
AI Dra |16 56 18,2 +52 41 54 | EA/SD | 7,05 | 8,09 | 43291,627 | 1,1988146 |A0V
T Eri |03 55 13,9 -24 01 57 | M | 7,2 | 13,2 | 42079, | 252,29 |M3e-M5e
Z Eri |02 47 55,9 -12 27 38 | SRB | 7,0 | 8,63 | | 80, |M4III
RR Eri |02 52 14,2 -08 16 01 | SRB | 7,4 | 9,20 | | 97, |M5III
R Gem |07 07 21,3 +22 42 13 | M | 6,0 | 14,0 | 43325, | 369,91 |S2,9e-S8,9e
W Gem |06 34 57,5 +15 19 50 | DCEP | 6,54 | 7,38 | 42755,191 | 7,913779 |F5-G1
IS Gem |06 49 41,3 +32 36 24 | SRC | 6,6 | 7,3 | | 47, |K3II
zet Gem |07 04 06,5 +20 34 13 | DCEP | 3,62 | 4,18 | 43805,927 | 10,15073 |F7Ib-G3Ib
eta Gem |06 14 52,7 +22 30 24 | SRA+EA | 3,15 | 3,9 | 37725, | 232,9 |M3IIIab
S Her |16 51 53,9 +14 56 31 | M | 6,4 | 13,8 | 45054, | 307,28 |M4,Se-M7,5
T Her |18 09 06,2 +31 01 16 | M | 6,8 | 13,7 | 45306, | 164,98 |M2,5e-M8e
U Her |16 25 47,5 +18 53 33 | M | 6,4 | 13,4 | 44994, | 406,10 |M6,5e-M9,5e
RU Her |16 10 14,5 +25 04 14 | M | 6,8 | 14,3 | 44899, | 484,83 |M6e-M9
RX Her |18 30 39,3 +12 36 40 | EA/DM | 7,28 | 7,87 | 33170,398 | 1,7785724 |A0V+A0V
g Her |16 28 38,5 +41 52 54 | SRB | 4,3 | 6,3 | | 89,2 |M6III
u, Her |17 17 19,6 +33 06 00 | EA/SD | 4,69 | 5,37 | 05830,0326 | 2,0510270 |B1,5V+B5III
R Hya |13 29 42,8 -23 16 53 | M | 3,5 | 10,9 | 43596, | 388,87 |M6e-M9e
S Hya |08 53 33,9 +03 04 07 | M | 7,2 | 13,3 | 43509, | 256,63 |M4e-M8,0e
T Hya |08 55 39,8 -09 08 29 | M | 6,7 | 13,48 | 41975, | 298,7 |M3e-M9 e
U Hya |10 37 33,3 -13 23 04 | SRB | 7,0 | 9,4 | | 450, |C6,5
RT Hya |08 29 41,2 -06 19 08 | SRB | 7,0 | 10,2 | | 290, |M6e-M8e
RU Hya |14 11 34,4 -28 53 07 | M | 7,2 | 14,3 | 43162, | 331,5 |M6e-M8,8e
S Lac |22 29 00,9 +40 18 56 | M | 7,6 | 13,9 | 43804, | 241,50 |M4e-M8,2e
AR Lac |22 08 40,8 +45 44 32 | EA//RS | 6,08 | 6,77 | 41593,7123 | 1,98319204 |G2IV-V+K0IV
R Leo |09 47 33,5 +11 25 44 | M | 4,4 | 11,3 | 44164, | 309,95 |M6-M8III
VY Leo |10 56 01,5 +06 11 07 | LB | 5,69 | 6,03 | | |M5,5III
R LMi |09 45 34,3 +34 30 43 | M | 6,3 | 13,2 | 45094, | 372,19 |M6,5e-M9,0e
S LMi |09 53 43,2 +34 55 35 | M | 7,5 | 14,3 | 45292, | 233,83 |M2,0e-M8,2e
R Lep |04 59 36,3 -14 48 23 | M | 5,5 | 11,7 | 42506, | 427,07 |C7,6e(N6e)
S Lep |06 05 45,5 -24 11 44 | SRB | 6,0 | 7,58 | | 89,0 |M6III

211
 STELE VARIABILE

212
Stea | RA Dec | Tip | mv mv | Epoca | Perioada | Spectru
Const. | h m s ° ' " | | | 24.., | |
RX Lep |05 11 22,9 -11 50 57 | SRB | 5,0 | 7,4 | | 60, |M6,2III
RS Lib |15 24 19,8 -22 54 40 | M | 7,0 | 13,0 | 42154, | 217,65 |M7e-M8,5e
ES Lib |15 16 48,6 -13 02 21 | EB/KE | 7,10 | 7,57 | 40329,4669 | 0,8830356 |A2-3V
R Lyn |07 01 18,0 +55 19 50 | M | 7,2 | 14,3 | 45175, | 378,75 |S2,5-S6,8e
RR Lyn |06 26 25,8 +56 17 06 | EA/DM | 5,52 | 6,03 | 33153,8623 | 9,945079 |A7Vm+F3V
R Lyr |18 55 20,1 +43 56 46 | SRB | 3,88 | 5,0 | | 46, |M5III
W Lyr |18 14 55,9 +36 40 13 | M | 7,3 | 13,0 | 45084, | 197,88 |M2e-M8e
RR Lyr |19 25 27,9 +42 47 04 | RRAB | 7,06 | 8,12 | 42923,4193 | 0,56686776 |A5,0 -F7,0
XY Lyr |18 38 06,5 +39 40 06 | LC | 5,80 | 6,35 | | |M4-5Ib-II
bet Lyr |18 50 04,8 +33 21 46 | EB | 3,25 | 4,36 | 08247,950 | 12,913834 |B8II-IIIep
S Mon |06 40 58,7 +09 53 45 | IA | 4,62 | 4,68 | | |O7,5III-Vf
T Mon |06 25 13,0 +07 05 09 | DCEP | 5,58 | 6,62 | 43784,615 | 27,024649 |F7Iab-K1Iab
U Mon |07 30 47,5 -09 46 37 | RVB | 6,1 | 8,8 | 38496, | 91,32 |F8eVIb-K0Ib
V Mon |06 22 43,6 -02 11 43 | M | 6,0 | 13,9 | 44972, | 340,5 |M5e-M8e
X Mon |06 57 11,8 -09 03 52 | SRA | 6,8 | 10,2 | 42446, | 155,8 |M1eIII-M6ep
RY Mon |07 06 56,5 -07 33 27 | SRA | 7,5 | 9,2 | 27440, | 455,7 |C5,5-C7,4
SV Mon |06 21 26,3 +06 28 13 | DCEP | 7,61 | 8,88 | 43794,338 | 15,232780 |F6-G4
R Oph |17 07 45,8 -16 05 34 | M | 7,0 | 13,8 | 45234, | 306,5 |M4e-M6e
U Oph |17 16 31,7 +01 12 38 | EA/DM | 5,84 | 6,56 | 44416,3864 | 1,67734617 |B5V+B5V
V Oph |16 26 43,7 -12 25 36 | M | 7,3 | 11,6 | 45071, | 297,21 |C5,2-C7,4e
X Oph |18 38 21,1 +08 50 03 | M | 5,9 | 9,2 | 44729, | 328,85 |M5e-M9e
Y Oph |17 52 38,7 -06 08 37 | DCEPS | 5,87 | 6,46 | 39853,30 | 17,12413 |F8Ib-G3Ib
Z Oph |17 19 32,1 +01 30 54 | M | 7,6 | 14,0 | 42238, | 348,7 |K3ep-M7,5e
BF Oph |17 06 05,5 -26 34 50 | DCEP | 6,93 | 7,71 | 44435,21 | 4,06775 |F6-G2
V1010 Oph |16 49 27,7 -15 40 05 | EB/KE | 6,1 | 7,00 | 38937,7690 | 0,66142613 |A5V
khi Oph |16 27 01,4 -18 27 23 | GCAS | 4,18 | 5,0 | | |B1,5IV-Vpe
U Ori |05 55 49,2 +20 10 31 | M | 4,8 | 13,0 | 45254, | 368,3 |M6e-M9,5e
VV Ori |05 33 31,4 -01 09 22 | EA/KE | 5,31 | 5,66 | 40890,5158 | 1,4853784 |B1V+B7V
alf Ori |05 55 10,3 +07 24 25 | SRC | 0,0 | 1,3 | | 2335, |M1-M2Ia-Ibe
eta Ori |05 24 28,6 -02 23 50 | EA+DCEP| 3,31 | 3,60 | 15761,826 | 7,989268 |B0,5Vea+B3V
R Peg |23 06 39,2 +10 32 36 | M | 6,9 | 13,8 | 42444, | 378,1 |M6e-M9e
S Peg |23 20 32,6 +08 55 08 | M | 6,9 | 13,8 | 45311, | 319,22 |M5e-M8,5e
 STELE VARIABILE

Stea | RA Dec | Tip | mv mv | Epoca | Perioada | Spectru

Const. | h m s ° ' " | | | 24.., | |
V Peg |22 01 02,6 +06 07 11 | M | 7,0 | 15,0 | 44506, | 302,35 |M3e-M7e
TW Peg |22 03 59,5 +28 20 54 | SRB | 7,5 | 8,4 | | 929,3 |M6-M8
EE Peg |21 40 01,9 +09 11 05 | EA/DM | 6,93 | 7,51 | 45563,8916 | 2,62821423 |A3mV+F5
U Per |01 59 35,1 +54 49 20 | M | 7,4 | 12,8 | 45066, | 320,26 |M5e-M7e
V Per |02 01 53,9 +56 44 03 | N | 4, |<17,5 | 10500, | |pec(NOVA)
KK Per |02 10 15,8 +56 33 33 | LC | 6,6 | 7,89 | | |M1,5-M3,5
bet Per |03 08 10,1 +40 57 20 | EA/SD | 2,12 | 3,39 | 45641,5135 | 2,8673043 |B8V
rho Per |03 05 10,6 +38 50 25 | SRB | 3,30 | 4,0 | | 50, |M4IIb-IIIa
R Psc |01 30 38,4 +02 52 54 | M | 7,0 | 14,8 | 44920, | 344,50 |M3e-M6e
TV Psc |00 28 02,9 +17 53 35 | SR | 4,65 | 5,42 | 31387, | 49,1 |M3-M4
TX Psc |23 46 23,5 +03 29 13 | LB | 4,79 | 5,20 | | |C7,2
X Pup |07 32 47,0 -20 54 35 | DCEP | 7,82 | 9,24 | 41108,8 | 25,9610 |F6-G2
Z Pup |07 32 38,1 -20 39 29 | M | 7,2 | 15,3 | 43075, | 508,6 |M4e-M9e
S Sge |19 56 01,3 +16 38 05 | DCEP | 5,24 | 6,04 | 42678,792 | 8,382086 |F6Ib-G5Ib
U Sge |19 18 48,4 +19 36 38 | EA/SD | 6,45 | 9,28 | 17130,4114 | 3,38061933 |B8V+G2IV
R Sgr |19 16 41,8 -19 18 28 | M | 6,7 | 12,83 | 43371, | 269,84 |M4e-M6e
T Sgr |19 16 14,4 -16 58 17 | M | 7,1 | 12,9 | 44897, | 394,66 |S4,5-S5,5
U Sgr |18 31 53,3 -19 07 30 | DCEP | 6,28 | 7,15 | 30117,925 | 6,745226 |F5Ib-G1,5Ib
W Sgr |18 05 01,2 -29 34 48 | DCEP | 4,29 | 5,14 | 43374,77 | 7,59503 |F4-G2Ib
X Sgr |17 47 33,6 -27 49 51 | DCEP | 4,20 | 4,90 | 40741,70 | 7,01283 |F5-G2II
Y Sgr |18 21 23,0 -18 51 36 | DCEP | 5,25 | 6,24 | 40762,38 | 5,77335 |F5-G0Ib-II
RR Sgr |19 55 56,4 -29 11 24 | M | 5,4 | 14,0 | 40809, | 336,33 |M4e-M9e
VX Sgr |18 08 04,0 -22 13 27 | SRC | 6,52 | 14,0 | 36493, | 732, |M4Ia-M10Ia
WZ Sgr |18 16 59,7 -19 04 33 | DCEP | 7,45 | 8,63 | 35506,629 | 21,849708 |F8-K1
YZ Sgr |18 49 28,6 -16 43 23 | DCEP | 7,02 | 7,76 | 35514,301 | 9,553606 |F6-G2
AP Sgr |18 13 02,5 -23 07 02 | DCEP | 6,52 | 7,41 | 36045,500 | 5,057875 |F6-G1
BB Sgr |18 50 59,9 -20 17 43 | DCEP | 6,55 | 7,30 | 36053,535 | 6,63699 |F6-G1
V0356 Sgr |18 47 52,3 -20 16 28 | EA/DS | 6,84 | 7,66 | 33900,827 | 8,89610 |B3V+A1II
V0505 Sgr |19 53 06,4 -14 36 12 | EA/SD | 6,46 | 7,51 | 44461,5907 | 1,18287156 |A2V+F6
V1950 Sgr |18 02 39,3 -23 22 03 | M | 7,0 | 14,2 | 36454, | 400, |M
R Sct |18 47 29,0 -05 42 19 | RVA | 4,2 | 8,6 | 44872, | 146,5 |G0-K2p(M3)
R Ser |15 50 41,7 +15 08 01 | M | 5,16 | 14,4 | 45521, | 356,41 |M5IIIe-M9e

213
 STELE VARIABILE

214
Stea | RA Dec | Tip | mv mv | Epoca | Perioada | Spectru
Const. | h m s ° ' " | | | 24.., | |
S Ser |15 21 39,5 +14 18 53 | M | 7,0 | 14,1 | 45433, | 371,84 |M5e-M6e
R Tau |04 28 18,0 +10 09 45 | M | 7,6 | 15,8 | 45250, | 320,9 |M5e-M9e
Y Tau |05 45 39,4 +20 41 42 | SRB | 6,50 | 9,2 | | 241,5 |C6,5,4e(N3)
SZ Tau |04 37 14,8 +18 32 35 | DCEPS | 6,33 | 6,75 | 34628,57 | 3,14873 |F5Ib-F9,5Ib
CD Tau |05 17 31,2 +20 07 55 | EA/D | 6,77 | 7,34 | 41619,4075 | 3,435137 |F7V+F5IV
HU Tau |04 38 15,8 +20 41 05 | EA/SD | 5,85 | 6,68 | 41275,3219 | 2,0562997 |B8V
lam Tau |04 00 40,8 +12 29 25 | EA/DM | 3,37 | 3,91 | 21506,8506 | 3,9529478 |B3V+A4IV
R Tri |02 37 02,3 +34 15 51 | M | 5,4 | 12,6 | 45215, | 266,9 |M4IIIe-M8e
R UMa |10 44 38,5 +68 46 33 | M | 6,5 | 13,7 | 45593, | 301,62 |M3e-M9e
S UMa |12 43 56,7 +61 05 36 | M | 7,1 | 12,7 | 45778, | 225,87 |S0,9e-S5,9e
T UMa |12 36 23,5 +59 29 13 | M | 6,6 | 13,5 | 45623, | 256,60 |M4IIIe-M7e
W UMa |09 43 45,5 +55 57 09 | EW/KW | 7,75 | 8,48 | 45765,7385 | 0,33363749 |F8Vp+F8Vp
Y UMa |12 40 21,3 +55 50 48 | SRB | 7,7 | 9,8 | | 168, |M7II-III
Z UMa |11 56 30,2 +57 52 18 | SRB | 6,2 | 9,4 | | 195,5 |M5IIIe
TX UMa |10 45 20,5 +45 33 59 | EA/SD | 7,06 | 8,80 | 44998,1475 | 3,0632382 |B8V+G0IV
S UMi |15 29 34,6 +78 38 00 | M | 7,5 |<13,2 | 45931, | 331,0 |M6e-M9e
U UMi |14 17 19,9 +66 47 39 | M | 7,1 | 13,0 | 45418, | 330,92 |M6e-M8e
V UMi |13 38 41,1 +74 18 36 | SRB | 7,2 | 9,1 | | 72,0 |M5IIIab
RR UMi |14 57 35,0 +65 55 57 | SRB | 4,53 | 4,73 | | 43,3 |M5III
R Vir |12 38 29,9 +06 59 19 | M | 6,1 | 12,1 | 45872, | 145,63 |M3,5-M8,5
S Vir |13 33 00,1 -07 11 41 | M | 6,3 | 13,2 | 45046, | 375,10 |M6-M9,5
RS Vir |14 27 16,4 +04 40 41 | M | 7,0 | 14,6 | 45753, | 353,95 |M6IIIe-M8e
RT Vir |13 02 38,0 +05 11 08 | SRB | 7,41 | 8,70 | | 155, |M8III
SS Vir |12 25 14,4 +00 46 11 | SRA | 6,0 | 9,6 | 45361, | 364,14 |C6,3e(Ne)
DL Vir |13 52 38,8 -18 42 32 | EA | 7,0 | 7,5 | 38796,525 | 1,31548 |G8III+A3
R Vul |21 04 22,5 +23 49 18 | M | 7,0 | 14,3 | 45586, | 136,73 |M3e-M7e
T Vul |20 51 28,2 +28 15 02 | DCEP | 5,41 | 6,09 | 41705,121 | 4,435462 |F5Ib-G0Ib
U Vul |19 36 37,7 +20 19 59 | DCEP | 6,73 | 7,54 | 44939,58 | 7,990676 |F6Iab-G2
Z Vul |19 21 39,1 +25 34 29 | EA/SD | 7,25 | 8,90 | 42947,4777 | 2,454934 |B4V+A3III
RS Vul |19 17 40,0 +22 26 28 | EA/SD | 6,79 | 7,83 | 32808,257 | 4,4776635 |B4V+A2IV
SV Vul |19 51 30,9 +27 27 37 | DCEP | 6,72 | 7,79 | 43086,89 | 45,0121 |F7Iab-K0Iab
 CUPRINS

Capitolul 1 CUNOŞTINŢE DE BAZĂ

1.1 – Sfera cerească 5
1.2 – Coordonate cereşti 6
1.3 – Măsurarea unghiurilor pe sfera cerească 8
1.4 – Magnitudini stelare 8
1.5 – Distanţe în astronomie 10
1.6 – Efectele atmosferice 12

Capitolul 2 OBIECTE DE CER PROFUND

2.1 – Roiuri stelare 13
2.2 – Nebuloasele gazoase 14
2.3 – Galaxiile 15
2.4 – Stelele 16

Capitolul 3 CONSTELAŢIILE
3.1 – Istorie şi denumiri 35
3.2 – Constelaţii şi direcţii pe sfera cerească 38

PREZENTAREA OBIECTELOR DE CER PROFUND

Decembrie 41
Ianuarie 51
Februarie 61
Martie 82
Aprilie 91
Mai 108
Iunie 120
Iulie 132
August 151
Septembrie 162
Octombrie 179
Noiembrie 191

Anexa
Noua scală a magnitudinilor absolute medii 204
Indicele de culoare, temperatura efectivă şi corecţia bolometrică 206
Efemeride de stele variabile 208

Cuprins 215
 BIBLIOGRAFIE
Jeff A. Farinacci, Guide To Observing Deep-Sky Objects, Ed. Springer, 2008
Vasile Ureche, Universul, Vol. 2, Ed. Dacia, 1987
Arthur N. Cox, Astrophysical Quantities, Ed. Springer, 1999
Phillips A.C., The Physics Of Stars, Ed. John Weily, 1994
Tennyson Jonathan, Astronomical Spectroscopy, Ed. Imperial College Press, 2005
Matei Alexescu, Laboratorul Astrofizicianului Amator, Ed. Albatros, 1986
Virgil V. Scurtu, Observatorul Astronomului Amator, Ed. Ştinţifică şi Enciclopedică 1980
Erika Bohm V., Introduction To Stellar Astrophysics, University Of Washington, 1992

ALTE SURSE
- Guillermo Torres, On the use of empirical bolometric corrections for stars, 2010
- Zaninetti l., Semi-Analytical Formulas For The Hertzsprung-Russell Diagram,
Astronomy & Astrophysics, 2008
- Russell G. Watker and Martin Cohen, An Atlas Of Selected Calibrated Stellar Spectra,
1992
- K.P. Schröder and M. Cuntz, A critical test of empirical mass loss formulas applied to
individual giants and supergiants, Astronomy & Astrophysics, 2007
- Catalog of Bright Nebulae (Lynds 1965),
- Catalog of Constellation Boundary Data (Davenhall +, 1989).
- Catalogue of Reflection Nebulae (van der Bergh, 1966),
- General Catalog of Variable Stars (Khopolov +, 1995),
- Hipparcos and Tycho Catalogues (ESA, 1997),
- Identification of a Constellation from Position (Roman, 1987),
- Morphological Catalog of Galaxies (Vorontsov-Velyaminov +, 1968),
- Open Cluster Data, 5th edition (Lynga, 1987),
- SAO Star Catalog J2000 (SAO Staff 1966; USNO, ADC 1990),
- SKY2000 Master Star Catalog (Myers +, 1997),
- Star Cluster Associations : Globular Clusters (Ruprecht +, 1981),
- Strasbourg-ESO Catalogue of Galactic Planetary Nebulae (Acker +, 1992),
- Third Reference Cat. of Bright Galaxies (RC3; de Vaucouleurs +, 1991),
- WEB Catalog of Radial Velocities (Duflot +, 1995),
- Yale Bright Star Catalogue, 5th revised ed. (Hoffleit, Warren, 1991),

SOFT
- SkyMap, ver. 10
- Stelarium, ver. 0.12.4
- Coelix Apex, ver. 2.102
- Cartes du Ciel, ver. 3.8