Clasificarea undelor electromagnetice

Realizat de Gheorghita Felicia

Undele electromagnetice
 Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de
"ecuaţiile lui Maxwell" şi apoi descoperite experimental
de Heinrich Hertz. Variaţia unui Camp electric produce
un camp magnetic variabil, căruia îi transferă în acelaşi
timp şi energia. La rândul ei, energia câmpului magnetic
variabil creat, generează un câmp electric care preia
această energie. În acest fel energia iniţială este
transformată alternativ şi permanent dintr-o formă
(electrică în magnetică şi invers) în cealaltă, iar procesul
se repetă ducând la propagarea acestui cuplu de
câmpuri. Trebuie totuşi subliniat că există în procesul
menţionat şi pierderi de energie (amortizări) ce însoţesc
fenomenul.
 In cartea "Electricitatea şi magnetismul", publicată în 1873, James
Clerk Maxwell a prevăzut – drept consecinţă a ecuaţiilor de câmp –
posibilitatea de a genera / detecta unde electromagnetice.
 Ulterior, în anul 1883, George Francis Fitzgerald a observat că
teoria Maxwell sugerează faptul că acest tip de unde poate fi obţinut
prin modificări (variaţii) ale curentului electric.
 In anul 1887 Heinrich Hertz a produs şi – ulterior – a detectat
primele unde radio (numite iniţial, din această cauză, unde
herţiene ; ulterior undele electromagnetice având lungimi de undă
"lungi" au fost rebotezate de către Marconi unde radiotelegrafice).
 Experimentele efectuate de Hertz s-au bazat pe două dispozitive, la
construcţia cărora a depus o muncă titanică.
 Primul dispozitiv este – ceea
ce numim astăzi – eclatorul lui
Hertz, a cărui structură poate fi
urmărită în figura alaturata.

 Bobina de inducţie Ruhmkorff

avea proprietatea de a induce
în secundar o tensiune înaltă
care – ajunsă la nivelul sferelor
mici – producea o descărcare
electrică şi (probabil) genera
oscilaţii electromagnetice de
înaltă frecvenţă (de ordinul 50
MHz).
 Existenţa acestor unde electromagnetice
trebuia evidenţiată experimental, drept pentru
care cel de-al doilea dispozitiv inventat de Hertz
a fost rezonatorul care-i poartă numele.
 Rezonatorul lui Hertz (pe post de receptor) a
fost amplasat în apropierea eclatorului.
Experimentele care au stabilit geometria optimă
a acestuia (adaptată frecvenţei undelor
generate) au durat nouă ani. Ceea ce s-a
obţinut – în primă fază – a fost observarea unor
mici scântei între cele două sfere ale
rezonatorului. Concluzia a fost că – între cele
două dispozitive – s-a transmis ceva.

 Rezultatele obţinute au fost prezentate sub titlul

"Despre fenomene de inducţie provocate cu
ajutorul unor procese electrice în izolanţi"
într-o sesiune de comunicări a Academiei din
Berlin (10 mai 1887).
Tipuri de unde electromagnetice
 În funcţie de frecventa sau lungimea de unda cu care radiatia se
repetă în timp, respectiv în spaţiu, undele electromagnetice se pot
manifesta în diverse forme.
 Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după criteriul
lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvenţele joase spre
cele înalte:
 radiaţiile (undele) radio
 microunde
 radiaţii hertziene,
 radiaţii infraroşii,
 radiaţii luminoase,
 radiaţii ultraviolete,
 radiaţii X (Röntgen),
 radiaţii "γ" (gamma).
Undele Radio
 Domeniul de frecventa a acestor unde este
cuprins intre zeci de hertzi pana la un gigahertz
(1GHz = 109Hz), adica au lungimea de unda
cuprinsa intre cativa km pana la 30cm. Se
utilizeaza in special in transmisiile radio si TV.
Dupa lungimea de unda se subimpart in unde
lungi (2Km-600m), unde medii (600-100 m),
unde scurte (100-10 m) si unde ultrascurte (10
m-1cm).Uniunea Internationala a
Telecomunicatiilor, forul care reglementează
telecomunicaţiile prin unde radio, stabileşte prin
convenţie limita superioară a frecvenţei undelor
radio la 3.000 GHz.
Microundele
 Sunt generate ca si undele radio de instalatii
electronice. Lungimea de unda este cuprinsa
intre 30cm si 1mm. In mod corespunzator
frecventa variaza intre 109—3·1011Hz. Se
folosesc in sistemele de telecomunicatii si in
cercetarea stiintifica la studiul propietatilor
atomilor, moleculelor si gazelor ionizate. Se
subimpart in unde decimetrice, centimetrice si
milimetrice. Se mai folosesc si in domeniu
casnic.
Radiatiile Hertziene
 Se datoreaza oscilatiei electronilor in circuitele oscilante LC sau in
circuitele electronice speciale.
 Sunt emise de oscilatiile electronilor din antenele emitatoare folosite
in sistemele de radiocomunicatii si microunde (televiziune, radar,
cuptoare).
 Aplicatie: Radarul folosit pentru determinarea vitezei autovehiculelor
se bazeaza pe faptul ca frecventa oscilatiilor receptionate de
observator este mai mare daca sursa se aproprie de el si mai mica
daca sursa se departeaza. Sursa care emite trenuri de unde
electromagnetice este plasata in masina politiei, stationata la
marginea soselei. Unda reflectata de autovehicul care se aproprie
este receptionata ca o unda emisa de o sursa mobila, cu frecventa
marita. Unda receptionata este compusa cu o unda cu frecventa
constanta pentru aparitia fenomenului de batai, si prin masurarea
schimbarii frecventei cu ajutorul batailor, se determina viteza
autovehiculuilui care trece prin dreptul radarului.
Radiatiile infrarosii
 Sunt unde electromagnetice emise de
corpurile calde, fiind si una din cele trei
categorii in care sunt impartite
radiatiile solare (radiatiile infrarosii,
lumina vizibila si radiatiile ultraviolete).
Ele se obtin prin oscilatiile moleculelor,
atomilor si ionilor, iar amplitudinile lor
depind de temperatura corpurilor si de
tranzitiile electronilor catre invelisurile
interioare ale atomilor, cu nivele
energetice inferioare. Sunt puternic
absorbite de apa sau de alte substante
si produc incalzirea acestora. Si corpul
uman absoarbe aceste raze si
percepandu-le ca si caldura. Radiatiile
sunt folosite in diferite procese de
incalzire si uscare, in construirea
detectoarelor cu lumina infrarosie,
pentru retinerea pozelor pe filme
sensibile la lumina infrarosie, la
fotocopiatori termici.
 Radiatiile infrarosii
cuprind domeniul de
lungimi de unda situata
intre 10-3 si 7,8·10-7m
(3·1011--4·1014Hz). In
general sunt produse de
corpurile incalzite. In
ultimul timp s-au realizat
instalatii electronice care
emit unde infrarosii cu
lungime de unda
submilimetric.
Radiatiile luminoase (vizibile)
 Pot fi percepute de ochiul
uman fiind emise de
stele, lampi cu filamente
incandescente a caror
temperatura poate atinge
2000 - 3000˚C, tuburi cu
descarcaturi de gaze,
arcuri electrice. Emisia
luminii se obtine in urma
tranzitiilor electronilor pe
nivele energetice
inferioare atomilor.
 Lungimile de undă corespunzătoare se plasează în
domeniul 400 - 780 nm. Cele mai multe surse nu radiază
lumină monocromatică (lumină de o singură culoare, având
o frecvenţă / lungime de undă unică). Ceea ce se numeşte
lumină albă este un amestec al tuturor culorilor din spectrul
vizibil.
 Sursele de lumină diferă în funcţie de maniera în care se
realizează transferul de energie de la sarcini electrice
(electroni) la unda emisă. Astfel, dacă energia provine
de la căldură, atunci sursa se numeşte incandescentă.
Dacă energia iniţială este de altă natură (chimică sau
electrică) sursa se numeşte luminescentă. Un caz
particular de sursă monocromatică şi directivă este
reprezentată de laser.
 Pentru fiecare mod de a produce lumina există şi un
mod particular de a o detecta (aşa cum căldura produce
lumină incandescentă, la rândul ei lumina incandescentă
- când este detectată - produce căldură măsurabilă).
Radiatiile ultraviolete
 Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in
domeniul 3,8·10-7m si 6·10-10 m. Este generata de
catre moleculele si atomii dintr-o descarcare electrica in
gaze. Soarele este o sursa puternica de radiatii
ultraviolete. Radiatiile continute in lumina solara se
absorb in mare parte in stratul superior al atmosferei
(stratul de ozon). Cu cat altitudinea creste, cu atat cresc
radiatiile ultraviolete. Acestea duc la schimbari la nivelul
pielii: pigmentare, ardere, cancer. Lumina ultravioleta
incurajeaza formarea vitaminei D si omoara bacteriile .
Este de asemenea utila in dermatologie, la iluminatul
fluorescent si la instalatii de numerotare in industrie.
Radiatiile se obtin in urma tranzitiilor electronilor de pe
nivele cu energii mari pe nivele cu energii mici.
 Radiatiile ultraviolete sunt emise atat de soare cat si de
corpuri incalzite puternic si vaporii de mercur din tuburi
de sticla speciala de cuart (care nu absoarbe acest tip de
radiatii).
Raditiile X
 Razele X sunt radiaţii
electromagnetice ionizante, cu
lungimi de undă mici, cuprinse
între 0,1 şi 100 Å (ångström ).
 În timpul unor experimente,
fizicianul german Wilhelm
Conrad Rontgen, bombardând
un corp metalic cu electroni
rapizi, a descoperit că acesta
emite radiaţii foarte
penetrante, radiaţii pe care le-
a denumit raze X. Radiaţiile X
au fost numite mai târziu
radiaţii Roentgen sau Röntgen.
Obtinerea razelor X – in laborator
 Razele X se pot obţine în tuburi electronice
vidate, în care electronii emişi de un catod
incandescent sunt acceleraţi de câmpul electric
dintre catod si anod (anticatod). Electronii cu
viteză mare ciocnesc anticatodul care emite
radiaţii X. Electronii rapizi care ciocnesc
anticatodul interacţionează cu atomii acestuia în
două moduri:
 Electronii, având viteză mare, trec prin învelişul
de electroni al atomilor anticatodului şi se
apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, îi
deviază de la direcţia lor iniţială. Când electronii
se îndepartează de nucleu, ei sunt frânaţi de
câmpul electric al nucleului; în acest proces se
emit radiaţii X.
 La trecerea prin învelişul de electroni al atomilor
anticatodului, electronii rapizi pot ciocni
electronii atomilor acestuia. În urma ciocnirii, un
electron de pe un strat interior (de exemplu de
pe stratul K) poate fi dislocat. Locul rămas
vacant este ocupat de un electron aflat pe
straturile următoare (de exemplu de pe straturile
L, M sau N). Rearanjarea electronilor atomilor
anticatodului este însoţită de emisia radiaţiilor
X.
 Au frecvente mari si sunt
folosite pentru realizarea
radiografiilor medicale,
deoarece sunt absorbite diferit
de muschi si oase si
impresioneaza placile
fotografice. Radiatiile sunt
folosite si in scopuri
terapeutice, deoarece ajuta la
combaterea dezvoltarii
tesuturilor celulare bolnave.
Produc fluorescenta unor
substante. Radiatiile Roentgen
sunt utile si in descoperirea
falsurilor in arta.
Proprietatile radiatiilor X
 In vid ele se propagă cu viteza luminii;
 Impresionează plăcile fotografice;
 Nu sunt deviate de câmpuri electrice şi magnetice;
 Produc fluorescenţa unor substanţe (emisie de lumină);
 Sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu
impresionează ochiul omului;
 Pătrund cu uşurinţă prin unele substanţe opace pentru
lumină, de exemplu prin corpul omenesc, lamele
metalice cu densitate mică, hârtie, lemn, sticlă ş.a., dar
sunt absorbite de metale cu densitatea mare (de
exemplu: plumb). Puterea lor de pătrundere depinde de
masa atomică şi grosimea substanţei prin care trec.
Razele gamma
 Radiaţia sau razele gamma sunt unde
electromagnetice de frecvenţe foarte înalte produse de
interacţiuni între particule subatomice, cum ar fi la
dezintegrările radioactive sau la ciocnirea
şi anihilarea unei perechi electron - pozitron.
 Sunt emise in procesele de dezintegrare nucleara si in
reactiile nucleare din soare, stele (acestea sunt
absorbite de atmosfera) si in reactoarele nucleare
terestre. Sunt cele mai penetrante, avand frecvente si
energiile cele mai mari. Sunt folosite in defectoscopie,
pentru sterilizare si in medicina (tratarea cancerului).