Liceul Teoretic ”Neagoe Basarab”

mun. Oltenița

Unde electromagnetice
Lumina vizibilă
Efectul Doppler
Unde luminoase, lungimea de undă a luminii
vizibile

Profesor, Elevi,
Ghergu Cezar Gheorghe Daniel
Pavelescu Bogdan

clasa a XI-a E

mai 2014
 Unde electromagnetice

Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică sunt fenomene

fizice în general naturale, care constau dintr-un câmp electric și unul
magnetic în același spațiu, și care se generează unul pe altul pe măsură ce se
propagă.

Clasificare:
În funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în
timp, respectiv în spațiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse
forme.

Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii

de undă în câteva domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte:
• radiațiile (undele) radio
• microunde
• radiații infraroșii,
• radiații luminoase,
• radiații ultraviolete,
• radiații X (Röntgen),
• radiații "γ" (gamma).
 Undele radio - se folosesc și pentru transmiterea semnalelor de
televiziune, pentru comunicații prin satelit și telefonie mobilă.

Microundele sunt folosite atât în comunicații cât și în cuptorul cu

microunde, care se bazează pe absorbția relativ puternică a
radiațiilor de această frecvență în apă și materiile vegetale și
animale.

Undele milimetrice se folosesc de exemplu în astronomie.

Undele terahertziene au început abia de curând să fie cercetate

și folosite în aplicații practice.

Radiația (lumina) infraroșie este foarte utilă în analize fizico-

chimice prin spectroscopie. De asemenea ea se mai utilizează pentru
transmiterea de date fără fir dar la distanțe mici, așa cum este cazul
la aproape toate telecomenzile pentru televizoare și alte aparate
casnice. Lumina vizibilă este cel mai la îndemână exemplu de unde
electromagnetice.

Radiația (lumina) ultravioletă este responsabilă pentru

bronzarea pielii.

Razele X (sau Röntgen) sunt folosite de multă vreme în

medicină pentru vizualizarea organelor interne. În fine, razele
gamma se produc adesea în reacții nucleare.
 Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de "ecuațiile
lui Maxwell" și apoi descoperite experimental de Heinrich Hertz.
Variația unui câmp electric produce un câmp magnetic variabil,
căruia îi transferă în același timp și energia. La rândul ei, energia
câmpului magnetic variabil creat, generează un câmp electric care
preia această energie. În acest fel energia inițială este transformată
alternativ și permanent dintr-o formă (electrică în magnetică și
invers) în cealaltă, iar procesul se repetă ducând la propagarea
acestui cuplu de câmpuri. Trebuie totuși subliniat că există în
procesul menționat și pierderi de energie (amortizări) ce însoțesc
fenomenul.
 Proprietățile undelor electromagnetice:

Radiația electromagnetică, indiferent de frecvență,

poate suferi diferite fenomene:interferență, reflexie,
refracție, absorbție, difracție

Radiația electromagnetică are o natură duală: pe de-o

parte, ea se comportă în anumite procese ca un flux de
particule (fotoni), de exemplu la emisie, absorbție, și în
general în fenomene cu o extensie temporală și spațială
mică. Pe de altă parte, în propagare și alte fenomene
extinse pe durate și distanțe mari radiația
electromagnetică are proprietăți de undă.
 Lumina vizibila

Lumina este stimulul care acționînd asupra retinei din ochi produce la
omul sănătos senzația vizuală. Din punct de vedere fizic, lumina este o
radiație electromagnetică; pentru a fi percepută de om ea trebuie să aibă
anumite caracteristici: frecvența trebuie să fie cuprinsă între limitele
sensibilității vizuale ale receptorilor fotosensibili din retină, iar intensitatea
trebuie să depășească pragul de sensibilitate al acestora. În sens larg se poate
folosi termenul de "lumină" și pentru radiații electromagnetice invizibile
pentru om, ca de exemplu lumina infraroșie sau cea ultravioletă. Lumina
împreună cu temperatura face parte din factorii ecologici.

Atît lumina provenind direct de la o sursă de lumină, cît și cea transmisă,

reflectată, împrăștiată sau difractată de diferite corpuri, are pentru ochiul
uman o serie de caracteristici, printre care:
• intensitate luminoasă, determinată de puterea transportată de radiație și de
sensibilitatea retinei;
• culoare, determinată de spectrul de frecvențe ale radiației incidente pe
retină;
• polarizare, determinată de planurile sau planul de oscilație al undelor
electromagnetice;
• coerență, determinată de faza oscilațiilor.
Ochiul uman este sensibil la lumina pentru un spectru de lungimi de unda intre
711 nm (rosu) si 389 nm (violet).
 Efectul Doppler

Efectul Doppler constă în variația frecvenței unei unde emise de o sursă de

oscilații, dacă aceasta se află în mișcare față de receptor. Efectul Doppler poate fi
constatat atât în cazul undelor electromagnetice (inclusiv lumina), cât și în cazul
undelor elastice (inclusiv sunetul). Frecvența măsurată crește atunci când sursa se
apropie de receptor și scade când sursa se depărtează de receptor.

Imagine a fronturilor de undă emise de o sursă în mişcare (de la dreapta la stânga) faţă de
mediul în care se propagă undele — un observator aflat în faţa sursei va percepe unde cu
frecvenţa mai ridicată decât unul aflat în spatele sursei

Exemplu:

Să considerăm o mașină ce trece pe lânga noi în viteză. Vom observa că sunetul produs de motor nu
este „uniform”, ca urmare a fenomenului de variație a lungimii de undăa undelor sonore, datorat sursei
aflate în mișcare. Când autovehiculul se apropie de observator, sunetul este mai acut (frecvențe înalte),
iar după ce trece de el, devine mai grav (frecvențe joase).
 Aplicații ale efectului Doppler

Radarul de măsurat viteza unui obiect în mișcare

Radarul de măsurat viteza unui obiect se bazează pe acest efect. Aparatele radar măsoară
lungimea de undă a undelor radio reflectate de o mașină în mișcare, prin aceasta putându-se
stabili viteza mobilului.

Ultrasonografia

Efectul Doppler poate fi utilizat în ultrasonografie, permițând măsurarea vitezei de

deplasare a sângelui în vase. Unda emisă are o frecvență bine determinată. În urma interacțiunii
cu corpurile în mișcare (în cazul sângelui celulele și microparticulele plasmatice) această undă
își va schimba frecvența conform ecuației doppler care ia în considerare și mediul de propagare
al undei. Dacă corpul căruia dorim să-i măsuram viteza se deplasează în același sens cu unda
emisă, unda reflectată va avea o frecvență mai mică, dependentă de viteza de măsurat. Dacă
corpul se mișcă în sens opus, unda reflectată va avea o frecvență crescută.
 
 Deplasarea spre roșu:

În astronomie, efectul Doppler ne dă certitudinea că universul nu este static,

deoarece, conform acestui principiu, stelele ce se depărtează de noi vor avea
lumina deplasată spre "partea roșie" a spectrului, în vreme ce acelea care se
apropie vor avea lumina deplasată spre "partea albastră" a spectrului. Ceea ce
ne dă certitudinea că Universul este în expansiune este faptul că majoritatea
observațiilor ne arată că lumina ce ajunge la noi este deplasată spre roșu.

Spectrul radiaţiei emise de un grup de galaxii îndepărtate (BAS11) (în dreapta),

comparat cu spectrul Soarelui,
 Lungimea de unda a luminii vizibile

Lumina monocromatică este o radiație electromagnetică perfect

sinusoidală. Lumina monocromatică (ideală) se caracterizează prin puterea P
transportată și prin frecvența f a oscilației. Alternativ, în loc de frecvență, se
utilizează lungime de undă , unde c este viteza luminii în vid.

Lumina monocromatică este vizibilă pentru ochiul uman numai dacă

lungimea de undă se încadrează între aproximativ 380-400 nm și 700-760 nm
(sau, echivalent, frecvența ei este între aproximativ 750 THz și 430 THz).
 Bibliografie

 Sandu Mihail,Astronomie,Editura Didactică și

Pedagogică S.A.,Călimănești,2005

• ***: http://ro.wikipedia.org/wiki/Culoare
• ***: http://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_Doppler
• ***: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lumina
• ***:http://ro.wikipedia.org/wiki/
Radiatie_electromagnetica
• ***: http://www.rocastnord.ro/sola-f13