INFORMATII DESPRE LUMINĂ

Lumina este stimulul care acționând asupra retinei din ochi,

produce senzația vizuală. Din punct de vedere fizic, lumina este
o radiație electromagnetică; pentru a fi percepută de om ea
trebuie să aibă anumite caracteristici: frecvența trebuie să fie
cuprinsă între limitele sensibilității vizuale ale receptorilor
fotosensibili din retină, adică în domeniul de lungimi de unde de
circa 300–660 nm, iar intensitatea trebuie să depășească
pragul de sensibilitate al acestora. În sens larg se poate folosi
termenul de "lumină" și pentru radiații electromagnetice
invizibile pentru om, ca de exemplu lumina infraroșie sau
cea ultravioletă. Lumina împreună cu temperatura fac parte
din factorii ecologici.
Atât lumina provenind direct de la o sursă de lumină, cât și cea
transmisă, reflectată, împrăștiată sau difractată de diferite
corpuri, are pentru ochiul uman o serie de caracteristici, printre
care:

 intensitate luminoasă, determinată de puterea transportată

de radiație și de sensibilitatea retinei;
 culoare, determinată de spectrul de frecvențe ale radiației
incidente pe retină;
 polarizare, determinată de planurile sau planul de oscilație al
undelor electromagnetice;
 coerență, determinată de faza oscilațiilor.

CARACTERISTICI FIZICE ALE LUMINII

Undele electromagnetice, deci și lumina vizibilă, se compun
dintr-un câmp electric și unul magnetic, orientate perpendicular
unul pe celălalt, amândouă variabile în timp și spațiu, și care se
generează reciproc. Variația acestor câmpuri este în
general periodică atât în timp cât și în spațiu; perioada de
repetare temporală a oscilațiilor este inversul matematic
al frecvenței câmpului electromagnetic respectiv;
perioada spațială este numită lungime de undă. Aceste două
caracteristici sunt legate între ele prin intermediul vitezei de
propagare a undei (v. viteza luminii). Frecvența undelor
electromagnetice nu depinde de mediul în care se propagă
acestea. În schimb, lungimea de undă depinde de viteza de
propagare a undei într-un mediu dat, astfel încât aceeași undă
trecând dintr-un mediu în altul va suferi variații ale lungimii de
undă, conform relației:
Unde  este viteza de propagare a undei în mediul
respectiv. Când se descrie o radiație electromagnetică prin
lungimea sa de undă trebuie deci precizat și mediul în care
se propagă unda; în lipsa acestei precizări se va
subînțelege că este vorba de lungimea de undă în vid.
Aceasta este aproximativ egală cu lungimea de undă
în aer, cu o eroare acceptabilă în multe situații practice.
Undele electromagnetice reale se pot descompune în unde
elementare cu următoarele caracteristici:

 frecvență: această frecvență unică determină în cazul

luminii vizibile culoarea percepută de ochi. Culorile
undelor elementare sînt pure, și niciodată nu se întîlnesc
în natură. Lumina produsă de laseri, cea obținută prin
separarea luminii albe în culorile componente, cea
obținută cu ajutorul unor filtre, sunt exemple de lumină
care doar se apropie de undele monocromatice ideale.
Dispozitivele de reproducere a culorilor (ecranul
de televizor color, tipăriturile color, etc.) nu pot reda fidel
culori de o asemenea puritate.

 amplitudine: aceasta este o măsură a variației cîmpurilor

electric și magnetic care alcătuiesc unda. Este de
asemenea legată de strălucirea aparentă a unei surse de
lumină. Trebuie precizat totuși că ochiul nu este la fel de
 sensibil la toate culorile ci este chiar insensibil la razele
electromagnetice din afara spectrului vizibil. Culori care
par să aibă aceeași intensitate vizuală pot avea intensități
fizice foarte diferite.

 polarizare: vectorul cîmpului electric și cel al cîmpului

magnetic sînt perpendiculare atît unul pe celălalt cît și pe
direcția de propagare a undei electromagnetice.Chiar și cu
această limitare mai este permis un grad de libertate, de
rotație a celor doi vectori în jurul direcției de propagare.
Dacă față de un anumit sistem de axe de coordonate
vectorul cîmpului electric este de exemplu vertical,
spunem că lumina respectivă este polarizată vertical. În
mod obișnuit ochiul nu este sensibil la polarizarea luminii,
dar există experimente optice simple prin care aceasta se
poate pune în evidență.