Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Gimnaziul”Mihai Viteazul”

REFERAT
PARTICULARITĂȚILE RAZELOR DE LUMINĂ

Elev: Gorbenco Dumitrița Profesor: Tofan Vasile

Chircăiești-2020
Lumina este impulsul care acționează asupra retinei din ochi, produce emoția
vizuală. Din punct de vedere fizic lumina este o rază electromagnetică ce are
unele particularități: frecvența este necesară sa fie cuprinsă între limitele
simțirii vizuale ale receptorilor fotosensibili din retină, adică lungimi de unde
de circa 300-600 nm, iar intensitatea nu trebuie să depășească pragul de
suscipibilitate ale acestora.

Ca o noțiune mai amplă termenul de ”lumină” se poate folosi și pentru

radioundele electromagnetice invizibile pentru om, spre exemplu cum ar fi
lumina infraroșie sau cea ultravioletă. Impreuna cu temperatura lumina face
parte din factorii ecologici.

Rezultând direct de la o sursa , cât și cea transmisă, reflectată, împrăștiată sai

difractată de diferite corpuri, are pentru ochiul uman o multime de concepte,
printre care:
1.intensitate luminoasă, determinată de puterea transportată de radiație și de
sensibilitatea retinei;
2.culoare, determinată de spectrul de frecvențe ale radiației incidente pe
retină;
3.polarizare, determinată de planurile sau planul de oscilație al undelor
electromagnetice;
4.coerență, determinată de faza oscilațiilor.

Ca încheiere despre lumină putem spune că este inevitabilă ochiului. Pentru

ochi însă ea are și avantaje care le-am enumerat, dar și dezavantaje care sunt
neinevitabile ochiului spre exemplu spectru luminii este prea puternic pentru
ochi.
Undele electromagentice, deci și lumina vizibilă, se compun dintr-un câmp
electric și unul magnetic, orientate axial unul pe celălalt, amândoua variabile
în timp și spațiu , generându-se reciproc. Variația acestor câmpuri este în
general intervală atât în timp și spațiu; perioada de repetare temporală a
osciațiilor este inversul matematic al frecvenței câmpului electromagnetic
respectiv; perioada spațială este numită lungime de undă. Aceste două
specifice sunt legate prin intermediul vitezei de propagare a undelor.

Frecvența nu depinde de mediul în care se propaga acestea. Dar lungimea de

undă depinde de viteza de propagare a undei într-un mediu dat, astfel trecând
dintr-un mediu în altul va suferi variații ale lungimii.

Undele electromagnetice se descompun în unde elementare cu urmatoarele

distinctive:
Frecvență- această frecvență unică determină în cazul luminii vizibile
culoarea percepută de ochi. Culorile sunt pure și nicodată întâlnite în
natura. Lumina produsă de laseri obtinută prin separarea luminii albe în
culorile componente, dobândite cu ajutorul unor filtre este exemplu de lumină
apropiat de undele monocromatice ideale.
Amplitudinea- este o măsură a variației cîmpurilor electric și magnetic care
alcătuiesc unda. Trebuie precizat totuși că ochiul nu este la fel de sensibil la
toate culorile ci este chiar insensibil la razele electromagnetice din afara
spectrului vizibil. Culori care par să aibă aceeași intensitate vizuală pot avea
intensități fizice foarte diferite.
Polarizarea vectorul cîmpului electric și cel al cîmpului magnetic sînt
perpendiculare atît unul pe celălalt cît și pe direcția de propagare a undei
electromagnetice.Chiar și cu această limitare mai este permis un grad de
libertate, de rotație a celor doi vectori în jurul direcției de propagare. Dacă
față de un anumit sistem de axe de coordonate vectorul cîmpului electric este
de exemplu vertical, spunem că lumina respectivă este polarizată vertical. În
mod obișnuit ochiul nu este sensibil la polarizarea luminii, dar există
experimente optice simple prin care aceasta se poate pune în evidență.

În concluzie lumina este o rază electromagnetică favorabilă pentru ochi ce

dispune de trasaturile potrivite atât pentru ochi cât si pentru mediul în care se
află. Existând în mai multe tipuri ea este folosită zi de zi pentru a deosebi
obiectele între ele dar și pentru a le vedea.