Grosu Beatrice Elena

XI RE

Unde electromagnetice

Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică sunt fenomene fizice în general naturale care
constau într-un camp electric și unul magnetic în același spațiu și care se generează reciproc pe măsură
ce se propagă.

Suntem înconjuraţi peste tot de unde electromagnetice (radiaţii) de diferite frecvenţe sau lungimi de
undă. Undele electromagnetice se formează atunci când un câmp electric intră în contact cu un câmp
magnetic. În fizică, radiația electromagnetică se referă la undele câmpului electromagnetic, care se
propagă prin spațiu-timp, purtând energia radiantă electromagnetică. Radiația electromagnetică este o
combinație de câmpuri electrice și magnetice oscilante care se propagă prin spațiu și care transportă
energie dintr-un loc în altul.

Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de ecuațiile lui Maxwell și apoi descoperite
experimental de Heinrich Hertz în anul 1887. Hertz a reuşit să determine viteza de propagare a undelor
electromagnetice şi a pus în evidenţă printr-o serie de experimente proprietăţile acestora. Heinrich Hertz
a folosit unelte simple, inclusiv o bobină de inducţie şi un tip vechi de condensator pentru a crea undele
electromagnetice. Hertz a demonstrat faptul că undele electromagnetice sunt similare undelor luminoase,
acestea din urmă fiind de fapt o categorie de unde electromagnetice.
Grosu Beatrice Elena
XI RE

Undele electromagnetice se deplasează cu o viteză constantă de 3,00 x 108 ms-1 în vid. Ele nu sunt
deviate nici de câmpul electric, nici de câmpul magnetic. Cu toate acestea, ele sunt capabile să prezinte
interferențe sau difracții. O undă electromagnetică poate călători prin orice – fie el aer, material solid sau
vid. Nu are nevoie de un mediu pentru a se propaga sau călători dintr-un loc în altul. Undele mecanice
(cum ar fi undele sonore sau undele apei), pe de altă parte, au nevoie de un mediu pentru a călători.

Tipuri de unde electromagnetice

În funcție de frecvență sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv în spațiu,
undele electromagnetice pot fi de mai multe feluri:

Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în câteva domenii,
de la frecvențele joase spre cele înalte:

 radiațiile (undele) radio

 microunde

Undele cu frecventa foarte inalta (≈10¹¹Hz). Se folosește pentru transmiterea de televiziune,

comunicații prin satelit si telefonie mobilă.

 radiații infraroșii

Sunt emise de corpurile incalzite.Sunt utile in domeniile termoviziunii sau al detectoarelor

defum(incendiu),deoarece corpurile calde au proprietatea dea genera raze infrarosii.

 radiații luminoase
 radiații ultraviolete

Sunt generate de descarcari electrice si lumina solara.Se folosesc in medicină (dermatologie) ,tehnica
(iluminatul fluoriscent) si stiința.

 radiații X (Rontgen)
 radiații Y (gamma)
Grosu Beatrice Elena
XI RE

Undele radio - se folosesc și pentru transmiterea semnalelor de televiziune, pentru comunicații prin
satelit și telefonie mobilă. Microundele sunt folosite atât în comunicații cât și în cuptorul cu microunde e
care se bazează pe absorbția relativ puternică a radiațiilor de această frecvență în apă și materiile
vegetale și animale. Undele milimetrice se folosesc de exemplu în astronomie.

Undele electromagnetice care compun radiația electromagnetică pot fi imaginate ca unde oscilante
transversal cu auto-propagare ale câmpurilor electrice și magnetice. Această diagramă arată o undă a
radiației electromagnetice plană polarizată linear care se propagă de la stânga la dreapta. Câmpul electric
este într-un plan vertical și câmpul magnetic într-un plan orizontal. Câmpurile electrice și magnetice din
undele radiației electromagnetice sunt întotdeauna în fază și la 90 de grade unul față de celălalt.