Teoria corpusculară-ondulatorie Existenta undelor electromagnetice Undele electromagnetice Tipuri de unde electromagnitice Aplicatii Concepția despre lumină în antichitate În Antichitate în secolul VI î.Hr., Pitagora şi discipolii săi considerau că din ochii omului porneşte o emanaţie invizibilă care „pipăie" obiectul cercetat, astfel acesta fiind văzut.
Democrit (sec. IV î.Hr.) însă considera că senzaţia vizuală este
determinată de acţiunea atomilor emişi de corpurile luminoase care nimeresc pe retina ochiului. Teoria corpusculară- ondulatorie
Abia spre sfîrşitul sec. al XVII-lea s-au conturat două concepţii
referitoare la natura luminii, determinate, în mare măsură, de realizările în studiul legilor mecanicii: corpusculară, elaborată de către Newton, şi ondulatorie, formulată de către Huygens. Teoria corpusculară- ondulatorie Teoria
corpusculară ondulatorie
Lumimina reprezintă un flux de Lumina reprezintă un proces
particule (corpusculi de lumină), ondulatoriu, ce se desfăşoară emise sau reflectate de corpuri care într-un mediu ipotetic elastic, se numit eter, care umple tot propagă de-a lungul unor linii spaţiul şi pătrunde în interiorul drepte cu o viteză tuturor corpurilor. enormă conform legilor mecanicii clasice. Existenta undelor electromagnetice La începutul secolului al XIX-lea cercetările efectuate de Th. Young (1773-1829) şi A. Fresnel (1788-1827) au exclus definitiv concepţia corpusculară, punînd bazele opticii ondulatorii. În a doua jumătate a secolului al XlX-lea, ilustrul fizician englez James Clerk Maxwell a demonstrat teoretic existenţa undelor electromagnetice şi a for- mulat o concluzie foarte importantă: lumina are natură electromagnetică, adică se propagă în spaţiu sub forma de unde electro- magnetice. Unda electromagnetică este fenomenul de propagare din aproape în aproape a câmpului electromagnetic. Viteza de propagare a undei electromagnetice a fost dedusă de Maxwell:
pentru vid (aer) viteza de propagare a undelor electromagnetice este:
şi are valoarea c = 3 · 108 m/s
Principiul teoriei electromagnetice stabilit de fizicianul James Clark Maxwell in anul 1864
Rezultatul poate fi generalizat in sensul ca oriunde, in spatiu, exista un
camp magnetic variabil in timp, ia nastere un camp electric. De asemeanea o inductie electrica variabila da nastere unui camp magnetic. Definitie…
Undele electromagnetice sunt fenomene fizice
in general naturale, care constau dintr-un camp electric si unul magnetic in acelasi spatiu, si care se genereaza unul pe altul pe masura ce se probaga. Undele electromagnetice se probaga in aer cu vitezea luminii (30 000 000 km/s), aproximativ egala cu viteza lor de probagare in vid. Canform acestei teorii, emise de J. Maxwell in 1865, lumina si radiatiile asemanatoare (radiatiile infrarosii, ultraviolete, etc.) sunt tot de natura electromagnetica, diferind intre ele prin lungimile de unda. Informatia se receptioneaza la distanta prin radio, televiziune, telefonie mobila. Tipuri de unde electromagnetice Undele hertizene (unde lungi, medii, scurte, ultrascurte, microunde) sunt emise de oscilatiile electronilor din antenele emitoare folosite in sisteme de radiocomunicatii si microunde (televiziune, radar, cuptoare). Undele infrarosii Sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde, fiind si una din cele trei categorii in care sunt inpartite radiatiile solare (radiatiile infrarosii, lumina vizibila si radiatiile ultrasviolete). Ele se obtin prin oscilatiile moleculelor, atomilor si ionilor, iar amplitudinile lor depind de temperatura corpurilor si de tranzitiile electronilor catre inversurile interioare ale atomilor, cu nivele energetice inferioare Aplicatii