CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE ”RAISA PACALО”

CATEDRA DISCIPLINI CHIRURGICALE

SUPORT TEORETIC

Intoxicaţii exogene acute

Chiținău
 Planul:
1. Noţiuni de intoxicaţii acute exogene. Manifestările clinice generale. Tipuri de intoxicaţii
exogene. Sursele.
2. Antidoţii. Principiile terapiei cu antidoţi. Indicaţii şi complicaţii.
3. Intoxicaţii cu monoxid de carbon. Cauza. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă.
4. Intoxicaţii cu alcool. Coma alcoolică. Manifestările clinice. Principiile asistenţei de
urgenţă.
5. Intoxicaţii cu ciuperci necomestibile:
- tip atropinic
- tip muscarinic
 Manifestările clinice
 Principiile asistenţei de urgenţă

Intoxicaţia exogenă acută- este un proces patologic sever,care se declanşează în rezultatul

acţiunii asupra organismului a preparatelor toxice pătrunse din exterior în doze capabile de a
deteora funcţiile vitale ale organismului.
Manifestările clinice generale:
1. Dereglări neurologice:
· depresiune psihică,
· somnolenţa,
· comă,
· cefalee,
· paralizii;
2.Dereglări respiratorii:
· dispnee,
· bradipnee,
· polipnee;
3.Dereglări cardio-vasculare:
· palpitaţii,
· tahicardie,
· bradicardie;
4. Pielea:
· cianoză;
· hiperemie;
· tegument uscat;
· tegument umed;
5.Dereglări gastrointenstinale:
· voma;
· diaree;
6. Dereglări vizuale:
· vedere neclară;
· vedere dublă;
· pupile dilatate;
· contractate;
· perderea vederii;
6. Dereglări auditive:
. acufene
8. Dereglări în cavitatea bucală:
· uscăciune în gură;
· salivaţie abundentă;
· ulceraţie;
· halenă;
9. Semne generale:
· febră;
· hipotermie.

Tipurile de intoxicaţii exogene acute:

o Intoxicaţii accidentale
o Intoxicaţii voluntare
o Intoxicaţii iatrogene prin depăşirea dozei
Sursele:
 În cazul intoxicaţiei cu alcool sursa este păstrarea băuturilor alcoolice accesibilă copiilor
 În intoxicaţia cu CO sursa este sistemele uzate de încălzire
 În cazul intoxicaţiei cu ciuperci sursa este folosirea în alimentaţie a ciupercilor
necomestibile, cauza fiind ignoraţia.
Intoxicaţiile pot fi :
1. Chimice
2. Biologice–muşcături de insecte, şerpi
3. Toxico-alimentare
– la pătrunderea a diferitor substanţe chimice de pe alimente;
– infecţia alimentară cu bacterii.

III. În funcţie de gravitatea manifestărilor clinice deosebim:

- Intoxicaţii de gravitate uşoară
- De gravitate medie
- Grave
- Foarte grave
- Letale

PARTICULARITĂŢILE TERAPIEI ANTIDOT

Antidot- este substanţa,care neutralizează acţiunea altei substanţe.
-Terapia antidot - păstrează eficacitatea sa numai în faza toxigenă precoce, durata căreia
depinde de particularităţile toxicogenice a toxicului dat. Cea mai lungă durată o are în cazul
intoxicaţiei cu compuşi ai metalelor grele 8-12 zile, cea mai scurtă durată o are în cazul
preparatelor cu toxicitate înaltă şi metabolizare rapidă.
-Terapia antidot se caracterizează printr-o specificitate înaltă şi poate fi aplicată numai
după concretizarea veridică clinico-laboratorică a genului intoxicaţiei acute. În caz contrar se
poate manifesta acţiunea toxică asupra organismului a antidotului.
-Eficacitatea terapie antidot considerabil scade în perioada terminală a intoxicaţiei
acute,cu dereglări severe ale SNC şi a schimbului de gaza,care în paralel necesită aplicarea
măsurilor de resuscitare.
-Terapia antidot are un rol esenţial în profilaxia stărilor ireversibile în cazul
intoxicaţiilor,dar nu posedă efect curativ,cînd ele deja sunt declanşate

INTOXICAŢIA ACUTĂ CU CO
CO- este un gaz incolor,inodor. Acest gaz toxic,provine din arderea unor gaze precum şi
gazul natural,motorină,petrol sau a lemnelor din sistemul de încălzire casnic şi din motoarele
maşinilor.
Intoxicarea are loc, cînd se inhalează o cantitate mare, încît acesta începe să înlocuiască
O2 transportat de sânge.Aceasta se întîmplă,deoarece moleculele de CO se leagă de eritrocite de
250 ori mai puternic decît cele de O2formînd astfel compusul methemoglobina,în timp ce O2
este înlocuit de CO,ţesuturile şi organele din organism numai pot funcţiona,ca rezultat apare
anoxia cu acţiunea directă asupra enzimelor respiraţiei celulare.
Cauza-surse uzuale de încălzire, sobe pe gaz,lemne,cărbune:
 - gaze de maşină
- generatoare
- gaze emise de aparatura casnică
- fumul de la o maşină în flăcări
Tabloul clinic:
Simptomele intoxicaţiei cu monoxid de carbon variază de la simptome usoare,
pseudogripale (cum ar fi cefaleeasau  gastralgia urmate de febră), pînă la tulburari severe
ale inimii si creierului. Expunerea prelungită la cantităţi reduse de monoxid de carbon, pe
parcursul mai multor zile poate determina moartea. De aceia intoxicaţia cu monoxid de carbon
poate avea urmări uşoare pană la cele grave, asupra diverselor persoane cu acelaşi grad
deexpunere.
O persoană cu simptome uşoare, de obicei nici nu suspectează intoxicarea cu monoxid de
carbon. Simptomele primare pot imita simptomele gripei sau ale unor alte boli cu simptome
similare, ceea ce îngreunează diagnosticul pus de un medic.Este de asemenea posibil ca o
persoană cu simptome mult mai grave, să nu fie conştientă de seriozitatea sau gravitatea
condiţiei in care se află, deoarece expunerea la monoxid de carbon poate
induce oboseală sau confuzie.
Daca o persoană are simptome de intoxicaţie cu monoxid de carbon sau dacă se
suspectează intoxicarea cu acest gaz, primul gest care trebuie făcut este scoaterea persoanei in
afara zonei poluate şi apoi trebuie chemată salvarea. 
Simptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon nu sunt specifice şi de aceea pot fi asemanatoare
cu simptomele prezente in alte boli.
Aceste simptome includ: 
 cefaleefrontotemporală;
 greată,
 stare de vomă (adesea intalnite la copii); 
 vertij;
 oboseală; 
 confuzie;
  somnolenţă;
 ritm cardiac si puls rapid;
 vedere slăbita; 
 dureri toracale; 
 convulsii ; 
 pierderea conştienţei. 
In unele situaţii pot apărea indicii arătînd expunerea la monoxidul de carbon. De exemplu,
dacă o familie sau un grup de oameni, trăiesc sau lucrează in aceeaşi clădire şi acuză dureri de
cap sau alte simptome ale gripei, aceste simptome ar putea fi induse de concentraţii mari de
monoxid de carbon. De asemenea, animalele de companie ce traiesc in casă se pot imbolnăvi,
acesta fiind un alt indiciu pentru diagnosticarea precoce a intoxicării cu monoxid de carbon.
Pe perioada de iarnă, durerile de cap inexplicabile pot fi cauzate de sistemele de incălzire
care nu funţionează corect si care duc la acumularea de monoxid decarbon. 
Simptomele ce debuteaza mai tarziu, ale intoxicatiei cu monoxid de carbon, pot apărea după zile
sau săptămîni de la intoxicaţie.
Simptomele tardive:
 pierderea memoriei;
 modificarea personalităţii;
 dezorientare;
 pierderea auzului şi dereglări în comportament.
AMU la etapa de prespital:
 1. Scoaterea victimei din mediul cu fum, avînd in vedere si propria sigurantă.
2. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de
resuscitare cardio-respiratoare dacă este necesar
3. Solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital
daca este disponibil, administrarea de oxigen.

INTOXICAŢIA CU ALCOOL - alcoolul este un drog,care deprimă SNC,şi duce la dereglări

reversibile, care depind de doza îngerată, toleranţă,cantitatea de alcool absorbită.
Beţia simplă este caracterizată de 3 faze cu particularităţi diferite;
Faza de exitaţie –se instalează la o intoxicaţie uşoară,în această fază persoana este
relaxată,vorbăreaţă,euforică sau dezichilibrată.
Faza de încordare motorie- duce la dereglări maladaptive cum ar fi:
- Agresivitate;
- Iritabilitate;
- labilitatea dispoziţiei;
- vorbire neclară;
- incoordonare motorize;
- nistagmus;
- derglări ale memoriei;
- stupor;
- faţă congestionată;
- poate să ducă la un comportament retras,
- lentoare psihomotorie-obnubilare-comă-deces
Coma alcoolică - se instaleaza la o alcoolemie de 3-4 g la mie, cu congestia fetei si a
conjunctivelor oculare, cu puls rapid si plin, respiratie stertoroasa, tahicardie, halena etanolica
(mirosul gurii).
Ulterior, apar fenomene de colaps: paloare, transpiratii, hipotensiune arteriala, racirea cu
cianozarea extremitatilor (iau o culoare albastruie), apoi coma profunda, cu disparitia reflexelor,
cu convulsii.
Daca alcoolemia este mai mare de 4-5 grame la mie survine moartea.
În tentativele de suicid, alcoolul se asociaza frecvent cu barbituricele sau cu alte sedative.
Aceasta etiologie este suspectata la un pacient comatos, la care se deceleaza o halena etanolica,
la care tulburarile respiratorii si circulatorii sunt foarte severe.
Coma se instaleaza la o alcoolemie de 3-4g la mie, cu congestia feţei si a conjunctivelor
oculare, cu puls rapid, respiraţie şuierătoare, tahicardie, halenă etanolică.
Ulterior, apar fenomene de colaps:
· paloare;
· transpiratii;
· hipotensiune arterială;
· racirea cu cianoza extremităţilor;
· apoi se dezvoltă coma profundă; cu disparitia reflexelor şi apariţia convulsiilor.
Dacă alcoolemia este mai mare de 4-5 grame la mie survine moartea.
În tentativele de suicid, alcoolul se asociază frecvent cu barbituricele sau cu alte sedative.
Această etiologie este suspectată la un pacient comatos, la care se decelează o halenă etanolică,
dar la care tulburarile respiratorii si circulatorii sunt foarte severe.
Au la etapa prespitalicească:
Spălăturile gastrice sunt indicate doar initial (pentru că etanolul pătrunde rapid in circulaţia
sanguină – dupa 2-3 ore de la ingestie) si doar in stadiile superficiale de comă (in comele
profunde există riscul de aspiraţie traheobronşică).
Protecţie impotriva frigului – există pierderi mari de căldura, ce favorizează complicaţiile
pulmonare.
 Se administrează glucoza 5% (2-3 litri/zi + ser fiziologic + clorură de potasiu + vitamina
B1, B6, eventual triiodotironina pentru degradarea rapidă a alcoolului.
La bolnavii agitaţi se evită medicaţia psihotropă, intrucît aceasta poate accentua
deprimarea sistemului nervos central, îndeosebi a centrilor respirator si vasomotor.
În comele profunde (grad III sau IV) tratamentul initial constă in administrarea de urgenţă
a 300-400 ml glucoza 33%.

INTOXICAŢIA ACUTĂ CU CIUPERCI DE TIP MUSCARINIC

Toxicitatea diferitelor specii de ciuperci otrăvitoare variază nu numai în funcţie de specia

în sine şi de natura toxinei conţinute, ci şi de o serie de alţi factori cum sunt: anotimpul,
momentul recoltării ciupercilor (sunt ciuperci tinere care prezintă toxicitate mai mare decît cele
bătrîne), latitudinea geografică, cantitatea ingerată, modul de preparare termică, boli anterioare,
ingestia simultană de alcool.

NB! Trebuie ştiut, că îndepărtarea cuticulei nu diminuează toxicitatea ciupercilor

otrăvitoare.De asemenea, toxicitatea nu poate fi redusă prin fierbere, uscare sau macerare în oţet.
În funcţie de durata incubaţiei, s-a convenit că intoxicaţiile cu ciuperci trebuie clasificate
în:
- intoxicaţii cu perioadă scurtă de incubaţie de la cîteve minute pînă la 3 ore;
- intoxicaţie cu perioadă lungă de incubaţie de la 6 – 12- 24 ore.

INTOXICAŢIA CU PERIOADĂ SCURTĂ DE INCUBAŢIE

În acest tip de intoxicaţie apar mai multe sindroame, toate cauzate de toxina existentă în ciuperci.

Sindromul muscarinic apare ca urmare a excitării puternice a receptorilor cu instalarea

sindromului muscarinic.

MANIFESTĂRILE SINDROMULUI MUSCARINIC- debutează rapid după ingestia

de ciuperci (de la câteva minute la 3 ore), prin:
 greţă;
 vome;
 dureri epigastrice;
 catar oculo-nazal;
 hipersalivaţie;
 hipersecreţie bronşică;
 tanspiraţii abundante;
 bradicardie;
 hipotensiune arterial;
 dispnee de tip astmatic;
 stare confuzională în intoxicaţiile severe;
 delir;
 convulsii;
 coma.
În formele cu evoluţie fatală, decesul survine prin insuficienţă cardiacă, oprirea inimii în diastolă
sau insuficienţă respiratorie.

Tratamentul constă în spălătura gastrică cu cărbune activat, purgativ salin, instalarea unei
perfuzii de reechilibrare hidroelectrolitică şi administrarea de atropină - 0,05 mg/kg
intramuscular, care se repetă la fiecare 30 de minute, atât timp cât este necesar pentru a menţine
intoxicatul în stare de atropinizare. Acest tratament de urgenţă trebuie efectuat de personal
calificat, care, la nevoie, va aplica şi tratamentul convulsiilor, stării de colaps cardio-vascular sau
insuficienţei respiratorii
SINDROMUL ATROPINIC
- Sunt specii de ciuperci care conţin, pe lângă muscarină (în cantităţi mici), şi alte substanţe
toxice: acidul ibotenic, muscazonă, muscaridină.Intoxicaţiile cu aceste specii de ciuperci produc,
după o scurtă incubaţie de aproximativ două ore, două categorii de manifestări, care apar
succesiv. Iniţial, apar o serie de semne de tip muscarinic (care au fost amintiţi mai sus), iar apoi,
la scurt timp, apare un sindrom de beţie atropinică (denumită astfel dată fiind asemănarea cu
manifestările central-nervoase ale atropinei). Acest sindrom constă în:
 parestezii,
 uscăciunea mucoaselor,
 agitaţie psihomotorie,
 stare confuzională,
 delir,
 halucinaţii,
 convulsii,
 comă.
NB! Sindromul de beţie atropinică reprezintă o urgenţă medicală. Tratamentul include spălătura
gastrică cu cărbune activat.
Criteriile de ameliorare ale Sdr. atropinic:
 scăderea agitaţiei psihomotorii,
 oprirea convulsiilor,
 ameliorarea tulburărilor gastrointestinale.
Exista 3 categorii de simptome care pot aparea in cazul intoxicaţiei, si anume:
1. Simptome initiale, apar in primele 6 ore de la ingestie şi constau in dereglări digestive,
alergice si neurologice

- hipotensiune arteriala,
- halucinatii, 
- hipersalivaţie, 
- lacrimare, 
- pupila micşorata, 
- dureri abdominale, 
- scaderea frecventei cardiace, 
- tegumente umede. 

2. Simptome tardive, intre 6-24 de ore de la ingestie apare hepatotoxicitatea, nefrotoxicitatea,

tulburari hematologice:

- greţuri;  
- vărsături; 
- diaree; 
- icter; 
- hemoragii; 
- dereglări neurologice; 
- hipoglicemie.

3. Simptome intarziate, care apar la mai mult de 24 de ore de la ingestie si care ţin de
sindromul nefrotoxic. 
In situaţia in care medicul trebuie să examineze un astfel de pacient cu intoxicaţie, trebuie să
insiste asupra:
- Ora ingestiei,
 - Ora declanşării simptomelor,
- Dacă s-a consumat un singur tip de ciuperci sau mai multe..
pentru a-l putea incadra intr-una din cele 3 categorii de sindroame care se abordează
terapeutic diferit.

NB! Intoxicatia cu ciuperci reprezinta o urgentă medicala şi rapiditatea in stabilirea

diagnosticului si instituirea tratamentului  pot salva viata bolnavului. Cu cat simptomele apar mai
rapid, cuatat intoxicatia este mai gravă. 

AMU la etapa de prespital

1.provocarea vărsăturii;
2. administrareaunui purgativ salin;
3. reechilibrarea hidroelectrolitica;
4. administrarea de perfuzii glucozate pentru protectia celulei hepatice;
5. transportul rapid intr-o unitate de dializa;
6. combaterea agitatiei, a convulsiilor cu sedative.
7. în cazul sidromului muscarinic se administreaza atropina, 1-2 mg la 30 - 50 de minute i.m.
pană dispar fenomenele colinergice.
8. în secţia de internare medicul poate face o spălătura gastrică cu apă călduţă şi 15 tablete de
carbune (activ) in primele ore, dar nu mai tarziu si nu la intoxicatiile ce se manifesta tardiv.
Managementul general în intoxicaţiile EA
 Stabilizarea pacientului;
 Decontaminare externă a pacientului;
 Evacuare gastrică – lavaj gastric;
 Decontaminare intestinală cu limitarea absorbţiei intestinale;
 Acces vascular
 Antidoturi – neutralizare specifică;
 Creşterea eliminării toxinelor cu tratament simptomatic.

Lavajul gastric-presupune introducerea sondei orogastrice pe care se administreazăşi se aspiră

volume mici de lichid, avînd ca scop eliminarea toxicului din organism.
Tehnica lavajului gastric:
o Poziţionare a pacientului în decubit lateral stîng, cu capul uşor decliv faţă de trunchi sau
în poziţie semişezîndă.
o Sonda trebuie să fie de calibru mare (sonda Faucher lubrefiată, introdusă nazo- sau
orogastric, cu calibru conform vîrstei, la copilul mic nr.18-20; la copilul mare nr.36-40)
o Se măsoară distanţa pînă la care va fi introdusă sonda şi se marchează pe sondă;
o Sonda este poziţionată corect atunci cînd se extrage lichid gastric sau se aud zgomote
hidroaerice la insuflarea de aer în stomac (auscultaţie);
o Iniţial se aspiră pentru examenul toxicologic, apoi se introduce un volum de SF călduţ,
echivalent cu volumul unei mese, 10-15 ml/kg;
o Lichidul se lăsa în stomac 1- 2 minute apoi se aspiră;
o Se repetă de mai multe ori pînă la obţinerea unui conţinut limpede;
o Se clampează tubul gastric şi se scoate;
o La sfîrşitul lavajului gastric se administrează o doză unică de cărbune activat şi un
purgativ osmotic – sorbitol sau manitol.
Indicaţii:
- pacienţii aduşi la spital în primele 60 minute după ingestie;
- pacienţii care au ingerat cu 4-6 ore în urmă, în cazul încetinirii tranzitului intestinal;
- la pacienţii în comă spălătura gastrică se efectuiază după IOT;
- de preferat cînd este de aşteptat o deteriorare a statusului neurologic;
 - la toţi pacienţii ce au necessitate.

Paşii:
- Siguranţa salvatorului şi a victimei.
- Degajare şi decontaminare a victimei.
- Evaluare rapidă ABC + evaluare neurologică rapidă.
- Administrare O2, la necesitate IOT cu VAP.
- Recunoaşterea insuficienţei respiratorii şi a şocului la copil.
- Acces vascular.
- Iniţiere a PEV, resuscitare volemică.
- Monitoring: Ps, T/A, SpO2.
- Transportare
către spital, secţie specializată în toxicologie.
NB! Se asigură obligator:
 poziţia laterală de siguranţă;
 permeabilitatea căilor aeriene, inclusiv canulă orotraheală;
 monitorizarea cardio-respiratorie;
 supravegherea conştienţei copilului

Bibliografie:

1. Arafat Raed, Boieriu Cristian, Chiang Wiliiam ş.a. Alcooli toxici. În Elemente de toxicologie
clinică. Editura Ardealului. 2003. 147-155 pag.
2. Carstairs S.D., Suchard J.R., Smith. T, Simon L.V. et all. Contribution of serum ethanol
concentration to the osmol gap: a prospective volunteer study. J. Clinical Toxicology. V.51. nr.5.
june. 2013. pag. 398-402.
3. Georgescu Adrian, Anca Ioana-Alina. Intoxicaţia cu alcool. Compediu pediatrie. Ediţia a III-a
adăugată şi revizuită. editura ALL. Bucureşti. 2009. pag.818-820.
4. Лужников Е. А. Суходолова Г.Н. Клиническая токсикология. Отравления алкоголем и
его суррогатами. МИА. 2008. c.410- 435
5. Mihu Ion, Tighineanu Olga. Maladiile digestive la copii. Intoxicaţia cu etanol. Chişinău 2013.
pag.441-444.