Sunteți pe pagina 1din 25

CRIZA –CARACTERISTICI GENERALE,

DINAMICĂ, TIPOLOGIE, CAUZE ȘI FORME


DE MANIFESTARE, RĂSPUNS LA CRIZE

Col. (rz.) prof.univ.dr. Constantin POPESCU


Agenda:
1.Caracteristici generale ale crizelor;
2.Cauze și forme de manifestare;
3.Tipologia crizelor;
4.Dinamica crizelor;
5.Răspunsul la crize.
Caracteristici generale ale crizelor

Criza:
- o situaţie care ameninţă obiectivele esenţiale ale unităţii de luare a
deciziei, reduce timpul disponibil pentru luarea deciziilor, dar și care
surprinde pe responsabili prin ocurenţă *

Conform acestei definiţii, criza are trei caracteristici:


1. pune în pericol obiectivele principale ale organizaţiei;
2. lipsa de timp disponibil pentru a răspunde;
3. surpriza: partea neaşteptată pentru factorii de decizie.

* Hermann F. Charles, Crisis în foreign policy, Indianapolis, Bobs Merril Co., 1969, p. 5.
Caracteristici generale ale crizelor

Definirea crizei depinde de metodologia de abordare și de instrumentele de


analiză.
Exemple:

 O ameninţare la adresa existenţei organizaţionale care produce o ruptură a


dinamicilor și echilibrelor anterioare, antrenează dezintegrarea sistemului
respectiv cu consecinţe imprevizibile
Cf. P. Mandu, Managementul crizelor, Editura Lux Libris, Braşov, 2005 p. 11.

 Un moment critic care intervine în evoluţia vieţii internaţionale, a


raporturilor dintre state, a unui sistem, regim sau guvern. Asemenea
momente, fie că este vorba de viaţa internă a unui stat sau de cea
internaţională, se caracterizează prin ascuţirea contradicţiilor, apariţia unor
fenomene de încordare, schimbări în raportul de forţe
Cf Dicţionar Diplomatic, Editura Politică, Bucureşti, 1979, pp. 315-316.
Caracteristici generale ale crizelor

Definirea crizei (continuare)

 Un incident sau situaţie care implică existenţa unei ameninţări la adresa


unei naţiuni, a cetăţenilor și forţelor sale militare sau intereselor vitale ale
acesteia, care evoluează rapid și creează premise de natură diplomatică,
economică sau militară ce obligă la analiza angajării forţelor militare şi
resurselor pentru a realiza obiectivele naţionale.
Cf. US Department of Defense, JP 1-02. DoD Dictionary of Military and Associated Terms,
8 November 2010 (As Amended Through 15 November 2011), p. 82

 Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord a convenit asupra următoarei


definiţii: „criza poate fi înţeleasă drept o situaţie manifestată la nivel naţional
sau internaţional, ce este caracterizată de existenţa unei ameninţări la adresa
valorilor, intereselor sau scopurilor principale ale părţilor implicate”
Caracteristici generale ale crizelor

Din aceste definiţii se pot desprinde anumite caracteristici ale crizei:


 criza marchează ruptura unui statu-quo şi contestarea unei stări de
echilibru;
 criza are un caracter relativ datorită modului diferit în care actorii o
percep;
 existenţa, în orice criză, a posibilităţii de escaladare a acesteia, până la
confruntări militare;
 dinamica procesului de luare a deciziilor este accelerată datorită
necesităţii de a lua decizii importante în condiţiile în care nu există acces
imediat la informaţiile indispensabile pentru adoptarea unei decizii
corecte, într-o atmosferă marcată de nelinişte, tensionată şi într-un
interval de timp limitat.
Caracteristici generale ale crizelor

Analizând evoluţia crizelor recente putem identifica şi alte caracteristici:


- produc schimbări ireversibile;
- determină un dezechilibru, o descompunere şi o dezintegrare profundă a
sistemelor;
- omniprezenţa media este un element major care întreţine teama
permanentă a indivizilor;
- au din ce în ce mai mult un caracter transfrontalier și global.
Cauze și forme de manifestare

Criza este declanşată de o serie de circumstanţe de diverse tipuri:


declaraţii politice care se pot manifesta ca ameninţări, acuzaţii, formulare de
pretenţii, proteste;
demonstraţiile militare care pot consta în mişcări de trupe fără folosirea forţei
sau acte directe ostile;
acţiuni violente indirecte cum ar fi rebeliunile dintr-o ţară terţă, actele de
violenţă împotriva unui aliat, a unui stat prieten sau a unui vecin, foarte
caracteristice circumstanţelor declanşării celui de-al Doilea Război Mondial;
 actele de natură politică precum sancţiuni diplomatice, încheierea de alianţe,
încălcarea unor tratate sau angajamente internaţionale etc.
Cauze și forme de manifestare

Criza este declanşată de o serie de circumstanţe de diverse tipuri


(continuare):

o acţiune de folosire a forţei de către un stat faţă de un alt stat (atac


armat, bombardamente, confruntarea navală, violarea spaţiului terestru
sau aerian);
mutaţiile survenite în mediul politico-strategic al statelor cum ar fi,
introducerea unor noi tehnologii militare, acumularea de capabilităţi
ofensive, rezoluţii ale unor organizaţii internaţionale.
tulburări interne care pun în discuţie stabilitatea sau existenţa unui regim
și care constrânge alte state să intervină (lovituri de stat, insurecţii,
atentate, sabotaje, acţiuni teroriste etc.);
măsuri de ordin economic (embargo-uri, război economic, sancţiuni
financiare).
Tipologia crizelor

Criterii propuse în literatura de specialitate pentru clasificarea crizelor


internaţionale:

criteriul cronologic și geografic;

intensitate sau rezultat (paşnice sau beligerante);

numărul de părţi implicate (mondiale, regionale, bilaterale);

originile şi cauzele declanşatoare ale crizelor (subite sau progresive,


fortuite sau voluntare);

influenţa crizelor asupra evoluţiilor geopolitice (crize induse, crize


angrenaj, crize calculate, crize accidentale)[1]

[1] http://andreivocila.wordpress.com/2010/11/09/managementul-crizelor-politico-militare/,
accesat la data de 07.10. 2018.
Tipologia crizelor

Tipologia crizelor folosind criteriul:


A. geografic:

 crizele periferice –afectează interesele periferice ale actorilor implicaţi;

crizele de centru –crize succesive care se derulează în centrul sistemului


internaţional (spre exemplu Berlin) și se propagă spre periferie, în nord sau în
sud (Budapesta, Praga, Varșovia, București etc.);

B. cronologic
 crizele Războiului Rece;

crizele ulterioare Războiului Rece (după 1990) –încercarea de a rezolva


aceste crize nu prin înfruntarea blocurilor antagonice, ci prin cooperarea
dintre succesorii acestora.
Tipologia crizelor

Clasificarea crizelor în funcţie de originile şi cauzele acestora: (1)


crizele progresive:
 se derulează în stare latentă, evoluând gradual;
criza se declanşează în punctul culminant al unui proces lent de
acumulare şi de escaladare a tensiunii între doi adversari;
durata de incubaţie este lungă;
 Ex. creșterea demografică, migrația populațiilor, noile state nucleare

crizele subite
 sunt declanşate de evenimente dificil de prevăzut, punctuale;
 debutul unei crize subite prin apariţia unui moment dramatic în relaţiile
dintre două state atunci când un eveniment neprevăzut rupe echilibrul și
stabilitatea existentă în raporturile bilaterale dintre cele două părţi;
dificil de prevenit de către guvernanţi, caracterizându-se printr-o
surpriză aproape totală;
 Ex. luarea de ostaticiTeheran 1979.
Tipologia crizelor

Clasificarea crizelor în funcţie de originile şi cauzele acestora: (2)

clasificarea crizelor în crize voluntare sau fortuite depinde perspectiva de


abordare;
declanşarea unei crize este uneori rezultatul unei politici deliberate;
un stat speră ca, în acest mod, să obţină de la alt stat un anumit avantaj
pentru a-şi ameliora propria poziţie sau stare de securitate;
pentru unul dintre state criza este voluntară, pentru celălalt, ea este fortuită.
 Ex. Criza Berlinului 1948
Tipologia crizelor
Clasificarea crizelor în funcţie de rolul acestor în evoluţia geopolitică: (1)
 Criza indusă:
este o criză progresivă şi, în general, o criză voluntară;
este declanşată de un actor interesat care caută un pretext, procură un
casus belli pentru a declanşa un război care îi este necesar la acel moment;
se acţionează în aşa fel încât cealaltă parte să pară responsabilă de
declanşarea crizei şi, deci, a războiului;
sunt utilizate toate mijloacele diplomatice și politice pentru a-şi izola
adversarul, asigurarea sprijinului și solidarității comunităţii internaţionale.
 Ex . Irak 2003

Criza angrenaj:
îşi are originea în voinţa unui stat de a schimba statu-quoul internaţional;
este cazul unui conflict între două state care se extinde la alte state fără
ca acestea din urmă să fi dorit aceasta, ci pentru că ele au perceput în mod
progresiv o ameninţare la adresa lor sau s-au considerat implicate;
 conduce adesea la război.
 Ex. Intrarea SUA în Al Doilea Război Mondial
Tipologia crizelor
Clasificarea crizelor în funcţie de rolul acestor în evoluţia geopolitică: (2)

Criza calculată (planificată):


 este o criză voluntară declanşată din dorinţa de a modifica raporturile de
forţe şi echilibrul internaţional;
poate servi la introducerea unor date noi în negocierile în curs sau pentru
a debloca negocierile aflate în impas;
poate fi utilizată pentru a surmonta dificultăţile aduse de propriul sistem
politic intern;
se lansează deliberat o provocare prin exercitarea de presiuni care să
modeleze comportamentul actorilor fără recurgerea la confruntare armată.

Criza accidentală
este o criză subită şi nedeliberată care se produce rar.
este declanşată de acte, decizii sau incidente de rutină, aparent
inofensive;
este amplificată de neînţelegeri sau a erori de apreciere;
nu există stat agresor sau victimă;
oferă aceleaşi ocazii, presupune aceleaşi avantaje şi prezintă aceleaşi
riscuri ca orice alt tip de criză.
Tipologia crizelor

În funcţie de domeniul în care au loc, crizle pot fi:


politice;
economice;
sociale;
financiare;
etnice;
religioase;
militare;
politico –militare.
Tipologia crizelor

Crizele politico-militare:
 apar atunci când sistemele sau acţiunile politice ajung în impas, când sunt
epuizate toate celelalte instrumente de management şi se apelează la forţa
militară care ar putea scoate politicul din dificultate;
nu totdeauna o astfel de soluţie este și cea mai bună, deşi, uneori, devine
singura;
constituie o etapă superioară a unei crize politice interne sau internaţionale;
marchează acel prag critic după care, adeseori, criza devine război;
rezultă din dinamica şi dialectica intereselor și poartă amprenta
interdeterminărilor acestora.
Dinamica crizelor

Există două abordări principale privind apariţia şi evoluţia crizelor: [1]

abordarea „tip eveniment” –apariţia crizei este generată de producerea


unui eveniment declanşator care poate fi considerat drept cauză;

abordarea „tip proces” –criza rezultă din disfuncţionalităţi organizaţionale


ce se înscriu într-o temporalitate lungă și nu se rezumă doar la evenimentul
vizibil, ci şi la cauze anterioare acestuia şi chiar la cauze posteveniment
care nu au fost gestionate corect.

[1] Inhes, Les crises collectives au XXIe siècle – Quel constat? Quelles réponses?, Cahiers de la
securite n°10, septembre-decembre, 2009.
Dinamica crizelor
În dinamica unei crize politico –militare distingem cinci faze:
1. faza de provocare a crizei –o serie de evenimente și întâmplări conduc
la cristalizarea cadrului şi la apariţia germenilor crizei;
2. faza de escaladare a crizei –incompatibilităţile între părţi se
accentuează, criza apare şi evoluează către un punct culminant, ce
poate însemna reducerea totală a posibilităţilor de reconciliere sau chiar
apariţia violenţelor;
3. faza de desfăşurare propriu-zisă a crizei –criza atinge punctul culminant,
ceea ce înseamnă ruperea totală a relaţiilor dintre părţi şi chiar încercări
de impunere a voinţei părţilor prin folosirea violenţei;
4. faza de relaxare sau de destindere a crizei – apare ca urmare a încetării
violenţelor sau a reducerii tensiunilor; este semnul că începe etapa de
rezolvare a crizei; aceasta însă, trebuie tratată cu foarte multă atenţie,
pentru că oricând cursul evenimentelor poate reaprinde flacăra
violenţei;
5. faza depresiei postcriză – care presupune refacerea relaţiilor dintre părţi
în urma finalizării crizei.
Dinamica crizelor

Război Intensitatea
conflictualităţii

Criză

Destindere

Escaladarea crizei

Provocarea
crizei

Armonia Depresie post-criză


Stadiul
intereselor Stadiul Conflict Post-conflict
Iniţial la apogeu
(Pre-
conclict)
Pace Timp
Prelucrare după http://www.caii-dc.com
Răspunsul la crize

Pentru a fi corect, oportun și eficient, răspunsul la crize trebuie să


îndeplinească în mod obligatoriu câteva condiţii esenţiale:
să fie dat în cunoştinţă de cauză –înţelegerea caracteristicilor și a
fizionomiei fenomenului;
să fie preventiv, anticipativ, pe cât posibil, ante-factum şi nu post-factum;
 să ofere soluţii;
să se concretizeze în acţiuni;
să includă asumarea de riscuri şi, deci, suportarea consecinţelor nereuşitei.
Răspunsul la crize

Managementul crizelor:
cuprinde ansamblul mecanismelor, procedurilor și activităţilor prin care
factorii de decizie stabilesc şi pun în aplicare în mod unitar măsurile
necesare pentru prevenirea şi controlul crizelor, precum și pentru

înlăturarea efectelor acestora, în scopul revenirii la normalitate*.

*http://andreivocila.wordpress.com/2010/11/09/managementul-crizelor-politico-militare/,
accesat la data de 02.10 2018.
Răspunsul la crize

Managementul crizelor poate fi analizat şi interpretat în funcţie de fazele


(etapele) crizelor:
managementul preventiv;
managementul reactiv;
managementul integral, complet al crizelor
Răspunsul la crize

Cf. Col. conf.univ.dr. Daniel GHIBA, Managementul crizelor, curs universitar,


Editura UNAp Carol I, București, 2017, p. 19
Răspunsul la crize

Există diverse tipuri de rezultate care pot fi obţinute în urma unei crize, aflate
în relaţie directă cu maniera de abordare a crizei folosită de state:
Succesul
presupune că un stat şi-a atins obiectivele principale pe care și le-a fixat
iniţial.
Eşecul
 presupune supunerea unui stat, acesta acceptă condiţiile puse de
adversarul său pentru a ieşi din criză.
Compromisul
protagoniştii nu au reuşit să atingă toate obiectivele pe care şi le-au
fixat, dar au încheiat un acord.
Impasul
presupune că scopurile fixate de părţile în conflict nu sunt atinse,
tensiunile și sursele de conflict nu sunt eliminate.