2 0 1 1  0 1

  ;   . (4.136)
 0  2 Qc  0 1 Qc

Din relaţia (4.136) rezultă:

2  1  1
12  20 ;   . (4.137)
0 0 Qc
Circuitul este cu atât mai selectiv cu cât  este mai mic, deci cu cât factorul de calitate Qc
este mai mare.
La variaţii mici r = /0, ale pulsaţiei relative în jurul pulsaţiei de rezonanţă r = /0
= 1 corespund variaţii Ir = I/I0, ale valorii relative a intensităţii curentului, care se pot
aproxima prin relaţia
I r  2Qc2 r  .
2
(4.138)
4.11.4. Circuite derivaţie
Circuitele formate din elemente de circuit dipolare conectate între aceleaşi două borne se
numesc circuite derivaţie sau circuite paralel. Toate elementele de circuit dipolare legate în
derivaţie au aceeaşi tensiune la borne u. Fie n dipoli liniari activi caracterizaţi de
E k , Z k , k  1, n, conectaţi în paralel ca în figura 4.25,a.
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff în unul din nodurile circuitului derivaţie, rezultă
complexul intensităţii curentului (total) la bornele circuitului derivaţie
n
I   Ik . (4.139)
k 1

(a) (b)
Fig. 4.25

Din teorema lui Joubert (4.54) rezultă complexul intensităţii curentului:

1 E
Ik  U  k  Y k U  Y k E k , k  1, n , (4.140)
Zk Zk
unde Y k  1 / Z k , k  1, n .
Substituind relaţia (4.140) în relaţia (4.139), rezultă:
 n 1  n
E
I    U   k (4.141)
 k 1 Z k  k 1 Z k
sau

157