Sunteți pe pagina 1din 13

Tema 2.

SISTEM DE FORTE CONCURENTE

2.1. Reducerea unui sistem de forte concurente la rezultanta.


2.2. Teorema lui Varignon.
2.3. Cuplul de forţe şi momentul lui.

2.1. Reducerea unui sistem de forte concurente la rezultanta.

Forţele se numesc concurente, daca liniile de acţiune a tuturor forţelor ce


alcătuiesc sistemul, se intersectează intr-un punct. Cazul cel mai simplu a trei forte
a fost cercetat in capitolul I. Aici se examinează cazul general al unui sistem format
dintr-un număr arbitrar de forte.
Exista multe probleme practice, care necesita studierea sistemelor de forte
concurente; in particular, ele apar la calculul sistemelor de bare articulate (ferme).
Despre aceasta se va vorbi in continuare. Afara de aceasta, studierea sistemului de
forte concurente este necesară pentru generalizări
ulterioare, care se refera la un sistem arbitrar de forte in spaţiu. In primul rând
sa demonstram teorema: Un sistem de forte concurente este echivalent cu forţa
(rezultanta),
egala cu suma tuturor acestor forte si care trece prin punctul de intersecţie a
liniilor de acţiune.
Fie dat sistemul de forte concurente F1, F2, F3, ..., Fn, aplicate unui corp rigid
(fig. 2.1, a). Conform consecinţei din axioma I deplasam punctele de aplicare a
forţelor pe liniile lor de acţiune in punctul de intersecţie a acestor linii (fig. 2.1, b).
Astfel obţinem un sistem de forte aplicate intr-un punct. El este echivalent cu
sistemul iniţial de forţe. Compunând acum forţele F1, si F2 pe baza axiomei 3,
obţinem rezultanta lor:
R2 = F1 + F2
Fig. 2.1

Indicele rezultantei corespunde numărului forţei care se adaugă F2. Apoi,


adunând forţa R2 cu forţa F3, aflăm
R3 = R2 + F3 = F1 + F2 + F3.
Forţa R3 este rezultanta a trei forţe F1, F2, F3 şi este egală cu suma lor.
Ajungând astfel la ultima forţa Fn, obţinem rezultanta R a întregului sistem de forţe
n date.
n
R  Rn  F1  F2  ...  Fn   Fi (2.1)
i 1

Această relaţie demonstrează justeţea teoremei formulate.


Construirea rezultantei poate fi simplificată, dacă in loc de
paralelograme vom construi poligonul forţelor. Fie, de
exemplu, un sistem compus din patru forţe (fig. 2.2). Dacă
din extremitatea vectorului F1, vom depune vectorul F2,
apoi vectorul care uneşte originea O şi extremitatea
vectorului F2 va fi vectorul R2.
În continuare depunem vectorul F3 pe
extremitatea
Fig. 2.2
vectorului F2. Vom obţine vectorul R3 ce pleacă din O şi se termină în extremitatea
vectorului F3. în sfârşit, în acelaşi mod adăugăm vectorul F4; în acest caz obţinem
că vectorul care uneşte originea vectorului F1 şi extremitatea vectorului F4 este
rezultanta R.
Poligonul spaţial, care s-a obţinut în modul menţionat, se numeşte poligon de
forte.
În fig. 2.2 este reprezentat poligonul de forţe deschis (extremitatea ultimei
forţe nu coincide cu originea primei forţe); rezultanta R închide acest poligon.
Bineînţeles, în construirea practică a poligonului de forţe nu este necesar să
indicăm rezultantele intermediare R2, R3 etc.
Dacă pentru a determina rezultanta cu ajutorul poligonului de forţe se aplică
regulile geometriei şi ale trigonometrici, apoi acest procedeu se numeşte metoda
geometrică de determinare a rezultantei.
în cazul unui sistem plan de forţe se poate folosi un desen plan, depunând
forţele la o anumită scară; rezultantă se determină prin măsurare directă pe desen.
Această metoda de determinare a rezultantei poartă numele de metoda grafică.
Cea mai generală metodă de calculare a modulului şi direcţiei rezultantei este
metoda analitică, care de asemenea rezultă din relaţia de bază (2.1). Luăm ca
origine a sistemului rectangular de coordonate punctul de intersecţie al liniilor de
acţiune a forţelor (vezi fig. 2.1); atunci folosind teorema (ea se demonstrează în
cursul de algebră vectorială), conform căreia proiecţia sumei vectorilor pe о axă
oarecare este egala cu suma proiecţiilor vectorilor pe aceeasi axă, obţinem:
n
Rx   Fkx  F1x  F2 x  ...  Fnx ,
k 1

n
R y   Fky  F1 y  F2 y  ...  Fny , (2.2)
k 1

n
Rz   Fkz  F1z  F2 z  ...  Fnz ,
k 1

aici Fkx, Fky, Fkz sunt proiecţiile forţei Fk pe axele menţionate, iar Rx, Ry si Rz —
proiecţiile rezultantei pe aceleaşi axe.
Aşadar, proiecţiile rezultantei unui sistem de forte concurente pe axele de
coordonate sunt egale cu suma algebrică a proiecţiilor acestor forte pe axele
corespunzătoare.
Cu ajutorul expresiilor (fig. 2.2) se poate afla modulul rezultantei si direcţia ei
in sistemul rectangular de coordonate Oxyz.
Deoarece componentele rezultantei R ale sistemului de
Rx = Rx i, Ry = Ry j, Rz = Rz k (2.3)
forţe sunt reciproc perpendiculare (fig. 2.1), apoi modulul rezultantei va fi
n n n
R  R x2  R y2  R z2  ( Fkx )  ( Fkx )  ( Fkx ). (2.4)
k 1 k 1 k 1

Cosinusurile directoare ale rezultantei respectiv sunt egale cu


cos (x, R) = Rx/R, cos (y, R) = Ry/R, cos (z, R) = Rz/R. (2.5)
In caz particular, cind toate forţele sunt situate intr-un plan, este comod să fie
ales sistemul de coordonate Oxy in planul forţelor. Atunci proiecţiile tuturor
forţelor pe axa z sunt nule şi în locul formulelor (2.2), (2.4) si (2.5) vom avea:
n
Rx   Fkx  F1x  F2 x  ...  Fnx ,
k 1

(2.6)
n
R y   Fky  F1 y  F2 y  ...  Fny ,
k 1
n n
R  R x2  R y2  ( Fkx )  ( Fkx ) (2.7)
k 1 k 1

cos (x, R) = Rx/R, cos (y, R) = Ry/R, (2.8)

2.2. Teorema lui Varignon.

Dacă un sistem plan de forţe se reduce la rezultantă, atunci momentul acestei


rezultante in raport cu un punct oarecare este egal cu suma algebrică a
momentelor tuturor forţelor ale sistemului dat în raport cu acelaşi punct.
Presupunem că sistemul de forţe se reduce la rezultanta R care trece prin
punctul O. Alegem acum drept centru de reducere un alt punct O1. Momentul
principal în raport cu acest punct este egal cu suma momentelor tuturor forţelor:
n
M O1z   M O1z ( Fk ) (2.9)
k 1

Pe de altă parte, avem


M O1z  M O1z ( Fk ) (2.10)
deoarece momentul principal pentru centrul de reducere O este egal cu zero
(MOz = 0). Din comparaţia relaţiilor (2.9) şi
y (2.10) obţinem
n
M O1z ( R )   M O1z ( Fk ) (2.11)
R1 k 1

Y R
y aceasta si demonstrează teorema
O 1
Y
Y formulată. Cu ajutorul teoremei lui
y 1
R1
Varignon se poate afla ecuaţia liniei de
x
Y
O acţiune a rezultantei. Admitem că
x x
Y rezultanta R1, este aplicată într-un punct
Fig. 2.3.
oarecare O1,, având coordonatele
x şi y (fig. 2.3) şi sunt cunoscuţi vectorul principal F0 şi momentul principal M0z în
centru de reducere, care coincide cu originea coordonatelor. Deoarece R1 = F0,
componentele rezultantei după axele de coordonate x şi y sunt egale R1x = Fox =
Foxi şi R1y = Foy = Foyj - Conform teoremei lui Varignon momentul rezultantei în
raport cu originea de coordonate este egal cu momentul principal in acest centru de
reducere, adică
M0z = M0z (R1) = xF0y – yF0x (2.12)
Mărimile M0z, F0x si F0y nu variază la deplasarea punctului de aplicaţie al
rezultantei de-a lungul liniei ei de acţiune, prin urmare, coordonatele x şi y din
ecuaţia (2.12) pot fi considerate drept coordonate curente ale liniei de acţiune a
rezultantei. Aşa dar, ecuaţia (5.4) este ecuaţia liniei de acţiune a rezultantei. Dacă
F0x ≠ 0 ea poate fi scrisă in forma
F0 y M 0z
y x (2.13)
F0 x M 0x

2.3. Cuplul de forţe şi momentul lui.


Paragraful de fata poarta un caracter auxiliar, fiind necesar pentru construirea
ulterioara a teoriei.

Admitem ca e necesar sa determinam rezultanta a doua forte paralele de


acelaşi sens F1, si F2 aplicate in punctele A si В
ale corpului (fig. 2.4.). Aplicam la punctele A si В
forţele Q1, si Q2 egale ca modul şi orientate
contrar (modulul lor poate fi arbitrar); о astfel de
completare se poate face pe baza axiomei 2.
Atunci in punctele A şi В vom obţine doua forte
R1, si R2:
R1 ~ (Fl, Q1) si R2 ~ (F2, Q2)
Liniile de acţiune ale acestor forte se intersectează
intr-un punct O. Transferăm forţele R1, şi R2 în
acest punct О şi descompunem fiecare din Fig. 2.4.

comроnente:
R1 ~ (Fl', Q1') si R2 ~ (F2', Q2')
Din construcţie se vede că Q1 = Q1', Q2 = Q2', prin urmare Q1' = ‫־‬Q2' si
conform axiomei 2 aceste doua forte pot fi anulate Afară de aceasta F1' = F1,
F2' = F2. Forţele F1', si F2' acţionează după aceeaşi dreapta si pot fi înlocuite printr-
o singură forţă
R = F1 + F 2 (2.14)
care şi va fi rezultanta căutată. Modulul rezultantei este egal cu
R = F1 + F2
Evident, linia de acţiune a rezultantei este paralelă cu liniile de acţiune ale
componentelor. Din asemănarea triunghiurilor Oacl si OAC, precum şi a
triunghiurilor Obc2 si ОBС obţinem relaţia
F1 BC
 (2.15)
F2 AC
care determină punctul de aplicare al rezultantei R. Aşadar, sistemul de două
forte paralele, orientate în aceeaşi direcţie are rezultanta paralelă cu aceste
forţe, având modulul egal cu suma modulelor componentelor; linia de acţiune
a rezultantei importe distanta dintre punctele de aplicaţie ale forţelor
componente in mod interior in părţi invers proporţionale cu modulii acestor
forte.
Să considerăm acum problema
compunerii a două forţe paralele
orientate în direcţii opuse şi
inegale ca modul. Fie două forţe
F1, şi F2 (fig. 2.5). Pentru claritate
Fig. 2.5.
considerăm F1 > F 2.
Aplicând formulele (2.14) şi (2.15) putem descompune forţa F 1, în două
componente F2' şi R orientate în direcţia forţei F 1 . Facem aceasta în aşa fel, ca
forţa F 2 să fie aplicată în punctul B şi substituim F2' = —F2.
Aşa dar, (F1, F2) (R, F2', F2). Acum menţionăm că forţele F2 şi F2' pot fi
înlăturate, fiind echivalente cu zero (axioma 2), prin urmare, (F 1 , F 2 ) ~ R, adică
forţa R este rezultantă. Determinăm forţa R, care satisface descompunerea
forţei F1, menţionate mai sus. Formulele (2.14) şi (2.15) ne dau

R BC
R + F2' = F1,  (2.16)
F2 AC

De aici rezultă

R = F 1 - F2' = F 1 + F 2

şi întrucât forţele F 1 şi F 2 sunt orientate în direcţii contrare atunci

R = F 1 - F2 (2.17)

Substituind această expresie în formula (2.16), obţinem în urma unor


transformări simple

F1 BC

F2 AC
Din ultimele două formule rezultă că două forţe inegale ca modul, paralele
şi de sens contrar au rezultanta paralelă cu aceste forţe, având modulul egal cu
diferenţa modulelor componenţelor; linia de acţiune a rezultantei împarte in
mod exterior distanţa dintre punctele de aplicaţie ale forţelor componente in
părţi invers proporţionale cu modulii acestor forte. Menţionam că în acest caz
rezultanta întotdeauna este situată dincolo de forţa mai mare.
Înainte de a cerceta cazul a două forţe egale ca modul, paralele şi orientate in
sens contrar, observam ca din egalităţile (2.16) si (2.17) rezulta
F2
AC  AB (2.18)
F1  F2

Să consideram acum cazul a doua forte paralele, egale ca


modul, insa orientate in sens opus ( fig. 2.6). Acest sistem de
forte se numeşte cuplul de forţe sau simplu cuplu si se notează
prin simbolul (F1, F2). Raţionamentele folosite la deducerea
Fig. 2.6.
relaţiilor (2.17) si (2.18) aici sunt nevalabile. Aplicarea formală
a acestor relaţii ne conduce la concluzia că în cazul dat modulul rezultantei este
nul, iar linia ei de acţiune se afla la о depărtare infinita de la liniile de acţiune ale
forţelor componente. Pentru a înţelege natura acestui rezultat, să revenim la cazul
când forţele componente au modulii diferiţi şi presupunem ca modulul forţei F 2
treptat creste, apropiindu-se de valoarea modulului F1. Atunci diferenţa modulelor
va tinde la zero, iar sistemul de forţe (F 1, F2) — la cuplu. Modulul rezultantei se va
apropia nelimitat de zero (vezi (2.17), iar linia ei de acţiune se va depărta nelimitat
de la liniile de acţiune ale componentelor (vezi 2.18).
După cum rezultă din cele spuse, noţiunea de rezultantă pentru cuplu de forţe
este lipsită de sens, deoarece el reprezintă un sistem de forţe neechilibrat care nu
poate fi înlocuit cu o singură forţă. Se spune că cuplul de forţe nu are rezultanta.
Aşadar, cuplul de forţe este un element ireductibil (nesimplificabil) al staticii;
de rând cu forţa el este al doilea element de sine stătător al staticii. In paragrafele
ulterioare se consideră proprietăţile cuplurilor de forţe, precum şi regulile de
acţiune asupra cuplurilor.
Înainte de a trece la studierea proprietăţilor cuplului de forte introducem
noţiunea de moment al forţei necesar pentru viitor.
Se numeşte moment al forţei in raport cu un punct (centru) vectorul, egal
numeric cu produsul dintre modulul forţei si braţul ei, adică cu distanţa minimă de
la punctul menţionat până la linia de acţiune a forţei şi orientat perpendicular pe
planul ce trece prin punctul ales si linia de acţiune a forţei în direcţia în care
«rotaţia» efectuata de forţă în jurul punctului pare că are loc contra mersului
acelor de ceasornic. Momentul forţei caracterizează acţiunea ei rotativă. Dacă O
este punctul faţă de care se calculează momentul forţei F, apoi momentul forţei
se notează prin simbolul M0 (F). Vom demonstra că dacă punctul de aplicare al
forţei F este determinat prin vectorul de poziţie r faţă de O, atunci este justă
relaţia
M0 (F) = r x F (2.19)
Conform acestei relaţii momentul forţei este egal cu produsul vectorial dintre
vectorul r şi vectorul F.
Într-adevăr, modulul produsului vectorial este

M0 (F) = rF sin a = Fh, (2.20)

unde h este braţul forţei (fig. 2.7). Menţionăm


de asemenea că vectorul M0(F) este orientat
perpendicular pe planul ce trece prin vectorii r
şi F în direcţia în care rotaţia minimă a
vectorului r în direcţia vectorului F pare că are
Fig. 2.7.
loc contra mersului acelor de ceasornic. Deci,
formula (2.19) determină complet modulul şi direcţia momentului forţei F.
Uneori e raţional ca formula (2.20) să fie scrisă sub forma
M0 (F) = 2S, (2.21)
unde S este aria triunghiului OAB (fig. 2.7).
Fie x, y, z coordonatele punctului de aplicaţie a forţei F, iar Fx, Fy, Fz sunt
proiecţiile forţei pe axele de coordonate.
Atunci, daca punctul O se află în originea de coordonate, momentul forţei se
exprimă în felul următor:

i j k
x y z
M 0 (F) = r*F=
Fx Fy Fz

= (yF z - zF y ) i + (zF x - xF z ) j + (xFy - yFx) k. (2.22)

De aici rezultă că proiecţiile momentului forţei pe axele de coordonate se


determină prin formulele:

M 0x (F) = yF z - zF y ; M 0y (F) = zF x - xF z ; M 0z (F) = xF y - yF x , (2.23)


Să introducem acum noţiunea de moment al forţei in raport cu o axă.
Fie date forţa F şi un plan oarecare. Coborâm din originea si extremitatea
vectorului forţei perpendiculare pe acest plan (fig. 2.8).
Se numeşte proiecţia unei forţe pe plan vectorul, originea şi extremitatea
căruia coincid cu proiecţiile pe acest plan
ale originii şi extremităţii forţei date.
Dacă în calitate de planul considerat
vom lua planul xOy, atunci proiecţia forţei
F pe acest plan va fi vectorul Fxy (fig. 2.8).
Momentul forţei Fxy în raport cu
Fig. 2.8. punctul О (punctul de intersecţie a axei z
cu planul xOy) poate fi calculat după
fonriula (2.22), substituind în ea z = 0, Fz = 0. Obţinem
M0 (Fxy ) = (xFy, - yFx)k.
Aşadar, acest moment e orientat de-a lungul axei z, iar proiecţia lui pe axa z
coincide exact cu proiecţia pe aceeaşi axă a momentului forţei F in raport cu
punctul O.
Cu alte cuvinte
M0z (F) = М0z (F xy) = xFy - yFx . (2.24)
Evident, acelaşi rezultat poate fi obţinut proiectând forţa F pe orice alt plan
paralel cu planul xOy. Bineinţeles, punctul de intersecţie al axei z cu acest plan va
fi un nou punct (notam noul punct de intersecţie prin O1). Însă mărimile din partea
dreaptă a egalităţii (2.24) x, y, Fx, Fy vor rămâne aceleaşi şi, deci, se poate scrie:
M0z (F) = М01z (Fxy)
Cu alte cuvinte, proiecţia momentului forţei în raport
cu un punct pe axă, care trece prin acest punct, nu depinde
de punctul ales pe axă. De aceea in viitor in locul
simbolului M0z(F) vom folosi simbolul Mz(F). Această
Fig. 2.9.
proiecţie a momentului se numeşte moment al forţei in
raport cu axa z. Calculul momentului forţei faţă de axă deseori e mai comod să fie
efectuat prin proiectarea forţei F pe planul perpendicular pe axă şi prin calcularea
mărimii Mz(Fxy).
In conformitate cu formula (2.20) si ţinând cont de semnul proiecţiei vom
avea
Mz (F) = Mz (Fxy) = ± Fxyh* (2.25)
Aici h* este braţul forţei F faţă de punctul О (fig. 2.9); dacă observatorul vede
din partea direcţiei pozitive a axei z ca forta Fxy tinde să rotească corpul in jurul
axei z contra mersului acelor de ceasornic, atunci se ia semnul «plus», in caz
contrar — semnul «minus».
Expresia (2.25) face posibilă formularea regulii următoare pentru calcularea
momentului forţei în raport cu axa. Pentru aceasta trebuie:
1) să fie ales pe această axă un punct oarecare şi să se construiască planul
perpendicular pe axă;
2) să se proiecteze forţa pe acest plan;
3) să se determine braţul proiecţiei forţei h*.
Momentul forţei faţă de axă este egal cu produsul dintre modulul proiecţiei
forţei şi braţul ei, luat cu semnul corespunzător (vezi regula expusă mai sus).
Din formula (2.25) urmează că momentul forţei în raport cu o axă este
egal cu zero în două cazuri: 1) când proiecţia forţei pe planul, perpendicular pe
axă, este egală cu zero, adică când forţa şi axa sunt paralele; 2) când braţul
proiecţiei h* este egal cu zero, adică când linia de acţiune a forţei
intersectează axa. Ambele aceste cazuri pot fi unite in unul: momentul forţei în
raport cu axa este egal cu zero, atunci şi numai atunci, când linia de acţiune a
forţei şi axa se află în acelaşi plan.

Să introducem acum noţiunea de moment al cuplului. Aflăm, mai întâi, cu ce este


egală suma momentelor forţelor care alcătuiesc cuplul în raport cu un punct arbitrar.
Fie O un punct arbitrar al spaţiului (fig. 3.8), iar F şi F' — forţele ce alcătuiesc
cuplul. Atunci:
M 0 (F) = OAxF, M 0 (F') = OB x F',
de unde
M0 (F) + M0 (F') = OA x F + OB x F',
dar, deoarece, F' = —F, apoi
M 0 (F) + M 0 (F') = OAxF-OBxF = (OA-OB)xF.
Luând in considerate egalitatea OA — OB = BA, obţinem definitiv:
M0(F) + M0(F') = BA x F.
Prin urmare, suma momentelor forţelor care alcătuiesc cuplul nu depinde de
poziţia punctului În raport cu care se calculează
momentele.
Produsul vectorial BAxF şi se numeşte
moment al cuplului. Se notează momentul cuplului
cu simbolul M(F, F') si anume
M(F, F') = BA x F = AB x F',
sau mai scurt
Fig. 2.10
M = BA x F = AB x F' (2.26)
Considerând partea dreaptă a acestei egalităţi, observăm că momentul
cuplului reprezintă un vector perpendicular pe planul cuplului, având modulul
egal cu produsul dintre modulul uneia din forţele cuplului şi braţul cuplului (adică
distanta minimă dintre liniile de acţiune ale forţelor care alcătuiesc cuplul) şi
orientat în acea parte de unde «rotaţia» cuplului se vede efectuată contra mersului
acelor de ceasornic. Daca h este braţul cuplului, atunci M(F, F') = hF.
Din definiţie se vede ca momentul cuplului este un vector liber, linia de
acţiune a căruia este nedeterminată (argumentarea suplimentară a acestei observaţii
rezultă din teoremele 2 si 3 ale capitolului recent).
Pentru ca cuplul de forţe să reprezinte un sistem echilibrat (sistem de forte
echilibrat cu zero) este necesar şi suficient ca momentul cuplului să fie egal cu
zero. Într-adevăr, dacă momentul cuplului este egal cu zero M = Fh = 0, atunci sau
F = 0, adică lipsesc forţele sau braţul cuplului A este egal cu zero. Dar în acest caz
forţele cuplului vor acţiona după aceeaşi dreaptă; deoarece ele sunt egale după
modul şi orientate în sens opus, conform axiomei ele alcătuiesc un sistem
echilibrat. Invers, daca doua forje F 1 si F2 care alcătuiesc cuplul sunt echilibrate,
atunci pe baza aceleiaşi axiome 1, ele acţionează după о dreaptă. Dar in cazul
acesta braţul cuplului h este egal cu zero si, deci, M = Fh = 0.