Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin iluminat se intelege dirijarea luminii spre obiecte sau in jurul obiectelor, pentru ca
acestea sa poata fi vazute. Iluminatul electric se obtine folosindu-se drept surse de lumina lampi
electrice.
Dupa cum este cunoscut din studiul fizicii, radiatia electromagnetica constituie o forma
aparte a miscarii materiei, caracterizata concomitent prin proprietati ondulatorii si corpusculare
care se manifesta in toate procesele legate de producerea, propagarea si transformarea radiatiei.
Mentinandu-se unitatea unda - corpuscul, in anumite forme de manifestare a radiatiei se pot
analiza separat fie proprietatile ondulatorii, fie cele corpusculare; pentru studiul iluminatului se
va face apel exclusiv la proprietatile ondulatorii.
Radiatia armonica la care se constata valori constante ale amplitudinii oscilatiei, vitezei
de propagare si perioadei (T) este denumita radiatie monocromatica. Practic, in locul perioadei
sunt folosite fie frecventa fie lungimea de unda legate intre ele prin relatia
evidenta Lungimea de unda se exprima uzual in nm
Daca fluxul energetic este concentrat pe intervale de lungimi de unda discrete (care pot fi
foarte inguste, incat sa se asimileze cu o singura lungime de unda), graficul distributiei spectrale
este format din linii, iar spectrul radiatiei este denumit spectru de linii (fig. 11.2.1.), fluxul
energetic total fiind:
(11.2.1)
Daca spectrul de radiatie contine toate lungimile de unda posibile (cel putin pe un anumit
domeniu), spectrul este denumit spectru continuu si este caracterizat prin densitatea spectrala de
flux energetic intr-un interval infinit mic in jurul unei lungimi de unda
(11.2.2)
Reactia diferita a ochiului la fluxul energetic primit nu se manifesta numai prin limitarea
la spectrul vizibil, ci si prin parametrii cantitativi diferiti in cadrul spectrului vizibil: radiatiile cu
acelasi flux energetic sau aceeasi densitate spectrala de flux energetic dar cu lungimi de unda
diferite influenteaza diferit ochiul.
De mentionat ca, teoretic, fiecarei lungimi de unda din spectrul vizibil ii corespunde
senzatia unei anumite culori; practic, numarul de culori percepute este limitat, fiecare culoare
reprezentand culoarea dominanta intr-un interval de lungimi de unda (fig. 11.2.3).
Definind fluxul luminos masurat in lumeni (lm), ca partea din fluxul energetic
perceputa de ochi ca senzatie vizuala, pentru trecerea de la fluxul energetic la fluxul luminos se
porneste de la sensibilitatea ochiului fata de o radiatie monocromatica cu lungimea de
unda denumita eficacitate luminoasa spectrala, care pentru un spectru de linii este:
(11.2.4)
(11.2.5)
(11.2.6)
In intelesul cel mai larg, orice corp care trimite in spatiu inconjurator o radiatie luminoasa
este considerat drept o sursa de lumina.
In cazul in care un corp emite radiatii luminoase ca urmare a unei transformari de energie
care are loc in interiorul sau pe suprafata lui, acesta constituie o sursa primara de lumina.
Sursele primare pot fi naturale (soarele) sau artificiale - construite speciale in scopul producerii
radiatiei luminoase (de exemplu, lampi electrice). Corespunzator, se deosebesc: iluminatul
natural, dat de lumina zilei si iluminatul artificial, obtinut prin instalatii speciale in care sursele
de lumina sunt, cu preponderenta, lampi electrice.
Daca un corp reflecta sau transmite o parte din radiatia luminoasa primita de la sursa, fara
a emite o radiatie proprie, el reprezinta o sursa secundara de lumina. Astfel de surse sunt, de
exemplu, toate suprafetele iluminate al caror factor de reflexie este diferit de zero.
In sens restrans, prin surse de lumina se inteleg numai acele obiecte special construite in
scopul producerii radiatiei luminoase, denumite lampi, cum sunt, de pilda, lampile electrice
(folosite in iluminatul electric). Pentru o instalatie de iluminat, sursa de lumina poate fi
considerata ansamblul format din lampa/lampi si corpul de iluminat (aparatul in care se
monteaza lampa/lampile).
Din punctul de vedere al dimensiunilor geometrice (L, l) raportate la distanta (d) la care
se considera actiunea lor, sursele de lumina sunt considerate, practic, surse punctiforme (daca l, L
< d / 5), liniare (daca , iar L este comparabil cu d) sau de suprafata (daca atat l, cat si L
sunt comparabile cu d).
Radiatia luminoasa a surselor de lumina este distribuita, in general, in tot spatiul din jurul
sursei. Evaluarea cantitativa a modului in care este realizata distributia respectiva necesita
masurarea spatiului. In acest scop, spatiul este modelat printr-o sfera in centrul careia se gaseste
sursa de lumina S (fig. 11.3.1); raza sferei putand fi aleasa oricat de mare, sursa de lumina poate
fi considerata punctiforma. Din fig. 11.3.1 rezulta o serie de elemente caracteristice unei sfere:
planul ecuatorial, un plan meridional, emisferele inferioara si superioara.
(11.3.1)
Unitatea de unghi solid, denumita steradian (sr), corespunde unei arii A egale cu patratul
razei sferei.
Unghiul solid maxim corespunzator intregului spatiu din jurul sursei este, evident, egal cu
, intrucat corespunde suprafetei totale a sferei Pe baza relatiei (11.3.1), se pot
calcula unghiurile solide ale unor zone spatiale particulare, utile in calculul marimilor
fotoelectrice dintr-o instalatie de iluminat (tab. 11.3.1).
Intrucat conturul pe care se sprijina suprafata conica poate fi oarecare, iar suprafata S este
perpendiculara pe raza sferei, se poate generaliza definitia unghiului solid pentru o suprafata
oarecare. Unghiul solid care "se vede" dintr-un punct O o suprafata oarecare situata la o distanta
r intr-o directie data se defineste riguros pentru un element de suprafata prin raportul dintre aria
proiectiei ortogonale a elementului de suprafata pe directia punctului O (punctele ariei
proiectate putand fi considerate echidistante fata de punctul O) si patratul distantei r (fig.
11.3.2) :
(11.3.2)
Definirea marimilor fotometrice se face pe baza figurii 11.4.1 in care o suprafata este
iluminata de catre o sursa de lumina de dimensiuni relativ mici in comparatie cu
distanta r fata de un punct P al suprafetei iluminate (practic, sursa punctiforma). Unui element de
arie dA in jurul punctului P ii corespunde unghiul solid elementar cu varful in
punctul S.
Fluxul luminos este o marime globala care rezulta din fluxul energetic al sursei
definit conform relatiilor (11.2.1) sau (11.2.3), tinand seama de eficacitatea luminoasa spectrala
data de expresiile (11.2.4), (11.2.5) si (11.2.6):
- pentru spectrul de linii :
(11.4.1)
(11.4.2)
Fluxul luminos este emis, in general neuniform, in tot spatiul din jurul sursei sau
intr-un domeniu limitat, caracterizat de unghiuri solide relativ mari.
Unitatea de masura a fluxului luminos este denumita lumen (lm) si reprezinta fluxul
luminos al unei radiatii monocromatice cu lungimea de unda aproximativ 555 nm si fluxul
energetic 1/683 W.
(11.4.3)
Pentru un unghi solid finit in care este emis fluxul luminos intensitatea luminoasa
are o valoare medie :
(11.4.4)
(11.4.5)
(11.4.6)
unghiul format de normala la suprafata cu directia data) si are ca unitate de masura candela
pe metru patrat
Luminanta medie a unei suprafete finite de arie A, in directia data de unghiul este
(11.4.7)
Ca exemple de valori uzuale ale luminantei unor surse de lumina, se mentioneaza : lampa
fluorescenta tubulara - (3 .14) lampa cu incandescenta cu balon clar -
(11.4.8)
locul geometric al varfurilor vectorilor intensitatii luminoase intr-un plan fiind un cerc tangent la
suprafata sursei. Suprafetele surselor cu L = const. sunt denumite suprafete perfect difuzante.
(11.4.9)
Eficacitatea luminoasa a unei lampi electrice reprezinta fluxul luminos emis de sursa
(lampa) corespunzator unitatii de putere electrica consumata :
(11.4.10)
Iluminarea E intr-un punct al unei suprafete iluminate este densitatea superficiala de flux
luminos primit de suprafata in jurul acelui punct. Conform figurii 11.4.1, iluminarea in punctul P
este :
(11.4.11)
Pentru o suprafata finita, de arie A, care primeste fluxul luminos iluminarea medie are
valoarea :
(11.4.12)
Iluminarea intr-un punct al suprafetei iluminate se exprima in functie de intensitatea
luminoasa a sursei in directia punctului respectiv si de distanta dintre punct si sursa. In adevar,
fluxul luminos primit de elementul de arie dA este fluxul emis de sursa in unghiul solid si
rezulta din relatia (11.4.4), in functie de intensitatea luminoasa, unghiul solid elementar fiind dat
de expresia (11.3.2) care conduce la :
deci
(11.4.13)
Relatia (11.4.13) este una dintre relatiile de baza in calculul instalatiilor de iluminat,
valabila pentru o sursa punctiforma (o sursa de dimensiuni relativ mici sau un element al unei
surse de dimensiuni mari), care arta ca iluminarea intr-un punct de pe o suprafata :
(11.4.14)
(11.4.15)
Valorile uzuale ale iluminarii sunt, de exemplu: 100 - 400 lx pentru iluminatul natural in
locuinte, la amiaza, sau pana la lx pentru iluminatul exterior, vara, in conditii de cer senin,
soare, la amiaza.
(11.4.16)
Daca factorul de reflexie al suprafetei este iar iluminarea in jurul punctului respectiv
este E, din (11.4.16) si (11.4.11) se obtine :
(11.4.17)
Emitanta luminoasa a unei suprafete iluminate depinde de proprietatile fizice ale acesteia
(de reflectanta suprafetei).
(11.4.18)
Lampile electrice - sursa de lumina primara in instalatiile de iluminat - emit (mai mult
sau mai putin uniform) flux luminos in toate directiile din spatiu. Necesitatile concrete impun
insa dirijarea fluxului luminos cu precadere in anumite directii, in care sunt situate corpurile sau
obiectele care trebuie observate. Lampile necesita, de asemenea, o anumita fixare care sa permita
si alimentare din reteaua electrica, eventual prin intermediul unor elemente de circuit auxiliare
(cazul lampilor cu descarcari electrice). In unele situatii, se impune protectia ochiului fata de
valorile exagerate ale luminantei pe suprafata lampilor sau modificarea altor marimi fotometrice
si colorimetrice luminoase ale lampilor, sau izolarea lampilor fata de mediul in care se realizeaza
iluminatul.
Din cele expuse mai sus, se desprinde concluzia ca lampile electrice nu se folosesc libere
in instalatia de iluminat, ci trebuie montate in aparate care sa satisfaca cerintele respective.
Principalele caracteristici fotometrice ale unui corp de iluminat separat se refera la functia
de redistribuire a fluxului luminos in spatiu si sunt: curbele de distributie a intensitatii luminoase
in spatiu (curbele fotometrice), curba zonala si indicatorii de distributie zonali.
- o dreapta conventionala care trece prin centrul luminos si care, de regula, este o
verticala se adopta drept axa de referinta si este denumita axa optica;
- dreapta conventionala care trece prin centrul luminos al unei surse liniare si este
paralela cu axa lampilor este axa longitudinala;
- orice plan care contine axa optica este un plan meridional; semiplanele a caror dreapta
de intersectie este axa optica sunt denumite semiplane si sunt notate dupa unghiul
format cu un semiplan de referinta, care, in cazul surselor liniare, este perpendicular pe axa
longitudinala si numit (semi) plan transversal principal ;
- planele avand ca dreapta de intersectie axa longitudinala a unei surse liniare sunt plane
longitudinale notate dupa unghiul format cu un plan de referinta vertical - planul
longitudinal principal ;
O zona spatiala este fie o zona conica in jurul axei optice, caracterizata prin semiunghiul
la varf al conului (fig. 11.5.2, a), fie spatiul dintre doua zone conice in jurul axei optice,
caracterizate prin semiunghiurile la varf ale conurilor si (fig. 11.5.2, b). Masura zonei
spatiale este data de unghiul solid calculat conform tabelului 11.3.1.
(11.5.1)
In cazul corpurilor de iluminat nesimetrice sunt necesare mai multe curbe fotometrice
trasate in diferite semiplane .
Asa cum s-a precizat ( 11.5.1), in majoritatea cazurilor practice este posibila
caracterizarea unui corp de iluminat printr-o curba fotometrica medie obtinuta
mediindu-se valorile corespunzatoare fiecarui unghi din curbele fotometrice trasate in
semiplanele .
Curba zonala da o imagine sugestiva a distributiei fluxului luminos in diferite zone din
spatiu, permite o comparare cantitativa directa, din acest punct de vedere, a corpurilor de
iluminat si este deosebit de utila in calculul fotometric al instalatiilor de iluminat.
(11.5.2)
Fluxul luminos zonal al unei zone conice compuse din n zone spatiale considerate ca mai
sus (fluxul zonal cumulat) va fi :
(11.5.3)
(11.5.4)
(11.5.5)
(11.5.6)
Indicatorul hotarator in stabilirea distributiei este Corpurile de iluminat direct (tab. 11.5.1)
se pot imparti in doua subgrupe in functie de valorile indicatorului corpuri de iluminat direct