Curs 4

4.1. Introducere

In conceptia actuala, pentru explicarea tuturor proceselor fizice generate de lumina se

accepta o formulare duala a naturii luminii. Conform acestei formulari, lumina se comporta ca o
unda electromagnetica atunci cand se deplaseaza in spatiu si este definita ca un flux de particule
discrete, caracterizate printr-o cantitate de energie care pot fi absorbite sau emise. Avand in
vedere ca principalul obiectiv al cursului este reprezentat de studiul luminii, ambele modele sunt
necesare pentru intelegerea fenomenelor fizice asociate luminii.

Fenomene ca interferenta, difractia si polarizarea luminii pot fi explicate acceptand natura

electromagnetica a luminii, iar efectul fotoelectric, efectul fotochimic, emisia si absorbtia luminii
se pot explica prin teoria fotonica. Din punct de vedere al cunostintelor acumulate pana in prezent,
reflexia si refractia luminii, fenomene comune in optica geometrica se pot explica atat pe baza
teoriei electromagnetice cat si a celei fotonice.

4.2. Modelul fotonic

Conform modelului fotonic, lumina este formata din fotoni care sunt particule elementare,
fara masa in repaus si fara sarcina electrica. Fotonul transporta energie electromagnetica si
interactioneaza cu alte particule discrete ca electronii, atomii si moleculele. Un fascicul de lumina
este modelat ca un flux de fotoni, fiecare transportand energie specifica care depinde de lungimea
de unda a luminii.

Energia unui foton poate fi calculata cu relatia:

 [J]

Unde h=6.625*10-34 J*s constanta lui Planck

m/s

=lungimea de unda in metri

Efectul fotoelectric

Intr-un experiment prezentat in figura de mai jos lumina ultravioleta cade pe o placa
metalica cauzand emisia electronilor.
 Pentru eliberarea electronilor din placa metalica este nevoie de o energie minima. Fotonii
cu frecvente sub aceasta valoarea limita nu elibereaza electroni, indifferent de intensitatea luminii.
Fotonii care au frecvente deasupra valorii limita elibereaza electroni, fara a tine cont de valoarea
intensitatii luminii. Energia electronilor eliberati poate fi calculata cu ecuatia:

Unde:

p-energia de eliberare a electronilor specifica metalelor

energia cinetica a electronilor eliberati;

p=7.68*10-19 J -pentru metale

Care este energia unui foton cu lungimea de unda 500nm?

Care este lungimea de unda limita pentru ca o placa confectionata din aur sa elibereze electroni?

Principalele concluzii ale efectului fotoelectric sunt:

1) O radiatie mai intensa(unde cu amplitudini mari) nu genereaza o energie mai mare pentru
electronii emisi.
2) Energia electronilor emisi este dependenta de lungimea de unda a luminii, nu de
amplitudinea undei.
 4.3. Modelul ondulatoriu

Pana in prezent a fost studiata formarea imaginii prin utilizarea razelor luminoase care se
intersecteaza in puncte geometrice. In realitate, prin examinarea microscopica a unui punct
imagine se poate observa o structura a acestuia care poate fi explicata doar prin acceptarea naturii
ondulatorie a luminii.

Ca o concluzie se poate afirma ca prin utilizarea unor obiecte ca prisme, oglinzi, lentile care
au dimensiuni de milioane de ori mai mari decat lungimea de unda a luminii, fenomenele fizice ca
interferenta luminii sau difractia luminii se regasesc in procesul de formare a imaginii, dar apar la
o scara mica si nu se pot observa cu ochiul liber. Intr-o aproximare buna, putem descrie formarea
imaginilor prin obiectele mari utilizand notiunile de optica geometrica intr-o maniera satisfactoare.
In condtiile in care undele luminoase trec pe langa obiecte de mici dimensiuni, ca de exmplu firul
de par uman care are un diametru de 100 m sau prin gauri de mici dimensiuni de ordinul 50 m,
razele optice nu pot explica imaginile care apar pe un ecran in spatele acestor obiecte.

In concluzie, printr-o parte din obiectivele propunem un studiu fundamental asupra naturii
ondulatorie a luminii prin analiza si o interpretarea proprie a fenomenelor fascinante ca:
interferenta, difractia si polarizarea luminii, cat si o serie de aplicatii ale acestora.

Pentru a intelege fenomenul de unda luminoasa un aspect extrem de important este

reprezentat de miscarea de baza a undei.

O unda electromagnetica este formata dintr-o componenta electrica si una magnetica care
alternativ devin mai puternice sau mai slabe. Directia celor doua campuri, electric si magnetic este
perpendiculara pe directia de deplasare a undei.
Marimile specifice miscarii ondulatorii sunt:

Amplitudinea(A)
Frecventa( ) ni sau (f)
Perioada(T)
Viteza(v)
Pulsatia sau viteza unghiulara( )

Amplitudinea sau valoarea de varf a unei unde este de un numar scalar pozitiv care reprezinta
deplasarea extrema fata de pozitia de echilibru.

) a unei unde sinusoide este o

defazajul relativ
radiani.

Se considera un punct stationar ales arbitrar prin care unda trece urmand un ciclu repetitiv.
Timpul necesar pentru ca un ciclu complet sa treaca prin respectivul punct este denumit perioada.
 Frecventa reprezinta numarul cicluri repetitive care trec printr-un punct stationar intr-o
secunda.

Optica ondulatorie trateaza lumina ca o serie de oscilatii electromagnetice care se propaga.

Dupa cum se poate obseva in figura de mai sus, in lungul propagarii unedei se formeaza
maxime (+y0) si minime (-y0) ale inaltimii. Dezvoltand intr-un caz real imaginea descrisa in figura
de mai sus se deplaseaza catre dreapta cu viteza care caracterizeaza lumina. Distanta fata de
centru este stabilita de variabila r.

Avand expus cazul de mai sus, trecem la analiza unui punct Q al undei. In timp, punctul Q
urmareste forma sinusoidala a indepartandu-se de sursa. Timpul dintre doua pozitii maxime
successive sau dintre doua pozitii minime successive este definit ca perioada valului(undei) T.
Numarul de maxime atinse intr-o secunda de punctul Q este denumit frecventa f. Perioada T si
frecventa f sunt intr-o relatie de dependeta f=1/T.
 Modelul matematic pentru unda sinusoidala

Unde:

y(r,t) caracterizeaza unda la pozitia r si timpul t;

y0 reprezinta amplitudinea

-lungimea de unda

r-pozitia in lungul directiei de propagare

v-viteza de propagare

t-timpul

reprezinta faza vibratiei pentru pozitia r si timpul t

Forma functiei arata ca aceasta este periodica, de perioada T, atat in timp cat si in spatiu,
cand r creste cu .

Distanta luata in lungul axei x, data de care separa puncte successive ce se gasesc
la un moment dat in aceeasi faza se numeste lungime de unda.

Daca se folosesc notatiile:

pulsatia sau viteza unghiulara

numar de unda, atunci expresia devine

Spectrul vizibil

a) Undele hertziene, >1m se produc si se studiaza cu ajutorul circuitelor electrice, sunt

utilizate in radiocomunicatii, televiziune;
b) Microundele, 10-3< <1m se produc si se studiaza in cavitati rezonante.
c) Radiatii infrarosii, 7,8 * 10-7< <10-3 m-se emit in procesele de radiatie termica si prin
descarcari in gaze; Se detecteaza prin efectul de incalzire produs pe suprafetele pe care
cad.
d) Domeniul vizibil ocupa un interval de lungimi de unda extrem de ingust, determinat de
structura fiziologica a ochiului uman, 3,8*10-7< <7,8*10-3m. Radiatiile vizibile se produc
in procesele de radiatie termica, in descarcari de gaze, precum si in fenomene de
fluorescenta.
e) Radiatii ultraviolet, 10-9< <3.8*10-7 m-se produc in tuburi de descarcari in gaze ca urmare
a tranzitiilor cuantice effectuate de electronii de pe patura periferica a atomilor. Sunt
puternic absorbite de sticla optica si de aceea, componentele optice utilizate pentru studiul
 acestora sunt realizate din cuart sau fluorina. Radiatiile ultraviolet ca si cele infrarosii au
aceleasi proprietati ondulatorii ca si lumina vizibila, respectand aceleasi legi ale opticii.
f) Radiatii Rontgen si radiatii gamma
Radiatiile Rontgen sau razele X, 10-11< <10-9m se produc prin tranzitiile cuantice ale
electronilor din paturile profunde ale atomilor, procese care au loc in tuburi speciale.
Radiatiile gamma <10-11m se produc ca urmare a unor tranzitii cuantice nucleare sau in
cursul unor procese de interactiune intre particulele elementare.

In cadrul spectrului foarte larg al undelor electromagnetice, radiatiile optice vizibile se

deosebesc de undele electromagnetice generate de cirucuite electrice care au lungimi de unda
mult mai mari printr-o serie de proprietati:

-undele electrice nu manifesta propagare rectilinie descriptibila prin raze;

-undele electromagnetice sunt intodeauna polarizate in timp ce lumina naturala reprezinta
o suprapunere de unde cu directii de vibratie diferite;
-un emitator electric intodeauna emite unde coerente, in timp ce in domeniul radiatiilor
optice coerenta se realizeaza in anumite conditii.

In concluzie, pe baza modelului ondulatoriu atentia este directionata de la propagarea

imprastierea energiei luminoase, un concept fundamental al deplasarii undelor.

4.4. Interferenta undelor electromagnetice din spectrul vizibil

In cazul in care intr-un punct se suprapun mai multe unde, amplitudinea complexa este
suma aplitudinilor.

Intensitatea rezultanta este egala cu media in timp a patratului modulului amplitudinii

complexe rezultante.
 Prin interferenta a doua unde de amplitudini diferite considerate monocromatice si
polarizate liniar de forma:

Intensitatea rezultanta este:

Termenul al treilea contine efectele interferentei si din relatie se desprind doua concluzii
importante:

1) Daca cele doua unde care interfera sunt polarizate ortogonal nu vor fi vizibile efectele
interferentei(produsul scalar este nul)
2) Daca frecventele celor doua unde sunt diferite, efectul interferentei consta in modulatie
cu frecventa de batai egala cu diferenta celor doua unde.

4.4.1. Franje de interferenta

Se considera doua unde care interfera de aceeasi frecventa cu plane de polarizare

paralele.

,unde (x, y, z) este diferenta de faza.

Aceasta este ecuatia de baza care descrie interferenta celor doua unde.

Intensitatea variaza cosinusoidal cu diferenta de faza intre cele doua unde. Figura de
interferenta care se obtine arata prezenta unor benzi alternante, luminoase si intunecate, numite
franje de interferenta.
 Diferenta de drum optic dintre cele doua unde este diferenta dintre drumurile optice intre
sursa si punctul de observatie si legata de diferenta de faza prin relatia:

Diferenta de faza se modifica cu 2 la fiecare crestere a diferentei de drum optic

cu lungimea de unda . In lungul unei franje de interferenta diferenta de drum optic este
constanta.

Interferenta constructiva se produce cand cele doua unde sunt in faza, iar tabloul de
interferenta apare ca o franja luminoasa cu intensitate maxima. Aceasta corespunde
undei diferente de faza multiplu de 2 sau unei diferente de drum optic multiplu
de .
Interferenta distructiva se produce cand intre cele doua unde exista o diferenta de
faza multiplu impar de sau o diferenta de drum optic multiplu impar de /2. In
tabloul de interferenta apare o franja intunecata cu intensitate minima.
 Diferenta de drum optic
Franje luminoase:

Franje intunecate:

m- numar intreg, care reprezinta ordinul de interferenta

Intensitatea rezultata din interferenta poate fi scrisa sub forma:

Unde reprezinta intensitatea medie.

contrastul

intensitatea maxima

intensitatea minima

Contrastul franjelor se mai poate exprima prin:

si are valori cuprinse intre 0 si 1.

Contrastul are valoarea maxima atunci cand cele doua unde au intensitati egale si
devine egal cu zero cand intensitatea uneia dintre unde este nula. In general, intensitatile celor
doua unde pot varia cu pozitia astfel ca intensitatea medie si vizibilitatea franjelor pot sa
varieze de-a lungul tabloului de interferenta.

4.5. Coerenta undelor

Conditia necesara pentru producerea interferentei este existenta unui defazaj constant
intre cele doua unde.

= 1 2 = const

Pentru pastrarea defazajului constant undele trebuie sa aibe aceeasi frecventa:

1 = 2

Obtinerea undelor coerente pentru realizarea interferentei se face separand din fluxul
luminous emis de o sursa monocromatica doua fascicule de lumina care ulterior se suprapun in
zona de interferenta.

Obtinerea a doua surse coerente se poate realiza prin:

- divizarea frontului de unda(dispozitivul lui Young);

-divizarea amplitudinii(lama cu fete plane si paralele);

 Daca sursa are dimensiune finite, se considera ca se compune dintr-un numar de surse
punctiforme separate spatial care emit radiatii independent rezultand unde necoerente.

Daca sursa are o banda spectrala finita, se considera ca este formata dintr-un numar de
surse punctiforme suprapuse, care radiaza cu frecvente egale in directii diferite putand obtine in
acest fel unde coerente.

O sursa laser reprezinta o buna aproximatie a unei surse punctiforme monocromatice

ideale emitand unde coerente.
4.6. Interferenta prin divizarea frontului de unda

Experimentul lui Young

Dispozitivul cu doua deschideri al lui Young este cel mai vechi dispozitiv experimental
pentru observarea interferentei luminii. Lumina emisa de sursa punctiforma S cade pe ecranul A,
ce prezinta doua deschideri mici, fantele F1 si F2 egal departate de S. Potrivit principiului lui
Huygens, deschiderile F1 si F2 constituie doua surse de lumina secundare. Deoarece radiatiile
emise de F1 si F2 provin de la aceeasi sursa, ele sunt radiatii coerente.

Suprafetele de unda provenite de la sursele S 1 si S2 se suprapun arbitrar in punctul P de

pe ecran. Daca suprapunerea are loc in faza, in punctual P se va forma o franja luminoasa, iar
daca sunt defazate se va forma interfranja intunecata. Pentru a intelege aproximarile care se
considera in experiment se va avea in vedere ca distanta D dintre planul surselor de lumina si
ecran este de ordinul metrilor, iar distanta l dintre cele doua surse este mai mica decat 1 mm.

caz.
 Diferenta de drum intre undele care interfera in punctul P este egala cu segmentul S2Q

Pentru unghiuri foarte mici

dm este distanta de la centrul ecranului optic pana in punctul in care este situat maximul de
interferenta de ordinul m.

Interferenta constructiva
 Conform acestei relatii figura de interferenta consta intr-o insiruire de maxime successive,
dispuse simetric fata de central ecranului, distanta de la maximul de ordinul m pana in centrul
ecranului fiind dm. Pentru maximul de ordinul zero, m=0, rezulta ca d0=0, adica maximul de ordin
zero este localizat in central ecranului.

Distanta dintre doua maxime successive se numeste interfranja si are valoarea

Interfranja are o valoare cu atat mai mare cu cat distanta D este mai mare si cu cat distanta
dintre orificii, l , este mai mica.

Din m.
4.7. Interferenta prin divizarea amplitudinii

Interferenta pe straturi subtiri

exemplu, pentru a elimina reflexiile multiple nedorite ale luminii pe componentele

- -

Franje de egala inclinare

O unda electromagnetica care se propaga printr-un mediu cu indice de refractie mai mic
si se reflecta pe o suprafata de separatie cu un mediu cu indice de refractie mai mare sufera o
modificare a fazei egala cu care corespunde unei diferente de drum optic egala cu /2.
 Faza undei 1 se modifica cu la reflexia pe

suprafata cu n>1. Faza undei 2 se modifica cu , unde

este lungimea de unda in interiorul stratului

subtire de grosime t.