Tiberiu I.

Andreea – Catalina

Propoziția subiectivă (SB) este propoziția subordonată care îndeplinește

în frază funcția sintactică de subiect al propoziției regente.
Harnicul  ajunge departe. (harnicul ‒ subiect; cine ajunge?)
Cine este harnic1/ ajunge departe.2/ (P1 ‒ SB; cine ajunge?)
Fapta nu contează. (fapta ‒ subiect; ce nu contează?)
Ce ai văzut1/ nu contează.2/ (P1 ‒ SB; ce nu contează?)
O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții subiective.
Un indiciu important în identificarea subiectivei este lipsa subiectului din
regentă, subordonata îndeplinind acest rol.

Propoziția subiectivă are ca elemente determinate în propoziția recentă

următoarele:

 verb personal
Primește notă mare1/cine răspunde bine2/. (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
 verb predicativ impersonal:  este, trebuie, înseamnă, urmează, caută,
merită
Trebuie1/ să mergem la școală.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB; ce trebuie? să
mergem la școală).
 verb impersonal  sau locuțiuni verbale + pronume personal în dativ: îmi
place, îmi displace, îmi vine, îmi convine, îmi arde; îmi trece prin minte,
îmi vine în minte, îmi dă prin gând, îmi face plăcere, îmi prinde bine
Îmi place1/ să desenez.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB).
 verb impersonal  + pronume personal în acuzativ: mă doare, mă privește,
mă bucură, mă întristează, mă supără, mă miră, mă interesează, mă
neliniștește, mă preocupă
Mă doare1/ ce mi-ai zis.2/(P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB).
 verb reflexiv impersonal și locuțiune verbală: se zice, se spune, se știe, se
poate, se pare, se întâmplă, se vede, se aude, se cuvine, se crede, se cade,
se bănuiește, se comentează, se discută, se zvonește, se bagă de seamă etc
Se zice1/ că mâine va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
 la diateza pasivă cu valoare impersonală: e știut, e dat, e lăsat, e permis, e
interzis, e recomandat, e sortit, e admis, e apreciat
Este apreciat de toți1/ cel ce arată dragoste față de semeni.2/ (P1 ‒ PPr; P2
‒ SB) expresie verbală impersonală, cu funcția de predicat nominal: e
bine, e rău, e adevărat, cert, e frumos, e urât, e posibil, e imposibil, e
important, e probabil, e sigur, e interesant, e necesar, e plăcut, e
neplăcut, e ușor, e lesne, e greu, e dificil, e drept , e recomandabil, e
scris, e sortit, e totuna; e cu supărare, e fără importanță, e fără
însemnătate, e cu putință, e peste putință, e cu neputință, e de mirare,  e
tot la fel, e de dorit, e de invidiat, e de neconceput, e de neînțeles, e de ne
imaginat etc
E de neînțeles1/ ce-mi spui.2/ (ce e de neînțeles? ce-mi spui)
E bine1/ că am învățat aseară.2/ (ce e bine? că am învățat aseară)
Uneori, din aceste expresii lipsește verbul copulativ a fi:
Bine1/ că am învățat aseară.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB) adverb sau
locuțiune adverbială predicativă (urmate de conjuncțiile că, să): poate,
pesemne, probabil, firește, desigur, bineînțeles, negreșit, tocmai, mai-
mai; adevărat, bine, destul, evident, posibil, probabil, sigur; fără
îndoială, fără tăgadă, fără
discuție, fără doar și poate, cu siguranță, cu certitudine, de bună seamă
Probabil1/ că va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Fără îndoială1/ că au ajuns mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb la mod nepersonal: infinitiv sau gerunziu
A te preocupa1/ ce se întâmplă în societate2/ este o atitudine civică.1/ (P1 ‒
PPr; P2 ‒ SB)
Trebuind1/ să citești,1/ ai ratat meciul de fotbal.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Elemente Relationale
Subiectivă se introduce în frază prin următoarele:
conjuncții subordonatoare: să, că, ca...să, dacă, de (=dacă)
E foarte rău1/ că ai lipsit de la ore.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB) locuțiuni
conjuncționale subordonatoare (cum de, decât să, cum că)
Nu vă ramâne1/ decât să studiați suplimentar acasă.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒
SB)
Se discută la televizor1/ cum că ar începe războiul.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒
SB)
pronume relativ sau adjective pronominale relative: cine, care, ce, cât,
cel ce
Cine este cuminte1/primește cadouri.2/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr) pronume
nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte: oricine, orice,
oricare, oricât
Oricine ascultă la ore1/ învață mai ușor acasă.2/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr)
adverbe relative: unde, când, cât, cum, încotro, oriunde
Nu se știe1/ când a venit.2/

Propozițiile subiective se construiesc cu toate modurile personale

afară de imperativ. Cele mai folosite moduri folosite sunt:
indicativul, conjunctivul, condițional-optativul și prezumtivul.
modul indicativ
Se știe1/ că au eșuat lamentabil.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB) modul
conjunctiv
Trebuie1/ să facem zilnic exerciții fizice.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
 modul condițional-optativ
Se vede1/ că ar veni iarna mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul prezumtivul
Pesemne1/ că vor fi dormind încă.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Confuzii cu alte subordonate
predicativa
Subiectiva poate fi confundată cu predicativa atunci când verbul
impersonale, în situații diferite, este copulativ.
Rămâne1/ să stabilim detaliile.2/ (a rămâne ≠ a deveni; P1 ‒ PPr; P2
‒ SB)
atributiva
Când în regentă există un predicat nominal format din verb
copulativ și nume predicativ exprimat prin substantiv în nominativ,
subiectiva poate fi confundată cu o atributivă.
Nu e om1/ cine nu-și ține cuvântul.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
completiva directă
Subiectiva poate fi confundată cu completiva directa atunci când
termenul regent este o formă impersonală a unui verb personal
precedat de un pronume cu formă neaccentuată.
Îmi displace1/ cum te uiți la mine.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
condițională
Atunci când subiectiva este introdusă prin conjuncția dacă, iar
termenul regent este un verb copulativ impersonal (a însemna, a fi),
urmat de o subordonată predicativă.
Dacă știe1/ înseamnă2/ că a învățat.3/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr; P3-PR)
circumstanțială
Când sunt introduse prin adverbele relative (unde când, cum
încotro, cât), subiectivele pot fi confundate cu circumstanțiale (de
mod, de timp, de loc).
E important1/ unde vom dormi.2/
Topica
Atunci când răspunde la întrebarea cine? stă în fața regentei, iar
când răspunde la întrebarea ce? stă după regentă.
Cine citește mult1/ are vocabularul bogat2/.
Important e1/ ce înțelegi în clasă.2/
Propoziția subiectivă poate fi și intercalată.
La teste1/ cine a învățat2/ ia note mari.1/
Punctuatia
De regulă, propoziția subiectivă nu se desparte prin virgulă de
regentă. Excepții sunt situațiile în care, prin virgulă,  se aduce o
clarificare frazei sau atunci când subiectiva este reluată în regentă
prin pronume demonstrativ.
Cine va învăța, acela va ști. (cine va ști? cine va învăța ‒ SB; cine
va ști? acela ‒ S) .
 Bibliografie

 https://gramaticalimbiiromane.ro/sintaxa/sintaxa-frazei/propozitia-
subiectiva/
 https://www.academia.edu/33181498/Sinteze_de_limba_romana
 https://liceunet.ro/gramatica-romana/sintaxa-frazei/tipuri-de-propozitii-
subordonate-in-fraza/subiectiva