PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ

SUBIECTIVĂ (SB)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de subiect al propoziţiei regente:
E uşor a scrie versuri. (subiect)
E uşor 1/(să) scrii versuri. 2/ (subiectivă)
ÎNTREBĂRI:
- cine?
- ce?

TERMENI REGENŢI:
- verb personal: Vine 1/ (cine) poate.2/
- verb impersonal: este, trebuie.
Trebuia 1/ (să) meargă.2/
- verb personal devenit impersonal: a rămâne, a ajunge, a păsa, a plăcea, a veni etc.
Ajunge 1/ (cât) ai alergat. 2/
Rămâne 1/ (cine) vrea.2/
- expresie verbală impersonală: e bine, e rău, e uşor, e greu, e lesne, e dificil, e posibil, e
drept, e recomandabil, e cu putinţă, e de prisos, este de dorit, e de crezut, e culmea, e
păcat, e un adevăr, e un noroc, una e, alta e, e un fapt etc.
E bine 1/ (că) s-a întâmplat aşa. 2 /
- verbe reflexive şi impersonale: se cuvine, se cade, se întâmplă, se zice, se aude, se spune,
se pare, se poate, se vede etc.
Se zice 1/ (că) plouă. 2/
Se cuvine 1/ (să) fim civilizaţi. 2/
- verb impersonal cu pronume în dativ: a-i fi dat, a-i fi sortit, a-i fi hotărât, a-i fi scris, a-i
părea, a-i rămâne, a-i da prin gând, a-i trece prin minte, a-i plăcea, a-i veni etc.
I-a fost dat 1/ (să) ajungă acolo.2/
Mi-a convenit 1/ (ce) s-a propus la şedinţă.2/
- adverb sau locuţiune adverbială predicativă: desigur, fireşte, probabil, poate, negreşit,
pesemne, cu siguranţă, cu certitudine, fără îndoială, de bună seamă etc.
Desigur 1/ (că) vor veni şi ei. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce - (Cine) se scoală de dimineaţă 1/ departe ajunge. 2/
b. adjective pronominale relative: Este susţinut 1/(care) elev învaţă. 2/
c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: (Oricine) munceşte 1/ are de toate. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: (Orice) om munceşte 1/ are de toate. 2/
e. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie 1/ (când) a plecat. 2/
f. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de: E bine 1/ (că) a venit. 2/
Nu se ştie 1/ (dacă) vine. 2/
g. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de, decât să:
E de mirare 1/ (cum de) a rezistat. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie specifice.

TOPICĂ: - antepusă (când răspunde la întrebarea cine?): (Cine)- i harnic 1/are totul. 2/
- postpusă (când răspunde la întrebarea ce?): E rău 1/ (ce) face. 2/

PUNCTUAŢIE: de obicei nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe care îl ocupă.
Când stă înaintea regentei şi este reluată prin pronume demonstrativ, se desparte întotdeauna prin
virgulă : (Cine) aleargă mai repede, 1/ acela e câştigător. 2/
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
PREDICATIVĂ (PR)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de nume
predicativ al propoziţiei regente:
Plăcerea lui este de a citi. (nume predicativ)
Plăcerea lui este 1/ (să) citească.2/ (predicativă)
ÎNTREBĂRI:
- ce?
- cine?
- cum? (adresate verbului copulativ din regentă)

TERMENI REGENŢI:
- verb copulativ care constituie predicatul nominal incomplet al regentei: a fi,
a deveni, a ieşi, a se face, a ajunge, a părea, a însemna, a rămâne, a se naşte etc.
Hotărârea lor este 1/ (că) vor veni. 2/
El a devenit 1/ (ce) şi-a dorit. 2/
Asta înseamnă 1/ (că) n-a fost atent. 2/
Mihai a rămas 1/ (cum) îl ştiai. 2/
El părea 1/ (că) este obosit. 2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce – Întrebarea este1/ (ce) vor face. 2/
b. adjective pronominale relative: Problema este 1/(a cui) propunere o susţinem. 2/
c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât:
Banul este 1/ (al oricui) îl munceşte. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: Premiul este 1/ (pentru orice) om câştigă. 2/
e. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro:
Nedumerirea noastră este 1/ (când) va veni. 2/
f. adverbe nehotărâte: oricum, oricât: El este1/ (oricum) vrea. 2/
g. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de:
Propunerea mea este 1/ (să) plecăm 2/
Întrebarea este 1/ (dacă) va reuşi. 2/
h. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: după cum, ca şi cum, ca şi când, de
parcă: Totul era1/ (după cum) planificaseră. 2/
Este 1/ (de parcă) n-ar fi. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie
specifice.
TOPICĂ: - antepusă verbului copulativ din regentă: Problema este 1/ (ce) vrea. 2/
- postpusă (când vorbitorul insistă asupra celor spuse în propoziţia predicativă):
(Cine) sunteţi 1/ sunteţi. 2/
PUNCTUAŢIE: nu de desparte de regentă prin virgulă indiferent de locul pe care îl
ocupă.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
ATRIBUTIVĂ (AT)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de atribut pe
lângă un substantiv sau substitut al acestuia din propoziţia regentă:
Am urmat sfatul dat. (atribut)
Am urmat sfatul 1/(pa care) ni l-ai dat. 2/ (atributivă)

ÎNTREBĂRI:
- care? , cât? , câte? ,
- ce fel de? , al (a, ai, ale) cui?

TERMENI REGENŢI:
- substantiv: El este băiatul1/ (pe care) l-am căutat.2/
- pronume: Acela 1/ (care) învaţă2/ ştie1/.
- numeral: Al doilea, 1/ (care) a întârziat2/ a avut mai mult de aşteptat1/.

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce:
Primeşte premiul elevul 1/ (care) e silitor. 2/
Am urmat sfatul 1/ (ce) mi l-ai dat. 2/
b. pronume interogativ: Asculţi muzica 1/ (pe care) ai ascultat-o şi ieri? 2/
c. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu se ştie ziua1/ (când) a plecat. 2/
Nu cunosc locul 1/ (unde) merge. 2/
d. adverbe interogative: Nu cunosc locul 1/ (unde) merge? 2/
d. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă: A luat hotărârea 1/ (să) vină. 2/
Întrebarea 1/ (dacă) vine 2/ şi-a pus-o şi el. 1/
e. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: de să, cum că, până să:
Într-una din zile 1/ (până să) plec în concediu, 2/ m-a vizitat Ionescu. 1/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie

specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Ştiu răspunsul întrebării1/ (pe care) i-a adresat - o. 2/

- intercalată (cu condiţia să urmeze termenului regent): Ziua 1/ (în care) m-a
vizitat 2/ mi-o amintesc şi acum. 1/

PUNCTUAŢIE: dacă este determinativă (neizolată) nu se desparte prin virgulă, iar dacă
este explicativă (izolată) se desparte prin virgulă de regenta ei. Atributiva explicativă
intercalată se izolează prin virgule de regenta ei.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
COMPLETIVĂ DIRECTĂ (CD)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de complement
direct pe lângă cuvântul determinat din regentă:
A învăţat a citi . (complement direct)
A învăţat 1/(să) citească. 2/ (completivă directă)

ÎNTREBĂRI:
- pe cine?
- ce?

TERMENI REGENŢI:
- verb tranzitiv: Nu ştie1/ (cine) vine.2/
- locuţiune verbală tranzitivă: N-a băgat de seamă 1/ (că) plecase.2/
- interjecţie cu valoare predicativă:
Iată 1/ (ce) s-a întâmplat. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât, cel ce – Nu ştiam 1/ (cine) va învinge. 2/
b. adjective pronominale relative: A întrebat 1/(care) elev învaţă. 2/
c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât: Îţi dau 1/ (orice) îmi ceri. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: Îţi ofer 1/ (orice)lucru doreşti. 2/
e. pronume interogativ: Ştii 1/ (cine) vine? 2/
f. adjectiv pronominal interogativ: Înţelegi 1/ (ce) probleme discută? 2/
g. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu ştie 1/ (când) a plecat. 2/
h. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de: Am auzit 1/ (că) a venit. 2/
Nu ştie 1/ (dacă) vine. 2/
i. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:
Zicea 1/ (cum că) ar merge acolo. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie

specifice. Poate fi reluată în regentă când determină un verb la mod nepersonal –
nepredicativ.

TOPICĂ: - postpusă : Ştiu1/ (ce) face. 2/

- antepusă : (Care) vine, 1/nu ştiu nici acum. 2/
- intercalată: A dori 1/ (să) fii altfel decât el, 2/ este o schimbare. 1/

PUNCTUAŢIE: când stă după regentă nu se desparte prin virgulă. Când este antepusă
regentei, de desparte, de obicei, prin virgulă. Când este intercalată, virgula se poate
folosi după ea.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
COMPLETIVĂ INDIRECTĂ (CI)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază funcţia sintactică de complement
indirect pe lângă cuvântul determinat din regentă:
Vorbeşte ascultătorilor. (complement indirect)
Vorbeşte 1/(cui) ascultă. 2/ (completivă indirectă)

ÎNTREBĂRI:
- cui?, despre cine?, de cine?, cu cine?, la cine?, pentru cine?, împotriva cui?,
contra cui?, asupra cui? etc.

TERMENI REGENŢI:
- verb personal: Se gândea 1/ (la cine) va veni.2/
- locuţiune verbală: Nu şi-a dat seama 1/ (ce) s-a întâmplat. 2/
- adjectiv: Îndemânarea este necesară 1/ (cui) repară. 2
- locuţiune adjectivală: Nu era în stare 1/ (să) scoată o vorbă. 2/
- adverb: E rău 1/ (de cine) e sărac.2/
- interjecţie: E vai 1/(de cine) nu ascultă. 2/
Bravo 1/(cui) câştigă. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât - Povesteşte 1/ (cui) îl ascultă. 2/
b. adjective pronominale relative: Este mândru 1/(de câte) rezultate a obţinut. 2/
c. pronume nehotărâte: Se teme 1/ (de oricine) îl ameninţă. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: Dă premiul 1/ (oricărui) copil îl merită. 2/
e. pronume interogative: Se gângeşte1/ (la cine) va veni? 2/
f. adjective pronominale interogative: S-a întrebat 1/(la care) coleg va merge? 2/
g. adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu mă dumiresc 1/ (unde) e. 2/
h. conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de: Nu mă mir 1/ (că) n-a reuşit. 2/
i. locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:
S-a mirat1/ (cum de) a rezistat. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: nu are elemente corelative, nici elemente de relaţie

specifice. Poate fi însă reluată sau anticipată în regentă prin pronume personal formă
neaccentuată.

TOPICĂ: - postpusă: Mă gândesc 1/ (ce) face. 2/

- antepusă : (Despre ce) au discutat 1/nu m-am întrebat niciodată. 2/
- intercalată: Gândindu-mă 1/ (la ce) a spus, 2/ am înţeles mesajul. 1/

PUNCTUAŢIE: - când este aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă.

- antepusă, se desparte de obicei prin virgulă.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement
circumstanţial de loc şi arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o
însuşire:
Pretutindeni vezi locuri minunate. (complement circumstanţial de loc)
(Oriunde) priveşti,1/ vezi locuri minunate.2/ (circumstanţială de loc)

ÎNTREBĂRI:
- unde?, de unde?, până unde?, încotro?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Vine 1/ (de unde) a fost trimis.2/
- locuţiune verbală: Stă de vorbă cu mine1/ (oriunde) mă întâlneşte. 2 /
- interjecţie: Hai 1/ (unde) vrei. 2/
- adjectiv: Victorioasă 1/ (oriunde) joacă, 2/ echipa a câştigat campionatul. 1/
- locuţiune adjectivală: De treabă 1/(oriunde) l-ai întâlni, 2/ te ajută la nevoie. 1/
- adverb: Acolo, 1/ (unde) ai fost tu, 2/ n-a ajuns încă nimeni. 1/
- locuţiune adverbială: În mijloc, 1/ (unde) a stat el, 2/ a fost multă lume. 1/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. pronume relative: cine, care ce, cât + prep. - Merg 1/ (la cine) mă cheamă. 2/
b. adjective pronominale relative: Ne îndreptăm 1/(spre care) coleg ne cheamă. 2/
c. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât + prep.: Se duce 1/ (câtre
oricine) vrea. 2/
d. adjective pronominale nehotărâte: Mergea 1/ (spre oricare) clădire dorea. 2/
e. pronume interogative: Mergi 1/ (la cine) am stabilit? 2/
f. adjectiv pronominal interogativ: Vii1/ (de la ce) coleg ai fost? 2/
g. adverbe relative: unde, încotro, cât: Nu merge 1/ (unde) au stabilit. 2/
A umblat 1/ (cât) e lumea de mare. 2/
h. adverbe nehotărâte: oriunde, oriîncotro: (Oriîncotro) priveşti1/ vei vedea locuri
minunate.2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbul acolo cu sau fără prepoziţie; nu are elemente

de relaţie specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (de unde) am fost. 2/

- antepusă: (Unde) a fost, 1/ a aflat adevărul. 2/
- intercalată: Acolo, 1/ (unde) ai fost tu, 2/ n-a ajuns încă nimeni. 1/

PUNCTUAŢIE: când stă după regentă nu de desparte de obicei prin virgulă. Când stă
înaintea regentei poate fi despărţită, despărţirea fiind obligatorie dacă are element
corelativ. Dacă este intercalată şi aşezată înaintea predicatului regentei, se izolează între
virgule.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP (CT)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de timp şi
arată timpul când se desfăşoară acţiunea din regentă sau se manifestă o însuşire.
- temporala poate exprima:
 anterioritatea: Am ajuns la gară1/ (înainte ca) trenul (să) sosească.2/
 posterioritatea: M-a căutat 1/ (după ce) plecasem.2/
 simultaneitatea: A venit 1/ (în timp ce) învăţam la geografie.2/

ÎNTREBĂRI:
- când?, de când?, până când?, cât timp?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Vine 1/ (când) poate.2/
- locuţiune verbală: Stă de vorbă cu mine1/ (când) mă întâlneşte. 2 /
- interjecţie: Hai 1/ (când) vrei. 2/
- adjectiv: Biruitoare 1/ (când) a luptat la Oituz, 2/ armata română a câştigat şi alte bătălii. 1/
- locuţiune adjectivală: Din topor, 1/(când) a crescut,2/ băiatul a dat de necaz. 1/
- adverb: Azi, 1/ (când) te-am căutat, 2/ nu erai acasă. 1/
- locuţiune adverbială: Din vreme în vreme,1/(când) te întâlnesc,2/ mă bucur.1/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. adverbe relative: când, cât (cât timp), cum (îndată ce), unde (îndată ce):
(Când) a venit, 1/ nu l-a găsit. 2/
(Cât) a stat aici, 1/ n-a scos o vorbă. 2/
(Cum) îl văzu, 1/ îl şi recunoscu. 2/
b. adverbe nehotărâte: oricând, orişicând, oricât: (Oricând) vrei,1/ îl poţi vedea.2/
Poţi sta 1/ (oricât) vrei. 2/
c. conjuncţii: până (nu), dacă, de, că: A stat / (până) s-a întunecat. 2/
1

(Dacă) a văzut aşa, 1/ nora împăratului s-a mai domolit. 2/

d. locuţiuni conjuncţionale: înainte (ca…) să, îndată ce, imediat ce, după ce, pe dată ce, în timp ce,
câtă vreme, cât timp, oro de câte ori etc.
(După ce) i-a întâlnit, 1/s-a întors. 2/
(Ori de câte ori) plouă ,1/ îşi ia umbrela. 2/
e. pronume relative: cine, care, cât : Au sosit 1/ (înaintea cui) doreau. 2/
f. adjective pronominale relative: Ajungem 1/(înaintea cărui) coleg ne cheamă. 2/
g. pronume nehotărâte: oricare, oricine: Se duce 1/ (înaintea oricui) vrea. 2/
h. adjective pronominale nehotărâte: Mergea 1/ (înaintea oricărui) om dorea. 2/
i. pronume interogative: Vii 1/ (înaintea cui) am stabilit? 2/
j. adjectiv pronominal interogativ: Ajungi1/ (înaintea cărui) coleg ţi-ai propus? 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: şi, imediat, îndată, deodată, cum,
atunci, numai ce, pe urmă, de atâtea ori etc. Locuţiunile adverbiale menţionate sunt specifice
temporalei.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (înaintea cui) vreau. 2/

- antepusă: (Când) va veni, 1/ va fi târziu. 2/
- intercalată: Azi, 1/ (când) ai venit tu, 2/ nu era nimeni acolo. 1/

PUNCTUAŢIE: se desparte prin virgulă când nu exprimă o circumstanţă esenţială, când este antepusă
şi are un corelativ, sau când este intercalată şi se aşează înaintea predicatului regentei.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD (CM)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod şi
arată cum se desfăşoară acţiunea din regentă sau se manifestă o însuşire.
- modala poate fi de mai multe feluri:
 propriu-zisă: A procedat1/ (cum) l-ai sfătuit.2/
 comparativă: - de egalitate: Munceşte1/ (cum) muncesc toţi.2/
- de inegalitate: Învaţă mai bine1/ (decât) mă aşteptam.2/
- de condiţie: Se clătina1/ (ca şi cum) ar fi fost beat.2/
 de măsură progresivă: (Cu cât) creşte1/ cu atât se face mai deştept.2/
ÎNTREBĂRI:
- cum?, în ce fel?, în ce mod?, în ce chip?, cât?, cât de?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Vine 1/ (cum) poate.2/
- locuţiune verbală: Şi-a bătut joc de el1/ (cum) n-o făcuse nimeni. 2 /
- interjecţie: Hai 1/ (cât) poţi de repede. 2/
- adverb: Învaţă mai bine 1/ (decât) înveţi tu. 2/
- locuţiune adverbială: De-a boaza,1/(cum) merge el,2/ merg toţi copiii.1/
- adjectiv: Este mai bun 1/ (decât) eşti tu.2/
- locuţiune adjectivală: De treabă, 1/(cum) erau şi ai lui,2/ băiatul a ajuns cunoscut. 1/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. adverbe relative: cum, precum, cât, decât, parcă, cât etc. precedate sau nu de alt element:
Învaţă 1/ (cum) poate. 2/
Munceşte1/ (cât) poate.2/
A procedat 1/ (cum) a putut.2/
b. locuţiuni conjuncţionale: după cum, cât ce, ca şi cum, ca şi când, de parcă, de ce, de aceea, cu
atât(a) (mai), pe lângă ce etc.
A procedat, 1/(după cum) l-ai învăţat. 2/
S-a comportat 1/ (ca şi cum) nu m-ar fi cunoscut . 2/
c. pronume relative: ce, cine, care, cât : De harnic 1/ (ce) este 2/ nu are astâmpăr 1/
d. adjective pronominale relative: Citeşte la fel de mult 1/ ( ca ce) om e interesat. 2/
e. pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice: Studiază 1/ (ca oricare) vrea. 2/
f. adjective pronominale nehotărâte: Învaţă 1/ (ca orice) elev doreşte. 2/
g. pronume interogative: Faci 1/ (ca cine) am stabilit? 2/
h. adjectiv pronominal interogativ: Ajungi1/ (ca cine)- ţi doreşti? 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: aşa, astfel, asemenea, atât(a), la

fel, pe atâta, de ce, de aceea, cu atât(a)(mai)

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (cum) vreau. 2/

- antepusă: (După câte) ştiu, 1/ este un timid. 2/
- intercalată: Aşa, 1/ (cum) ai venit tu, 2/ au venit şi ei. 1/

PUNCTUAŢIE: - modala aşezată după regentă se desparte dacă nu este esenţială în frază, se termină
cu un complement circumstanţial, sau apare ca o explicaţie a unui complement circumstanţial de mod.
- antepusă, se desparte obligatoriu dacă are un corelativ în regentă.
- cea intercalată se izolează dacă stă înaintea predicatului sau mai departe de termenul regent
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ (CZ)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de
cauză şi arată cauza acţiunii sau o însuşire din regentă.
- cauzala poate fi de mai multe feluri:
 propriu-zisă care exprimă o cauză directă sau indirectă:
S-a supărat1/ (pentru că) nu l-ai aşteptat.2/
1 2
 argumentativă: (Dacă) n-ai învăţat, / cum o să promovezi. /

ÎNTREBĂRI:
- din ce cauză?, din ce pricină?

TERMENI REGENŢI:
- verb : N-a venit 1/ (pentru că) a fost reţinut.2/
- locuţiune verbală: N-a băgat de seamă nimic 1/ (că) a fost neatent. 2 /
- interjecţie: Geamul tronc1/ (din cauză că) s-a făcut curent. 2/
- adjectiv: Este gârbovă 1/ (din cauză că) este bătrână .2/
- locuţiune adjectivală: Este din topor, 1/(din cauză că) nu-i educat. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: deoarece, fiindcă, întrucât, căci, dacă, de, că.
Nu ştie 1/ (fiindcă) n-a învăţat. 2/
Lipseşte1/ (că) e bolnav.2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: din cauză că, din pricină că, din moment ce,
de vreme ce, o dată ce, de bine că, pentru că, câtă vreme etc.
N-a venit la mine 1/ (din cauză că) a fost plecat în oraş.2/
(De vreme ce) nu înveţi, 1/ nu ştii.2/
c. adverbe relative cu valoarea unor conjuncţii: cum, când, unde:
(Cum) nu cunoaşteţi drumul 1/ vă puteţi rătăci. 2/
(Când) nu studiază, 1/ cum o să ştie? 2/
d. pronume relative precedate de prepoziţii: ce, cât : Nu refuz oferta 1/ ( de ce) crezi tu. 2/
Nu-şi revine1/ (de câte) a suferit. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: apoi, atunci, pentru aceea,

de aia, de aceasta. Conjuncţiile menţionate, în afara ultimelor trei, sunt specifice. Specifice
sunt şi locuţiunile conjuncţionale menţionate, cu excepţia ultimelor trei.

TOPICĂ: - postpusă: Vin,1/ (că) vreau. 2/ (cele introduse prin că şi căci)

- antepusă: (Cum) n-ai învăţat, 1/ n-ai ştiut. 2/ (cele introduse prin cum)
- intercalată: De aceea, 1/ (că) -i bolnav , 2/ n-a venit. 1/

PUNCTUAŢIE: - indiferent de topică, cauzala se desparte, în general, de regenta ei prin

virgulă.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP SAU
FINALĂ (CS, CF)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial
de scop, arătând scopul acţiunii din regentă.

ÎNTREBĂRI:
- în ce scop?, cu ce scop?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Vine la bibliotecă 1/ (să) împrumute cărţi .2/
- locuţiune verbală: A luat parte la concurs 1/ (ca să) câştige. 2 /
- interjecţie: Hai în clasa 1/ (ca să) repetăm lecţia. 2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: să, ca să, de.
Vine adesea 1/ (ca să)-i vadă.2/
Mergea la mare 1/ (de) se trata de reumatism.2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: pentru ca să, că doar (- doar), că doar
de, doar de.
Învaţă 1/ (pentru ca să) reuşească.2/
Insistă 1/ (că doar-doar) l-o lămuri. 2/
c. adverbul doar (doar):
Îl vizita des, 1/ (doar-doar) l-o convinge de adevăr. 2/
d. pronume relativ precedat de prepoziţie: S-a dus 1/ (după ce) avea de cumpărat. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele şi locuţiunile adverbiale: anume, dinadins, de

asta, într-adins, de aceea, pentru aceea, pentru asta etc. elementele subordonatoare
populare sunt specifice.

TOPICĂ: - postpusă: Vin,1/ (ca să) te văd. 2/

- antepusă: (Pentru ca să)-l văd, 1/ am venit mai devreme. 2/
- intercalată: Anume, 1/ (ca să) mă supere , 2/ n-a venit. 1/

PUNCTUAŢIE: - finala introdusă prin de nu se desparte prin virgulă de regentă. Se

despart cele cu element corelativ în regentă, care sunt antepuse şi nu sunt considerate
esenţiale în frază.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ
(CŢ)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care exprimă condiţia sau ipoteza de a cărei îndeplinire
depinde realizarea unei acţiuni sau a unei însuşiri din regentă.

ÎNTREBĂRI:
- cu ce condiţie?

TERMENI REGENŢI:
- verb : (Dacă) doreşti 1/ vino la mine.2/
- locuţiune verbală: (Dacă) ai timp 1/ să iei şi tu parte la adunare. 2 /
- interjecţie: Hai în clasa 1/ (dacă) vrei! 2/
- adjectiv: Acest echipament este recomandabil 1/ (în caz de) mergi pe munte.2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: dacă, de, să.
Vine 1/ (de)-l vede.2/
(Dacă) doreşti 1/ vino la mine.2/
(Să) fi învăţat, 1/ reuşea. 2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: în caz de, în caz că, de unde.
(În caz că) plouă, 1/ îmi voi lua umbrela.2/
c. pronume relativ în genitiv + locuţiunea prepoziţională în locul:
(În locul cui) a vorbit 1/ eu n-aş fi spus asta. 2/
d. prin juxtapunere: Ai carte, 1/ ai parte.2/
e. adverbul relativ când:
(Când) m-aş potrivi lui, 1/ de mult aş fi ajuns la sapă de lemn. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele apoi şi atunci. Element introductiv specific

este locuţiunea conjuncţională în caz că.

TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (dacă) te văd. 2/

- antepusă: (Dacă) mă chemi 1/ voi veni. 2/
- intercalată: Apoi, 1/ (dacă) mă superi , 2/ plec. 1/

PUNCTUAŢIE: - se despart prin virgulă cea juxtapusă şi cea intercalată. Când e

socotită esenţială în frază, nu se desparte prin virgulă.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ (CV)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care arată o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii sau
existenţa însuşirii din regentă, dar nu o împiedică.
- este de mai multe feluri:
 propriu-zisă: (Deşi) este bolnav, 1/ a venit la şcoală.2/
 ipotetică sau condiţională: (Orice) s-ar întâmpla, 1/ nu plec acolo.2/
ÎNTREBĂRI:
- în ciuda cărui fapt?
TERMENI REGENŢI:
- verb : Învaţă , 1/ (chiar dacă) este obosit.2/
- locuţiune verbală: (Deşi) era supărat, 1/ a stat totuşi de vorbă cu mine. 2 /
- interjecţie: (Deşi) eşti ocupat 1/ hai totuşi până acolo. 2/
- adjectiv: El a ieşit învingător, 1/ (deşi) a jucat slab.2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: că, dacă, de, să, deşi, batăr, măcar.
Calul, 1/ (că)-i cal, 2/ şi tot oboseşte. 1/
Fierul, 1/ (de)-i fier, 2/ şi tot rugineşte. 1/
(Să)-l omori în bătaie, 1/ şi tot nu recunoaşte. 2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: cu toate că, chit că, măcar că, chiar dacă, chiar că,
chiar de, chiar să, măcar de, şi dacă, şi de, fără (ca) să etc.
(Cu toate că) s-a grăbit, 1/ n-a ajuns la timp .2/
Învaţă , 1/ (chiar dacă) este obosit.2/
c. pronume relativ + adj. indiferent:
(Indiferent ce) i-ai spune, 1/ tot nu se conformează. 2/
d. adjectiv pronominal relativ + adj. indiferent:
(Indiferent ce) măsuri ai lua, 1/ tot nu se potoleşte. 2/
e. pronume nehotărâte: orice, oricât, oricine:
(Orice) s-ar întâmpla, 1/ tot mă duc acolo. 2/
f. adjectiv pronominal nehotărât:
(Oricâţi) bani ai avea, 1/ tot nu-ţi ajung. 2/
g. adverbe relative: cât, cum, unde.
(Cât) de bogat ar fi, 1/ tot zgârcit rămâne. 2/
(Cum) o dai, 1/ tot n-o nimereşti. 2/
(Unde) l-ai pune, 1/ tot îl găseşte. 2/
h. adverb nehotărât: oricât, oricum, oriunde.
(Oricât) te-ai strădui, 1/ tot nu reuşeşti. 2/
i. prin juxtapunere: Plece ei, 1/ eu nu plec.2/
Bate-l, 1/ şi tot nu se duce.2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele (şi) tot, (şi) totuşi, şi locuţiunea adverbială cu toate acestea.
Conjuncţiile deşi, batăr, măcar, şi locuţiunile conjuncţionale menţionate (cu excepţia lui fără ca să)
sunt specifice.
TOPICĂ: - postpusă: Vin1/ (deşi) n-am timp. 2/
- antepusă: (Deşi) plouă 1/ tot voi veni. 2/
- intercalată: Totuşi, 1/ (deşi) a plouat, 2/ tot am plecat în excursie. 1/

PUNCTUAŢIE: - se desparte de obicei prin virgulă de regenta ei.

 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ
(CNS)
DEFINIŢIE:
- este subordonata care arată urmarea unei acţiunii, a unei însuşirii sau a unei
caracteristici, ori urmarea unei cantităţi.

ÎNTREBARE:
- care este urmarea faptului că?

TERMENI REGENŢI:
- verb : Mănâncă, 1/ (de) te sperie.2/
- adjectiv: Era frumoasă, 1/ (încât) nu te puteai uita la ea.2/
- locuţiune adjectivală: Era de treabă, 1/ (încât) îi ajuta pe toţi.2/
- adverb: Experimentase destul, 1/ (încât să) nu poată aduce noi argumente.2/

ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: încât, că, de, să, ca să.
Tipa, 1/ (de) te asurzea. 2/
E slabă, 1/ (să-i) plângi de milă.2/
E prea diplomată, 1/ (ca să )-l contrazică. 2/
b. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: încât să, pentru ca să, cât să, de să.
Proceda de aşa natură, 1/ (încât să) fie observat.2/
E prea comod , 1/ (pentru ca să) facă un asemenea efort.2/
c. adverbe relative: cât, decât.
Ţipa aşa se tare, 1/ (cât) ţi-era milă de el. 2/

ELEMENTE CORELATIVE: adverbele aşa (de), astfel (de), atât (de), destul (de),
prea, locuţiunile adverbiale în aşa fel, până într-atât, până acolo, adjectivele
pronominale atât, atare. Conjuncţia încât şi locuţiunile conjuncţionale încât să şi de să
sunt specifice.

TOPICĂ: - întotdeauna postpusă: Vorbeşte atât de tare, 1/ (încât) îl aud toţi. 2/

PUNCTUAŢIE: - se desparte prin virgulă de regenta ei cu excepţia celei introduse prin

să şi cu corelativul prea şi a celor introduse prin de aşezate imediat lângă predicatul
regentei.
 GRAMATICA
(INVATATORI, EDUCATORI, LIMBA ROMANA)

CUPRINS

FUNCŢIILE COMUNICĂRII

STILURILE FUNCȚIONALE
FONETICA

LEXICOLOGIE ȘI SEMANTICĂ

PUNCTUAŢIE ŞI ORTOGRAFIE
MORFOLOGIE

1
 FUNCŢIILE COMUNICĂRII

Există şase funcţii ale limbajului, în care sunt angajaţi factorii comunicării(elementele
situatiei de comunicare). Funcţiile limbii corespund situării comunicării lingvistice în perspectiva
unuia dintre factorii comunicării:
· emițător - funcţia emotivă
· receptor – funcţia conativă
· mesaj – funcţia poetică
· cod - funcţia metalingvistică
· context (sau referent)– funcţia referenţială
· canal de transmitere – funcţia fatică
1.Functia corespunzătoare centrării mesajului pe emiţător este funcţia EMOTIVA, care
trădează starea afectivă, sentimentele, valorile morale, capacităţile cognitive şi cultura
emiţătorului. Funcţia emotivă a comunicării constă în evidenţierea stării interne a emiţătorului.
Aceasta se referă, cum bine se ştie, la capacitatea pe care o avem, ca emiţători, să marcăm poziţia
noastră faţă de informaţia pe care o conţine enunţul nostru.
Ea se se realizează la nivelul emotiv al limbajului prin interjecţii, exclamaţii, prin lungirea
emfatica a sunetelor. Este semnificativ că intonaţia are un rol deosebit de important în exprimarea
poziţiei Emiţătorului. Alte procedee: folosirea diminutivelor şi augmentativelor, preferinţa pentru un
anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziţia vorbitorului.
2.Funcţia orientată spre receptorul mesajului este cea CONATIVĂ, ce serveşte laincitarea
acestuia la acţiune/respectiv la încetarea acţiunii prin ordine, îndemnuri, rugăminţi, interdicţii,
etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.Funcţia conativă se
concentreaza pe strategia lingvistică a contactării receptorului, bazată pe mărci ale vocativului (la
substantive, pronume, numerale şi adjective) şi imperativului (mod verbal personal), de propoziţii
imperative, exclamative, afirmative şi negative. Constructia mesajului este la modul imperativ prin
excelenţă.
3. Funcţia aferentă mesajului este cea POETICĂ, prin care limbajul se orientează spre
sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se
vorbeşte, spre deosebire de limbajul ştiinţific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac
apel la acest tip de mesaj, în special reclamele pentru serviciile turistice. Funcţia poetică presupune
modul în care este concentrat mesajul poetic de la emiţător spre receptor şi constituie funcţia
esenţială a artei verbale. Ea nu apare singură: în poezia epică, unde se întrebuinţeaza formulări la
persoana a treia, apare şi funcţia referenţială; în poezia lirică, în care enunţurile sunt la persoana întâi,
apare şi funcţia emotivă, iar în poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulate la persoana a doua
(oda, epistola, satira), apare şi functia conativa. În opera dramatică, se exploatează din plin resursele
oferite de funcţiile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicării, care creează atmosfera
specifică.
4.Funcţia corespunzătoare codului este cea METALINGVISTICĂ, ce are în
vedereînţelegerea corectă şi completă a mesajului. Ea presupune intervenţii prin care se verifică
folosirea şi înţelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicaţiilor colaterale ale semnelor din
cod. Este necesar să se atragă atenţia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie în perifraze
explicative (explicaţii de genul glumesc, desigur). Funcţia metalingvistică are în vedere codul in care
se exprima interlocutorii, modul în care funcţionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-

2
 semantic etc.) favorizează şi facilitează comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia
metalingvistică a comunicarii
5.Funcţia limbajului corespunzătoare contextului este cea REFERENŢIALĂ. Aceasta
ilustrează modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personală, o
imagine, o părere sau o idée, aşa cum o percepe emiţătorul. Funcţiareferenţială transmite
informatii despre lumea reală sau imaginară, trimite la context şi stabileşte referentul. Ea poate
fi denotativă sau cognitivă, având în vedere informarea, contextul lingvistic şi extralingvistic (social,
cultural,) al comunicării.
6. Funcţia limbajului corespunzătoare canalului este cea FATICĂ, interacţională. Ea
serveşte la stabilirea relaţiei de comunicare şi la cultivarea interesului pentru aceasta până la
încheierea mesajului, prin verificarea funcţionării optime a circuitului. La nivelul contactului
social funcţia fatică asigură comunicarea de succes prin amprenta lingvistică degajată.
Majoritatea textelor îndeplinesc mai multe functii, dar hotărâtor pentru includerea într-un stil
sau altul, este funcţia dominantă. De pildă:
· emotiva în memorii, confesiuni, comentarii, interpretări critice
· conativă în ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame
· poetică în operele literare, dar şi în unele mesaje publicitare
· metalingvistică în analize gramaticale, în dicţionare, în texte cu caracter didactic
· referenţială e dominantă în comunicate oficiale, buletine, chestionare, referate, cronici
· fatică în saluturi şi formule de convenienţă, texte de receptare a mesajului telefonic
STILURILE FUNCȚIONALE
STILUL (astăzi: mod de exprimare verbală sau scrisă)- expresia unei individualităţi
COTEANU:

STILUL ARTISTIC STILURI NONARTISTICE/FUNCŢIONALE

Cum transmite Ce transmite

Limbaj conotativ Limbaj denotativ

Unicitate şi inovarea expresiei Expresie caracterizată prin folosirea unor formule şi

construcţii mai mult sau mai puţin fixe, repetabile

Bogăţie lexicală Concentraţie lexicală

Sensuri multiple Sensuri unice

STILURILE FUNCŢIONALE - variante ale limbii literare care corespund anumitor sfere de
activitate umană
1. STILUL OFICIAL (JURIDICO-ADMINISTRATIV)- se întrebuinţează în sfera relaţiilor
oficial-justiţie, administraţie, diplomaţie etc.-, fiind reprezentat de o categorie largă de texte (legi,
hotărâri judecătoreşti, regulamente de funcţionare a instituţiilor, documente politice, corespondenţa
oficială, petiţiile şi memoriile cetăţenilor, curriculum vitae, procesul-verbal, cererea, formularul,
interviul de angajare etc.) şi are următoarele particularităţi:
3
  Are funcţie referenţială
 Emiţătorul este specializat, receptorul este, de obicei, specializat, dar şi nespecializat, cel
care vrea să cunoască legea
 Respectarea normelor limbii literare
 Obiectivitate
 Lipsa afectivităţii şi a expresivităţii
 Enunţuri cu formă impersonală
 Vocabular specializat
 Folosirea neologismelor, dar nu în număr la fel de mare ca în stilul ştiinţific
 Limbaj accesibil
 Claritate, precizie, concizie, proprietate
 Utilizarea cuvintelor cu sens denotativ
 Mod de expunere formal
 Setereotipie: utilizarea de clişee lingvistice-formule gata consacrate/ formule tip (vezi
cererea)
 Scop utilitar, informare, educare
 Respectarea unor reguli de prezentare grafică (împărţirea textului în paragrafe, alineate,
articole)
2. STILUL (TEHNICO-)STIINTIFIC este folosit în studii şi lucrări ştiinţifice şi are
următoarele caracteristici:
 Are funcţie exclusiv referenţială
 Transmite informaţii ştiinţifice, tehnice,
 Respectarea normelor limbii literare
 Obiectivitate, folosirea pluralului autorului, întrucât acesta evită referirea la propria
persoană
 Claritate, precizie, concizie
 Emiţătorul este specializat, iar receptorul poate fi specializat sau nespecializat
 Utilizarea unei terminologii specifice fiecărui domeniu şi tehnicii, precum şi a
neologismelor, multe de circulaţie internaţională
 Folosirea cuvintelor mai ales cu sensul lor propriu/ denotativ monosemantism
 Lipsa figurilor de stil
 Utilizarea citatului ca punct de plecare într-o argumentare
 Completarea conţinutului cu mijloace extralingvistice: harti, desene etc.
 Scop informativ, de educare
 Structura logică a propoziţiilor şi a frazelor
 Tipuri de mesaje: referatul, comentariul, analiza de text, paralela
3. STILUL BELETRISTIC (LITERAR ARTISTIC) este specific operelor literare în proză şi
în versuri (+memorii, jurnale, eseuri, memorii, amintiri etc.) şi are următoarele trăsături:
 Mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi
 Caracterul individual al stilului
 Bogăţie expresivă şi forţă de sugestie, obţinute prin folosirea figurilor de stil şi a
procedeelor artistice, a cuvintelor polisemantice şi cu sens figurat/ conotativ;
 Preluarea unor elemente de la celelalte stiluri la nivelul limbajului-arhaisme,
neologisme, elemente de jargon şi argou, regionalisme, termeni ştiinţifici etc.
 Încărcătură emoţională
 Căutarea originalităţii în exprimare
 Respectarea, în general, a normelor limbii literare, scriitorul îşi ia o mare libertate
 Eufonia, ambiguitatea, sugestia, expresivitatea, originalitatea
 Scop estetic
4. STILUL PUBLICISTIC este caracteristic mijloacelor de comunicare în masă: ziare, reviste,
televiziune, radio, având funcţia de mediatizare a evenimentelor, şi are următoarele particularităţi:
4
  are funcţie conativă
 stil puţin unitar
 respectarea normelor limbii literare
 limbaj accesibil
 lexic bogat, variat
 adaptabilitate la inovaţie, reflectată în folosirea unor neologisme la modă
 utilizarea unor figuri de stil, a unor construcţii expresive (de exemplu. formulări
şocante, eliptice, pentru a atrage atenţia cititorului etc.)
 varietate de forme: articol, ştire, reclamă, comunicat, interviu, reportaj, corespondenţă,
cronică etc.
 folosirea de mijloace extralingvistice: fotografii, caricaturi etc.
 scop informativ, dar şi persuasiv de influenţare a opiniei publice
 se poate adresa raţiunii sau afectivităţii
5. STILUL COLOCVIAL (după unii) este întrebuinţat în sfera relaţiilor particulare, în planul vieţii
cotidiene şi este caracterizat prin:

 încălcare frecventă a normelor limbii literare

 utilizare de mijloace nonverbale în comunicarea orală
 exprimare relaxată, nesupravegheată
 naturaleţe, expresivitate, pitoresc
 întrebuinţarea de termeni argotici, a elementelor de jargon, a regionalismelor, a proverbelor şi a
zicătorilor
 folosirea clişeelor la modă, formule de salut, ticuri verbale, neologisme la modă
 Încărcătură emoţională

FONETICA

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția
sunetelor limbajului articulate.
Vocalele din limba româna
Vocala este un sunet al vorbirii din limba romana, la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber
prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol în cale.
Vocala A
Se scrie și se pronunță a, nu ea, după literele ș și j în rădăcina cuvântului: șa, șade, șapte, șase, deja,
jale, jar (nu șea, șeade, șeapte, șease, dejea, jeale, jear).
Vocalele în hiat din Limba Româna
Vocalele in hiat reprezinta fenomenul fonetic constând în întâlnirea a două vocale pronunțate succesiv
în silabe diferite, fie în interiorul unui cuvânt, fie între două cuvinte alăturate.
Diftongii din Limba Româna
Pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete sau mai multe sunete
format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă sau cuvantare.
Triftongii din Limba Româna
Triftongii reprezina un grup de trei sunete diferite care formează o singură silabă.
Consoanele din Limba Româna
Consoanele din limba romana reprezinta acel sunet al vorbirii produs la trecerea curentului de aer prin
canalul fonator atunci cand întâmpină obstacole.
Despartirea in silabe în limba româna
Când în limba româna un cuvânt nu se termină într-un rând, se vor trece în rândul următor numai
silabele ( compuse din litere din alfabet) întregi.
Despartirea in silabe a unor cuvinte are scopul de a pune in evidenta structura acelor cuvinte (in
silabe) si in cazul poeziei metrica sa.

5
Despartirea in silabe se face cu ajutorul semnului ortografic numit cratima si are o anumita valoare
stilistica: Ex. Im-be-ci-lu-le!
In Ortografia romana se pune mai mare importanta insa pe despartirea cuvintelor de la capat de
rand care nu coincid intotdeauna cu despartirea in silabe a cuvintelor.
Despărțirea în silabe a cuvintelor sau silabisirea se face astfel:
a) dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare: le-ge, o-ră;
b) dintre două vocale succesive (în hiat), prima aparține silabei dinainte, a doua celei următoare: ce-re-
a-le, lu-a; i și u semivocale, între două vocale, trec la silaba următoare: ba-ia, no-uă;
c) dacă vocala e urmată de două sau mai multe consoane, prima consoană aparține silabei dinainte,
cealaltă – sau celelate – silabei următoare (excepțiile se vor vedea mai jos): ac-ti, as-tăzi, mul-te, os-
cior, as-pru, con-tra, mon-stru;
d) când prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este lsau r, amândouă consoanele trec la
silaba următoare: a-bre-vi-a, a-cru, co-dru, a-fla, a-gro-nom, si-hlă, su-plu, a-tlet, li-tru, de-vre-me;
e)grupurile ct, cț și pt, pț precedate de consoane se despart: onc-tu-os, punc-taj, func-ți-e, sanc-ți-u-ne,
somp-tu-os, pre-emp-ți-u-ne;
f)cuvântul jertfă se desparte jert-fă;
g)la cuvintele compuse (din doua sau mai multe litere din alfabet – limba romana) și la cele derivate
cu prefixe, precum și la unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate în grupuri consonantice
cu sufixe care încep cu o consoană), despărțirea în silabe se face, de preferință, ținându-se seama de
părțile componente, atunci când cuvântul e analizabil: de-spre (nu des-pre), drept-unghi (nu drep-
tunghi), in-egal (nu i-negal), ne-stabil (nu nes-tabil), sub-linia (nu su-blinia), vârst-nic (nu vâr-stinc).
Despartirea grupurilor de cuvinte si a abrevierilor
Pentru pastrarea unitatii lor nu se despart la sfarsitul randului (ci trec integral pe randul urmator)
urmatoarele:
– abrevierile se scrie lagat (ex. UNESCO) sau despartit prin blancuri (S N C F R), prin puncte (a.c –
anul curent) ori prin cratima (lt.-maj., S-V);
- derivatele scrise cu cratima de la abrevieri: R.A.T.B-ist (NU R.A.T.B- ist, R. A.T.B.-ist);
Derivatele devenite cuvinte urmeaza regimul cuvintelor: ce-fe-rist.
- numele proprii de persoane : Vasilescu, Ali el-Kabar (NU Va-si-le-scu, Ali el-Ka-bar);
- numerele ordinale scrise cu cifre si litere: XI-lea, 6-a (NU XI- lea, 6- a);
Se recomanda sa nu se separe de pe un rand la altul, ci sa se treaca impreuna pe urmatorul rand:
- numele (sau abrevierile sau prescuratile prenumelor) si numele de familie: Vasile Marinescu, V.
Marinescu
- notatiile care includ abrevieri: 11 km, art. 14
Se tolereaza plasarea pe randuri diferite a prescurtarilor de nume generice si a numelor proprii din
denumirile unor institutii, indiferent de ordinea lor: Roman S.A., SC Firma-mea SA., dar si F.C.
Dinamo
Formarea cuvintelor in Limba Româna
Scrierea cuvintelor în limba româna derivate și compuse, a locuțiunilor și a grupurilor relativ
stabile de cuvinte pune unele probleme specifice, greutatea de a distinge uneori între formații
apartinând uneia sau alteia dintre aceste categorii putând crea și dificultați suplimentare.
Reguli generale:
– derivatele se scriu în limba româna într-un cuvânt (situațiile în care unprefix sau un sufix se scrie
cu cratima sau separate sunt rare) folosind cuvintele din alfabet;
- compusele se scriu în limba româna, în funcție de partea de vorbire căreia îi aparțin și de gradul de
sudură a compusului, în unul din cele trei moduri posibile: într-un cuvânt, cu cratima sau în
cuvinte separate;
-formațiile din sau cu elemente de compunere se scriu intr-un cuvânt;
- locuțiunile se scriu in general in cuvinte separate, mai rar cu virgula sau cu cratima,
-grupurile relativ stabile de cuvinte se scriu în cuvinte separate;

6
Sufixe si prefixe din limba româna

Sufixul în limba româna

Sufixul este o îmbinare de sunete (litere din alfabet) sau un singur sunet care se adaugă după rădăcina
sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi

Prefixul în limba româna

Prefixul sau afixul reprezinta literele din alfabet sau grupul de litere, care se atașează înaintea
rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat cu forme gramaticale noi (nu este
obligatoriu)

LEXICOLOGIE ȘI SEMANTICĂ
Sinonimie
Definiţie: Capacitatea limbilor de a utiliza mai multe forme pentru a exprima acelaşi sens.
Este un tip de relaţie semantică ce se stabileşte între cuvinte care au înţelesuri atât de apropiate, încât
le considerăm identice.
Câmpul de expansiune sinonimică este o modalitate de a arăta diferenţele dintre sensurile
cuvântului polisemantic dar şi o posibilitate de organizare a cuvintelor în serii sinonimice.
Exemplu de câmp de expansiune sinonimică:
a ridica (o greutate) = a sălta = a înălţa;
a ridica (mânecile) = a sufleca;
a ridica (o casă) = a zidi = a construi;
a ridica (masele) = a mobiliza = a strânge = a aduna;
a ridica (preţurile) = a creşte = a urca = a mări;
a ridica(o pedeapsă) = a suspenda = a desfiinţa = a anula;
a (se) ridica, (de pe scaun) = a se scula, a se sălta;
a (se) ridica (la luptă) = a se răzvrăti, a se răscula.
Tipologia sinonimelor
Având în vedere echivalenţa de sens, sinonimele trebuie să aibă un număr cât mai mare de
componente de sens comune (de preferinţă toate). Din această perspectivă se pot clasifica (Dicţionar
de ştiinţe. Ştiinţe ale limbii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1997) astfel:
a) sinonime perfecte (totale), care nu se diferenţiază prin nici o trăsătură de sens (au aceeaşi
definiţie semantică):
azot = nitrogen; stibiu = antimoniu; circumlunar = perilunar; mister = enigmă; vorbăreţ= guraliv
= locvace; a scrânti = a luxa; vlăguit = istovit = epuizat = extenuat;
b) sinonime imperfecte (parţiale) care se diferenţiază numai printr-o componentă de sens
graduală:
teamă = frică ( „grad nedeterminat") şi spaimă = groază („grad maxim", alături de componentele
de sens comune tuturor celor patru termeni); deştept = inteligent („grad nedeterminat") faţă
de genial („grad maxim") şi isteţ = ager („grad mic"), alături de trăsături comune celor cinci sinonime
(„apreciere în plus privind inteligenţa");
c) sinonime care au câte o componentă de sens diferită: duşumea = podea
- trăsătură de sens comună: „partea de jos a unei încăperi";
- trăsătură de sens proprie: „numai din scânduri" (duşumea) şi „din orice
material"(podea), trăsătură care poate fi neglijată în anumite contexte;
d) sinonime care prezintă atât diferenţe graduale, cât şi semantice, dar limitate cantitativ:
cald, călduţ, căldicel, fierbinte, clocotit, canicular
- se definesc toate ca „apreciere în plus privitoare la temperatură";
- se regrupează prin trăsături de sens diferite (uneori neglijabile): cald „grad
nedeterminat"; călduţ = căldicel „grad mic"; fierbinte „grad mare"; canicular „grad maxim"; clocotit
(tor) „grad maxim" + „proces de fierbere"; dogoritor „grad maxim" + „emanaţie de căldură".
Antonimie
Definitie: Tip de relaţie semantică ce constă în opoziţia de sens între două cuvinte care trimit la
7
realităţi (referenţi) nu numai diferite, ci şi contrare şi contradictorii. (Angela Bidu Vrânceanu,
Narcisa Forăscu, Cuvinte şi sensuri, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1988, p. 165)
Există o antonimie logică, obiectivă, care este implicată în lucruri din realitatea
extralingvistică: noapte - zi, iarnă - vară, dimineaţă - seara, şi o antonimie pe care o stabilesc
vorbitorii. În enunţul: „Am văzut două filme, unul bun şi altul prost,sensul antonimelor bun -
prost reflectă o apreciere subiectivă. De aceea se spune că antonimia ca fenomen lingvistic acoperă
atât cuvintele care denumesc noţiuni contrare(iarnă - vară, dimineaţă - seară, bărbat - femeie, viaţă -
moarte, îngheţ - dezgheţ), cât şi pe acelea puse de vorbitori în evidenţă („Ce grea este valiza neagră
şi ce uşoară este valiza gri").
Antonimele sunt fixate perechi şi, de aceea, par mai puţin dependente de context sau de o situaţie de
comunicare. De exemplu, în mintea oricărui vorbitor este asociat mic cu mare, tânăr cu bătrân,
sărac cu bogat, adevăr cu minciună etc.
Clasificarea antonimelor:
1. în funcţie de dimensiunea semantică (vezi Dicţionar de Ştiinţe. Ştiinţe! ale limbii,Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1997, p. 56):
- antonime polare, care nu admit termeni intermediari: soţ / soţie;
- antonime scalare, care admit gradarea şi care sunt adesea legate de proceduri de comparare: mare
/mijlociu / mic; fierbinte / cald/rece:
- antonime contradictorii: celibatar (necăsătorit) / căsătorit;
- antonime contrarii: a urca / a coborî;
- antonime reciproce: a cumpăra / a vinde etc.
2. în funcţie de structura cuvântului:
- antonime cu radicali diferiţi: corect - greşit; frig - căldură, întuneric - lumină; trecut- viitor; a
veni - apleca;
- antonime cu acelaşi radical stabilite prin prefixe şi sufixe: corect - incorect;
disciplinat - indisciplinat; noroc - nenoroc; moral a imoral; reversibil - ireversibil; hipotensiv
- hipertensiv; cărticică -cărţoaie; căscioară - căsoaie etc.
Aceste antonime au o marcă formală (prefixul, sufixul) care subliniază antonimia. Prefixele cu care
se formează în general antonime sunt: ne-, non-, in-, i-, des-, dez-, dis-, de- etc.
Paronimie
Definiţie: Relaţie dintre cuvinte foarte asemănătoare ca formă şi deosebite ca sens (diferenţa de
formă se reduce la numai un sunet sau două).
Se organizează pe baza apropierii formale în „serii paronimice".
Se stabileşte între unităţi lexicale, nu între un cuvânt şi o formă gramaticală a acestuia, ci între
formele-tip ale aceleiaşi părţi de vorbire:
- substantive: (abilitate - agilitate);
- adjective: (etic - epic);
- verbe: (a deconta - a decanta).
• Paronimia apare şi la nivelul elementelor de formare a cuvintelor (prefixe şi prefixoide):
anti- / ante-; pre-/ pro-; în-/ in-; homeo-/ homo-

Dublete paronimice: atlas - atlaz, argou - argon, adsorbţie - absorbţie, conjunctură - conjectură,
locatar - locator.
Triplete paronimice: atitudine - aptitudine - altitudine, a migra - a emigra - a imigra, a releva -
a reliefa - a revela.
Atracţia paronimică este o greşeală de exprimare produsă de apropierea formală dintre paronime,
care constă în faptul că unul dintre termenii paronimi, care e mai frecvent în limbă (mai cunoscut
vorbitorilor) îl „atrage" pe cel care este mai puţin cunoscut, substituindu-i-se acestuia din urmă în
procesul comunicării verbale: „analizăliterală" în loc de „analiză literară". În situaţia în care fiecare
dintre termenii seriei paronimice (dublet sau triplet) este neologism mai puţin accesibil, eventual
termen specializat, posibilitatea erorii lingvistice este mai mare.
Termenii ştiinţifici din limbajele specializate neînsuşiţi corect sunt cei mai susceptibili de a intra în
sfera „atracţiei paronimice". Când ambii termeni din perechea paronimică aparţin limbajelor
8
specializate (elipsă - eclipsă, etic -epic, glacial - glaciar, a evoca - a invoca), confuzia poate deveni
mai frecventă.
Omonimie
Definiţie: Relaţie dintre două sau mai multe cuvinte care au aceeaşi formă dar sensuri diferite.
Nivele de reprezentare:
-lexical (omonimie lexicală):
lin = „uşor"; lin = „specie de peşte".
-gramatical (omonimie morfologică, lexico-gramaticală):
el cântă (pers. a IlI-a, sg.) = ei cântă(pers. a III-a, pl.);
un (nişte)= articol nehotărât;
un (doi)= numeral;
un (altul)= adjectiv pronominal.
-sintactic:
chemarea profesorului =„profesorul cheamă" sau „profesorul este chemat".
Cauzele omonimiei lexicale:
a) convergenţa fonetică (evoluţia fonetică spre aceeaşi formă a două cuvinte diferite ca sens, de
origini diferite, fie un cuvânt moştenit sau altul împrumutat, fie împrumuturi din limbi diferite):
casă (< lat. casa) = „clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului";
casă (< it. cassa) = „dulap, lădiţă pentru bani", „loc unde se fac plăţi".
lin (< lat. lenis)= „domol, uşor";
lin (împrumut din slavă) = „specie de peşte".
b) divergenţă semantică (apariţia unui sens nou în structura semantică a unui cuvânt polisemantic
îndepărtat de sensul de bază, astfel încât legătura semantică nu se mai poate vedea):
calcul (< lat. calculus) =„pietricică formată în anumite organe ale omului (renal, vezicular etc.)";
calcul (< lat. calculus) = „socoteală, operaţie matematică".
Diferenţierea sensurilor se face prin formele diferite de plural (omonimie parţială):
calcul / calculi = „pietricele";
calcu / calcule = „socoteli".
c) derivarea lexicală:
sunătoare = „nume de plantă";
sunătoare = „care produce sunete" (sună + sufix -ător);
fierăriei = „lucruri de fier" (fier + sufix colectiv -arie);
fierărie =„prăvălia în care se prelucrează sau se vinde fier" (fierar + sufix nume de loc -ie).

Omonimele
Definitie: sunt cuvinte înregistrate în articole de dicţionar diferite, ca o dovadă că, deşi au o formă
identică, între sensurile cuvintelor respective nu mai există nici o legătură. Au calitatea de a
fi omofone (aceeaşi pronunţare) şi omografe (aceeaşi grafie).
Clasificarea omonimelor:
A. După gradul de identitate formală:
a)omonime totale (au toate formele identice):
mai adverb;
mai substantiv = „lună";
coş (coşuri) = „obiect împletit din papură, rafie sau nuiele";
coş (coşuri) = „bubuliţă purulentă care se formează pe piele".
b) omonime parţiale (sunt identice numai unele forme flexionare):
- diferenţiere semantică prin formele de plural: cap, capi, capuri, capete; corn, corni, cornuri,
coarne; ochi; ochi, ochiuri.
- diferenţiere semantică prin apartenenţă la clasa morfologică: cer (substantiv); cer(verb, indicativ
prezent).
B. După relaţia dintre omonime (în funcţie de posibilitatea de a se întâlni în aceleaşi domenii sau
contexte):
a) omonime intolerabile (unul dintre cuvinte este înlăturat pentru a se evita confuzia de sens):
9
 păcurar = „vânzător de păcură", păcurar = „păstor",
caz în care s-a înlocuit cuvântul păcurar 2 = „păstor" cu „cioban",
rămânând ca „păcurar" să denumească „vânzătorul de păcură".
b) omonime tolerabile (diferenţiabile în funcţie de context):
a afecta = „a atribui o sumă de bani" („Guvernul a afectat suma de ...pentru...");
a afecta = „a manifesta o stare sufletească negativă ca urmare a unui eveniment neplăcut"
(„Este afectat de vestea primită").
C. După apartenenţa morfologică:
a) omonime lexico-gramaticale:
- aparţin unor clase morfologice diferite: cer = substantiv;
cer = verb;
vine = substantiv, forma de plural de la vână;
vine = verb.
- provin din conversiune:
absolut (adj.) - absolut (subst.) - absolut (adv.);
muncitor j(adj.) - muncitor (subst.)
Observaţie:
Omonimele lexico-gramaticale provenite din conversiune sunt numeroase, pentru că limba română se
numără printre limbile în care fenomenul conversiunii este foarte frecvent. Fenomenul omonimiei
este acceptat numai în cazul în care cuvintele respective îşi schimbă şi sensul lexical, nu numai
valoarea morfologică.
b) gramaticale (aparţin aceleiaşi clase morfologice, au acelaşi sens, dar au forme flexionare diferite):
lucrează = verb intranzitiv, prezent, pers. a III-a, sg.;
lucrează = verb indicativ prezent, pers. a III-a, pl.;
lucrează = verb imperativ, pers. a II-a, sg.
Câmpuri semantice
Câmpul lexico-semantic constituie o clasă de cuvinte reunite prin componente de sens comune, dar
între care se stabilesc diferenţe (opoziţii) semantice.
Câmpul este o clasă relativ deschisă, alcătuită riguros de specialişti şi, în mod aproximativ, de
vorbitorii obişnuiţi.
EXEMPLE:
- numele de rudenie (aproximativ 50 de termeni în limba română)
- numele de culori (peste 200 de termeni în limba română)
- denumirile animalelor domestice şi sălbatice
- denumirile fenomenelor sonore ş.a.
Asocierea cuvintelor în câmpuri prezintă avantajul de a reţine mai precis diferenţele între termeni. De
exemplu, a striga este corelat cu a vorbi, amândouă desemnând „sunete articulate" emise cu
„diferenţe de intensitate" în schimb a răcni, a rage, desemnează „sunete nearticulate", „emise cu
intensitate mare".
PUNCTUAŢIE ŞI ORTOGRAFIE
PUNCTUAŢIA
- un sistem de semne grafice care reglementează organizarea textului în propoziţii şi fraze;
- ne arată intonaţia, pauzele, întreruperea şirului vorbirii etc.
ORTOGRAFIA
- semne grafice auxiliare folosite la nivelul CUVÂNTULUI;
- semnele ortografice leagă sau separă cuvinte, redau pronunţarea cuvintelor, marchează căderea
unor litere dintr-un cuvânt etc.
În analiza semnelor de punctuaţie şi ortografie se urmăreşte : 1. nivelul sintactic si 2. nivelul stilistic
10
S.G. DENUMIRE NIVELUL SINTACTIC NIVELUL STILISTIC
SEMN GRAFIC

[.] PUNCTUL a) Ca semn de punctuaţie: Marchează pauza ce se face între

propoziţii/fraze independente ca sens.
-se pune la sfârşitul propoziţiilor
enunţiative (afirmative sau
negative):
Maria citeşte.
Maria nu citeşte.
b) Ca semn ortografic este folosit
după majoritatea abrevierilor:
ex.: etc.; ian.; nr.

[? ] SEMNUL Semn de punctuaţie; Marchează intonaţia propoziţiilor

ÎNTREBĂRII interogative:
- se pune la sfârşitul
propoziţiilor/frazelor - Dar tu ştii pentru ce loc e concurs,
interogative (afirmative sau Ghiţă? (I. L. Caragiale, Triumful
negative) talentului)
– Unde mergi? - Şi... nu te doare capul când citeşti?
(Max Blecher, Întâmplări în irealitatea
- Nu ai învăţat? imediată)

[!] SEMNUL Semn de punctuaţie;

EXCLAMĂRII
- se foloseşte după interjecţii Interjecţiile şi vocativele exprimă stări
sau vocative: efective:
-Ho,ho! Câţi pofteşti. (I. - bucurie
Creangă, Ivan Turbincă)
- Nu se poate, domnule director!
v-aţi înşelat! (I. L. Caragiale, - revoltă
Triumful)
- se pune la sfârşitul
Marchează intonaţia;
pripoziţiilor/frazelor
exclamative sau imperative
(afirmative sau negative)
- Ce frumoasă eşti!
- Nu este adevărat! - Vino,
băiatule!

[,] VIRGULA a) Ca semn de punctuaţie Marchează pauza din rostire

desparte
- părţi de propoziţie în cadrul
propoziţiei

11
1.Desparte termenii unei
enumeraţii:
Am cumpărat cireşe, mere, pere
şi banane.
2.Desparte un substantiv de o
apoziţie/ apoziţia de restul
propoziţiei.
Zeus, fiul lui Cronos, ...
3. Desparte un substantivul în
vocativ de restul propoziţiei.
Şi-n tine, călătorule-o să plouă
(Ion Pillat, Iarnă)
Priveşte-le,nebunule, deaproape!
(Radu Stanca, Arhimede şi
soldatul)
Desparte vorbirea directă de vorbirea
indirectă

* - O Doamne, ce copile
obositor / Oftează gerul. (Ana
Blandiana, Întrebări)
Prima virgulă are rolul de a izola
subst. în vocativ de restul
enunţului. Cea de-a doua virgulă
separă vorbirea directă de
vorbirea indirectă.
În enunţul dat, virgula se foloseşte pentru
a izola o construcţie incidentă
reprezentând cuvintele naratorului (zise
- delimitează propoziţii în cadrul vulpea) de restul enunţului, alcătuit din
frazei: cuvintele personajului (Sunt o vulpe).
2.Desparte propoziţia incidentă
de restul propoziţiei
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
3.Desparte propoziţiile
coordonte/subordonate de restul
propoziţiilor:
A venit, dar nu a spus nimic.
Că eşti un om onest, o ştie
oricine.
4. Marchează juxtapunerea;
M-ai ajutat, te voi ajuta şi eu.
b) Ca semn ortografic se foloseşte

12
 ca şi cratima; ea leagă cuvinte:
foarte, foarte; cioc, cioc; singur,
singurel; etc.

Acest semn este mai mult un mijloc

stilistic decât gramatical, deoarece
[;] PUNCTUL ŞI Semn de punctuaţie depinde de cel care scrie textul.
VIRGULA
Este folosit pentru claritatea unităţilor
sintactice, în cadrul enunţurilor lungi.

[:] DOUĂ PUNCTE Semn de punctuaţie

Se foloseşte înaintea:
- vorbirii directe:
Goe zice cu ton de comandă:
- Mam mare, de ce nu mai vine?
(I.L.Caragiale)
- citării unui text;
- unei enumerării: Iubita mea
avea ten ciocolatiu, ochi verzi,
nas cârn şi un râs dumnezeiesc.
- unei explicaţii: Avea o singură
problemă: să ajungă la timp.
- unei concluzii: S-a antrenat
zilnic: va învinge.

[-] LINIA DE Semn de punctuaţie

DIALOG ŞI DE
PAUZĂ Linia de dialog marchează
începutul vorbirii directe:
-Mamă, sună!
Linia de pauză delimitează:
- construcţia incidentă:
Construcţia incidentă ne oferă o explicaţie
...osul – la început numai plesnit suplimentară.
– s-a crăpat de tot, şi puiul a
căzut cu o aripă moartă.
(I.A.Brătescu-Voineşti, Puiul)
- o apoziţie:
Pune în relief o metaforă: aerul toamnei
13
 Şi singur un nor mai sclipeşte este atât de limpede, încât norul care
pluteşte pe cer pare un păstrăv argintiu
pe ceruri – un păstrăv de- dintr-o apă de munte.
argint.
(Ion Pilat, Imagini, toamna)

Ex.: Din punctul de vedere al

Linia de pauză marchează:
-elipsa unui verb copulativ sau
a predicatului.
copacilor, / soarele-i de-o dungă de
căldură, / oamenii – o emoţie
copleşitoare... (N.Stănescu, Laudă
omului)
Omiterea verbului copulativ a fi este
semnul unui limbaj poetic concentrat,
dens.

[...] PUNCTELE DE Semn de punctuaţie Indică o întrerupere în cadrul vorbirii

SUSPENSIE datorată intervenţiei neaşteptate a unui
- marchează o pauză mare în interlocutor:
cursul vorbirii;
E vorba de o problemă mult mai mre, să
- marchează lipsa unor nu-şi piardă oamenii credinţa în...
propoziţii sau fraze: Şi mai întâi
poezia este un product de lux al - În ce mama dracului? A urlat Costică.
vieţii intelectuale, une noble (D.R.Popescu)
inutilité, cum a zis aşa de bine
Mme de Staël.[…] (Titu - indică vorbirea incoerentă:
Maiorescu, O cercetare critică
Nu ştiu ce să spun...cred că are
asupra poeziei române de la
dreptate...poate că..., dar, totuşi...
1867)
Marchează intenţia eului liric de a ne
lăsa pe noi să terminăm gândul, ideea.
Sâmburele crud al morţii e-n viaţă... Şi-n
mărire/ Afli germenii căderei. […]
(Mihai Eminescu, Memento mori)
- subliniază ultimul cuvânt
antepus lor: Evidenţiază o pauză afectivă care
subliniază ideea de libertate a vârstei
Mulţi copii îşi zic încet: „Dacă aş copilăriei.
putea face cutare!” şi aşteaptă cu
nerăbdare fericita zi a
libertăţii...şi a prostiilor. (Hector
Malot, Singur pe lume)

[ -] CRATIMA a) Ca semn de punctuaţie se

foloseşte în:
-repetiţii: încet-încet a început
să meargă. Indică rostirea fluentă, fără pauză a
cuvintelor.
- expresii sau numerale care
arată o aproximare: tura-
vura; talmeş balmeş; două-trei
14
zile; şapte-opt copii.
-între cuvinte care arată
limitele unei distanţe ori ale
unui interval de timp:
şoseaua Bucureşti – Ploieşti;
perioada 1 mai – 1 iunie.

1 Ex.: Lumea senină, / Luna cea plină /

b) Ca semn ortografic se Şi marea lină /
foloseşte în interiorul unui
Icoană-i sunt. (M.Eminescu, Prin
cuvânt sau între cuvinte pentru
tăcute nopţi)
a lega sau despărţi elementele;
Cratima etermină rostirea legată a două
1. Marchează elidarea unor
părţi de vorbire diferite (subst. şi
litere:
pronume) prin elidarea sunetului î, în
jelui-m-aş; ţi-l scopul păstrării ritmului şi măsurii
versului (a muzicalităţii)
2. Leagă elementele unui
cuvânt compus: bună-
credinţă; după-masă; pierde-
vară.
3.Uneşte elementele unei
locuţiuni: calea-valea,
4. Leagă un substantiv de
adjectivul posesiv (gradele de
rudenie sau relaţiile sociale):
mă-sa, ta-su; măria-sa.
5. Leagă articolul hotărât
enclitic de:
- numele literelor: X-ul
-substantive provenite din
numerale cardinale: 10-le
-substantiv provenit din 9.Evitarea hiatului duce la un ritm rapid
abreviere: de rostire.

pH-ul
6. Leagă formaţia –lea/-a la
numeralul ordinal scris cu
cifre: al X-lea; a V-a.
7. În abrevieri: d-ta; P-ţa; N-
V.
8. Leagă interjecţii repetate:
ho-ho-ho; bla-bla-bla.

15
 9. Nu leagă cuvinte, ci evită
formarea hiatului:
E-un gândăcel urât şi prost
(Otilia Cazimir, Licuriciul)
[’] APOSTROFUL Singurul semn exclusiv
ortografic.
- marchează absenţa
accidentală a unor
sunete/grupuri de sunete/cifre
Dar cerul e atât de greu de
stele / C-atârnă uneori pân`la
pământ (Ana Blandiana,
Despre ţara din care venim)
Apostroful marchează căderea
accidentală a sunetului ă.
GHILIMELEL Semn de punctuaţie care
[„”] E semnalează:
1. Reproducerea unui enunţ
spus sau scris de cineva:
Viziunea poetului este
transcrisă nu o dată sub
semnul unei evidente detaşări:
„ Treburile lumii acesteia /
Sunt bătute de vânturi ca
trestia”
2. Cuvinte care sunt folosite cu
alt sens decât cel obişnuit:
Valoarea „estetică”a unei
asemenea lucrări nu ne
impresionează.
3. Existenţa sensului figurat al însemne cuvintele „Dicţionar
unui cuvânt.
16
Notează realităţi fonetice din vorbirea
familiară, neglijentă, populară sau
regională, un tempo rapid sau
deficienţe ale unor vorbitori.
` 89; vin`; da`; fiin`că eu sunt slab;
cea mai `naltă.
1. Fol, fol, fol, o mestecă... <<E, cum
dai măslinele, dragă cutare?...>>
<<Atât>>...<< Scump, scump de tot la
a;a vremuri. Vremuri grele!>>
(B.Ştefănescu Delavrancea, Hagi
Tudose)
Ghilimelele marchează vorbirea
indirectă a personajului principal.
2. Arată ironia cu care se rosteşte
cuvântul estetică.
3.Evidenţiază faptul că naratorul / eul
liric nu se referă la sensul sensul
propriu, ci la sensul figurat al unui
cuvânt:
Nu înţelesei numaidecât ce putea să
universal”; dar deschizându-l la
întâmplare, simţii obrajii îmbujorându-
se de plăcerea descoperirii [...]
„Biblia” asta avea să-mi explice toate
acelea peste care treceam cu amarnică
întristare. (Panait Istrati, Căpitan
Mavromati)
„Biblie” – cate fundamentală posesoare
a tuturor răspunsurilor
 [( )] PARANTEZEL Semne de punctuaţie ce
E marchează:
- un plus de informaţie în
interiorul unei propoziţii/fraze;
- o explicaţie
- în piesele de teatru se dau
între paranteze rotunde
indicaţiile scenice:
Ex.: Mă înrebam câteodată ce crede ea
despre mine, ce fel de suflet ascunde
sub epresia atât de schimbătoare a feţei
(căci erau zile când se urâţea şi zile
când era frumoasă de nu mă puteam
sătura privind-o). (Mircea Eliade,
Maitrey)
Paranteza încadrează o intervenţie a
personajului-narator, care explică o
afirmaţie anterioară.

MORFOLOGIE

♦ SUBSTANTIVUL este partea de vorbire flexibila, care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale
naturii, actiuni, stari etc.
1. Felul substantivelor
Dupa inteles (natura denumirii): -compuse (masa, scolar, prieten)
-proprii (Maria, Venus, Arad)
Dupa alcatuire (forma): -simple (casa, Iasi, om)
-compuse (prin contopire: untdelemn)
(prin alaturare: zi-lumina)
Atentie!
1.Substantivele simple pot fi primare (carte, perna etc.) sau derivate cu sufixe (bunatate, geamgiu,
indoiala etc.)
2.Substantivele compuse sunt formate din doua sau mai multe cuvinte cu sens unitar.
3.Se scriu cu cratima substantivele compuse dintr-un substantiv in N si unul in G (floarea-soarelui)
din doua substantive legate prin prepozitie (cal-de-mare), dintr-un substantiv si un adjectiv (argint-
viu), dintr-un substantiv si un verb (gura-casca)
4.Se scriu intr-un cuvant substantivele compuse in care componentele nu-si mai pastreaza
individualitatea morfologica (bunavointa) G-D (bunavointei, NU bunei vointe)
5.Substantivele proprii de scriu cu majuscula, indiferent de locul pe care il ocupa in propozitie sau
fraza.
2.Genul substantivelor
In limba romana substantivul are trei genuri: masculin, feminin, neutru
Genul masculin pentru fiinte de sex barbatesc sau lucruri care, prin obisnuinta, sunt socotite masculine
(om, cal, pom).
Genul feminin pentru fiinte de sex femeiesc sau lucruri considerate, prin traditie, feminine (pisica,
floare, carte).
Genul neutru, in general, nume de lucruri (cer, stilou, nume).
Substantive epicene - acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru
masculin si feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)
Substantive mobile - nume de fiinte care au o forma pentru masculin (copil, profesor) si alta pentru
feminin (copila, profesoara)

17
Motiunea - procesul cu ajutorul caruia se formeaza substantivele feminine din cele masculine si/sau
invers (elev/eleva, rata/ratoi etc.). Cele mai frecvente sufixe motionale sunt: feminine (-a, -ita, -easca,
-ca, -oaica, -toare), masculine (-oi, -an).
3. Numarul substantivelor
Substantivele din limba romana prezinta forme de singular (elev, scoala) si de plural (elevi, scoli)
Masculin Feminin Neutru
singular plural singular plural singular Plural
/pom i/pomi a/clasa e/clase /parc -uri/parcuri
u/codru i/codri a/banca i/banci /oras e/orase
e/munte i/munti e/parte i/parti u/lucru -uri/lucruri
a/tata i/tati /manta le/mantale u/cadru e/cadre
a/marfa uri/marfuri u/curcubeu e/curcubeie
e/vreme -uri/vremuri u/studiu i/studii
- desinenta zero

 Substantive defective de numar:

-cu forme numai la singular (nume de materii, insusiri, stari sau ape, munti, persoane, locuri), comune
(grau, var) si proprii (Siret Traian);
-cu aceeasi forma si la singular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume);
-cu forme numai la plural (unele nume de materii, nume de locuri, munti) comune (icre, calti), proprii
(Iasi, Balcani).
 Substantive cu forme multiple de singular (oapete/oaspe; pantece/pantec) sau de plural cu acelasi
inteles (boli/boale; coli/coale), cu inteles diferit (coarne/corni/cornuri)
 Substantive colective (a caror forma de singular are inteles de plural):
-substantive simple (primare): hoarda, herghelie, stol, turma, trib etc.
-substantive derivate: alunis, frunzis, taranime, stejaris etc.
Atentie! Forma de plural a unor nume de materie (alamuri, dulceturi, matasuri etc) defective, in mod
normal, de acest numar, are sensul unui plural colectiv, indicand soiuri, sortimente sau bucati din
materia respectiva

Declinarea substantivului
Declinarea substantivelor nearticulate sau articulate nehotarat

Declinarea substantivelor articulate hotarat

Cazul Masculin Feminin Neutru
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele
G Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor
D Leului Leilor Mesei Meselor Teatrului Teatrelor
Ac Leul Leii Masa Mesele Teatul Teatrele
V Leule! Leilor! - - - -

Declinarea substantivelor proprii (nume de persoane)

18
 Declinarea substantivelor proprii nume geografice compuse
a) doua substantive in acelasi caz: N-Ac Targu-Jiu; G-D Targu-Jiului
b) doua substantive, al doilea in genitiv: N-Ac Vatra Dornei; G-D Vetrei Dornei
c) doua propozitii legate prin prepozitie: N-Ac Curtea de Arges; G-D Curtii de Arges
d) un substantiv si un adjectiv: N-Ac Valea Lunga; G-D Vaii Lungi
4.Cazurile substantivului
Nominativ (cine? ce?)
-subiect: Lui i se cuvine aceasta cinste.
-nume predicativ (intotdeauna in relatie cu un verb copulativ): Radu este un copil bun.
-apozitie(atribut apozitional): Raul Mures a iesit din matca.
Obs. Exemplele se pot construi usor daca se folosesc adverbele : adica, anume, chiar, tocmai.
Mihai [adica] nepotul meu a implinit un an.
Acuzativ
-atribut substantival prepozitional (care? ce fel de?) - Apa de la munte este rece. (care apa?)
Obs. Nu face greseala sa pui intrebarea: de unde?
-nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ, iar substantivul e insotit de prepozitie) -
Florile sunt pentru mama.
-complement direct (pe cine? ce?) - Il intreb pe Mihai.
-complement indirect (prepozitii + cine? ce?) - Vorbim despre cazuri.
-complement de agent (de cine? de catre cine?) - Intrebarea a fost pusa de Alina.
Obs. Urmeaza dupa un verb la diateza pasiva sau dupa un participiu.
-complement circumstantial de loc (unde? cu sau fara prepozitii, incotro?) - Vine de la padure.
-complement circumstantial de timp (cand? cu sau fara prepozitii, cat timp?) - A lipsit de
acasa o saptamana.
-complement circumstantial de mod (cum?, cat?, in ce fel?) - Copiii vin in grupuri. Alearga ca
vantul. (complement circumstantial de mod comparativ)
-complement circumstantial de cauza (din ce cauza?) - Codrul clocoti de zgomot
-complement circumstantial de scop (in ce scop?) - A plecat in oras pentru cumparaturi.
Genitiv
-atribut substantival genitival (al,a,ai,ale cui?) - Interventia colegei a fost salutara.
-nume predicative (urmeaza dupa un verb copulativ si este insotit de articol
genitival:al,a,ai,ale) - Pamantul este al taranilor.
Obs.Substantivele in genitiv pot indeplini si alte functii sintactice daca sunt precedate de prepozitii sau
locutiuni prepozitionale, forma articulata: asupra, contra, impotriva, inapoia, deasupra, dedesubtul, in
susul, in josul, in fundul, din cauza etc.
-complement indirect - Toti s-au ridicat contra propunerii lui.
-complement circumstantial de loc - Vizitatorii se uitau in fundul pesterii
-complement circumstantial de timp - A ajuns la gara inaintea sosirii trenului
-complement circumstantial de cauza - A intarziat din cauza vremii.
-atribut substantial prepositional - Gradina din fata casei era inundata de verdeata
Dativ
-complement indirect (cui?) Padurii ii lipseste cantecul pasarilor.
Obs.Substantivele in dativ pot indeplini si alte functii sintactice, daca sunt precedate de prepozitiile:
gratie, datorita, multumita, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea
-complement circumstantial de loc (dativ locativ) - Stai locului, copile!
-complement circumstantial de mod - A raspuns conform asteptarilor noastre
19
 -nume predicativ - El este aidoma fratelui tau.
-atribut substantival prepozitional (care?) - Interventia conform planului a condus la reusita.
-atribut substantival (cui?) - Preot desteptarii noastre / Oferirea de premii olimpicilor a fost
televizata. (de obicei dupa infinitivul lung)
-complement indirect cu prepozitie - Am reusit datorita Ioanei.
-complement circumstantial de cauza - A intarziat din cauza ploii.
Vocativ
-nu are functie sintactica; se desparte prin virgula de restul cuvintelor, indiferent de locul pe
care-l ocupa in propozitie - Ioana,vino afara!
♦ VERBUL este partea de vorbire flexibila in raport cu modul, timpul, persoana si numarul, care
exprima actiuni, stari sau calitati privite ca procese in derulare.
1.Clasificarile verbului
a) dupa rolul sintactic si morfologic:
-predicative: indeplinesc singure, la un mod personal, functia de predicat verbal (a citi, a
merge, a vedea etc)
-copulative: leaga numele predicativ de subiect si indeplinesc la un mod personal, impreuna cu
numele predicativ, rolul de predicat nominal (a fi, a deveni, a se face)
-auxiliare: ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse, precum si a diatezei pasive (a fi,
a vrea, a avea)
b) dupa posibilitatea de a avea complement direct:
-tranzitive: care pot avea complement direct (a face, a iubi etc)
-intranzitive: care nu pot avea complement direct (a alerga, a fi, a merge etc.)
c) dupa referirea la persoana:
-personale: au forma pentru toate persoanele (a cauta, a citi etc.)
-impersonale: nu au subiect si, deobicei, au numai forma de persoana a III-a(a ploua, a ninge, a
se zice etc.)
-unipersonale: se folosesc numai la persoana a III-a (a latra, a macai, a oua etc.) a trebui este
unipersonal ca forma si impersonal prin continut.
2.Locutiunile verbale
Grupuri de cuvinte, care contin in mod obligatoriu un verb, cu sens unitar si cu trasaturi morfologice si
sintactice specifice verbului.
Structura locutiunilor verbale:
-verb + prepozitie + substantiv: a avea de gand
-verb + interjectie: a face tusti
-verb + substantiv: a-si pazi gura / paziti-va gura! (pronume intre verb si substantiv)
-verb + etc.: a o lua la sanatoasa, a-si aduce aminte
 cele mai frecvente verbe intalnite in locutiunile verbale: a face, a da, a lua, a avea, a pune, a trage, a
baga.
Atentie! O locutiune verbala se recunoaste daca:
-se poate substitui printr-un singur cuvant (a o lua la fuga = a fugi)
-intelesul unitar este altul decat sensul fiecareia dintre componente;
-exista un cuvant care, luat izolat, nu are inteles clar (a-si aduce aminte; aminte=?)
3.Diateza verbului
Categorie gramaticala specifica verbului care exprima raportul dintre subiect, verb si obiect: diatezele
activa, pasiva si reflexiva
Diateza activa: arata ca subiectul face actiunea exprimata de verb, fara a suferi consecintele acesteia;
se formeaza din tema verbului de conjugat la care se adauga terminatiile modurilor si timpurilor
respective.
Diateza pasiva: arata ca subiectul sufera actiunea facuta de complementul de agent (exprimat sau
subinteles); se formeaza din participiul verbului de conjugat precedat de diateza activa a verbului
auxiliar a fi; diateza pasiva au doar verbele care la diateza activa sunt tranzitive;
Diateza reflexiva: arata ca subiectul face actiunea si tot el o sufera; se formeaza din diateza activa a
verbului de conjugat precedat de pronumele reflexiv in dativ sau acuzativ cu rol de marca morfologica.
20
4.Modurile verbului
Categoria gramaticala verbala care indica forma pe care o ia verbul pentru a arata felul cum considera
vorbitorul actiunea.
Modurile:-personal: daca are forme distincte pentru exprimarea persoanei;
-nepersonal: daca prezinta actiunea fara referire la persoana care o savarseste;
-predicativ: daca verbul poate indeplini functia de predicat;
-nepredicativ: daca verbul nu poate indeplini functia de predicat;
Moduri personale, predicative:
-indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala, sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug);
-conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent, ireala in trecut (eu sa lucrez, sa
tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit);
-conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as
tacea, as culege, as fugi);
-imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!);
Modurile nepersonale, nepredicative:
-infinitiv: exprima actiunea in mod general, denumeste numele actiunii (a citi, a lucra etc.);
-gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind,
lucrand etc.);
-participiu: denumeste sub forma de adjectiv actiunea suferita de un obiect (citit, vazut, citit
etc.);
-supin: forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si
sinonima cu infinitivul (de mancat, pentru citit, la cules etc.);
5.Timpurile verbale
Categorie gramaticala verbala care exprima momentul sau durata savarsirii actiunii.
Timpurile indicativului
-prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug);
-imperfect: actiune trecuta, neterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram,
taceam, culegeam, fugeam);
-perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii);
-perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de
prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit);
-mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem,
tacusem, culesesem, fugisem);
-viitorul: actiune ce se petrece dupa momentul vorbirii (voi lucra, voi tacea, voi culege, voi
fugi);
-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni
viitoare (voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit);
Timpurile conjunctivului
-prezent: sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug;
-perfect: sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit;
Timpurile conditional -optativului
-prezent: as lucra, as tacea, as culege, as fugi;
-perfect: as fi lucrat, as fi tacut, as fi cules, as fi fugit;
Nu uita! Imperativul, desi este mod predicativ, nu are forme decat pentru prezent.
Atentie! Dintre modurile nepredicative doar infinitivul are forme distincte pentru timp, prezent si
perfect, celelalte moduri neavand forme pentru mai multe timpuri.
6.Conjugarea verbului
Flexiunea verbului dupa diateza, mod, timp, persoana si numar se numeste conjugare.
Nu uita! Dupa terminatia infinitivului (forma de dictionar a verbelor) verbele se clasifica in patru
conjugari:
Conjugarea I: verbe terminate in -a (a lucra, a canta, a visa etc.)
Conjugarea II: verbe terminate in -ea (a placea, a vedea etc.)
Conjugarea III: verbe terminate in -e (a bate, a merge, a spune etc.)
21
Conjugarea IV: verbe terminate in -i sau -i (a fugi, a dori, a cobori, a hotari etc.)
Nu uita! Conjugarea verbelor regulate la diateza reflexiva este aproape identica cu cea de la diateza
activa. Paradigmele verbale sunt aceleasi, adaugandu-se in fata verbului pronumele reflexiv in dativ si
acuzativ cu exceptia imperativului si gerunziului,cand pronumele sta dupa verb. Diateza reflexiva este
defectiva de participiu si supin.
Conjugarea verbelor auxiliare: a fi, a avea, a vrea
Atentie! 1. Verbele a fi si a avea au la prezentul indicativ serii paralele de forme – prima, cu
valoare predicativa, a doua, specializata ca auxiliar. (Noi avem o carte. / Noi am venit.)
2. Forme ca vrei, vroiesc etc., rezultate din contaminarea verbelor a vrea si a voi, sunt
neliterare.
3. La perfectul simplu, toate cele trei verbe au cate doua serii de forme, ambele corecte.
4. La imperativ (pozitiv si negativ), a avea are doua forme, ambele corecte. Forma aibi /
n-aibi este invechita.
1. Forme simple
Modul Timpul Verbul
A fi A avea (auxiliar) A vrea (auxiliar)
Indicativ Prezent Sunt, is, -s, s- Am Am Vreau Voi
Esti Ai A Vrei Vei
Este, e, ii, -i, i- Are A Vrea Va
Suntem Avem Am Vrem Vom
Sunteti Aveti Ati Vreti Veti
Sunt, is, -s, s- au au vor Vor
Imperfect Eram Aveam Vream
Erai Aveai Vreai
Era Avea Vrea
Eram Aveam Vream
Erati Aveati Vreati
erau aveau Vreau
Perfect Fusei (fui) Avusei (avui) Vrusei (vrui)
simplu Fusesi (fusi) Avusesi (avusi) Vrusesi (vrusi)
Fuse (fu) Avuse (avu) Vruse (vru)
Fuseram (furam) Avuseram (avuram) Vruseram (vrura)
Fuserati (furati) Avuserati (avurati) Vruserati (vrurati)
Fusera (fura) Avusera (avura) Vrusera (vrura)
Mai mult ca Fusesem Avusesem Vrusesem
perfect Fusesesi Avusesesi Vrusesesi
Fusese Avusese Vrusese
Fuseseram Avuseseram Vruseseram
Fuseserati Avuseserati Vruseserati
Fusesera avusesera Vrusesera
Conjunctiv Prezent Sa fiu Sa am Sa vreau
Sa fii Sa ai Sa vrei
Sa fie Sa aiba Sa vrea
Sa fim Sa avem Sa vrem
Sa fiti Sa aveti Sa vreti
Sa fie Sa aiba Sa vrea
- Pozitiv Fii! Fiti! Ai! Aveti! -
Imperativ Nu avea! N-avea! N-ai!
- negativ Nu fi! Nu fiti! Nu aveti! N-aveti! -
Infinitiv A fi A avea A vrea
Gerunziu Fiind Avand Vrand
Participiu Fost (a), fosti, Avut (a), avuti, avute Vrut (a), vruti, vrute
foste
22
Supin De fost De avut De vrut

2. Forme compuse (se formeaza dupa aceleasi reguli ca si verbele regulate)

Modul Timpul Verbul
A fi A avea (auxiliar) A vrea (auxiliar)
Indicativ Perfect Am fost Am avut Am vrut
compus
Viitor Voi fi Voi avea Voi vrea
Viitor Voi fi fost Voi fi avut Voi fi vrut
anterior
Conditional – Prezent As fi As avea As vrea
optativ Perfect As fi fost As fi avut As fi vrut
Conjunctiv Perfect Sa fi fost Sa fi avut Sa fi vrut
Infinitiv Perfect A fi fost A fi avut A fi vrut

♦ PRONUMELE este parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.
Feluri: personal, de politete, reflexiv, de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ
si negative.
Observatii:
1.Pronumele personal, de politete si reflexiv nu devin niciodata adjective.
2.Pronumele de intarire, posesiv, demonstrativ, nehotarat, interogativ, relativ si negativ pot fi
adjective.
3.Pronumele personal, de politete, reflexiv, de intarire si posesiv au forme dupa persoana.
1.PRONUMELE PERSONAL
Observatii:
1.Forme neaccentuate se intalnesc doar in cazurile Ac. si D.
2.Vocativ are numai persoana a II-a: tu! voi!
3.Genitiv - numai persoana aIII-a: lui, ei, lor.
4.Persoanele I si a II-a nu au forme dupa gen : eu, tu, noi, voi
5.Pronumele dansa, dansul, dansii, dansele sunt pronume personale, nu de politete.
Functii sintactice
-subiect: N: Tu ajungi primul.
-nume predicativ in: N: Fratele meu este el.
Ac: Intrebarea este pentru tine.
G: Cartea este a lui.
-atribut pronominal in: N (apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca in casa.
G: Sfatul lui doveseste intelepciune.
Cartea din fata lui este a mea.
D: Copilu-i statea linistit. (dativ posesiv)
-complement direct in: Ac: Te intreb si pe tine despre acest lucru.
-complement indirect in: Ac: A vorbit cu mine.
D: Lui i-am dat o carte.
G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.
-complement circumstantial de loc in:Ac: Merge la voi.
G: (cu prep. sau loc prep.) S-a asezat in fata lui.(ei, lor)
D: (insotit de prep. sau loc. prep. cu forma nearticulata): In fata-mi se
asezase o persoana importanta.
-complement circumstantial de mod in: Ac - A raspuns ca tine.
-complement circumstantial de cauza: G - N-a venit din pricina lui.
Situatii in care pronumele personal nu are functii sintactice:
-in V (tu! voi!)
-dativul etic: Vor sa mi-l omoare
-cand are valoare neutra: A luat-o la fuga
23
 Da-i inainte fara grija!
2.PRONUMELE DE POLITETE
-are numai forme pentru persoanele aII-a si aIII-a
pers. aII-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra
G-D: dumitale
pers. aIII-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor
Observatii:
-alte pronume de politete: Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta (sa, lui, voastra), Inaltimea ta
(sa, lui, voastra)
Excelenta ta (sa, lui, voastra). - folosite mai rar in vorbirea contemporana
-forme afective : mata, mataluta, matalica, talica, matale
-functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal (exceptii atr. pron. in D. si compl.
circum. de loc in D)
3. PRONUMELE REFLEXIV
Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. aIII-a, cazurile D si Ac
D: sie, siesi/isi, si
Ac: (pe) sine/ se
-pentru persoana I si aII-a imprumuta formele de la pronumele personale:
D: imi, iti, ne, va (imi amintesc…)
Ac: ma, te, ne, va (ma gandesc…)
-formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul:
te gandesti (pron. – pers. a II-a, vb. – pers. a IIa)
ma framant (pron. – pers. I, vb. – pers. I)

Functii sintactice:
-complement direct: Ac: Te privesti in oglinda.
-complement indirect: D: Iti cumperi o carte.
Ac: Rar vorbea despre sine
-atribut pronominal: Ac: Lauda de sine ……
D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si)
Mi-am aranjat cartile (cartile)
Observatii: Cand nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza impreuna cu verbul, fiind
marca diatezei reflexive.
Forma accentuata de Ac., insotita de art. hot. se substantivizeaza (Si-a soptit in sinea lui).
4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE INTARIRE
Forme:
-masculin, singular: (eu) insumi fiu (m.sg) - vocala u- insumi (m.sg.)
(tu) insuti
(el) insusi
-feminin, singular: (eu) insami fiica (f.sg.) - vocala a-insami (f.sg.)
(tu) insati
(ea) insasi
-masculin, plural: (noi) insine fii (m.pl) - vocala i-insisi (m.pl.)
(voi) insiva
(ei) insisi
-feminin, plural: (noi) insene fiice (f.pl) - vocala e-insene (f.pl.)
(voi) inseva
(ele) insesi, insele
Observatii:
1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u,a,i,e aflate in fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le
2.Pronumele de intarire se foloseste rar in limba actuala. De cele mai multe ori, ele insotesc un
pronume sau un substantiv devenind adjective de intarire, de aceea functia sintactica este de atribut
adjectival.
24
3.Atentie la acord: Dan, Maria si Elena, ei insisi… (masculinul are prioritate)
Eu, tu si el, noi insine…(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aII-a asupra persoanei
aIII-a)
4.Insusi poate fi inlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu, personal, in persoana)
5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV
Forme:
N-Ac: nimeni, nimenea N-Ac: nici unul, nici una, nici unii, nici unele
G-D: nimanui G-D: nici unuia, nici uneia, nici unora
nimic, nimica
-Ca adjective se intalnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor.
-Aceleasi functii sintactice ca si celelalte pronume
Observatii:
1. Aceste pronume trebuie folosite in propozitii negative.
2.In exemplul: N-a stiut nici unul, nici altul. - cuvantul subliniat este conjunctie, deci nu intra
in alcatuirea unui pronume negativ.

6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV

-Are forme dupa persoana si dupa numarul si genul obiectelor posedate:
ex. al meu, al tau, al sau a mea, a ta, a sa
ai nostri, ai vostri ale noastre, ale voastre
Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale
Observatie: Pronumele lui, ei, lor sunt personale, nu posesive
Functii sintactice:
-subiect: N - Ai mei au ajuns acasa.
-nume predicativ: N - Caietul acesta este al meu.
Ac - Florile sunt pentru ai mei.
-atribut pronominal Ac - Rar am vazut o privire ca a ta.
G - Sfatul alor mei mi-a fost de folos.
-complement direct: Ac - I-am vazut pe ai vostri.
-complement indirect:Ac - Se gandea la ai sai.
D - Le povestesc alor mei.
G - Toti s-au ridicat impotriva alor tai.
-complement de agent:Ac - A fost chemat de ai sai.
-compl. circum. de loc:Ac - Vin de la ai mei.
-atribut adjectival: N - Cartea ta este aici.
Ac - Locuieste pe strada mea.
D - Caietului tau ii lipseste o foaie.
G - Dorinta mamei mele e sfanta.
V - O, copilul meu, fii mereu intelept!
Observatie: Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun intrebarile al, a, ai, ale cui? ci se
stabileste cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul
substantivului determinat.
7. PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV
Forme:
-de apropiere: acesta, aceasta, acestia, acestea, asta, asta, aista, aiasta, etc.
-de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti, celelalte,etc.
-de departare: acela, aceea (f.sg.), aceia (m.pl.), acelea, aia, ala, etc.
-de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi
Functii sintactice: aceleasi ca si la celelalte pronume, iar ca adjectiv una singura: atribut adjectival
Observatii: 1. “Acela” are si o forma mai redusa “cel”, care poate aparea numai in prezenta unui
determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti)
2. Alte forme populare: asta, ista, aista, cesta, ala, alalalt, aia, istalalt.

25
 3. Formele de feminin aceasta, asta, aceea intra si in componenta locutiunilor
adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea).
8. PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEHOTARAT
Forme:
simple: unul, una, unii, unele altul, alta, altii, altele
atat, atata, atatia, atatea tot, toata, toti, toate
mult, putin, cutare
compuse (elemente de compunere: -va, -ori, -fie, -oare, -orisi, -vre, etc.) cineva, careva, ceva, catva,
fiecine, oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, etc.
Observatii:
1.Pronumele nehotarate in componenta carora intra cuvantul “cine” nu devin niciodata adjective.
2.Urmatoarele pronume nehotarate isi modifica forma atunci cand devin adjective:
unul-un una-o altul-alt alta-alta vreunul-vreun vreuna-vreo
3. Functii sintactice ale pronumelor nehotarate: subiect, nume predicativ, atribut, complement, iar a
adjectivelor nehotarate: atribut adjectival.
9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV
tine locul unui cuvant asteptat ca raspuns la intrebare.
Forme:
N: cine? N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac: cat? cata? cati? cate?
Ac: (pe) cine? G-D: caruia? G-D: nu are forme G-D: cator?
D: cui? careia?
G: (al,a,ai,ale) cui? carora?
Functii sintactice:
-subiect: N: Cine vine? (Andrei vine.)
-nume predicativ N: Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.)
Ac: Pentru cine sunt cartile? (Cartile sunt pentru Dan.)
G: Ai cui sunt acesti copii? (Acesti copii sunt ai vecinei.)
-atribut pronominal: G: Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.)
-complement direct: Ac: Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.)
-complement indirect:Ac: Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.)
D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.)
-compl.de agent: Ac: De cine ai fost ajutata? (Am fost ajutata de colegi.)
-compl. circum. de loc:Ac: La cine ai fost? (Am fost la vecini)
Observatii:
1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv.
2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival.
N: Care carte -ti lipseste?
Ac: Despre ce intamplare povestesti?
D: Carui copil i te adresezi?
G: Raspunsul carui coleg ti-a placut?
3. Pronumele interogativ CE este invariabil
4. Pronumele au functia sintactica, cazul, numarul si genul de la substantivul pe care il inlocuiesc.

10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV

Forme:
a)simple: N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac: cat? cata? cati? cate?
Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: cator?
D:cui careia?
G: (al,a,ai,ale) cui carora?
b)compuse m.sg. f.sg. m.pl. f.pl.
N-Ac: cel ce ceea ce cei ce cele ce
D-G: celui ce celei ce celor ce

26
Functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuie introduse in fraze,
in asa fel, incat pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia
poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie.
Ex: -subiect: Stiu / cine vine.
-nume predicativ: Am aflat/ care este sora mea.
-atribut pronominal: Ma intereseaza/ ai cui bani lipseau.
Obs. 1. In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele
nehotarate (S-a dus care pe unde a apucat).
2. Pronumele relative pot intra in componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care
mai de care, care pe care, cine stie, cine stie cand, din ce in ce, cate si mai cate).

♦ ARTICOLUL
Partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv, aratand in ce masura acesta e cunoscut
vorbitorului.
1. CLASIFICAREA ARTICOLULUI
a) dupa inteles: - articol hotarat (propriu-zis) - arata ca obiectul denumit de substantiv este cunoscut
vorbitorului sau considerat ca atare.
- articol nehotarat - prezinta obiectul denumit de substantiv ca nefiind bine cunoscut vorbitorului.
- articol posesiv (genitival) - leaga substantivul care denumeste posesorul de obiectul posedat.
- articol demonstrative (adjectival) - leaga un substantiv de substantivul regent.
b) dupa pozitie: - articol enclitic - se lipeste la sfarsitul cuvantului (omul ,cartea)
articol proclitic - se afla in fata substantivului determinat (un caiet, niste carti)
Atentie! 1. Articolul luat separat (fara cuvantul care il insoteste) nu are sens.
2. Articolul poate insoti - un substantiv (poezia, un om, lui Mihai)
un adjectiv (silitorul elev, floarea cea frumoasa)
un numeral (al doilea, a treia)
3.Articolul se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste (singur nu
are functie sintactica).
4.Articolul are forme omonime cu alte parti de vorbire, dar poate fi depistat cu usurinta
comparand opozitiile de numar (un caiet/niste caiete, un caiet/doua caiete; (articol-
numeral))
2. ARTICOLUL HOTARAT
Se ataseaza substantivului, direct sau cu ajutorul unei vocale de legatura, aratand ca obiectul denumit
de acesta este cunoscut vorbitorului
Forme flexionare:
Cazul Masculin Feminin Neutru
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N-Ac -l -i -a -le -l -le
G-D -lui -lor -ei -lor -lui -lor

Cazul Masculin Feminin Neutru

Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N-Ac elevul Elevii Eleva Elevele Scaunul Scaunele
G-D Elevului Elevilor Elevei Elevelor Scaunului Scaunelor
V Elevule! Elevilor! Elevo! Elevelor! Scaunule! Scaunelor!
Atentie! 1.Articolul hotarat apare ca element constructiv in structura unor pronume - dansul,
dansa, in aceste cazuri nefiind analizabil.
2.Prin articulare, unele adverbe si locutiuni adverbiale se transforma in prepozitii si
locutiuni prepozitionale (inaintea, inapoia, in fata).
3.Substantivele feminine nume proprii de origine autohtona, terminate in vocala “A” se
articuleaza hotarat enclitic (cartea Mariei, Ioanei) iar cele de origine straina se articuleaza hotarat
proclitic (cartea lui Jeni, lui Carmen).

27
 4.Substantivele articulate hotarat care denumesc momentele zilei sau diviziuni de timp
isi schimba valoarea gramaticala si devin adverbe (ziua, seara, joia, vara).
5.Cand sunt precedate de prepozitii substantivele in Ac. nu se articuleaza (merge la
scoalã), dar se articuleaza cand sunt insotite de un atribut (merge la scoala de
muzica).
3. ARTICOLUL NEHOTARAT
Insoteste un substantiv, precedandu-l intotdeauna, aratand obiectul definit de acesta nu este cunoscut
vorbitorului.
Forme flexionare:
Cazul Masculin Feminin Neutru
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
N-Ac Un elev Niste elevi O eleva Niste eleve Un scaun Niste scaune
G-D Unui elev Unor elevi Unei eleve Unor eleve Unui scaun Unor scaune

Observatii:
1. Formele UN si O ale articolului hotarat sunt omonime cu cele ale numeralului cardinal si ale
adjectivului pronominal nehotarat. Se pot deosebi in context: UN si O sunt:
a) articole, cand le corespunde NISTE (o carte/niste carti)
b) numerale, cand la plural le corespunde un numeral (un elev/ doi elevi)
c) adjective pronominale nehotarate, cand la plural intra in corelatie cu unii, unele (o
carte/unele carti)
2.Cand insoteste alte parti de vorbire, articolul nehotarat le transforma in substantive (du-te-vino/un
du-te-vino).
3.Articolul nehotarat poate transforma numele proprii in nume comune (Hercule/ un hercule).
4.Forma de plural a articolului nehotarat NISTE poate fi folosita si la forma de singular a unor
substantive, conferindu-i un sens deosebit (un peste/ niste peste/niste pesti) fata de pluralul articulat
5.Cuvantul niste cu intelesul “cativa”, “un pic de” nu e articol, ci adjectiv pronominal nehotarat.
4. ARTICOLUL POSESIV (GENITIVAL)
Se aseaza inintea unui substantiv sau pronume in G, inaintea unui adjectiv posesiv sau a unui numeral
ordinal si leaga, de obicei, numele obiectului posedat de cel al posesorului; se numeste posesiv,
deoarece indica posesia (apartenenta) si genitival deoarece intra in componenta intrebarii genitivului.
Observatii: 1.Forma de G-D alor apare numai in structura pronumelui posesiv la G-D (Port de grija
alor mei)
2.La numeralul ordinal, al, a este element constitutiv, indicand, impreuna cu articolul
hotarat, genul acestuia (al treilea/ a treia)

Atentie:Formele articolului posesiv al, a, ai, ale se scriu intotdeauna intr-un singur cuvant. Nu le
confundati cu secventele omonime ca:
-prepozitia la infinitiv a + pronume personale neaccentuate la Ac sau D (a-i vedea/ a-I vedea)
-prepozitia a + le (pronume personal in D. sau Ac, plural, feminin)
5. ARTICOLUL DEMONSTRATIV (ADJECTIVAL)
Leaga un adjectiv de substantivul regent; ajuta la substantivizarea adjectivului si a numeralului (cei
tari,cei doi, celde-al doilea)si la formarea superlativului relativ (cel mai bun)
Forme flexionare
Cazul Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N – Ac Cel Cei Cea Cele
D Celui Celor Celei celor

Observatii:
1. Articolul demonstrativ se analizeaza impreuna cu partea de vorbire pe care o insoteste

28
 2.Cel apare frecvent ca termen regent, insotit de un determinant obligatoriu, deci, in aceste
situatii, cel are valoarea pronominala (Cel de aici/ cea de acolo)
3.Formele articolului demonstrativ se scriu totdeauna in singur cuvant si trebuie deosebite de
secventele omonime -pronume interogativ-relativ ce + pronume neaccentuat in D, Ac (ce-l intrebi? /
ce-i spui?)
-pronume ce + le (pronume neaccentuat de D si Ac pl.) (ce le dai/ ce le spui)
4. Articolul demonstrativ (adjectival) are flexiune de gen, numar si caz asemanatoare cu a pronumelui
demonstrativ de departare acela, de care se deosebeste prin absenta elementului initial si a celui final a

♦ ADJECTIVUL
Partea de vorbire flexibila care exprima insusirea unui obiect si se acorda in gen, numar si caz cu
substantivul determinat
Observatii: Adjectivul poate exprima:
-proprietati ale obiectelor sau fiintelor (greu, mic, usor, luminos)
-materia din care este facut un obiect (metalia, lemnos)
-elementele constitutive ale unei colectivitati (taranesc, studentesc)
-referirea la posesor sau la origine (casa olteneasca)

1. Clasificarea adjectivelor
a) dupa forma: - variabile - cu 2 terminatii - la sg. au o forma pentru masculin si alta pentru
feminin (bun / buna)
- cu o terminatie - la sg. au aceeasi forma pentru masculin si feminin (casa / baiat mare)
- invariabile - provenite din adverbe (gata, asa, astfel)
- provenite din imprumuturi vechi (ditai, sadea)
- provenite din imprumuturi desemnand culori (crem, bleu, maro)
b) dupa origine: - propriu-zise(verde, bun, inalt)
-pronominale -posesive (caietul meu/tau/sau)
-demonstrative (fata aceasta/aceea)
-interogative ( care fata?)
-nehotarate (unii baieti/ unele fete)
-relative (ce fata )
-negative (nici un om)
-de intarire (fata insasi)
Observatii: Adjectivele variabile, cu o terminatie, se termina, de obicei in vocala E
b) din punct de vedere semantic:
-calificative-primare (simple)- bun, frumos, albastru
-derivate cu ajutorul sufixelor (timpuriu, tineresc)
-determinative (provenite din alte parti de vorbire)
- pronominale -posesive (cartea mea/ta/sa)
-demonstrative (cartea aceasta/aceea)
-interogative ( care mama?)
-nehotarate(unii baieti/ unele fete)
-relative( ce carte )
-negative(nici o fapta)
-de intarire (el insusi)
-numerale (trei elevi)
-participiale (pagina scrisa)
-gerunziale (masca razanda)
-adverbiale (barbat bine)
d)dupa numarul formelor flexionare realizate in declinare:
-cu 4 forme flexionare (in functie de gen, numar si caz) -propriu-zise (bun, simplu)
-participiale (iubit)
-gerunziale (suferind)
29
 -cu 3 forme flexionare -cele terminate in consoanele C si G (lung, adanc)
-derivate cu sufixele -TOR, -ESC, -IU (satesc,cenusiu)
-cu 2 forme flexionare -terminate in E (dulce)
-terminate in consoana palatala (vechi, dibaci)
-terminate in diftong (balai, rotofei)
-invariabile (maro, eficace, motrice)
Observatii: 1.De regula se aseaza dupa substantive (sunt postpuse)
2.Din punct de vedere sintactic, adjectivul poate avea urmatoarele functii:
-atribut(adjectival) - baiat bun, floare frumoasa
-nume predicativ (cand determina un verb copulativ) - Ana este cuminte.
-diferite feluri de complemente (determina un verb predicativ) - Din verde s-a
facut galben.
3.Din punct de vedere stilistic, adjectivele sunt epitete
4.Sufixe adjectivale frecvente: -esc, -tor,-ean,-iu,-aret,-nic,-os
5.In categoria adjective calificative intra si locutiunile adjectivale(cu scaun la cap,de
geniu)
6.Adjectivul poate sta si inaintea substantivului, de topica depinzand si articularea sa

2. Flexiunea adjectivului
In functie de flexiune, adjectivele sunt variabile si invariabile; cele variabile se modifica dupa gen,
numar si caz, prin desinente, insotite sau nu de alternante fonetice.
Desinente de gen (la singular):
Masculin/Neutru – Feminin
-u -u - --a -e -a –e
simplu-a / albastru-a / auriu-e/ cenusiu-e / bun-a / frumos-frumoasa / amarui-e / vechi-e
Modificari dupa cazuri:
Observatii:Adjectivul sta dupa substantiv, sau poate sa preceada substantivul.
1.Cand adjectivul sta dupa substantiv, el nu se articuleaza.
2.Cand adjectivul sta inaintea substantivului, el capata o semnificatie speciala care ii
mareste expresivitatea.
3.Unele adjective au o topica fixa in raport cu substantivul. De exemplu adjectivele
pronominale stau numai in fata substantivului (oricare om) precum adj. “biet”. Pe de alta parte
adjectivele provenite din participii stau numai dupa substantiv (pomul laudat).
4.Unele adjective isi schimba sensul in functie de topica (are o parte buna - opusa lui
rea / O buna parte nu au - o parte dintr-un intreg)
5.Adjectivele invariabile au o singura forma pentru toate genurile, numerele si cazurile.
Din aceasta categorie fac parte adjectivele nume de culori (bej, crem), adjectivele terminate in -CE
(eficace), adjectivele cuvinte vechi in limba (sadea, gata,ditamai).
3.Gradele de comparatie
Sunt forme pe care le ia adjectivul pentru a arata in ce masura un obiect poseda o insusire in raport cu
alte obiecte sau cu alte momente ale existentei sale; nu se exprima prin desinente, ci prin constructii
sintactice speciale.
Gradul pozitiv (exprima o insusire a obiectului fara a o raporta la un alt obiect sau la alt moment) -
cer senin, nor negru.
Gradul comparative (exprima insusirea unui obiect in raport cu insusirile unui alt obiect, stabilind
raporturi de egalitate sau inegalitate)
-de superioritate (mai scump)
-de egalitate (la fel de scump)
-de inferioritate (mai putin scump).
Gradul superlativ -relativ (exprima insusirile la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin
comparatie cu alt obiect)
-de superioritate (cel mai scump)
-de inferioritate (cel mai putin scump)
30
 -absolut (arata gradul cel mai inalt sau mai scazut grad, fara a compara
obiectul) foarte scump.
Mijloace afective de formare a superlativului absolut
-adverbe si loc. adverbiale cu valoare expresiva (extraordinar, extrem, grozav, nemaipomenit, nespus,
din cale-afara, cu totul si cu totul)
-adverbe, adjective, substantive si locutiuni ce exprima notiuni dezagreabile, intensificand negativ sau
pozitiv insusirea (destept nevoie mare, sarac lipit, putred de bogat, atat amar de vreme)
-repetitia adjectivului (desteptul desteptilor, o apa adanca, adanca)
-constructii exclamative (Cat de mare e!)
-procedee lexicale, prin derivarea adjectivului la grad pozitiv cu prefixe sau sufixe cu sens superlativ
(arhi-, super-, extra-,ultra-,supra-,prea-,-isim)
-procedee fonetice prin lungirea vocalei (o apa adaaaaaaaaaaanca!)
Adjective fara grade de comparatie
-adjectivele care la origine sunt vechi comparative sau superlative (inferior, superior, major, minor,
oportun, posterior, ulterior, extrem, maxim, minim,suprem)
-adjectivele care exprima insusiri ale caror sens nu poate fi modificat prin comparatie (asemenea,
complet, desavarsit, deplin, intreg, mort, unic, ultim, oral)
-adjective din domeniul stiintei (adipoasa, hidrofila, acvatic, energetica)
Functii sintactice:
-atribut adjectival (se intalneste in toate cele 5 cazuri): Mama draga, iarta-ma!
-nume predicativ: Florile sunt uscate.
-complement indirect: Din rosie s-a facut galbena
-complement circumstantial de timp: Il cunoasc de mic.
-complement circumstantial de cauza: De lenes ce era ,nici mancarea n-o gusta.

♦ NUMERALUL
Partea de vorbire flexibila care exprima un numar, o determinare numerica a obiectelor, ordinea sau
distributia lor prin numarare.
Clasificarea numeralului:
a)cardinal:
-propriu-zise- exprima un numar abstract sau un numar de obiecte. Pot fi simple (unu, doi) sau
compuse (unsprezece)
-colective: exprima insotirea, ideea de grup (amandoi, tustrei)
-multiplicative: arata de cate ori creste o cantitate sau se mareste o actiune (indoit,intreit)
-distributive: exprima repartizarea si gruparea numerica a obiectelor (cate unul)
-adverbiale (de repetitie):indica de cate ori se indeplineste o actiune (o data, de doua ori)
-fractionare: o zecime, miime
b)ordinal: exprima ordinea prin numarare a obiectelor sau actiunilor intr-o insiruire (intaiul, primul,
secundul)
1.Numeralul cardinal propriu-zis
Poate fi -simplu (numerele de la unu la zece + suta, mie, milion, miliard, trilion, bilion)
-compus: mod de formare:
a) de la unsprezece la nouasprezece, unitatea se leaga de zece cu ajutorul prep. SPRE
b) de la douazeci la nouazeci, unitatea se leaga direct de pluralul “zeci” (patruzeci), iar zecile se leaga
de unitati cu ajutorul conjunctiei SI (patruzeci si doi)
De la o suta in sus numeralul care exprima numarul sutelor, al miilor se aseaza inaintea unitatilor
imediat inferioare.
Atentie! 1.Se scriu intr-un cuvant numeralele compuse de la unsprezece la nouasprezece si cele care
exprima numarul zecilor (treizeci), toate celelalte sciindu-se separat (trei sute patruzeci si trei)
2.Pronuntari gresite: paispe, cinspe, cinzeci
3.Numeralul cardinal (ca si celelalte tipuri de numerale) poate aparea singur in comunicare, caz
in care are valoare substantivala (si functii sintactice corespunzatoare acestuia), poate insoti

31
substantivul, cand are valoare adjectivala, sau poate insoti verbul, cand are valoare adverbiala si
functia de complement circumstantial.
4.Numeralele unu si doi variaza in functie de gen.
5.De la doi, raporturile de la G-D se exprima astfel: la G cu prep A sau cu ajutorul articolului
demonstrativ CEL; la D se foloseste prepozitia LA sau articolul demonstrativ CEL (caietele a doi elevi
/ celor doua fete; s-au impartit carti la treizeci de copii / celor treizeci de copii)
6.Numeralele zece, suta, mie, milion, miliard au flexiune asemanatoare cu a substantivelor,
dupa numar si caz si pot fi articulate. Omonimia dintre numeral si pronume nehotarate sau adjective
pronominale nehotarate sau articole se rezolva in context. Numeralele se identifica cu intrebarile
CATI? , CATE?
7.Prin articulare, numeralul devine substantiv (A luat un zece la matematica).
8.Numeralele unu si doi intra in componenta unor locutiuni si expresii cu valoare adjectivala
sau adverbiala (tot unul si unul, de unul singur, nici una, nici doua, cu una, cu doua).

2. Numeralul colectiv
Mod de formare - de la trei la opt, numeralele colective se formeaza cu -TUS (provenit din toti) sau cu
CATE(SI) (catesipatru, catesitrei) ultimele forme fiind folosite in limbajul popular sau familiar
Observatii: 1.Forma amandoi, care exprima o colectivitate alcatuita din doua unitati, are flexiune de
gen si caz (amandoi / amandoua / amandurora).
2.Cand sta inaintea unui substantiv, amandurora isi pierde A-ul final de la G-D (caietele
amanduror copiilor).
3.Amandoi are ca sinonim forma ambii, cu forme distincte pentru gen si G-D (ambele /
ambilor / ambelor).
4.Toti, toate + numeral cardinal au sens de numeral colectiv (Toti sase au plecat).
5.Tot sens de numeral colectiv au si substantivele pereche si duzina.
6.Folosit singur, numeralul colectiv are valoare substantivala, iar cand insoteste un
substantiv are valoare adjectivala si functie de atribut.
3.Numeralul multiplicativ
Mod de formare: se formeaza de la numeralul cardinal prin derivarea cu prefixul IN- si sufixul -IT
(intreit,inzecit)
Observatii: 1. Cand insoteste un substantiv (cu care se acorda in gen, numar si caz)are valoare
adjectivala si functie de atribut;langa un verb, are valoare adverbiala si functie de complement
circumstantial, iar prin articulare se substantivizeaza
2.Indoit si intreit au sinonime neologice pe dublu si triplu.
4.Numeralul distributiv
Mod de formare:din adverbul CATE + numeralul cardinal (cate doi, cate trei)
Nu uita!
1.Numeralele formate cu unu si doi au forme distincte de gen (cate unul/cate una) si la G-D(cate unuia
/ cate uneia).
2.Si numeralul distributiv poate avea valoare substantivala, adjectivala sau adverbiala, cu functii
sintactice corespunzatoare.
5.Numeralul adverbial
Mod de formare: din prepozitia DE + numeral cardinal + ORI, cu exceptia primului termen al seriei,
“o data”, format din numeralul cardinal cu valoare adjectivala O si substantivul DATA
Observatii:
1.Ideea de repetare a actiunii se poate reda si printr-o constructie numerala sinonima formata din
numeralul ordinal + substantivul OARA (a venit a doua oara)
2.Numeralele de doua ori si de trei ori au ca sinonime neologice bis si tert.
6.Numeralul ordinal
Mod de formare: de la doi in sus numeralul ordinal se formeaza din numeralul cardinal insotit de
secventele al…lea, la masculin si a…a, la feminin
Observatii:

32
1.Seria numeralului ordinal incepe cu intai(ul), care are flexiune de gen, numar si caz si poate fi
articulat cand apare singur sau in fata substantivului pe care il determina. Sinonimul prim are un
comportament morfologic si sintactic identic (primul / prima; primului / primei).
2.Toata seria numeralului ordinal are forme deosebite de gen.
3.Formele de G-D se exprima prin cel de + numeral ordinal, marca de caz fiind preluata de cel (Celui
de-al doilea)
4.Numeralel al doilea si al treilea au sinonime neologice pe secund si tert.
5.Dintai este o forma a numeralului ordinal in care prepozitia de s-a contopit cu numeralul INTAI.
6.In limba contemporana vorbitorii au tendinta de a inlocui numeralul ordinal prin cel cardinal
(trimestrul doi/ al doilea). Se recomanda folosirea doar in cazul numerelor mari.
7.Adjectivele primar si ultim, ca si locutiunea adjectivala cel (cea) din urma, au valoare de numeral
ordinal.
Functii sintactice:
-subiect: A raspuns al treilea din catalog.
-nume predicativ: Voi sunteti doi.
-atribut adjectival: Maine vor veni trei invitati.
-atribut exprimat prin numeral cu valoare substantivala: Interventia a doi dintre ei a fost salutara.
-complement direct: L-a chemat pe al doilea.
-complement indirect: Vorbeam despre doi dintre ei.
-complement de agent: A fost ajutat de trei dintre colegi.
-complement circumstantial de mod: A fost rasplatit insutit.

♦ ADVERBUL
Partea de vorbire neflexibila care arata caracteristica unei actiuni, a unei insusiri sau a unei stari,
indicand imprejurarea in care are loc actiunea.Poate determina un verb, un adverb, un adjectiv, o
interjectie cu valoare verbala
1.Clasificarea adverbului
a)dupa inteles:-adverbe de loc (acolo, afara,aproape,departe)
-adverbe de timp (astazi, atunci, curand)
-adverbe de mod (asa, bine, anevoie,degeaba)
-adverbe de afirmatie (da, bineinteles, fireste)
-adverbe de negatie (nu, ba, nici, dimpotriva)
b)dupa forma: -adverbe simple (lesne, aici, aproape)
-adverbe compuse (asta-vara, oriunde, oarecum)
c)dupa origine:-adverbe primare (cam, foarte, aici, apoi, bine)
-adverbe provenite din alte parti de vorbire:
-prin derivare cu sufixe (realmente, pieptis, taras, frateste)
-din adjective-participii (tare, clar)
-din substantive (ziua, noaptea, vara)
-din pronume relativ-interogative (cand,unde,cum)
-din alte promune-nehotarat, demonstrativ, negativ (candva, undeva, nicicand)
Obs.: Exista si alte adverbe corelative corespunzatoare intr-o regenta prezentei in subordonata a unui
adverb relative.
2.Gradele de comparatie
Pentru ca adverbul nu se declina si nu se conjuga, dar in schimb are grade de comparatie, se spune
despre el ca se afla la granita dintre partile de vorbire flexibile si cele neflexibile
Gradele de comparatie ale adverbului sunt aceleasi ca la adjective:
-Gradul pozitiv: bine
-Gradul comparativ -de superioritate: mai bine
-de egalitate: la fel de bine
-de inferioritate: mai putin bine

-Gradul superlativ -relativ -de superioritate: cel mai bine

33
 -de inferioritate: cel mai putin bine
-absolut : foarte bine
Nu uita!
1.Nu toate adverbele au grade de comparatie, iar unele au doar gradul pozitiv si gradul comparativ
(incolo,inainte).
2.La formarea superlativului relativ al adverbului cel este invariabil, pe cand la adjectiv se acorda cu
regentul sau.
3.Adverbele mai, putin, foarte, prea, tare ajuta la formarea gradelor de comparatie
3.Locutiuni adverbiale
Grupuri de cuvinte cu sens unitar si cu rol de adverb
-Locutiunile adverbiale sunt: de loc, de mod si de timp
-In structura lor pot intra substantive, adjective (participii), numerale, adverbe precedate de prepozitii
(in fata, peste tot, din loc in loc, din vreme ce, pe inserate, cu de-a sila, de asta seara)
-Pot fi formate prin repetarea unor substantive, adverbe (ora de ora, din an in an, asa si asa)
4.Functii sintactice
-Cea mai frecventa functie sintactica a adverbului si a locutiunii adverbiale este cea de complement
circumstantial de loc/ de mod/ de timp.
-Adverbul (locutiunea adverbiala) mai poate indeplini functia de atribut adverbial (Am deschis
fereastra de jos).
-Unele adverbe (locutiuni adverbiale) pot fi predicate, de ele depinzand propozitii subordonate
subiective, in cazul in care adverbele sunt urmate de elementele de relatie ca, sa, ca sa, daca, de (bine,
adevarat, fireste, sigur, negresit, posibil, pesemne, probabil, fara indoiala, de buna seama, poate, cu
siguranta)
Observatii:
1.Adverbele chiar, doar, mai, nici, nu, numai, macar nu au functie sintactica, intrand in componenta
partilor de propozitie pe care le insotesc.
2.Adverbele (locutiunile adverbiale) pot fi numite si predicative, cand intra in componenta unui
predicat nominal (Asa sunt toti parintii).
5.Ortografia adverbelor si a locutiunilor adverbiale
a)Se scriu intr-un cuvant (adverbele compuse cu fuziune desavarsita)
-prepozitie + adverb (deasupra, degeaba, deplin)
-adjectiv+substantiv (bunaoara, deseori)
-adverb+ fie-/oare-/ori-/va- antepus sau postpus (fiecum, oricum, candva, cumva)
-adjectiv pronominal + adverb (alaltaieri)
-adverb + adverb (nicicand, nicicum, niciodata)
-adverb+ conjunctie (asadar)
b)Se scriu cu cratima:
-adjectivul asta + substantiv (asta-vara, asta-seara, asta-noapte)
-prepozitia dupa + substantiv (dupa-amiaza, dupa-masa)
-prepozitia intru/dintru + adverb (dintr-adins, intr-adancime)
-prepozitie compusa de-a din locutiunile adverbiale (de-a busilea, de-a berbeleacul, de-a
valma)
-locutiunile adverbiale formate din :
-doua substantive (calea-valea)
-un substantiv+ un adverb (caine-caineste)
-doua verbe (treaca-mearga)
-doua adverbe (incet-incet)
c) Se scriu in cuvinte separate locutiunile adverbiale alcatuite din cuvinte care-si pastreaza
intelesul si pot exista independent in vorbire (de obicei, de jur imprejur, la maximum, la o
parte, in afara, intre timp, in van, pe negandite).

♦ PREPOZITIA
34
Partea de vorbire neflexibila care leaga atributele si complementele de cuvintele pe care le determina
1.Clasificarea prepozitiilor
a)dupa forma -simple (a, contra, cu, spre, sub, din, de)
-compuse (despre, de la, de pe la, inspre, de sub, de pe langa)
b)dupa origine -prepozitii propriu-zise (de, din, la, pe, langa)
-provenite din -substantive (gratie, multumita)
-participii (datorita)
-adverbe (impotriva, deasupra)
c)dupa regimul cazual:
-prepozitii care cer cazul acuzativ: cu, din, de, despre, dinspre, inspre, pentru, prin, sub etc.
-prepozitii care cer cazul genitiv:asupra, contra, impotriva etc. (aici intra categoria prepozitiilor
provenite din
adverbe cu aspect articulat)
-prepozitii care cer cazul dativ:gratie, multumita, datorita, conform, potrivit, contrar,aidoma si
asemenea (aici intra prepozitiile provenite din substantive, verbe la participiu sau adverbe)
Nu uita! Prepozitia si locutiunea prepozitionala nu au functie sintactica. Ele se analizeaza impreuna cu
atributele sau complementele pe care le leaga de cuvantul determinat
2.Locutiunile prepozitionale
Grupuri de cuvinte cu inteles unitar si cu rol de prepozitie
Ele sunt alcatuite din una sau doua prepozitii si o alta parte de vorbire
a)un substantiv (in fata, in spatele, din cauza, in loc de)
b)un adverb cu sau fara aspect articulat (in josul, in afara de)
c)adjectivul “tot” (cu tot cu)
Nu uita! Locutiunile prepozitionale cer genitivul sau acuzativul; acuzativul, cand ultimul termen este o
prepozitie (alaturi de, afara de, conform cu, relativ la); genitivul, cand ultimul termen este un
substantiv articulat sau un adverb cu aspect articulat (in fata, in urma, de-a latul).

♦ INTERJECTIA
Partea de vorbire neflexibila care exprima, fara sa le denumeasca, stari sufletesti sau volitionale, ori
reproduce (aproximativ) sunete si zgomote din natura.
Interjectiile pot fi alcatuite din:-un sunet (o! a!)
-mai multe sunete (ooo! ah!)
-doua sau mai multe silabe (aoleu!)
-un cuvant repetat (mac-mac!)
-din mai multe cuvinte (trosc-pleosc!)
Interjectiile pot reda: -stari sufletesti:-durere (au! vai!), teama (aoleu!), nemultumire (oh!), dispret
(halal!), deznadejde (vai!), ciuda (uf!), indoiala (hm!), mirare (aaa!), admiratie (a! o!), entuziastm
(ura!)
-zgomote din natura sau din lumea inconjuratoare (trap! poc! fas! scart!)
-sunete care insotesc acte fiziologice umane (hapciu! hac!)
-sunete emise de animale, pasari, insecte (ham! cucu! bzzz!)
Functii sintactice:
-pot fi folosite cu valoare de predicat (interjectii predicative): Hai in casa!
-subiect: De afara se auzea mereu: trosc!
-complement direct: Ei auzeau: poc!
-nume predicativ: E vai de ei.
-atribut: Indemnul mars! ii era cunoscut.

♦ CONJUNCTIA
Partea de vorbire neflexibila care leaga, in fraza doua propozitii sau in propozitie, doua cuvinte cu
aceeasi functie sintactica
1.Clasificarea conjunctiilor
a)dupa forma -simple (si, iar, dar, ca, sa, daca)
35
 -compuse (caci, asadar, fiindca, ca sa)
b)dupa functie:-coordonatoare-copulative (si, nici)
-adversative (dar, iar, ci, ba, insa)
-disjunctive (sau, ori,fie)
-conclusive (deci, asadar, va sa zica)
-subordonatoare-cauzale (caci, deoarece, fiindca)
-de scop (sa, ca sa)
-conditionale (daca, de)
-concesive (desi)
-consecutive (incat, ca, de)
-de mod (precum, ca)
Nu uita! Si alte parti de vorbire pot avea valoare de conjunctie:
-pronumele relativ (care, cine, ce)
-adverbele relative (cand, cum, unde, cat, precum, incotro)
-alte adverbe (asadar, doar)
Atentie! Pentru a determina natura unui raport de coordonare sau de subordonare se foloseste
procedeul corelativelor. In coordonare, procedeul consta in repetarea conjunctiei ori…ori/sau…sau. In
subordonare, conjunctiei din propozitia subordonata ii corespunde in propozitia regenta un adverb sau
un cuvant cu valoare adverbiala (desi, totusi).
2.Locutiuni conjunctionale:
Grupuri de cuvinte cu inteles unitar si rol de conjunctie. In alcatuirea lor intra totdeauna o conjunctie
sau o alta parte de vorbire cu valoare de conjunctie.
Locutiuni conjunctionale:
-coordonatoare-copulative (cat si, precum si, ci si, nu numai)
-adversative (numai ca, in schimb)
-conclusive (prin urmare, de aceea)
-subordonatoare-cauzale (din cauza ca, din pricina ca)
-de scop (pentru ca sa, cu scopul sa)
-conditionale (cu conditia sa, in caz ca)
-concesive (macar ca, cu toate ca, chiar daca, chiar de)
-de loc (de unde, pana unde)
-consecutive (asa ca)
-de mod (asa cum, ca si cum, ca si cand, fara ca sa)
-de timp (pana ce, pana sa, in timp ce, ori de cate ori)
Observatii:
1.O conunctie sau locutiune conjunctionala poate introduce mai multe tipiuri de subordonate, in
functie de context (cu exceptia celor prezentate)
2.Exista locutiuni conjunctionale care pot introduce numai anumite subordonate: de loc, de timp, de
mod, concesive.

36
 NO IUNI GENERALE DE SINTAX

Sintaxa este partea gramaticii care studiaz propozi iile i fraza, precum i regulile de
îmbinare a cuvintelor în propozi ii i a propozi iilor în fraze.

I. Unit ile sintaxei

Comunicarea între oameni se face cu ajutorul cuvintelor, dar acestea nu sunt folosite în
forma lor în care se afl în dic ionare, ci îmbinate în unit i sintactice, adic în propozi ii i în
fraze. De exemplu: când spunem a vizita, bibliotec , central, ora nu este clar ce vrem s
comunic m. Dac vrem s alc tuim o comunicare corect , trebuie s modific m cuvintele în
a a fel, încât ele s intre în rela ii sintactice unele cu altele. Astfel, cuvântul a vizita, care are
un sens general, trebuie pus la un mod personal, la un anumit timp, num r i presoan , de
pild am vizitat, pentru a face din el o parte principal de propozi ie. Între verbul am vizitat
(cu func ie de predicat) i cuvântul bibliotec trebuie stabilit o leg tur precis pentru ca
substantivul s arate ce am vizitat, devenind complementul direct al propozi iei. Pentru
aceasta avem nevoie de cazul acuzativ, forma articulat enclitic (cu articolul hot rât –a):
biblioteca. Pentru ca adjectivul central s se potriveasc cu substantivul determinat
biblioteca, trebuie s realiz m acordul dintre cele dou cuvinte: central , acesta devenind
atributul propozi iei. Cuvântul ora trebuie pus în cazul genitiv pentru a- i îndeplini func ia de
atribut substantival genitival pe lâng substantivul determinat biblioteca: a ora ului. Astfel
am ob inut propozi ia Am vizitat biblioteca central a ora ului. Aceast comunicare poate fi
completat i precizat , ad ugându-i-se alte propozi ii: Am vizitat biblioteca central a
ora ului unde m-am întâlnit cu un vechi prieten i am discutat despre literatur .
Prin urmare, unit ile sintactice sunt:
a. propozi ia,
b. fraza i
c. p r ile de propozi ie.

a. Propozi ia este o unitate sintactic , o comunicare cu ajutorul unui singur predicat (verbal
sau nominal).
De exemplu: Glasul p mântului p trundea n valnic în sufletul fl c ului. (L. Rebreanu, Ion)
Bunicii mei sunt str nepo ii acelor oameni. (M. Sadoveanu, Neamul
oim re tilor)
Sunt propozi ii în care predicatul sau verbul copulativ al predicatului nominal se subîn elege:
La a a cap, a a c ciul . (Folclor) – La a a cap e bun o a a c ciul .
b. Fraza este o unitate superioar propozi iei, deoarece cuprinde mai multe propozi ii, dintre
care cel pu in una este principal .
De exemplu: Cei din fa sim ir 1/ c i-au pierdut urmele2/ i gr bir în trap la un col al
malului,3/ de unde începea o p dure de plopi pe o limb de p mânt îngust .4/ (F nu Neagu)
Propozi ia (1): propozi ie principal , regent fa de propozi ia 2, este în raport de coordonare
copulativ prin conjunc ia i cu propozi ia 3;
Propozi ia (2): - completiv direct , subordonat fa de propozi ia 1; elementul rela ional este
conjunc ia subordonatoare c ;
Propzi ia (3) – propozi ie principal , regent fa de propozi ia 4, este în raport de coordonare
copulativ cu propozi ia 1 prin conjunc ia i;
Propozi ia (4) – propozi ie subordonat atributiv , subordonat fa de propozi ia 3, elementul
rela ional este adverbul relativ de unde.

2
c. P r ile de propozi ie – sunt cele mai mici unit i sintactice din care se compune o
propozi ie. Acestea sunt de dou feluri: p r i principale de propozi ie (subiectul i predicatul)
i p r i secundare de propozi ie (complementul i atributul). P r ile de propozi ie nu trebuie
confundate cu p r ile de vorbire. Trebuie re inut c numai cuvintele no ionale, adic cele care
au un sens lexical de sine st t tor au func ie sintactic (substantivul, adjectivul, pronumele,
numeralul, adverbul, verbul, interjec ia), prepozi ia i articolul ajut la formarea p r ilor de
propozi ie, iar conjunc ia are exclusiv rolul de a lega unele unit i sintactice între ele.

II. Raporturile sintactice

În cadrul propozi iei se stabilesc anumite leg turi între cuvinte, iar în cadrul frazei se
stabilesc anumite leg turi între propozi ii. Aceste leg turi se numesc raporturi sintactice, care
sunt:
1. raporturi de interdependen (ineren ) dintre subiect i predicat;
2. raport de coordomare;
3. raport de subordonare.

1. Raportul de interdependen dintre subiect i predicat este un raport specific, neîntâlnit în

cazul celorlalte p r i de propozi ie. Subiectul este partea principal de propozi ie despre care
se spune ceva cu ajutorul predicatului, iar predicatul este partea principal de propozi ie care
arat ce face, ce este, cine este, cum este subiectul propozi iei, adic predicatul spune ceva
despre subiect. Astfel, în propozi ia „Porni luceaf rul”, cu ajutorul predicatului porni
spunem ceva despre luceaf rul, iar cu ajutorul subiectului luceaf rul ar t m la cine se refer
ac iunea porni. Aceste dou p r i de propozi ie nu sunt în raport de coordonare între ele, nu
sunt nici în raport de subordonare una fa de alta, ci sunt în raport de interdependen (sunt
interdependente).

2. Raportul de coordonare are loc atât între: a. p r ile de propozi ie de acela i fel (adic în
cadrul unei propozi ii), cât i între: b. propozi ii de acela i fel (adic în cadrul unei fraze).
a. În propozi ie putem avea raport de coordonare între:
• Componentele subiectului multiplu: „Vin ân arii l utarii, gând ceii, c r bu ii.” (M.
Eminescu)
• Componentele numelui predicativ multiplu: „Trist i alb -i întinsa câmpie.” (Al.
Macedonski)
• Atribute de acela i fel: „Aveau t lpile negre, t iate i pline de r ni.” (Eugen Barbu)
• Complemente de acela i fel: „M mica ipa sub ire, cerea s vând livada i p durea.”
(M. Sadoveanu)

Raportul de coordonare între p r ile de propozi ie se realizeaz prin:

• Jonc iune cu conjunc ii i locu iuni conjunc ionale coordonatoare, care pot fi:
o copulative: i, nici, iar, etc. (Nu l-am v zut nici pe tata, nici pe mama. Ne-am
plimbat pe str zi i pe alei.)
o adversative: dar, îns , iar, etc. (E iste , dar lene . E o floare frumoas , îns
rar .)
o disjunctive: sau, ori, fie, etc. (Mergi la film sau la teatru?)
o conclusive: deci, a adar, prin urmare, în concluzie, etc. (Drumul este îngust,
deci anevoios.)
• Juxtapunere (paratax , al turare) prin virgul : Dan, Elena i Marin sunt colegi de
clas . La Zoo am v zut lei, elefan i, ur i i p s ri s lbatice.

3
Observa ii:
Sunt situa ii când raportul de coordonare se poate realiza i între dou p r i de propozi ie
diferite: Atunci i acolo lucrurile s-au petrecut la fel ca acum i aici. În aceast propozi ie
raportul de coordonarea se realizeaz între complement circumstan ial de loc i de timp.
b. În fraz putem avea raport de coordonare între:
• dou sau mai multe propozi ii principale: „Timpul mort i-ntinde trupul1/ i devine
ve nicie.”2/
• dou sau mai multe propozi ii secundare (subordonate) de acela i fel: Elevii din
clasa a II-a au înv at1/ s citeasc 2/ i s scrie în limba român .3/ (Propozi ia (1) –
principal , regent pentru propozi iile (2) i (3), care sunt subordonate completive
directe)
• dou propzi ii subordonate diferite: Pleac 1/ unde vrea2/ i când vrea.3/ (Propozi ia 1-
principal , regent pentru propozi ia 2, care este subordonat circumstan ial de loc i
pentru propozi ia 3, care subordonat circumstan ial de timp.)
• o parte de propozi ie i o propozi ie subordonat acesteia: Ploaia rece1/ i care era
m runt 2/ ne-a udat complet.1/ (Propozi ia 1- principal , propozi ia 2 – subordonat
atributiv , în raport de coordonare cu atributul rece din propozi ia regent .)

Raportul de coordonare în fraz se realizeaz prin:

• Jonc iune cu conjunc ii i cu locu iuni conjunc ionale coordonatoare, care pot fi:
o copulative (raportul se nume te raport de coordonare copulativ ): i, nici, iar,
precum i, nu numai c ...dar(ci) i, etc. (B rba ii s-au apropiat de animal,1/
iar femeile i-au continuat drumul.2/)
o adversative (raportul se nume te raport de coordonare adversativ ): dar, îns ,
iar, or, ci, numai c etc. (L-am invitat i pe Ion,1/ dar el m-a refuzat.2/)
o disjunctive (raportul se nume te raport de coordonare disjunctiv ): sau, ori,
fie, ori...ori, sau...sau, etc. (Vii cu noi,1/ sau r mâi acas ?2/)
o conclusive (raportul se nume te raport de coordonare conclusiv ): deci,
a adar, adtfel, prin umare, în concluzie, a a c , etc. (Norii s-au risipit,/1
a adar va fi vreme bun .2/)
• Juxtapunere (al turare, paratax ) prin virgul sau punct i virgul : Se agit ,1/
vorbe te,2/ deranjeaz colegii,3/nu st o clip lini tit.4/)

Observa ii:
1. În fraz poate exista i un raport de inciden , propozi ia numindu-se propozi ie
inciden , când aduce o comunicare suplimentar i care nu face parte din structura
comunic rii. De exemplu: M tem, spuse Ion în sinea lui, c nu se va sfâr i cu bine
povestea aceasta.
2. Exist i situa ii când construc ia incident este o parte de propozi ie; acestea se
numesc „cuvinte de umplutur ” (G.A., II. p. 425). De exemplu: Am g sit, din
nefiricire, un vagon de clasa a II-a la coada trenului.

3. Raportul de subordonare (de dependen )

Raport de subordonare putem avea: a. în propozi ie i: b. în fraz
a. Raportul de subordonare în propozi ie se realizeaz între un atribut, complement sau
element predicativ suplimentar i un element regent. Deci, între un determinat i un
determinant.
Elementele regente pot fi:
• Pentru atribut: substantiv, pronume, numeral. Exemple: Caietul de român
este corectat. (S – atr.) Toate acestea vor fi rezolvate. (atr. – P.) Trei dintre ei
sunt matematicieni. (N – atr.)
• Pentru complement: verb, adverb, adjectiv, interjec ie.

4
Exemple: Înva la român . (v-Ci) Mi-e inima de lacrimi plin . (Ci – adj.) Ei sunt gata de
plecare. (adv. – Ci) Vai de capul vostru! (int. – Ci)
• Pentru element predicativ suplimentar: verb sau interjec ie i un substantiv sau
pronume. Exemplu: Îl tiam de tept. (v – Eps)

Raportul de subordonare între p r ile de propozi ie se realizeaz prin:

• Flexiunea cuvântului cu func ia de atribut i/sau complement i regimul cazual al
acestuia:
Cartea elevului este pe banc . I-am dat elevului o carte.
subst + atr.(G.) v + Ci (D.) + Cd (A.)
• Acord (la atribut adjectival i apozi ional):
Elevul harnic ob ine note mari.
subst. atr.adj. subst. atr.adj.
m.sg.N. m.sg.N. f.pl.A. f.pl.A.
Colegul meu Mihai este silitor.
Subst. atr.apoz.
m.sg.N. m.sg.N.
• Jonc iune cu:
o Prepozi ii i locu iuni prepozi ionale: Am cump rat un volum de nuvele.
Subst. + atr.
Autobuzul s-a oprit în fa a colii.
V + Ccl
o Articole posesive (genitivale): ahul este un sport al min ii.
Subst. + atr.
o Articole demonstrative (adjectivale): L-am v zut pe elevul cel premiat.
Subst. + atr.
• Juxtapunere în cazul atributului apozi ional: Elevul Popescu este premiat.
Subst.+ apoz.
• Topic : Elevul ascult profesorul. Profesorul ascult elevul.
Sb Cd Sb Cd

b. Raportul de subordonare în fraz

Raportul de subordonare în fraz se realizeaz între o regent i o propozi ie subordonat .
Regenta este o propozi ie de care depinde o alt propozi ie. Ea poate fi propozi ie principal
sau propozi ie secundar dac de ea depinde o alt propozi ie. Subordonata este o propozi ie
care depinde de regent . Ea este întotdeauna o propozi ie secundar .
Exemplu: M-am dus la pia 1/ s cump r legume2/ care sunt proaspete.3/
Pp., regenta prop. subord. Prop. subord.
propozi iei 2 regenta propo-
zi iei 3
• regent poate s aib :
o O singur subordonat : Citesc1/ ce îmi place.2/
Pp. Psubord.
o Dou sau mai multe subordonate care pot fi:
Coordonate între ele: Mi-a spus1/ c va pleca2/ i nu se va mai
3
întoarce. /
Pp.regenta Prop.subord. prop.subord.
propozi iilor 2-3 2 coordonat cu 3
Necoordonate între ele: Când a plecat1/ mi-a spus2/ c nu se va mai întoarce.3/
p. subord. Pp. p.subord.
O propozi ie subordonat poate avea dou regente (când acestea sunt coordonate între ele):

5
 A v zut1/ i mi-a povestit2/ ce s-a întâmplat acolo.3/
pp. regenta pp.regenta prop. subord.
propozi iei 3 propozi iei 3

Propozi ia regent poate fi întrerupt pentru ca, între elementele ei, s se intercaleze o alt
propozi ie subordonat :
Filmul1/ pe care l-am v zut asear 2/ mi-a pl cut.1/
pp. p.subord. pp.
• Unele propozi ii regente sunt insuficiente sau incomplete, deoarece impun prezen a
unei subordonate (subiective, predicative sau completive directe):
Se zice1/ c va ploua.2/ Întrebarea este/ 1 dac va veni.2/ El nu poate1/ s vin .2/
p.insuf. SB. P.insuf. PR. P.insuf. CD.

Raportul de subordonare în fraz se realizeaz prin:

• Jonc iune cu:
o Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca s , c ci, deoarece, fiindc , de i, încât, întrucât,
de, dac , etc. Exemple: Elevul tie1/ s citeasc .2/
Pp. P.subord.
Merg la teatru1/ deorece îmi place spectacolul.2/
Pp. P. subord.
o Locu iuni conjunc ionale subordonatoare: pentru c , cu toate c , m car c , f r s ,
pân s , m car s , chiar dac , chiar s , chiar de, din cauz c , din pricin c , dup ce,
pân ce, îndat ce, din moment ce, ori de câte ori, cât vreme, ca i când, ca i cum,
dup cum, etc.
Exemple: Cu toate c n-a venit,1/ nu m-am sup rat.2/
P.subord. Pp.
Dup ce am citit, / am în eles problema.2/
1

P.subord. Pp.
o Pronume (adjective pronominale) relative: care, cui, cine, ce, cât, cel ce, cel care,
cele ce, cei ce, ceea ce, etc.
Exemple: Nu se tie1/ cine a spart geamul.2/ Cel ce nu înva 1/ nu tie.2/
Pp. P.subord. P-subord. Pp.
o Unele pronume (adjective pronominale) nehot râte: oricât, oricine, oricare, ori icare,
etc.
Exemplu: Oricât mi-ai spune1/ nu te cred.2/
P.subord. Pp.
o Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro, precum, etc.
Exemplu: Am procedat1/ precum mi-ai spus tu.2/
Pp. P.subord.
o Adverbe nehot râte compuse: oricând, oriîncotro, oriunde, oricum, orideunde, etc.
Exemplu: Oriîncotro te ui i,1/ vezi locuri minunate.2/
P.subord. Pp.
Observa ii:
1. Pronumele i adjectivele pronominale nehot râte nu au întotdeauna valoare de conjunc ie.
Exemple: El nu este oricine. Accept orice. Oricine poate veni.
N.pred. Cd Sb
2. Adverbele nehot râte nu au întotdeauna valoare de conjunc ie. Exemple: Oriunde se simte
bine. Oricând poate veni. Ccl
Cct
3.Unele adverbe relative pot avea dubl valoare: pot introduce diferite subordonate i pot
îndeplini diferite func ii sintactice. De exemplu: Am procedat1/ cum mi-ai spus.2/

6
 Pp. Scm (modal )
1 2
Cum l-am v zut, / l-am recunoscut. / Fs:Ccm
Sct Pp.
Fs: Cct
• Juxtapunere (paratax ) prin virgul : Exemplu: Ai carte,1/ ai parte.2/
P.subord. Pp.
• Topic : Exemple: S fii tân r1/ înseamn 2/ s ai idealuri.3/
SB Pp PR
S ai idealuri1/ înseamn 2/ s fii tân r.3/
SB Pp PR

III. Clasificarea propozi iilor

Propozi iile se clasific dup urm toarele criterii:
a. Dup structura lor
b. Dup aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propozi iei
c. Dup scopul comunic rii
d. Dup sensul, în elesul pe care îl au în fraz
e. Dup rangul pe care îl au în fraz

a. Clasificarea propozi iilor dup structur

inând seam de structur , de modul de organizare, de func iile sintactice ale p r ilor care
alc tuiesc enun ul, propozi iile pot fi analizabile i neanalizabile.
• Propozi ia analizabil este alc tuit din p r i de propozi ie distincte din punctul de
vedere al func iei lor sintactice, iar structura lor poate fi analizat . Propozi ia
analizabil poate fi simpl sau dezvoltat .
o Propozi ia simpl este alc tuit din p r ile principale ale propozi iei: din subiect i
predicat. Uneori îns una dintre ele poate lipsi. Exemple: Privighetoarea cânt .
(privighetoarea – subiect; cânt – predicat) Ninge. (propozi ie alc tuit doar din
predicat)
o Propozi ia dezvoltat cuprinde, în afar de subiect i predicat, una sau mai multe p r i
secundare de propozi ie. Exemplu: Eu nu cunosc în elegere mai bun ca asta. (I.
Slavici) Acest enun în afar de subiect (eu) i predicat (nu cunosc) cuprinde i un
complement direct (în elegere), un atribut adjectival propriu-zis (mai bun ) i un
complement circumstan ial de mod comparativ (ca asta).
• Propozi ia neanalizabil este un enun care nu poate fi analizat din punctul de vedere
al organiz rii sintactice, deoarece nu se poate recunoa te func ia sintactic a p r ilor
componente. Propozi iile neanalizabile sunt alc tuite din interjec ii, adverbe afirmative
sau negative sau substantive în vocativ. De exemplu: - Las’c tiu eu...
- Ei? (I.L.Caragiale) Interjec ia ei
nu poate fi analizat sintactic, de i alc tuie te o propozi ie.

b. Dup aspectul afirmativ sau negativ al predicatului propozi iei

Dup aspectul predicatului, propozi iile sunt de dou feluri: afirmative i negative.
Cele dou propozi ii se deosebesc în aceea c cea negativ con ine o nega ie pe lâng
predicat, de obicei adverbul nu, în timp ce propozi ia afirmativ nu are aceast marc
special .
Exemple: La noi sunt codri verzi de brad. (O. Goga) – propozi ie afirmativ ;
Timpul pierdut nu se mai întoarce. (Folclor) – propozi ie negativ

Observa ii:
1. Ideea de nega ie este exprimat i prin alte cuvinte cu în eles negativ:

7
 o prin pronume negative: nimeni, nimic, niciunu, niciuna;
o adjective negative: niciun, nicio,
o conjunc ia negativ : nici
o adverbe negative: niciunde, niciodat , nicicum, nic ieri, etc. Aceste cuvinte cu sens
negativ în structura propozi iei sun înso ite de adverbul negativ nu. Ex: Nimica nu-i
f r osteneal .
2. În folclor i la unii scriitori anumite cuvinte cu sens negativ apar f r adverbul negativ nu:
Nici ploaia îl ud , nici soarele îl arde. (Folclor)
3. Unele propozi ii cu sens afectiv introduse prin adverbul relativ unde urmat de nega ia nu
sunt afirmative, nu negative: i unde nu s-au adunat o mul ime de b ie i i fete la coal , între
care eram i eu.... (Ion Creang ) – sensul propozi iei este c tocmai s-a adunat o mul ime de
b ie i i fete la coal .
4. Câteodat , dou nega ii dintr-o fraz dau împreun o afirma ie; este vorba de negarea
nega iei: Nu pot s nu te admir – adic trebuie s te admir.

c. Dup scopul comunic rii

Prin limbaj, oamenii urm resc diverse scopuri comunicative: s fac aser iuni legate
de lumea real (Clima la noi este temperat .); s -i determine pe ascult tori s dac anumite
ac iuni, dând ordine, porunci, sfaturi, rug min i (Nu v apleca i afar prin geamul trenului!);
s solicite un r spuns din partea interlocutorilor (Ce a i înv at pentru ast zi?); s - i ia
angajamente pentru ac iunile din viitor (Promit s vin la timp alt dat .); s - i exprime
emo iile, sentimentele (Ce zi minunat e ast zi!); s produc prin cuvinte o schimbare în
lumea real , creând o nu realitate (V declar c s tori i.), etc. Deci, în procesul comunic rii,
oamenii produc diferite acte de vorbire:
o reprezentative – acte de vorbire prin care este reprezentat realitatea în plan discursiv;
o directive – acte de vorbire prin care se dau directive, ordine, porunci, rug min i;
o întreb ri – acte de vorbire prin care se formuleaz întreb ri;
o promisive – acte de vorbire prin care se fac promisiuni;
o expresive – acte ed vorbire prin care sunt exprimate emo ii, atitudini, st ri;
o declarative – acte de vorbire prin care se fac declara ii, etc.
Limbile dispun de structuri sintactice specializate (prpozi ii i fraze), care, împreun cu
intona ia, semnalizeaz scopul comunicativ al vorbitorului (al emi torului de mesaj):
o Structuri enun iative (numite i asertive): Elevii sunt aten i. / Elevii sunt aten i când le
vorbe te profesorul.
o Structuri interogative: Sunt aten i elevii? / Sunt aten i elevii când le vorbe te
profesorul?
o Structuri imperative: Elevi, fi i aten i! / Elevi, fi i aten i când v vorbe te profesorul!
o Structuri exclamative: Ce elevi aten i! / Ce aten i sunt elevii când le vorbe te
profesorul!
Pornind de la corela ia dintre actul de vorbire i structura sintactic a enun ului, dup
scopul comunic rii, propozi iile pot fi:
c.1. Propozi ii enun iative (enun uri asertive);
c.2. Propozi ii interogative;
c.3. Propozi ii imperative;
c.4. Propozi ii exclamative.

c.1. Propozi ii enun iative (enun uri asertive)

Propozi ia enun iativ (asertiv ) comunic ceva despre un obiect sau un fenomen, d o
informa ie referitoare la producerea unui eveniment, care poate fi calificat ca adev rat sau
fals, în urma raport rii la starea de fapt corespunz toare. Enun urile asertive reprezint
enun urile fundamentale ale oric rei limbi naturale. Ele au caracter structurat i, fie propozi ii,
fie fraze, au drept scop s informeze interlocutorul în leg tur cu anume eveniment, chiar

8
dac informa ia transmis nu este nou . Astfel, se pot formula enun uri de tipul Dun rea este
un fluviu. sau Dun rea este un fluviu european care traverseaz i România. care transmit
interlocutorului informa ii general cunoscute. În alte situa ii de comunicare, emi torul poate
transmite sub form asertiv o informa ie despre care este sigur c este cunoscut de
interlocutor, dar strategia adoptat de el îi faciliteaz men inerea unor forme de cooperare i
respectarea unor norme de polite e în descursul comunic rii. Astfel, un enun de forma tii c
trebuie s -mi predai lucrarea. poate fi utilizat de cineva fa de un subaltern în locul unui
enun imperativ ca Trebuie s -mi predai lucrarea! sau Pred -mi lucrarea!

c.2. Propozi ii interogative

Enun urile interogative sunt structuri (propozi ii sau fraze) specializate pentru a formula
întreb ri. O propozi ie cu structur interogativ îns nu serve te întotdeauna la formularea
unei întreb ri la care locutorul a teapt un r spuns de la interlocutor. De exemplu, prin
propozi ia Cine a mai pomenit a a ceva? nu se exprim o întrebare, ci o aser iune: Nimeni
nu a mai pomenit a a ceva. Pe de alt parte, vorbitorii pot lansa întreb ri i prin structuri
non-interogative. De exemplu, întrebarea „Cine i-a spus asta?” poate fi formulat i prin
structura enun iativ Vreau s tiu cine i-a spus asta.
Exist trei tipuri de structuri interogative:
i. Interogative totale;
ii. Interogative par iale;
iii. Interogative alternative.

i.Interogative totale
Prin enun urile interogative totale locutorul îi solicit interlocutorului s dea un r spuns de
tipul da / nu: i-a pl cut pr jitura? – Da. / Nu., Vrei s mergem la film dup ce termin m
lec iile? – Da. / Nu.
Organizarea sintactic a interogativelor totale este, în linii mari, aceea i cu a
propozi iilor / frazelor enun iative. O deosebire fa de enun iative apare când subiectul
propozi iei interogative este exprimat: în topica standard, subiectul este postpus predicatului.
Au venit musafirii? S-au terminat cursurile? Vorbe te cineva la telefon?, etc. Dialectal,
arhaic, poetic, poate ap rea, ca marc specific structurilor interogative, inversiunea verb –
auxiliar: V zut-ai? Auzitu-l-ai cum vorbe te?
Tr stura distinctiv a enun urilor interogative în raport cu cele enun iative este
intona ia ascendent , marcat grafic prin semnul întreb rii la sfâr itul enun ului interogativ.
În cadrul enun ului interogativ, unul din cuvinte poart „emfaza interogativ ”, adic este
accentuat:
- Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?
- Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?
- Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?
- Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?
- Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?
- Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?
Dac interlocutorul vrea s dea alt r spuns decât da / nu la întrebarea locutorului, aceast
inten ie solicit implicit i o precizare legat de un constituent din enun ul interogativ, dar
predicatul propozi iei principale r mâne acela i. Acest subtip de întreb ri totale se aseam n
cu întreb rile par iale:
De exemplu: - Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?
- Nu vreau s mergem la film dup ce termin m cu lec iile. Vreau s st m acas .
- Vrei s mergem la film dup ce termin m lec iile?
- Nu vreau s mergem la film dup ce termin m cu lec iile. Vreau s mergem la
cofet rie dup ce termin m cu lec iile., etc.

9
ii.Interogative par iale
Prin enun urile interogative per iale locutorul îi solicit interlocutorului s dea un r spuns prin
care precizeaz o variabil con inut în întrebare, reprezentat de cuvântul interogativ: Ce faci
mâine?, Unde pot cump ra un bilet de tramvai?, Cu cine va sosi mama?, Cum rezolv m
situa ia? etc.
Marca distinctiv a interogativelor par iale este prezen a unui „cuvânt interogativ”:
pronume/ adjectiv interogativ (cine?, ce?, care?, cât?, al câtelea?, etc.); adverb interogativ
(unde?, când?, cum?,) i locu iunea adverbial de ce?. Cuvântul interogativ are rolul de a
circumscrie semantic r spunsul a teptat i poate viza orice parte de propozi ie: subiect,
complement, atribut, circumstan ial:
Exemple: Cine vine mâine la noi? – r spunsul a teptat este un subiect;
Ce m nânci? – r spunsul a teptat este un complement direct;
Unde mergem mâine? – r spunsul a teptat este un circumstan ial de loc;
Când te întorci? – r spunsul a teptat este un circumstan ial de timp:
Ce fel de om este Ion? – r spunsul a teptat este un atribut, etc.
De cele mai multe ori, enun urile interogative par iale se construiesc cu un singur
cuvânt interogativ. Exist îns i interogative multiple, construite cu dou (rareori cu mai
multe) cuvinte interogative juxtapuse sau coordonate copulativ: Cine ce a f cut?, Cine unde
s-a dus?, Care cui i-a dat invita ia?, Cine de ce s-a sup rat?, Unde i când ne întâlnim?, Unde
i cum ne distr m?, Cine cui a povestit?, Cine ce cui i de ce a min it?, etc.
Interogativele par iale au o particularitate comun cu interogativele totale: subiectul,
dac este exprimat, apare, în topica standard, dup predicat: Despre cine a i vorbit voi acolo?,
Când sose te bunica?, etc.
Interogativele par iale au o linie intona ional descendent , comun cu a enun urilor
asertive i cuvântul interogativ poart accentul.

iii. Interogative alternative

Prin enun urile interogative alternative locutorul (vorbitorul) îi solicit alocutorului
(interlocutorului) s selecteze unul (mai multe) dintre elementele prezentate ca op iuni
posibile: - Vii luni sau mar i? - Pleci sau mai stai?
- (Vin) luni. – Plec acum.
Sunt structuri bazate pe coordonare disjunctiv (ori, sau), realizat la nivel de
propozi ie, între dou / sau mai multe cuvinte care îndeplinesc aceea i func ie sintactic sau la
nivelul frazei, între dou / mai multe propozi ii care ocup aceea i func ie sintactic .
Exemple: Cite ti cu mai mult pl cere povestiri, nuvele sau romane? – propozi ie;
Î i scrii tema,1/ cite ti o nuvel 2/ sau te ui i la televizor?3/ – fraz .
Propozi iile coordonate sunt uneori simetrice: una pozitiv , alta negativ (Dormi sau
nu dormi?) sau construite cu verbe aflate în rela ie de antonimie (Intri sau ie i?)
Aspectele care pot fi prezentate ca alternative sunt:
o Predicatele sintactice: Cite ti sau te joci?, Pleci sau r mâi?, etc.;
o Actan i implica i în predica ie: M nânci mere sau pere?, Te gânde ti la film sau la
carte?, etc.;
o Circumstan e din grupul verbal: Vrei s afli când sau cum ajungi acolo?;
o Atribute: Vrei cafea mare sau mic ?
o Gradul de probabilitate a unei ac iuni: Probabil sau sigur vine?
o Cetegorii logico-semantice (modul, timpul, persoana): Venise sau veniser ?, Va sau
ar veni?, Ai sau a i plecat?, etc.
Interogativele alternative au o linie intona ional compus ascendent – descendent.

c.3. Propozi ii imperative

Enun urile imperative exprim un ordin, o comand , un îndemn, o interdic ie, inten ia
comunicativ a locatorului fiind de a-l îndemna pe interlocutor s ac ioneze într-un anumit fel.

10
 Modul de realizare a actelor imperative este direct sau indirect.
Imperativele directe reprezint rezultatul unor acte directive care se realizeaz f r
ajutorul (medierea) altor acte. Enun urile imperative directe apar sub forma unor enun uri
simple sau complexe: Vino!, S mergem de aici!, Vino la mine!, etc.
Imperativele indirecte sunt formulate în cadrul unor acte realizate mediat, mai precis
al unor acte asertive (enun iative): E bine s pleci de aici., al unor întreb ri: Vrei s pleci de
aici? (cu accent pe forma verbal regent vrei).
Modurile verbale predicative din structurile sintactice proprii enun urilor imperative
reprezint un factor în func ie de care se disting dou subclase:
• Structuri cu predicatele realizate prin forme verbale la moduri personale i
• Structuri realizate prin forme verbale nepersonale.
Modurile personale cu care se pot construi enun uri imperative sunt: imperativ (Vino
repede!, Taci din gur !), indicativ (Vii repede!), conjunctiv (S vii repede!).
Formele verbale nepersonale sunt: infinitivul (A nu se deschide geamul!) i supinul (De
rev zut acest exerci iu!).
În structurile sintactice imperative cu predicatele exprimate prin verbe la moduri
personale, persoana verbului reprezint un alt factor de diferen iere a diverselor tipuri de
enun uri imperative:
• Persoana a II-a singular i plural pentru modul imperativ: Spune!, Spune i!, Cite te!,
Citi i!, etc.;
• Persoana a II-a singular i plural i persoana I plural, pentru structurile construite cu
indicativ: R spunzi!, R spunde i!, Mergem mai departe!, etc.;
• Persoana I plural, persoana a II-a singular i plural, persoana a III-a singular i plural,
pentru structurile cu modul conjunctiv: S meregem acolo!, S pleci imediat de aici!,
S pleca i cât mai repede!, S vorbeasc el!, S citeasc ele!, etc.

c.4. Propozi ii exclamative

Enun urile exclamative apar in construc iilor de tip afectiv i exprim o stare afectiv a
locutorului în leg tur cu un eveniment care l-a emo ionat, l-a surprins, l-a nemul umit, i-a
stârnit admira ia, etc.
Enun urile exclamative se structureaz diferit în func ie de mai mul i factori:
• În func ie de linia intona ional ;
• În func ie de organizarea lor sintactic marcat prin prezen a anumitor componente
adjectivale sau adverbiale asociate frecvent cu tipare sintactice de gradare i de
intensitate;
• În func ie de prezen a interjec iilor i a unor elemente exclamative;
• Înfunc ie de modific rile de topic .
Contururile (liniile) intona ionale ale enun urilor exclamative sunt foarte diversificate.
Aproape orice structur sintactic poate fi rostit exclamativ. Se deosebesc, astfel, între ele
din punct de vedere intona ional enun uri ca: Nu am cuvinte s exprim o asemenea r utate!,
I-a promovat i pe ei?!, Scria repede!, Are i el un umor!
În enun urile exclamative , interjec iile sunt foarte frecvente: Ah! Ce greu este pachetul
acesta!, Of, ce m-ai bucurat!
Prezen a unor elemente de natur adjectival sau adverbial este asociat , de cele mai
multe ori, cu anumite tipare sintactice exprimând cantitatea sau intensitatea: Ce gustoase sunt
fructele acestea!, Ce de c r i ai pe raft!, Cât de corect scrie române te!, Atât de u or a
rezolvat totul!, etc.
Elementele exclamative c , ce, cât (de), cum (de), a a (de), atât (de) sau forma popular
unde nu se întîlnesc frecvent în structurile exclamative: Cât munce te!, C proast mai e ti!,
Unde nu începe s toarne!, etc.
Modific rile de topic fa de forma asertiv a acelora i enun uri au rolul de a transforma
un enun asertiv într-unul exclamativ:

11
Este frumos. / Frumos (mai) este!; El ajunge inginer. / Inginer ajunge el!, A devenit cum î i
dorea. / Cum î i dorea a devenit!

d.Dup sensul, în elesul pe care îl au în fraz

Dup în elesul pe care îl au în cadrul unei fraze, propozi iile sunt de dou feluri:
• propozi ii principale i
• propozi ii secundare.
Propozi ia principal are singur un în eles de sine st t tor, un sens clar.
De exemplu: M duc la teatru, pentru c îmi plac piesele de teatru.
Sandu, cu care m-ai v zut ieri pe stadion, este un b iat cumsecade.
Propozi ia secundar nu are singur un în eles de sine st t tor, un sens clar i trebuie
pus în mod obligatoriu în rela ie cu o propozi ie principal .
De exemplu, propozi iile: unde m-am n scut, pentru c am mult de înv at, s cump r
legume proaspete vor c p ta un în eles (alocutorul va în elege ce vrea s comunice locutorul)
când intr în rela ie cu urm toarele propozi ii principale: Am rev zut satul unde m-am
n scut., Nu m duc la film, pentru c am mult de înv at., M-am dus la pia s cump r
legume proaspete.

e. Dup rangul pe care îl au în fraz

Dup rangul pe care îl au în fraz , propozi iile sunt de dou feluri:
Propozi ii regente i
Propozi ii subordonate.
Propozi iile regente sunt acele enun uri care „comand ” ac iunea altei (altor)
propozi ii din structura frazei, c rora li se supun, prin con inut, alte propozi ii.
Propozi iile subordonate sunt acele enun uri care, prin con inut, depind de o
propozi ie regent , aceasta putând fi o propozi ie principal sau secundar .
Exemplu: Am hot rât1/ s înv pe de rost poezia2/ despre care profesorul ne-a vorbit.3/
Propozi ia (1) – principal , regent fa de propozi ia (2);
Propozi ia (2) – secundar , subordonat propozi iei (1), regent fa de propozi ia (3);
Propozi ia (3) – secundar , subordonata propozi iei (2).

Din alt punct de vedere al rela iilor de sens, propozi iile mai pot fi:
Propozi ie incident (în fraz ) – este independent de contextul celorlalte propozi ii i
poate lipsi din comunicarea respectiv : sta îmi pare om r u – î i zise în sinea lui – i i-a
continuat drumul.
Propozi ie intercalat (tot în fraz ) – este acel enun , care se intercaleaz între p r ile
de propozi ie ale unei alte propozi ii, aducând preciz ri, complet ri la sensul uneia dintre
p r ile propozi iei principale sau regente:

Omul1/ pe care îl vezi2/ nu este un oricine.1/

Propozi ia (1) – este propozi ie principal , regenta propozi iei (2)
Propozi ia (2) – este propozi ie subordonat atributiv , intercalat între p r ile propozi iei (1),
elementul regent este omul;

Mi-ai spus1/ c ,2/ dac sunt ascult tor toat s pt mâna,3/ sâmb t mergem la munte.2/
Propozi ia (1) – este propozi ie principal , regenta propozi iei (2)
Propozi ia (2) – este propozi ie subordonat , regenta propozi iei (3)
Propozi ia (3) – este propozi ie subordonat , intercalat între p r ile propozi iei (2), exprim o
condi ie a realiz rii ac iunii propozi iei regente.

12
Verifica i-v cuno tin ele!
1. Ar ta i care sunt regen ii cuvintelor scrise cu litere cursive i spune i prin ce mijloace se
realizeaz raporturile sintactice dintre regen i i determinan ii lor:

a. Gr dina de flori galbene de la cap tul lujerului s-a schimbat acum într-o minge de
puf.
b. Malurile drepte i uscate fug înd r t.
c. El duce regelui r spuns.
d. Cartea colegului de banc e nou i frumoas .
e. Ghi r mase câtva timp încremenit i cu ochii inti i la dânsul.

2. Comenta i mijloacele de realizare a raporturilor sintactice (flexiunea i jonc iunea) din

propozi iile:

a. Omul bun dup fapte se cunoa te.

b. În c l toria lui spre miaz noapte, Oltul întinere te, o dat cu vechile cet i,
c r mid riile.
c. Femei i fete cu ca aveici de vulpe i cu fust de lân , dungate cu vrâste galbene i
ro ii pe fund negru, veneau la liturghie.

3. Afla i subiectele i predicatele, comenta i raportul de interdependen dintre ele:

a. Gre elile acestea î i fac un urât nume.

b. Z rile de farmec pline / Str lucesc în lumini ...
c. Somnoroase p s rele pe la cuiburi se adun .
d. Sara pe deal buciumul sun cu jale.
e. S m a tep i la col ul str zii.

4. Delimita i frazele în propozi ii i stabili i, apoi, propozi iile regente i cele subordonate:

a. Stau i m gândesc la vremurile ce au trecut ca o suflare de vânt.

b. M -nchin la soarele-n elept / C sufletu-i fântân -n piept, / i roata alb mi-e st pân ,
/ Ce zace-n sufletul-fântân .
c. Cine adun la tinere e are la b trâne e.
d. M-a întrebat cine mai merge în excursie cu noi.

5. Construi i dou fraze cu propozi ii principale coordonate de care s depind propozi ii

subordonate întroduse prin pronume relative i adverbe relative.
Model: I-am invitat pe colegii cu care m în eleg bine i ne-am distrat unde am g sit loc.

6. Spune i care i leag p r i de propozi ie coordonate i care leag propozi ii coordonate:

Dar ce-mi bat capul cu craii i cu împ ra ii i nu-mi caut de copil ria petrecut în Humule ti i
de nevoile mele.

6. Stabili i felul propozi iilor dup toate criteriile de clasificare:

a. Ce zi minunat am avut ieri!

b. Vii cu mine sau pleci cu ceilal i?
c. Cine înva regulat, este atent la cursuri nu poate s nu reu easc la examen.

13
IV. Coresponden a dintre p r ile de propozi ie i propozi iile subordonate

a. Leg tura dintre cele dou p r i ale sintaxei

Între sintaxa propozi iei, care studiaz regulile de îmbinare a cuvintelor în propozi ii,
i sintaxa frazei, care studiaz regulile de îmbinare a propozi iilor în fraze, exist multe
asem n ri:
• Cele dou p r i ale sintaxei au dou raporturi (rela ii) comune: raportul de coordonare
i raportul de subordonare.
• Raportul de coordonare se stabile te între unit i sintactice de acela i fel atât în
propozi ie, cât i în fraz : între dou p r i de propozi ie de acela i fel la nivel de
propozi ie i între dou propozi ii de acela i fel la nivel de fraz . (Exist îns i
excep ii.)
• Raportul de coordonare se exprim în ambele situa ii prin conjunc ii i locu iuni
conjunc ionale coordonatoare (avem jonc iune) i prin juxtapunere (paratax , al turare
prin virgul ).
• Raportul de subordonare se stabile te, în ambele situa ii ( i în propozi ie i în fraz ),
între o unitate sintactic (parte de propozi ie secundar , respectiv propozi ie
secundar ) i termenul regent, fiind diferite îns modalit ile de exprimare.

b. Coresponden a dintre p r ile de propozi ie i propozi iile subordonate

Pornind de la leg tura strâns dintre cele dou p r i ale sintaxei, se poate observa c
între p r ile de propozi ie i propozi iile subordonate exist urm toarele coresponden e:
• Orice propozi ie subordonat corespunde unei p r i de propozi ie, îndeplinind, în
fraz , func ia acesteia pe lâng un termen regent (cuvânt determinat) din propozi ia
regent .
• Propozi iile subordonate au denumiri derivate din denumirile p r ilor de propozi ie
echivalente.
• De i subordonatele sunt toate secundare, realizând un raport de subordonare, ele nu
corespund numai p r ilor secundare de propozi ie, ci exist dou tipuri de subordonate
care corespund unei p r i principale de propozi ie: subordonat subiectiv , care ine
locul subiectului din propozi ia regent i subordonat predicativ , care exprim
numele predicativ al predicatului nominal din propozi ia regent .
• Nu exist o propozi ie care s in locul unui predicat verbal sau al unui verb
copulativ.
• Propozi iile subordonate r spund la acelea i întreb ri, realizeaz acela i raport i au
acela i termen regent ca i p r ile de propozi ie c rora le corespund (pe care le
înlocuiesc).

c. Expansiunea i contragerea
Având în vedere coresponden a dintre p r ile de propozi ie i propozi iile subordonate,
primele pot fi transformate în subordonate, iar cele din urm în p r ile de propozi ie
corespunz toare.
Transformarea p r ilor de propozi ie în subordonatele corespunz toare se nume te
expansiune. În procesul de expansiune apar un predicat (pentru c apare o propozi ie) i un
element subordonator (pentru c propozi a primit este subordonat ).
Predicativizarea (apari ia predicatului) se realizeaz prin urm toarele procedee:
• Trecerea verbului de la un mod nepersonal (nepredicativ) la un mod personal
(predicativ):
Nu poate veni. Nu poate1/ s vin .2/
Ce nu poate? Cd Ce nu poate? CD (subordonat completiv direct )

14
 • Ad ugarea (inser iunea, includerea) verbelor operatorii (verbe copulative sau
auxiliare) a fi, a avea:
Omul cinstit nu minte. Omul1/ care este cinstit2/ nu minte.1/
Care om? atr. Care om? AT
• Înlocuirea substantivului, adjectivului, adverbului printr-un verb la un mod predicativ:
Trenul circul f r oprire. Trenul circul 1/ f r s opreasc .2/
Cum circul ? Ccm Cum circul ? CM (subord. modal )
• Repetarea (anticiparea sau reluarea) în subordonat a verbului dominant din regent :
Înva ca i tine. Înva 1/ cum înve i i tu.2/
Cum înva ? Ccm Cum înva ? CM (subordonat modal )

Transformarea (restrângerea) propozi iilor subordonate în p r ile de propozi ie

corespunz toare se nume te contragere. În procesul de contragere dispar predicatul i
elementul subordonator, deoarece dispare propozi ia subordonat .
Principalele procedee de depredicativizare (dispari ia predicatului) sunt:
• Trecerea verbelor de la un mod predicativ la un mod nepredicativ:
Când se plimba prin parc,1/ s-a întâlnit cu colegii.2/
CT Când s-a întâlnit?
Plimbându-se prin parc, s-a întâlnit cu colegii.
Cct Când s-a întâlnit?
• Înl turarea verbelor operatorii a fi, a avea, când structura predicativ le con ine:
Omul1/ care este cinstit2/ este apreciat.1/ Omul cinstit este apreciat.
Care om? AT Care om? atr.
• Înlocuirea verbului cu func ie de predicat printr-un substantiv (nominalizarea
verbului), printr-un adjectiv (adjectivizarea verbului) sau printr-un adverb
(adverbializarea verbului):
S-a trezit1/ când a r s rit soarele.2/ S-a trezit la r s ritul soarelui.
Când s-a trezit? CT Când s-a trezit? Cct
Ea este o fat 1/ care ascult .2/ Ea este o fat ascult toare.
Ce fel de fat ? AT Ce fel de fat ? atr.
1 2
El vorbe te / cum vorbesc oltenii. / El vorbe te oltene te.
Cum vorbe te? CM Cum vorbe te? Ccm
• Înl turarea verbului predicativ din subordonat când acesta este identic cu cel din
regent :
El deseneaz /1 cum deseneaz i cel lalt.2/ El deseneaz ca i cel lalt.
Cum deseneaz? CM Cum deseneaz ? Ccm

15
V. P r ile de propozi ie i subordonatele corespunz toare

Subiectul (Sb)

Defini ia Subiectul este partea principal de propozi ie despre care se spune ceva cu
ajutorul predicatului. Subiectul arat :
• Cine este autorul ac iunii: u teru coti încet dup col ul gardului. (F.
Neagu)
• Cine suport ac iunea unui verb la diateza pasiv : Inculpatul a fost
prezentat instan ei pentru a fi judecat.
• Cui i se atribuie o însu ire, o caracteristic exprimat prin numele
predicativ: Verzi sunt dealurile tale, frumoase p durile i dumbr vile
spânzurate de coastele dealurilor, limpede i senin cerul t u. (Alecu
Russo)
Felul Dup cum este prezent sau absent în propozi ie:
subiectului
A. Subiect exprimat:
• Simplu: Oile erau la munte, într-ale lui D nil . (Gala Galaction)
• Multiplu: Copacii albi, copacii negri, / Stau singuri în parcul solitar.
(G. Bacovia)
În categoria subiectului multiplu intr i: subiectul grupat (Mama i tata, fra ii
i surorile te iubesc.) i subiectul disjunctiv (Mama sau tata va veni.)
B. Subiect neexprimat:
• Inclus – verbul cu func ia de predicat este la persoana I sau a II-a,
singular i plural: (tu) S le spui curat / C (eu) m-am însurat. (Miori a)
• Subîn eles – verbul cu func ia sintactic de predicat este la persoana a
III-a, singular sau plural, iar subiectul a fost exprimat anterior: P una
se zb tuse în poal pân (P una ) amor ise i (P una ) adormise cu
degetele în gur . (Gala Galaction)
• Nedeterminat – nu se poate preciza persoana care face ac iunea: S-a
comunicat în presa de ieri, dar s-a spus i la radio.
P r ile de • Substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.:
vorbire prin A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor. (G. Topârceanu);
care Floarea-soarelui a fost recoltat .
subiectul Maria a sosit cu trenul.
poate fi Delta Dun rii este o zon pitoreasc .
exprimat • Locu iune substantival în cazul N.: Aducerile aminte m-au cople it.
• Pronume:
o personal: Ei sunt prietenii no tri cei mai buni.
o de polite e: Spune-i i dumneata b iatului... (I. Creang )
o posesiv: Aici sunt îngropa i ai t i.
o demonstrativ: Ace tia mi-au creat multe greut i.
o interogativ: Cine i-a auzit vreodat vocea?
o relativ: Care a sosit acum mi se pare cunoscut.
o nehot rât: Ceva din visul ei a r mas în tain .
o negativ: Nimeni nu a mai trecut pe la moar .

• Adjectiv substantivizat: Lene ul mai mult alearg , iar scumpul mai

mult p gube te. Cel harnic este apreciat de profesori.
• Numeral:
o numeral cardinal: Doi au sosit acum.

16
 o numeral ordinal: Al treilea a gre it inta.
o numeral colectiv: Amândoi au fost v zu i la locul faptei.
o numeral frac ionar: O doime este mai mare decât o treime.

• Verb la mod nepersonal (nepredicativ):

o Infinitiv: A cinsti memoria eroilor este o datorie sfânt .
o Gerunziu: Se aude cântând pe strad .
o Supin: De înv at toate materiile nu este u or.
o Locu iune verbal : Nu e u or a b ga de seam totul.

• Interjec ie: Se auzea cirip – cirip din crâng.

Cazul Când este exprimat printr-o parte de vorbire de tip nominal, subiectul st , de
subiectului regul , în cazul nominativ (N.), a a cum au fost în toate exemplele de pân
acum. De la aceast regul exist excep ii:
• Aparente – subiectul este de fapt un atribut al unui subiect subîn eles:
o în cazul genitiv: Ai casei (proprietarii, st pânii) au plecat.
o în cazul acuzativ: Am mai auzit (lucruri) de astea. Au mai plecat
(unii) dintre ei. (Noi) am venit cu to ii.
• Propriu-zise, când subiectul este exprimat prin:
• Pronume relativ:
o În genitiv: Meritul este al cui înva .
o În dativ: Vorbe te cui ascult .
o În acuzativ: Apreciaz pe cine înva .
• Substantiv în acuzativ cu prepozi ia la: Au venit la oameni!...
Subiectul coordonat cu un alt subiect prin cu, i cu, împreun cu st în
cazul acuzativ: Dan i cu Maria sunt ingineri.
Topica • Subiectul st de obicei înaintea predicatului, dar poate sta i dup :
Exemple: Noaptea se vestea gr bit din adâncuri. (C.Hoga )
În ziua aceea nu era niciun nor deasupra. (Gala Galaction)

• Rar, subiectul poate fi intercalat între elementele locu iunii verbale care
alc tuiesc predicatul sau între verbul copulativ i numele predicativ al
predicatului nominal:
Cu greau i-a venit el de hac, dar pân la urm a g sit solu ia.
Ve i fi i voi bine preg ti i?
Punc ua ia Nu se desparte niciodat prin virgul de predicat.
Observa ii • Exist propozi ii f r subiect, el fiind inexprimabil când predicatul este
un verb impersonal „meteorologic” de tipul fulger , tun , ninge, plou
sau o locu iune verbal impersonal de tipul a(-i) p rea bine, a(-i)
p rea r u, etc.
• Subiectul poate fi reluat printr-o alt parte de vorbire (subiect reluat):
Vine el tata. Omul1/ care nu minte,2/ acela este stimat de ceilal i.1/
• Subiect izolat – când subiectul ini ial este p r sit i locatorul î i
continu ideea referindu-se la un alt subiect; asta se întâmpl în
construc iile cu anacolut:
• Exemplu: Dar eu, când m gândesc la locul na terii mele,... parc îmi
salt i acum inima de bucurie.

17
 Propozi ia subordonat subiectiv (SB)

Rolul în fraz Îndepline te func ia de subiect pe lân un verb predicat, un verb la mod
nepersonal (nepredicativ) sau un adverb predicativ:
Se recomand 1/ ca în timpul orelor s fim aten i.2/
Înainte de a se cunoa te1/ unde mergem2/ nu po i face planuri.1/
Sigur1/ c nici la anul nu vom tr i mai bine.2/
Elementul • Verb predicativ, diateza activ , reflexiv , pasiv , persoana a III-a,
regent singular sau plural:
Au participat la concurs1/ cei care s-au înscris.2/
Cine se prezint 1/ s se gândeasc de dou ori.2/
Cine a avut nevoie1/ a fost ajutat.2/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, diateza reflexiv cu
sens pasiv (reflexiv – pasiv): se aude, se zice, se crede, se
consifer , se presupune, se poveste te, se vede, se stabile te, etc:
I s-a recomandat1/ s in regim.2/
S-a stabilit1/ cine va fi c pitanul echipei.2/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, unipersonal cu sens
impersonal: se cuvine, reiese, rezult , trebuie, etc.:
Se cuvine1/ s ajut m p rin ii.2/
Pe drumurile publice1/ trebuie2/ s respect m regulile de
circula ie.1/
• Verb predicativ, persoana a III-a, singular, folosit cu sens
impersonal: este (cu sensul „se întâmpl , trebuie), se cade, se
poate, a se p rea, etc:
Dac va fi s plec1/ nu voi uita sfaturile tale.2/
Nu mi se pare1/ c ideea ta este bun .2/
• Verb predicativ personal folosit ca verb unipersonal cu sens
impersonal, înso it de un pronume personal în cazul dativ sau
acuzativ: (m ) afecteaz , (îmi) ajunge, (îmi) convine, (m ) doare,
(m ) indigneaz , (m ) intereseaz , începe, (m ) îngrijoreaz ,
merge, (m ) mir , (m ) sup r , (m ) prive te,etc:
Nu ajunge1/ cât ai studiat.2/
Lor nu le convine1/ c plec m ast zi.2/
Te intereseaz 1/ cum a fost în excursie?2/
M doare1/ c nu ne-am putut în elege.2/
Îmi convine1/ s mergem împreun la film.2/
Îmi vine1/ s -mi iau lumea în cap.2/
• Verb copulativ personal, persoana a III-a, singular sau plural: a
fi
S ai prieteni adev ra i1/ este un lucru nemaipomenit.2/
Sunt câ tig tori1/ cine indic numele exact al locului.2/
• Verb copulativ, persoana a III-a, singular, cu sens impersonal, este,
înseamn , încadrat între o propozi ie subiectiv i una predicativ :
Ceea ce m sup r 1 / este2/ c pe el nu-l intereseaz nimic.3/
Dac nu a ajuns la timp1/ înseamn 2/ c i s-a stricat ma ina.3/
• Expresie verbal impersonal (verb copulativ + adverb): e bine, e
adev rat, e clar, e u or, e firesc, e greu, e posibil, e imposibil, etc.:
E bine1/ s fii prev z tor.2/
E firesc1/ s - i aju i prietenii la nevoie.2/

18
 • Adverb sau locu iune adverbial predicativ (urmat întotdeauna de
o conjunc ie subordonatoare: ca, s , ca...s , dac , de): bine,
bineîn eles, desigur, fire te, sigur, poate, posibil, imposibil,
probabil, f r îndoial :
Desigur1/ c mai sunt multe de f cut.2/
Imposibil1/ s nu soseasc la timp.2/
Sigur1/ c venim i noi.2/
Bine1/ dac vine i el.2/
Bineîn eles1/ c te vom a tepta acolo.2/
Elementele • Pronume relative: care, cin, ce, cui, cât (câte, câ i, câte), ceea ce.
jonc ionale Cine sap groap altuia1/ cade în ea.2/
Ce na te din pisic 1/ oareci m nânc .2/
Scriu1/ cui îmi r spunde.2/
Pe mine m intereseaz 1/ care joac mai bine.2/
Ceea ce am p it1/ nu-i de invidiat.2/
• Pronume nehot râte: oricine, orice, oricare, fiecine, fiece.
Oricine vine1/ e bine primit la noi.2/
M intereseaz 1/ orice-mi vei scrie.2/
• Adjective pronominale relative (care, ce, cât, cât , câte, câ i) i
nehot râte (oricare, orice, oricât, oricât , oricâ i, oricâte)
Va fi apreciat1/ orice rezultat vei ob ine.2/
Se tie1/ cât timp dureaz examenul?2/
• Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca...s , dac , de.
Trebuie1/ s m duc acas .2/
Nu se tie1/ dac vom pleca azi sau mâine.2/
Dac înt rzie în mod repetat1/ înseamn 2/ c este neserios.3/
• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, de unde, pân unde,
cât.
Se tie1/ unde a aterizat avionul avariat.2/
Pe to i ne intereseaz 1 / încotro vom porni.2/
Din scrisoarea lui nu rezult 1/ cât va r mâne la noi.2/

Topica • Propozi ia subordonat subiectiv st , în mod obi nuit, înaintea

regentei când determin un verb personal sau în cunstruc ii fixe cu
verbele este, înseamn :
Cine se scoal de diminea 1/ departe ajunge.2/
Cine fuge dup doi iepuri1/ nu prinde nici unul.2/
Dac ai ma in 1/ înseamn 2/ c ajungi repede la noi.3/
• Propozi ia subiectiv st dup regent când determin un verb
impersonal, o expresie verbal impersonal sau un adverb
predicativ:
Trebuie1/ s ajungem în timp util la pe ter .2/
Era normal1/ s se întâmple a a.2/
Desigur1/ c m descurc i singur.2/
Punctua ia Nu se desparte prin virgul de propozi ia regent .
Se desparte de propozi ia regent prin virgul doar atunci, când
subordonata subiectiv este reluat în structura regentei printr-un pronume
demonstrativ. Se se compare cele dou structuri:
Cine nu respect traseul1/ va fi penalizat.2/ - f r virgul ;
Cine nu respect traseul,1/ acela va fi penalizat.2/ - pronumele

19
 demonstrativ acela reia subordonata subiectiv ; ca atare se desparte prin
virgul .
Observa ii • Verbul a trebui i, în general, construc iile cu sens impersonal sunt
uneori intercalate între subiectul propozi iei subiective i predicatul
acesteaia:
Maria1/ trebuie2/ s mearg la colegul ei.1/
Drumul ales de voi1/ poate2/ c era gre it.1/
• Unele verbe i locu iuni impersonale sunt urmate de propozi ii
completive directe, nu de subordonate subiective:
Nu ne pas 1/ c e cald.2/ - Nu ne pas de c ldur - Ci
Î i pare r u (bine)1/ c n-a venit i el.2/ - Î i pare r u (bine) de
venirea lui. – de venire - Ci

20
 Predicatul (Pr)

Defini ia Este partea principal de propozi ie care atribuie subiectului o ac iune, a

însu ire sau o stare; deci cu ajutorul predicatului se spune ceva despre
subiect.
Felul Predicatul este de dou feluri:
• Predicat verbal – atribuie subiectului o ac iune, arat ce face
subiectul:
A r s rit luna. Bate vântul. Elevul înva .
• Predicat nominal – atribuie subiectului o însu ire, o stare, o calitate
sau arat cine este, ce este sau cum este subiectul:
Unu-i moldovean,
Unu-i ungurean
i unu-i vrâncean.
Exprimarea • Verb predicativ la un mod personal (predicativ):
predicatului Când au venit b ie ii i l-au întrebat de ce i-a strigat, le-a povestit
verbal însp imântat c a v zut o l cust . – toate verbele sunt la indicativ;
S plec m repede de aici! – verb la modul conjunctiv;
M-a duce i eu cu ei la teatru. – verb la condi ional-optativ;
Pleac repede de aici! – verb la modul imperativ.
• Locu iune verbal la un mod personal (a- i aduce aminte, a avea
obraz, a b ga de seam ,a se da de gol, a duce de nas, a sta de vorb ,
a face curte, a da ortul popii, a face rost, a (se) înv a minte, a ine
seam , a veni de hac, a o lua la s n toasa, etc.
Nic a luat-o la s n toasa prin p pu oi.
Un fl c oan al dracului ne-a luat în râs.
Ho ul s-a dat de gol în fa a judec torilor.
• Adverbe sau locu iuni adverbiale care nu admit verbul copulativ a
fi (desigur, fire te, pesemne, poate, etc.)
Poate1/ c ne-a min it pe to i.2/
Pesemne1/ e ti i tu de vin .2/
• Interjec ie predicativ i unele onomatopee (hai, iat , uite, vai,
pleosc!, zbârr!, poc!):
Vai de capul vostru!
Iat -ne sus pe cea mai înalt culme!
Exprimarea Predicatul nominal este alc tuit dintr-un verb copulativ la un mod
predicatului personal (a fi a deveni, a r mâne, a ajunge, a ie i, a se face, a însemna,
nominal a se chema, a reprezenta, a se p rea) i un nume predicativ exprimat
prin:
• Substantiv în cazul nominativ (mai rar în cazurile genitiv, dativ i
acuzativ) i locu iune substantival :
El este un om de încredere.
Ionel este elev în clasa a II-a. (N.)
Slova era al b iatului, dar vorbele erau ale b rbatului. (G.)
(M. Sadoveanu)
Omenirea este împotriva r zboiului. (G.)
Ac iunile sale erau conform planului. (D.)
Banca aceasta este de stejar. (A.)
Asta înseamn neb gare de seam din partea lui. – locu iune
substantival ;
• Pronume de orice fel, în acelea i cazuri ca i substantivul:

21
 Prietenul meu este acesta. (N.)
Meritele sunt ale tuturor. (G.)
To i am fost contra lor. (G.)
C r ile nu sunt pentru nici unul dintre voi. (A.)
i el este asemenea lor. (D.)
El a devenit nu tiu ce pe la o întreprindere. – locu iune
pronominal .
• Adjectiv pronominal posesiv:
To i au fost împotriva mea.
• Adjectiv propriu-zis, la orice grad de compara ie, în cazul N. i
locu iune adjectival :
Apa acestui izvor este foarte rece.
tirea auzit mi se p rea absurd .
Obiectul acesta este cel mai de pre .
• Diferite numerale, în acelea i cazuri ca i substantivul:
El a ie it al doilea la concursul de matematic .
Rezultatul meciului a fost doi:doi.(N.)
Propounerea este a celor trei. (G.)
Am fost împotriva amândurora. (G.)
Diploma este pentru primul clasat la concurs. (A.)
i tu e ti aidoma celor doi. (D.)
• Verb la un mod nepersonal:
Datoria elevului este de a înv a. – infinitiv;
Câmpia este înverzit . – participiu;
Lec ia este de înv at pentru mâine. – supin;
Rana era înc sângerând . – gerunziu acordat.
• Adverb, locu iune adverbial sau adverb substantivizat:
El mi se p rea altfel decât ceilal i.
Era cu neputin s ajungem pân acolo.
Acesta este un bine pe care i-l pot face.
• Interjec ie: E vai de capul nostru!
Acordul cu • Predicatul verbal exprimat printr-un verb personal la diateza activ i
subiectul reflexiv sau prin locu iune verbal se acord cu subiectul în num r
simplu i persoan :
Noi (pers.I.pl.) citim (pers.I. pl.) o carte.
El (pers.III.sg.) î i aduce aminte (pers.III. sg.) de tine.
• Predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasiv se acord cu
subiectul astfel: verbul auxiliar a fi în num r i persoan , iar
participiul verbului de conjugat în gen, num r i caz:
Ea (pers.III. sg) a fost (pers.III.sg.) felicitat (fem.sg.N.) de colegi.
• Când predicatul verbal sau nominal este impersonal, el este la
persoana a III-a:
R mâne de rectificat bugetul.
E u or a certa i a pedepsi pe cineva.
• Predicatul nominal se acord cu subiectul astfel: verbul copulativ în
num r i persoan , iar numele predicativ în gen, num r i caz (dac
este exprimat prin substantiv sau adjectiv):
Ele (pers.III.pl.) sunt (pers.III.pl.) vesele (fem.pl.N.)
Tu (pers.II.sg.) e ti (pers.II.sg.) prietenul (masc.sg.N.) fratelui meu.
Acordul cu • Acordul în num r:
subiectul • Indiferent de num rul la care se afl elementele, în raport de
multiplu
22
 coordonare copulativ , ale subiectului multiplu, predicatul verbal i
cel nominal apar la num rul plural:
Mircea i colega sa au plecat la Ia i.
Cristina i prietenele ei iubesc muzica pop.
• Când elementele subiectului multiplu sunt în raport de coordonare
adversativ de tipul nu...ci..., acordul se face cu subiectul precedat de
ci:
Nu el, ci prietenii lui au întârziat.
Nu noi, ci colegul nostru a întârziat.
Nu el, ci sora lui este prieten cu noi.

• Acordul în persoan :
• Când elementele subiectului multiplu sunt de persoane diferite,
predicatul verbal i nominal:
o St la persoana I, plural, dac unul dintre subiecte este este de
persoana I:
Eu i tu mergem împreun .
Eu i ea locuim în acela i ora .
Eu i voi suntem colegi.
Eu i ei avem acelea i pasiuni.
o St la persoana a II-a, plural, dac unul dintre subiecte este de
persoana a II-a i a III-a:
Tu i ele participa i la olimpiad .
Tu i ea a i fost premia i.
Tu i ele sunte i or ence.
o St la persoana a III-a, plural, dac subiectele sunt substantive
sau pronume de persoana a III-a:
El i colegii lui iubesc sportul.
Ei i ele citesc mult.

• Acordul în gen:
• Când elementele subiectului multiplu sunt substantive sau pronume
de genuri diferite, acordul în gen al participiului din structura diatezei
pasive sau al numelui predicativ din structura predicatului nominal se
face astfel:
o Dac sunt nume de fiin e, masculinul are prioritate:
C t lin i C t lina au fost premia i.
Colegii i colegele noastre sunt iubitori ai teatrului.
o Dac sunt nume de lucruri de genul feminin i neutru,
participiul sau numele predicativ are form de feminin:
Ma ina i tractorul au fost reparate.
Acul i a a sunt indispensabile pentru o gospodin .
o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i
feminin, participiul i numele predicativ au form de feminin
când substantivul masculin este la singular:
Stâlpul i poarta au fost vopsite recent.
Por ile i stâlpul sunt înalte.
o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i
feminin, participiul i numele predicativ se acord cu cel mai
apropiat când substantivul masculin este la plural:
Poarta i stâlpii au fost vopsi i recent.
Poarta i stâlpii sunt înal i

23
 Stâlpii i poarta au fost vopsite.
Stâlpii i poarta sunt înalte.
o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genul masculin i
neutru, participiul i numele predicativ au form de feminin
plural când substantivul masculin este la singular:
Stâlpul i gardul au fost vopsite.
Stâlpul i gardurile au fost vopsite.
Stâlpul i gardul sunt înalte.
Stâlpul i gardurile sunt înalte.
o Dac substantivele sunt nume de lucruri de genurile masculin i
neutru, la plural, participiul i numele predicativ se acord cu
cel mai apropiat:
Stâlpii i gardurile au fost vopsite.
Gardurile i stâlpii au fost vopsi i.
Stâlpii i gardurile sunt înalte.
Gardurile i stâlpii sunt înal i.
Abateri de la Acordul dup în eles:
regulile • Când subiectul este exprimat prin substantiv la singular cu sens
acordului colectiv, înso it de substantiv la plural, care indic elemente cara
constituie grupul, predicatul se acord uneori, gre it, cu substantivul-
atribut:
O echip de sudori au reparat (corect: a reparat) cazanul.
Un pluton de solda i au înconjurat (corect: a înconjurat) cl direa
comandamentului.
• Când subiectul este exprimat printr-un pronume nehot rât (fiecare,
oricare,) sau printr-un pronume negativ (nimeni, niciunul, niciuna)
urmat de un atribut prepozi ional:
Fiecare dintre ei au ob inut (corect: a ob inut) premii.
Niciunul dintre ei n-au venit (corect: n-a venit) la timp.

Acordul prin atrac ie, adic nu cu subiectul, ci cu un cuvânt mai apropiat:

• Cu numele predicativ când subiectul este la alt num r:
Cinci milioane este o sum (corect: sunt o sum ) destul de mare.
• Cu elementul cel mai apropiat din structura subiectului multiplu:
Era (corect: erau) odat un mo neag i o bab .
• Cu atributul subiectului:
Lectura acestori scrisori v-au adus (corect: v-a adus) ve ti proaste.
• Cu un complement:
În ceea ce privesc (corect: prive te) rezultatele, acestea nu ne
mul umesc.
Topica • Predicatul st , de obicei, dup subiectul propozi iei sau dup grupul
sintactic al subiectului (subiect + atribut), dar în propozi iile
interogative i imperative poate preceda subiectul:
Greierul a cântat toat vara.
A i fost i voi la spectacol?
Pleca i repede de aici!
• Numele predicativ st , de obicei, dup verbul copulativ:
Aici c rarea era cea mai îngust .
• Când numele predicativ este exprimat prin pronume i adverbe
relative i interogative, acesta st în fa a verbului copulativ:
Ce sunt vecinii t i?
Cine sunt oamenii ace tia?
24
 Cum a fost timpul la mare?
tim cu to ii1/ cine e ti.2/
• Uneori între verbul copulativ i numele predicativ poate s se
intercaleze un alt cuvânt cu alt valoare sintactic :
Uria ii mun i erau acum blajini, tihni i i prididi i de soare. (Gala
Galaction)
Punctua ia Predicatul, atât cel verbal, cât i cel nominal, nu se desparte prin virgul de
subiect. (vezi toate exemplele date).

25
 Propozi ia subordonat predicativ (PR)

Rolul în fraz Corespunde unui nume predicativ, îndeplinind aceast func ie pe lâng un
verb copulativ din propozi ia regent .
Cuvântul • A fi (când nu este sinonim cu a exista, a se afla, a se g si, a tr i, a
determinat costa, a proveni, a dura, a se întâmpla, a se petrece, etc.):
din Opinia mea este1/ s plec m de aici cât mai repede.2/
propozi ia • A deveni – este întotdeauna verb copulativ:
regent este Prietenul meu a devenit1/ ce i-a dorit toat via a.2/
un verb • A p rea :
copulativ Ei p reau1/ c nu-i intereseaz problem .2/
• A însemna (când nu este sinonim cu a scrie, a nota, a face un semn):
Dac ob in rezultate bune1/ înseamn 2/ c s-au preg tit.3/
• A r mâne (când nu este sinonim cu a se opri, a sta iona):
Bunica a r mas1/ cum o tiam.2/
• A ajunge (când este sinonim cu a deveni):
Prietenul meu a ajuns1/ ce este i tat l lui.2/
• A se face (când este sinonim cu a deveni):
Vecinul meu se face1/ c nu m cunoa te.2/
• A ie i ( când nu are sensul de a p r si o înc pere, ci are sensul de a
deveni):
Colega mea a ie it1/ ce au dorit p rin ii ei.2/

Celelalte verbe copulative (a se sim i, a se crede, a se na te, a reprezenta, a

constitui, a se chema, a se numi) formeaz un predicat nominal cu un nume
predicativ, dar foarte rar intr în rela ie cu o subordonat predicativ .
Elementele • Conjunc ii i locu iuni conjunc ionale subordonatoare: c , s ,
jonc ionale ca...s , dac , ca i cum, ca i când:
Adev rul e1/ c a f cut multe gre eli.2/
Întrebarea este1/ dac mai st m aici.2/
Ideea lui a fost1/ ca în vacan s mergem la munte.2/
• Pronume relative: cine, ce, care, cât (câte, câ i, câte) ceea ce:
Întrebarea este1/ cine va conduce grupul.2/
Mircea se va face1/ ce este i fratele s u.2/
Nu întotdeauna vom deveni1/ ceea ce vis m.2/
• Adjective pronominale relative (care, ce, cât, cât , câ i, câte):
Întrebarea este1/ care concurent va câ tiga.2/
Problema este1/câ i concuren i s participe.2/
• Adverbe relative (când, cum, unde, cât):
Problema lor era1/ cum s aplice rezultatele ob inute.2/
Întrebarea este1/ unde vom g si loc de cazare.2/
Pre ul nu este1/ cât l-ai apreciat tu.2/
Topica În mod obi nuit propozi ia subordonat predicativ st dup regent . Foarte
rar, când se insist asupra ei, poate precede regenta:
Ce e ti tu1/ sunt i eu.2/
Punctua ia Nu se desparte prin virgul de regenta ei.
Observa ii • Verbul a fi este folosit cu valoare copulativ mai ales în
urm toarele situa ii:
o În propozi ii regente care au structura: subiect exprimat prin
substantiv articulat cu articol hot rât care denume te o

26
 no iune abstract (adev rul, concluzia, dorin a, întrebarea,
problema, opinia, p rerea, etc.) +_ atribut (substantiv,
adjectv, pronume în genitiv sau adjectiv posesiv în N.) +
verbul copulativ a fi, dup care urmeaz o subordonat
predicativ :
Adev rul absolut este1/ c nu ne place comportamentul t u.2/
Dorin a profesorului a fost1/ ca elevii s ob in rezultate bune.2/
Concluzia nostr este1/ s r mânem aici pentru moment.2/
Not : Atunci când substantivul este nearticulat sau articulta cu articol
nehot rât, el nu are func ia sintactic de subiect, ci de nume predicativ
antepus, ceea ce face ca propozi ia care urmeaz s fie subordonat
subiectiv :
Un lucru e1/ s te plimbi2/ i alt lucru e3/ s fii folositor echipei.4/
Propozi ia (1) – principal , (predicatul propozi iei: un lucru e);
Propozi ia (2) – subordonat subiectiv ; (Ce e un lucru? – plimbatul);
Propozi ia (3) – principal . (predicatul propozi iei: lucru e);
Propozi ia (4) – subordonat subiectiv ; (Ce e lucru? – utilitatea)

o În frazele în care propozi ia regent este format numai din verbul

copulativ este; înainte st o subordonat subiectiv introdus prin
pronume relativ (ceea ce, ce); dup propozi ia regent urmeaz o
subordonat predicativ :
Ceea ce nu mi s-a comunicat1/ este2/ cu ce vom c l tori pân acolo.3/
o În frazele în care verbul copulativ se repet . În acest caz, în
propozi ia subordonat predicativ rolul de nume predicativ este
îndeplinit de pronume relativ (ceea ce, ce) sau de adverb relativ
(cum):
Tu e ti1/ cum e ti.2/
Propozi ia (1) – principal , (e ti – verb copulativ, cere o
propozi ie cu rel de nume predicativ;
Propozi ia (2) – propozi ie subordonat predicativ , (cum e ti-
predicat nominal, subiect inclus: tu)

• Verbul a însemna este folosit ca verb copulativ în urm toarele

situa ii:
o Când este precedat de pronumele relativ-interogativ ce. În acest
caz pronumele îndepline te func ia de nume predicativ antepus,
iar dup verbul înseamn urmeaz subiectul, ori o subordonat
subiectiv . În propozi ia:
Ce înseamn pierderea unui minut? ce este nume predicativ,
înseamn este verb copulativ, pierderea este subiect. Propozi ia
transformat în fraz ne d :
Ce înseamn 1/ s pierzi un minut?2/ în care 1. propozi ie este
principal , a 2-a propozi ie este subordonat subiectiv .
o În fraza cu propozi ia regent alc tuit numai din verbul copulativ
înseamn : propozi ia din fa este subiectiv (introdus prin
conjunc ia dac , mai rar prin când, s ), iar propozi ia urm toare
este subordonat predicativ :
Dac nu a venit1/ înseamn /2 c n-a avut timp.3/
Propozi ia (1) – subordonat subiectiv , regent : propozi ia (2)
Propozi ia (2) – regent ;
Propozi ia (3) – subordonat predicativ , regent : propozi ia (2)

27
 Verifica i-v cuno tin ele!
1. Ar ta i care sunt subiectele din propozi iile urm toare i preciza i felul lor (simplu,
multiplu, imclus, subîn eles, nedeterminat):
a) Trecuse mult vreme de la plecarea lui Ozun. Agripina, ca femeia, n-avea inima lui.
Când ispr vea cu treburile casei i mai ales când sta i-l punea la piept pe P una ,
gândul la b rbatu-s u, grija, teama de soarta lui o împresurau i o întristau. (Gala
Galaction)
b) S nu le spui lor, / S le spui curat / C m-am însurat / cu-o mândr cr ias ... (Mori a)
c) i, de i eram încredin at c în cele din urm biruin a va cump ni spre pertea Pisicu ei,
m hot râi s intru la mijloc în aceast epopee m rea i crâncen ce se desf ura
ochilor mei i, dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o alt zeitate antic , sub
egida-mi ocrotitoare, înl untrul sacrosant al înt riturilor mele. (Calistrat Hoga )

2. Formula i enun uri în care s existe subiecte simple exprimate prin pronume de toate
felurile i numerale diferite.

3. Alc tui i enun uri în care s ave i subiecte multiple exprimate prin substantive, pronume,
substantive i pronume, prin verbe la modul infinitiv i supin.

4. Formula i enun uri în care s ave i subiecte incluse, subîn elese, nedeterminate i reluate.

5. Preciza i ce func ie sintactic au cuvintele scrise cursiv din enun urile de mai jos:
a) Cititul este pasiunea sa.
b) Aceast pasiune este îndeletnicirea sa preferat .
c) Un cuptor e ro ul soare, / i c rbune sub picioare / E nisipul. (G. Co buc)

6. Pune i în locul punctelor predicatele la forma corespunz toare i ar ta i cum s-a f cut
acordul cu subiectul:
a) Un stol de p s ri ........................ spre r s rit. ( a zbura – indicativ, imperfect)
b) mul ime de demonstran i ......................... spre prefectur . (a se îndrepta – indicativ,
perfect compus)
c) ceat de copii ........................ cu colinda. (a veni- indicativ, mai mult ca perfect)
d) sumedenie de gânduri .......................... în capul mamei. (a se îngr m di- indicativ, mai
mult ca perfect)
e) Fiecare dintre noi ...................... poezia. (a citi – indicativ viitor)
f) Nici unul dintre voi ......................... acas . (a pleca – conjunctiv, prezent)
g) Tu, eu i Mihai ..................... lec ia (a înv a – indicativ, perfect simplu)
h) Nu noi, ci voi ..................... . (a gre i – indicativ, perfect compus)
i) Mihai sau Ion ........................... la spectacol? (a merge – indicativ, viitor)
j) Nici Dan, nici Ileana ................. poezia. (a înv a – indicativ, perfect compus)

7. Scrie i în locul punctelor formele corecte ale predicatelor nominale indicate i preciza i
cum s-a realizat acordul numelui predicativ în gen. tim c verbul copulativ st la persoana a
III-a plural când subiectul este multiplu i este exprimat prin substantiv, iar numele predicativ
exprimat prin adjectiv st întotdeauna la N. plural.
Sacul i traista.......... Sacii i traista .............
Sacul i traistele ......
Sacul i butoiul ........
Sacul i butoaiele ....
}
Stâlpii i balconul................
a fi plin, -
Traista i sacii ............
Sacii i traistele .........
Traistele i sacii .........
} A fi plin, -

Stâlpii i balcoanele ............

Balcoanele i stâlpii ............
} a fi alb, -

28
8. Preciza i func ia sintactic a cuvintelor subliniate i face i expansiunea lor în propozi ii
subordonate corespunz toare:
a) A duce electricitatea la ar înseamn a crea în jurul miloanelor de oameni o zon
puternic de protec ie. (Geo Bogza)
b) Haina-i m turând p mântul / i-o târ te-abia, abia.// (G. Co buc)
c) i încep amândoi a mânca la pâne goal ... i m nânc ei ...pân ce g tesc de mâncat
toate cele cinci pâni. (Ion Creang )

9. Aminti i-v prin ce se exprim predicatul verbal i da i câte un exemplu pentru fiecare
situa ie.

10. Da i exemple de propozi ii i fraze care s con in predicate nominale ale c ror nume
predicative s fie exprimate prin pronume interogative i relative în cazurile N., A. i G.

11. Alc tui i dou propozi ii cu predicate verbale exprimate prin verbe la diateza pasiv i
dou propozi ii cu predicate nominale ale c ror nume predicative s fie exprimate prin verbe
la participiu.

12. Alc tui i propozi ii cu predicate nominale ale c ror nume predicative multiple s fie
exprimate prin verbe la toate modurile posibile.

13. Identifica i predicatele din textele de mai jos, preciza i felul lor i a p r ilor de vorbire prin
care sunt exprimate:
a. E lesne bogatului a porunci, dar greu s racului de-a îndeplini.
b. Mult mi-e dor i mult mi-e sete / S v d frunza-n codru verde... (Folclor)
c. Mi-e drag românul i tiu a pre ui bun t ile cu care l-a d ruit natura. Mi-e drag s -l
privesc i s -l ascult, c ci e simplu i frumos în înf i area lui. (Vasile Alecsandri)
d. F r îndoial c n-a tepta de la mine nici vorb bun , nici dezmierdare. (M.
Sadoveanu)
e. Iat intirimul. Aicea zac mul i de-ai mei. Mai încolo e casa în care m-am n scut. (M.
Sadoveanu)
f. Drumurile sunt p zite de solda i, dar nop ile sunt întunecoase ... (Zaharia Stancu)

14. Identifica i numele predicative i, apoi, transforma i-le în subordonate predicative:

a. Noi vom deveni peste câ iva ani speciali ti cu înalt calificare.
b. Problema cea mai urgent este g sirea unor solu ii eficiente.
c. Pomii înflori i înseamn trezirea naturii la via .

15. Completa i frazele cu atribute potrivite i cu propozi ii subordonate predicative:

a. Ideea ................................ este ..........................................
b. Dorin a ............................ este ..........................................
c. Întrebarea ........................ este ..........................................
d. Concluzia .........................este ..........................................
e. Problema ......................... este ..........................................

29
 Atributul (Atr.)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care determin un substantiv, un

pronume sau un alt cuvânt cu valoare de substantiv.
Cuvântul • Substantiv:
determinat Urcând oseaua cea mare erpuit peste St ni oara, Vitoria i
Gheorghi auzir glasul puhoaielor. (M. Sadoveanu)
• Pronume:
Toate acestea se vor rezolva curând.
• Parte de vorbire cu valoare de substantiv:
Trei dintre ei sunt matematicieni. - numeral
Cititul c r ilor îmi creeaz satisfac ie. – verb la participiu
În afar de un of dureros n-a putut spune.- interjec ie
Felurile 1. Atribut adjectival, exprimat prin:
atributului i • Adjectiv propriu-zis sau locu iune adjectival :
exprimarea lui ....umpleau dep rt rile întunecoase i goale cu cel mai de pe urm
r sunet prelung. (Calistrat Hoga )
• Adjectiv pronominal (de înt rire, posesiv, demonstrativ, nehot rât,
negativ, interogativ, relativ):
El însu i a venit la mine. – adjectiv de înt rire;
Unde e nevasta mea, Tecla, copiii mei, mo ia mea, averea mea?
(Gala Calaction) – adjective posesive;
Al i oameni veneau pe alt drum, spre aceea i r spântie. (M.
Sadoveanu) – adjective nehot râte i adjectiv demonstrativ;
De nic ieri n-am primit niciun r spuns favorabil.- adjectiv
negativ;
Care scrisoarea n-ai primit? – adjectiv interogativ;
B trâna tia bine1/ ce vânt a adus-o pe nevasta lui Lipan.2/
(M.Sadoveanu) – adjectiv relativ;
• Numeral (cardinal, ordinal, colectiv, distributiv, multiplicativ):
Vitoria îl s rut pe amândoi obrajii. (M. Sadoveanu) – nr.colectiv;
Oamenii au ajuns la prima cas . – numeral ordinal;
Cite te câte trei pagini pe minut. – numeral distributiv;
Efortul înzecit aduce rezultate scontate.- numeral multiplicativ.
• Verbe la participiu i gerunziu acordate:
Dup b t lie doar case distruse au r mas.
Co urile fumegânde polueaz atmosfera.
Observa ie: Atributul adjectival se acord întotdeauna în gen,num r i
caz cu termenul regent (cuvântul determinat).

2. Atribut substantival se exprim prin substantiv propriu-zis sau provenit

din alt parte de vorbire prin conversiune sau prin numeral cu valoare de
substantiv i se împarte în:
• Atribut substantival genitival care st în cazul genitiv f r
prepozi ie sau locu iune prepozi ional :
Cartea elevului este pe banc .
Meritul lui Dan în rezolvarea problemei este mare.
Meritele celor trei este de necontestat.
Am ascultat sfatul amândurora.
Ac iunea primului a fost încununat de succes.
Am observat lipsa unei doimi din întreg.

30
 • Atribut substantival datival care st în cazul dativ f r prepozi ie:
El este frate Mariei i cumnat lui Ion.
• Atribut substantival prepozi ional care st în cazul A., G. sau D. ,
precedate de propozi ii sau locu iuni prepozi ionale:
Tata, în fiecare zi aducea o c ru de lemne. (A.)
Casa de lâng p râu s-a d r mat. (A.)
Lupta împotriva du manului este datoria noastr . (G.)
Ma ina s-a oprit în dosul casei. (G.)
Sosirea i plecarea avioanelor conform orarului depind de
condi iile meteo. (D.)
• Atribut substantival apozi ional, care aduce o explica ie, face o
precizare i poate sta în cele cinci cazuri, ca i elementul regent:
Elevul Popescu înva bine. – N. acordat;
Pe elevul Popescu l-am v zut în ora . – N. neacordat;
Pe colegul meu, pe Mihai, l-am v zut în parc. A. acordat;
I-am împrumutat colegului meu, lui Dan, bani. –D. acordat;
Casa lui Ion, a vecinului, este nou . – G. acordat;
Ai i tu, Ioane, o scrisoare. – cazul V.

3. Atribut pronominal se exprim prin pronume de diverse feluri i are

acelea i categorii ca i atributul substantival:
• Atribut pronominal gentival, care st în cazul G. f r prepozi ie
sau locu iune prepozi ional i se exprim prin:
Cartea lui este curat . – pronume personal;
Casa alor mei este asigurat . – pronume posesiv;
P rerea acestora este de ascultat. – pronume demonstrativ;
Fiecare om are ceva bun în el. – pronume nehot rât;
P rerea nim nui nu l-a interesat. – pronume negativ;
Ale cui c r i se afl pe banc ? – pronume interogativ;
Nu tiu1/ ale cui c r i se afl pe banc .2/ – pronume relativ.
• Atribut pronominal prepozi ional, care este exprimat prin pronume
de diverse feluri precedate de prepozi ii i locu iuni prepozi ional i
st în cazul A., G. sau D.:
C r ile de la el (de la dumnealui, de la ai mei, de la ace tia, de la
al ii, de la nici unul) nu mi-au pl cut. – diferite pronume, dar toate în
cazul A. cu prepozi ia compus de la;
Lauda de sine nu miroase a bine. – pronume reflexiv în cazul A.;
De care carte cite ti? – pronume interogativ în A.;
Nu mi-ai spus1/ de care carte cite ti.2/ – pronume relativ în cazul A.;
Sosirea înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor mei,
înaintea acestora, înaintea altora, etc.) n-a fost prev zut . –
diferite pronume, toate în cazul G. cu prepozi ia înaintea;
Reu ita datorit ie (datorit dumnealui, datorit alor mei,
datorit acestora, datorit altora) m-a bucurat mult. – diverse
pronume, dar toate în cazul D. cu prepozi a datorit .
• Atribut pronominal apozi ional, care se exprim prin diverse
pronume în toate cazurile în care este elementul regent:
Colegii, ei (dumnealor, ai no tri, ace tia, to i, nici unul), n-au fost
de acord cu mine. – diverse pronume, dar toate în cazul N.;
Pe fratele meu, pe el (pe dumnealui, pe acesta, pe altul, pe nici
unul), nu îl vorbe te nimeni de r u. – diverse pronume, dar toate în
cazul A.;

31
 C r ile elevilor, alor lor (ale dumnealui, alor no tri, ale fiec ruia,
ale acestora, ale nici unora), nu sunt bine îngrijite. – diverse
pronume, dar toate în cazul G.;
Le dau colegilor, lor (dumnealor, tuturor, alor no tri, celorlal i),
câte un cadou. – diverse pronume, dar toate în cazul D.;
B iete, tu de acolo, vino încoace! – cazul V.
• Atribut pronominal în dativ-posesiv f r prepozi ie:
P ru-i atingea p mântul. (p rul ei, lui)
i-am citit cartea. (cartea ta)

4. Atribut verbal – se exprim prin verbe la modurile:

Pl cerea de a citi a mo tenit-o de la mama. – infinitiv cu prepozi ie;
Problema de rezolvat n-a fost grea. – modul supin;
Am v zut un b trân stând pe lavi . – modul gerunziu.

5. Atribut adverbial – se xeprim prin adverbe cu sau f r prepozi ie i prin

locu iune advrebial :
Spectacolul de ieri mi-a pl cut enorm.
B iatul de acolo îmi este prieten.
Sta ionarea în fa este interzis .

6. Atribut interjec ional – se exprim prin interjec ii:

Strig tul bravo se auzea în tot stadionul.
Topica Atributul suibstantival, pronominal, verbal i adverbial st , de obicei, dup
cuvântul determinat. Atributul adjectival poate preceda sau urma elementul
regent, cu excep ia celor exprimate prin numerale cardinale sau adjective
pronominale nehot râte, negative, interogative i relative, care stau
întotdeauna înaintea elementului regent.
Observa ii 1. Atributul substantival prepozi ional poate fi confundat uneori cu un
complement: Tocmisem un om din Vidra pentru un drum cu sania. (din
Vidra – aici este atribut, nu complement) Tocmisem din Vidra un om ...
(din Vidra- aici este complement)
2. Atributul pronominal în dativ , atunci când st în fa a unui verb, poate fi
confundat cu un complement indirect. El este atribut când dup verb
urmeaz un substantiv, de obicei articulat, c ruia îi putem ad uga un
adjectiv posesiv sau un pronume personal, de aceea i persoan cu
pronumele în dativ:
i-am citit cartea = Am citit cartea ta.
Pronumele are func ie de complement indirect, când putem ad uga, în fa a
sau în urma verbului, forma accentuat a pronumelui personal în dativ:
mie, ie, lui, sie i, nou , vou , lor.
i-am citit o carte. = ie i-am citit o carte.

32
 Propozi ia subordonat atributiv (AT)

Rolul în fraz Corespunde unui atribut i determin un substantiv, pronume sau alt parte
de vorbire cu caloare de substantiv din propozi ia regent .
Cuvântul • Substantiv:
determinat de Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curg toare i limpede ca
subordonata cristalulu, în care se oglinde te cu mâhnire cetatea Neam ului de atâtea
atributiv veacuri. (Ion Creang )
• Pronume:
Am v zut ceva1/ ce ne intereseaz pe to i.2/
• P r i de vorbire substantivizate:
S - i aminte ti de r ul1/ ce mi-ai f cut.2/
Al doilea1/ care a întârziat2/ a avut mult de a teptat./
Felul Dup sensul lor i punctua ia din fraz , subordonatele atributive sunt de dou
atributivelor feluri:
1 Atributiv explicativ sau izolat , care adaug , în fraz , o informa ie
suplimentar referitoare la cuvântul determinat, poate lipsi i se desparte prin
virgul de propozi ia regent . Sunt întotdeauna explicative (izolate)
propozi iile atributive care determin :
• Substantive proprii:
Nu tia nici Vasile,1/care tie de toate,2/ unde s-au dus ceilal i.3/
• Pronume personale:
Voi,1/ care v-a i preg tit pentru competi ie,2/ ti i1/ ce înseamn
preg tirea pentru un concurs.3/

2. Atributiva determinativ sau neizolat identific cuvântul determinat sau

exprim o tr s tur a acestuia, absolut necesar pentru în elesul frazei i de
aceea nu poate lipsi, c ci sensul acesteia ar fi incomplet; nu se desparte prin
virgul de propozi ia regent . Sunt întotdeauna determinative (neizolate):
• Subordonatele atributive care urmeaz dup un substantiv articulat
precedat de prepozi ie:
Am ajuns pân la locul1/ unde animalul a disp rut.2/
• Subordonatele atributive care urmeaz dup substantive cu rol de
apozi ie:
Ei au ob inut note bune,1/ fapt care ne bucur .2/
• Subordonatele atributive introduse prin conjunc ii subordonatoare:
Se v d i acum urmele1/ c animalul a trecut pe aici.2/
Elementele • Pronume relative: care, cine, ce, ceea ce, cât (câte, câ i, câte) cu sau
jonc ionale f r prepozi ii:
Dup lupte seculare1/ care au durat aproape treizeci de ani2/ iat
visul nostru împlinit.1/ (I.L.Caragiale)
Bunicul mi-a povestit dramele1/ pe care le-a tr it în r zboi.2/
• Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca .... s , dac :
S mor cu siguran a1/ c opt ani de zile m-ai am git,2/ c nu m-ai
iubit niciodat .3/ (I.L.Caragiale)
Mi-a venit gândul1/ s -l pândesc pe întuneric.2/
i-a pus întrebarea1/ dac poate câ tiga concursul.2/
• Adverbe relative: unde, când, încotro, cum.
Nu voi uita niciodat satul1/ unde am copil rit.2/
Nu voi uita niciodat clipa1/ când te-am v zut prima dat .2/

33
 Dar eu m lupt cu gândul1/ cum s -i port de cheltuial .2/ (Ion
Creang )

Observa ie:
Propozi iile atributive introduse prin adverbele relative unde, încotro,
când, cum urmeaz , de obicei, dup substantive ce exprim ideea de loc
(loc, localitate, strad , ar , etc.), de timp (clip , moment, zi, noapte,
s pt mân , an, epoc , etc.), respectiv de mod (fel, mod, împrejurare), iar
adverbele relative pot fi înlocuite cu pronume relative precedate de
prepozi ii:
Visul ei de tinere e a r mas în taina poienii1/ de unde (din care) se
vedeau satele i apele Orheiului.2/ (M. Sadoveanu)
Modul1/ cum (în care) a rezolvat problema2/ dovede te mult
inventivitate.1/
Topica • St dup cuvântul (substantiv, pronume, parte de vorbire cu valoare
de substantiv) determinat (vezi exemplele de mai sus).
• Dac cuvântul determinat nu ocup ultimul loc în regent ,
subordonata atributiv apare intercalat în structura propozi iei
recente:
Sub cire ii s lbatici,1/ care coborau r d cinile c tre oasele
mor ilor,2/ se f cu în lumina dimine ii t cere.1/ (M. Sadoveanu)
Observa ii • Când elementul jonc ional este un pronume relativ în cazul G. (c rui,
c rei, c ror), el se acord în gen i num r cu substantivul regent
din fa , iar articolul posesiv (al, a , ai, ale) se acord cu
substantivul urm tor din propozi ia atributiv :
Am un coleg1/ al c rui rezultat îl cuno ti.2/
Am un coleg1/ ale c rui rezultate le cuno ti.2/
Am o coleg 1/ al c rei rezultat îl cuno ti.2/
Am o coleg 1/ ale c rei rezultate le cuno ti.2/
• Propozi ia atributiv introdus prin conjunc ia s dup o propozi ie
regent în care apare verbul a avea + substantiv poate fi confundat
cu o subordonat completiv indirect :
Abia avu putere1/ s se st pâneasc .2/
Propozi ia (2) este o subordonat atributiv (nu completiv indirect ),
pentru c poate fi contras într-un atribut verbal:
Abia avu putere de a se st pâni.
• O propozi ie atributiv de tip special este propozi ia atributiv
apozi ional . Raportul sintactic apozi ional, situat la grani a dintre
coordonare i subordonare, poate fi exprimat în fraz :
o Prin pronumele relativ compus ceea ce (când propozi ia
atributiv apozi ional se refer la întregul con inut al
regentei):
România a f cut pa i importan i spre Europa,1/ ceea ce va
avea urm ri pozitive pentru to i cet enii rii.2/
o Cu ajutorul adverbelor explicative (adic , anume, i anume):
S-a ajuns la un consens,1/ adic nimeni nu s-a opus.2/

34
 Verifica i-v cuno tin ele!
1. Identifica i atributele, ar ta i felul lor i preciza i care este cuvântul determinat de ele:

a. Greierul, cânt re neobosit al zilelor de var , amu ise istovit, sub în l imea
ocrotitoare a ierburilor. (Calistrat Hoga )
b. Pe lâng el, cobora, chinuit , singura c rare mai lesnicioas celor câteva case de
oameni, întemeiate în acest cuib de vulturi. (Gala Galaction)
c. Nici tunarii de lâng Otopeni nu tiuser chiar în mod sigur ce rol jucase b t lia lor
în ap rarea nu numai a capitalei, ci i a altor puncte esen iale ale situa iei militare.
(Marin Preda)
d. puternic suflare de vânt trec toare i iute, ca un glas de pieire, strecurându-se
printre frunzi uri, se stinse tânguios i jalnic, în nesf r itul umbros al dep rt rilor.
(C. Hoga )
e. Din strea ina mun ilor, ce-nal marginea rii de la Severin pân la Dorohoi, râuri
frumoase, d t toare de via i nenum rate pâraie se despletesc, în c r ri de argint,
peste-ntinsele esuri ale Valahiei i printre dealurile blânde ale Moldovei. (A.
Vlahu )

2. Spune i la ce mod sunt verbele cu func ia sintactic de atribut din textele urm toare:

a. De ce, de ne-ce, nu tiu; dar tiu c au pus pe fiecare bilet de închiriat.

(I.L.Caragiale)
b. Pomi suferind de g lbinare ne ies în drum. (L. Blaga)
c. El avu nesocotin a de a p r si aceast minunat pozi ie i de a lua în goan pe
transilv neni. (N. B lcescu)

3. Ce deosebire exist între atributele scrise cursiv, în privin a acordului i a felului

atributelor:

a. Creionul acesta este aici. Creionul acestuia este aici.

b. Casa mea este lân osea. Casa alor mei este lân osea.
c. Fiecare p rere este interesant . P rerea fiec ruia este interesant .
d. Niciun r spuns n-a fost corect. R spunsul niciunuia n-a fost corect.
e. Cartea lor este curat . Cartea alor lor este curat .

4. Corecta i gre elile de acord din enun urile urm toare:

a. B iatului acesta i-am dat ni te c r i care nu erau a mele.

b. Am povestit elevului cel harnic istorisirile auzite de la p rin ii mele.
c. Ni te caiete a tale i ni te creioane ai s i erau pe mas .

5. Delimita i frazele, afla i propozi iile atributive, stabili i elementul jonc ional i cuvântul
determinat din propozi ia regent :

a. M gândeam la vremea când am cutreierat cu tine aceste locuri, când am mâncat ou

r scoapte... (M. Sadoveanu)
b. Din co urile înalte ale fabricilor gâlgâie rotocoale de fum ce se risipesc molatic în
zarea nesfâr it . (A. Vl hu )
c. Am cerut l nuriri dac b trânii au de toate.
d. Prietenul meu a luat decizia s treac zilnic pe la bibliotec i s împrumute c r ile pe
care nu le are în biblioteca personal .

35
6. Identifica i elementele jonc ionale care introduce subordonatele atributive din urm toarele
fraze i stabili i func ia sintactic a acelora care au func ie sintactic în propozi ia atributiv :

a. Mun ii spre care c l toresc atâtea nave f r nume se v d în dep rtare. (Geo Bogza)
b. Nu le mai face i ziduri unde s -nchid-avere... (M. Eminescu)
c. i dup mintea ce o aveam, ne-am fi întors înapoi atunci ... (Ion Creang )
d. De atâtea ori avu impresia c gura cuptorului se casc uluitor, c podul lunec peste
j ratec cu el cu tot. (Al. Sahia)
e. Regimentul primise ordin s plece.

7. Prin extensie, transforma i atributele scrise cu litere cursive din urm toarele propozi ii în
subordonate atributive:

Luncile întinse de-a lungul râului erau rodnice.

.......................................................................................................................................................
Am lansat ideea organiz rii unei excursii literare.
.......................................................................................................................................................
Scriitorul a vizitat satul natal.
.......................................................................................................................................................
Elevul silitor este apreciat de profesori.
.......................................................................................................................................................
Poezia citit mi-a creat mare satisfac ie.
.......................................................................................................................................................

8. Care din propozi iile introduse prin pronumele relative ce i care sunt atributive?

a. tiu ce vrei s spui.

b. Nu-i chiar r u ce propui.
c. P rerea ce mi-am f cut-o despre tine r mâne valabil .
d. Nu se tie care va învinge.
e. Sportivul care persevereaz v ajunge campion

9. Identifica i gre elile de acord din frazele urm toare i corecta i-le:

a. Aceast carte a c ror pagini sunt învechite a fost citit i de mine.

b. tiu c e o carte în al c rui cuprins g se ti multe lucruri folositoare.
c. Am un vecin a c rei c el este simpatic.
d. Colega a c rui p rin i au plecat tr ie te singur .
e. Profesorul a c rei comportament este dur nu este agreat de elevi.

36
 Complementul direct (Cd)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care arat obiectul asupra c ruia se
exercit ac iunea exprimat de un verb tranzitiv (locu iune verbal
tranzitiv ) sau rezultatul acesteia.
Cuvântul regent • Verb tranzitiv:
Cunosc un loc lini tit în valea umbrit .
• Locu iune verbal :
Am b gat de seam nelini tea ta.
• Interjec ie tranzitiv (iat , iaca, uite):
Iat drumul cel bun!
Exprimarea • Substantiv în cazul acuzativ cu sau f r prepozi ie:
complementului i aceast istorisire am scris-o în lini tea unei pris ci. (M.
direct Sadoveanu)
Agripina suia din greu ajutând pe M riuca i pe Vlad i ferind pe
P una din poal . (Gala Galaction)

• Locu iune substantival :

Ur sc statul de vorb f r folos.

• Pronume (de diferite tipuri, cu excep ia celui de înt rire) în cazul

acuzativ cu sau f r prepozi e:
Eu v a tept în ograda bisericii. – pron. personal f r prepozi ie;
Pe noi nu ne intereseaz problema voastr . – pron. pers. cu
prepozi ie;
S-a înscris pe sine primul. – pronume reflexiv;
Cheam -i i pe ai mei. – pron. posesiv;
Pe ace tia nu i-am v zut niciodat . – pron. demonstrativ;
Pe fiecare îl intereseaz ceva. – pronume nehot rât;
N-am spus nimic p rin ilor. – pronume negativ;
Pe care vrei? – pronume interogativ;
Spune-mi1/pe care vrei.2/– pronume relativ;
Pe dumnealui nu-l învinuim. – pronume de polite e.

• Numeral substantivizat:
Pe cei doi i-am întâlnit în parc.
Pe al doilea îl cunosc de anul trecut.
I-am invitat pe amândoi.

• Verb la modul nepersonal:

Nu tie a scrie corect. – infinitiv;
Aud cântând pe strad . – gerunziu;
Înc n-am terminat de înv at. – supin.

• Adverb substantivizat:
Mi-ai f cut un bine cu asta.

• Interjec ie:
Am auzit un trosc!
Topica În mod obi nuit, st dup cuvântul determinat.
Punctua ia Nu se desparte niciodat de verbul regent sau de locu iunea verbal
tranzitiv .
37
Observa ii 1. Complementul direct se construie te f r prepozi ia pe când este
exprimat prin:
• Substantiv comun:
Îmi place muzica lui Mozart.
• Substantiv propriu articulat:
Iubesc mult Dun rea i Carpa ii.
• Pronume personal sau reflexiv, forme neaccentuate:
Nu te vom uita nicicând.
Prea mult se laud .
• Adjectiv substantivizat prin articol hot rât enclitic:
Iubesc frumosul în art .

2. Complementul direct se construie te cu prepozi ia pe când este

exprimat prin:
• Substantiv propriu nume de persoan sau de animal:
L-am z rit pe Dan în mul ime.
Îl iubesc mult pe Grivei.
• Pronume personal i reflexiv, forme accentuate, pronume posesiv,
de polite e, demonstrativ, nehot rât, negativ, interogativ, relativ:
Pe tine te cunoa te mult lume.
Se laud pe sine tot timpul.
I-am înt lnit pe ai t i la teatru.
Pe ceilal i îi tii i tu.
Ai mai cunoscut i pe altcineva acolo.
N-ai v zut pe nimeni acolo?
Pe cine ai invitat la aniversarea ta?
Nu tim1/ pe cine s vot m.2/
• Numeral substantivizat:
Îi cunosc foarte bine pe amândoi.
• Substantiv comun identic cu subiectul a ezat înaintea verbului
tranzitiv:
Cui pe cui se scoate.
• Substantiv precedat de numeral:
I-am întâlnit pe cei doi colegi ai t i.
• Adjectiv substantivizat prin articol nehot rât:
Toat familia îl r sfa pe cel mic.
• Când se citeaz un cuvânt:
El pronun altfel pe „ ”.
A uitat s scrie pe „ i”.
• Substantiv comun, identificat de vorbitor (denume te gradul de
rudenie, profesiunea, func ia sau rangul social):
L-am v zut pe dirigintele nostru.
Ioana o ajut zilnic pe mama.
Muncitorii îl apreciaz pe acest inginer.

3. Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o form

neaccentuat a pronumelui personal.
• Reluarea complementului direct este obligatorie când acesta st
înaintea verbului tranzitiv i este exprimat prin substantiv comun
articulta cu articol hot rât sau este construit cu prepozi ia pe:
Pove tile acestea le tiu de la bunica.

38
 Pe tine te cunoa te tot ora ul.
Pe Lumini a o apreciaz to i colegii.
• Anticiparea complementului direct este obligatorie când este
exprimat prin pronume personal, reflexiv, posesiv i demonstrativ:
Eu l-am v zut pe el în fa a bibliotecii.
El se laud pe sine în mod exagerat.
Nu le-am v zut pe ale voastre.
Nu i-a întrecut pe ceilal i.

39
 Propozi ia subordonat completiv direct (CD)

Rolul în fraz Coresounde unui complement direct i arat obiectul asupra c ruia se
exercit ac iunea unui verb din propozi ia regent .
Cuvântul • Verb (locu iune verbal ) tranzitiv:
determinat Eu cred1/ c ve nicia s-a n scut în sat.2/ (L.Blaga)
din B gai de seam 1/ c soarele fusese cu mult mai harnic decât
propozi ia mine.2/
regent (Calistrat Hoga )

• Interjec ie predicativ (iat , iaca, uite):

Iat 1/ unde am ajuns!2/
Elemente • Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca ...s , dac .:
jonc ionale Spune-i curat 1/ C m-am însurat.2/ (Miori a)
Am înv at1/ s pre uiesc lucrurile valoroase.2/
Întâmplarea a f cut1/ ca el s devin vecinul meu.2/
L-am întrebat1/ dac mai vine pe la noi.2/

• Pronume relative sau nehot râte: care, cine, ce, cât (cât , câte,
câ i), oricine, oricare, orice, ceea ce:
Am decis1/ care dintre noi va pleca.2/
R mâne de v zut1/ cine este acest str in.2/
Vitoria le povesti1/ ce f cuse,2/ ce v zuse3/ i ce aflase la Suha, în
partea cealalt a muntelui.4/ (M. Sadoveanu)
Ne-a relatat1/ ceea ce a v zut.2/
Poli ia rutier amendeaz 1/ pe oricine nu respect regulile de
circula ie.2/

• Adjective pronominale relative: care, ce, cât (cât , câ i, câte):

Nu tim precis1/ care drum este mai pu in anevoios.2/
L-am întrebat1/ cât timp va r mâne la noi.2/

• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro, cât:

Nu tim1/ unde a plecat.2/
Am aflat1/ când se va întoarce.2/
Am în eles1/ cum se rezolv aceast problem .2/
Vezi1/ cât stai acolo.2/
Topica De obicei st dup propozi ia regent .
Punctua ia Când st dup propozi ia regent nu se desparte prin virgul de regent . Când
st înaintea regentei, de obicei, se desparte prin virgul de regent .
Observa ii 1. Propozi iile completive directe introduse prin pronume sau adjective
pronominale relative i nehot râte referitoare la persoane i înso ite de
prepozi a pe, dac stau în fa a regentei, sunt relauate în mod obligatoriu
sau, dac stau dup regent , sunt anticipate (facultativ) printr-un pronume
personal în cazul acuzativ, form neaccentuat , a ezat în propozi ia
regent :
Pe cine te ajut 1/ s -l aju i i tu.2/
S -(l) aju i i tu1/ pe cine te ajut .2/
2.Pe lâng verbele a anun a, a asculta, a examina, a întreba, a interoga, a
înv a, a ruga, a sf tui, a vesti pot ap rea atât un complement direct, cât i o

40
propozi ie completiv direct sau chiar dou propozi ii completive directe,
dintre care una se refer la o persoan , cealalt la o ac iune:
Ne-a înv at1/ s patin m.2/
Cd CD
Am întrebat1/ pe oricine am întâlnit în cale2/ unde se afl cetatea
medieval .3/
Pe cine am întrebat? – pe oricine am întâlnit în cale;
Ce am întrebat? – unde se afl cetatea medieval .

41
 Verifica i-v cuno tin ele!
1. Identifica i complementele directe i stabili i partea de vorbire prin care ele sunt
exprimate:

a. Vede arzând pe el casa i i-a lene s ias . (Folclor)

b. Maria nu r spunde nimic la aceste din urm cuvinte. (N. Filimon)
c. i din ceasul acela, au început a vorbi ele între ele... (Ion Creang )
d. Bun staroste mi-am g sit. (Ion Creang )
e. Pe câmp o moale c ldur / M urm re te statornic. (L.Blaga)

2. Explica i de ce unele complemente directe sunt construite cu prepozi ia pe i altele f r

prepozi ia pe. Ar ta i ce loc ocup ele fa de regentul lor.

a. Eu s te întreb pe dumneata, nu dumneata pe mine. (I.L.Caragiale)

b. Amicul meu salut foarte familiar pe domnul din tr sur . (I.L.Caragiale)
c. Personalul trenului umbl forfota, examinând roatele tamponate cu toat presiunea.
(I.L.Caragiale)
d. Ochii mei nu p r seau o clip pe nevasta lui Lipan.(M. Sadoveanu)
e. Au poftit carne fript pe gr tar i pâine alb . (M. Sadoveanu)

3. G si i complementele directe, spune i prin ce sunt exprimate i explica i reluarea sau

anticiparea lor prin pronume personale neaccentuate:

a. R scoala am stârnit-o noi to i, satul întreg. (Zaharia Stancu)

b. Nu-l v zusem de mult pe domnu Trandafir. (M. Sadoveanu)
c. S l ile din gr dina ursului, pielea i capul cerbului le-a dus la st pânu-s u cu toat
inima... (Ion Creang )
d. Pe mine, odinioar , pas rea asta m-a prigonit mult. (Vasile Voiculescu)

4. Spune i de ce în unele propozi ii de mai jos complementul direct este reluat i în altele
nu:

a. L-am v zut pe colegul meu.

b. Am v zut un coleg.
c. M duc la coal .
d. M-a chemat mama.
e. Pe mine nu m-a chemat nimeni.
f. Nu-l v d pe Ion.
g. Nu v d mun ii.

5. Sublinia i predicatele, delimita i frazele în propozi ii, stabili i subordonatele completive

directe i cuvintele determinate de ele din propozi iile regente:

a. Am f cut ce am crezut c trebuie s fac. (I.L.Caragiale)

b. întreb dincotro vine i mai ales unde are de gând s poposeasc . (M. Sadoveanu)
c. Nu tiu dac cunoa te careva dintre cei mai tineri unde a fost prisaca lui Buburuz.
(M.Sadoveanu)
d. Iar str inii îl întreab iar, dar cu glasurile cu totul schimbate i cu alt lumin în ochi,
de unde-i i la ce coal a înv at, cum î i ptrece via a.

42
 Complementul indirect (Ci)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care arat obiectul c ruia i se atribuie o
ac iune, o însu ire sau o caracteristic .
Cuvântul • Verb:
determinat M-am întâlnit cu el la teatru.
La ora de literatur am vorbit despre nuvel .
I-am împrumutat bani lui Vasile.

• Locu iune verbal :

D du foc cur ii de la Murgeni el singur, cu mâna lui. (M.
Sadoveanu)
i-a dat seama de gre eala f cut .

• Adjectiv:
Mi-e inima de lacrimi plin . (G. Co buc)
Acesta este un obiect necesar familiei.

• Adverb:
Ei sunt gata de plecare în câteva minute.
E r u de ei.

Interjec ie:
•
Vai de masul nostru. (Ion Creang )
Exprimarea Substantiv:
complementului o În cazul dativ:
indirect Acu i îi spun mamei c m duc la c lug rie. (Ion Creang )
S-a adresta respectuos colegilor.
o În acuzativ (cu prepozi iile cu, la, de la, f r , despre, din, etc.)
În zadar vrea s ia parte / i el la discu ie. (G. Topârceanu)
Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui Ca avencu.
(I.L.Caragiale)
o În gentiv (cu prepozi iile împotriva, asupra, contra, etc.):
Ar trebui s lupt m împotriva nedrept ilor.

Adjective:
o Adjective propriu-zise sau provenite din participiu (la cazul A. cu
prepozi iile de, din, la, în):
Din alb s-a f cut ro u.
Din necugetat a devenit om cu st pânire de sine.
o Adjective pronominale posesive cu prepozi iile specifice
genitivului (împotriva, asupra, deasupra, contra):
To i s-au ridicat împotriva noastr .

Pronume în cazurile:
o Dativ:
Lui (dumnealui, alor mei, acestuia, fiec ruia ) i-am dat o carte.
Nim nui nu am vorbit despre cele v zute.
Cui ai vorbit despre cele v zute?
o Acuzativ cu prepozi ie (de, despre, cu, f r , etc.):
Mi-e dor de el (de dumnealui, de ai mei, de acela, de fiecare).
Se gânde te numai la sine.

43
 Nu mi-a vorbit de tine.
De cine î i aminte ti dintre ei?
Nu se teme de nici unul dintre ei.
o Genitiv:
Am luptat împotriva lui (împotriva dumnealui, împotriva alor mei,
împotriva acestora, împotriva fiec ruia).
Contra cui ai votat?
Împotriva nim nui nu am vorbit.

Numeral substantivizat:
M gândesc mereu la trei dintre colegii mei.
Mi-am amintit numai de al doilea dintre ei.

Verb la modurile:
o Infinitiv:
Eram totu i departe de a ghici drama petrecut fulger tor.
o Gerunziu:
Excursioni tii nu se mai s turau admirând peisajul.
o Supin:
S-a apucat de înv at abia acum.
Topica Poate sta atât dup , cât i înaintea cuvântului determinat:
Mi-ai promis c nu mai vorbe ti despre asta.
De la arcul Carpa ilor am în eles c putem visa. (Nichita St nescu)
Punctua ia Nu se desparte prin virgul de cuvântul determinat.
Observa ii 1. Cele mai frecvente verbe, expresii verbale i adjective care se
construiesc cu complemente indirecte sunt: a colabora (la), a se gândi (la),
a consta (în), a se pricepe (la), a rezulta (din), a se bucura (de), a se
mul umi (cu), a se teme (de), a fi demn (de), a fi mândru (de), a fi dispus
(la), a fi satisf cut (de), a fi hot rât (la), etc. În parantez sunt trecute
prepozi iile care leag complementul indirect de cuvântul regent.
2. În func ie de pozi ia fa de cuvântul regent, complementul indirect în
cazul dativ poate fi reluat sau anticipat printr-un pronume personal,
forma neaccentuat :
o Se reia complementul indirect exprimat prin substantiv sau
pronume ori de câte ori este a ezat înaintea cuvântului regent:
C l torului îi ade bine cu drumul.
o Complementul indirect este anticipat atunci când este exprimat
printr-un substantiv nume de persoan sau prin pronume i st dup
cuvântul regent:
I-am restituit colegului cartea împrumutat .
Mama i-a cântat copilului un cântec de leag n.

44
 Propozi ia subordonat completiv indirect (CI)

Defini ia Este subordonata care îndepline te în fraz func ia de complement indirect

pe lâng cuvântul determinat din regent .
Cuvântul • Verb sau locu iune verbal :
determinat din M tem1/ c n-am s te mai v d...2/ (Nichita St nescu)
propozi ia Se gândea1/ s plece mai repede.2/
regent Nu i-a dat seama1/ ce a f cut.2/
Mi-am adus aminte1/ de ce mi-ai spus atunci.2/

• Adjectiv sau locu iune adjectival :

Nevasta era b nuitoare i deprins 1/ s tresar la orice
în ep tur .2/ (M.Sadoveanu)
Nu era în stare1/ s scoat o vorb în eleapt .2/

• Adverb:
Minodora se cuib rise pe un sc unel, jos, gata1/ s sar oricând.2/
(M. Sadoveanu)

• Interjec ie:
Vai1/ de cine nu se preg te te cumsecade.2/
Bravo1/ cui învinge.2/
Elemente • Conjunc ii subordonatoare: c , s , ca ...s , dac , de, etc.:
jonc ionale Abia mâine vom fi siguri1/ dac vom participa la concurs.2/
M-am gândit1/ s -i fac o surpriz .2/
Sunt convins1/ c vom reu i împreun .2/

• Pronume relative: care, cine, ce, cui, ceea ce, cât (cât , câ i, câte):
Am spus povestea1/ cui m-a ascultat.2/
M-am gândit1/ cine putea face a a ceva.2/
Ei nu s-au gândit1/ câ i s invite la banchet.2/

• Adjective pronominale relative: care, ce, cât (cât , câ i, câte):

Ei nu s-au gândit1/ câ i oaspe i s invite la banchet.2/
Sunt satisf cut1/ de ce rezultate ai ob inut.2/
Nu ne-am hot rât1/ în ce direc ie s mergem.2/

• Pronume i adjective pronominale nehot râte: oricine, orice,

oricare, oricât:
Se teme1/ de oricine îl amenin .2/
Acord aten ie1/ oricui spune adev rul.2/
Se teme1/de orice animal se apropie de el.2/

• Adverbe relative: unde, când, cum, încotro:

Gânde te-te1/ cum se poate rezolva aceast problem .2/
El nu s-a hot rât1/ când s plece2/, încotro s se îndrepte3/ i unde
s se opreasc pentru odihn .4/
Topica Poate sta înainte, cât i dup regent :
De ce mi-ai spus tu1/ îmi aduc aminte mereu.2/
Îmi aduc aminte mereu1/ de ce mi-ai spus tu.2/

45
Punctua ia Indiferent de pozi ia pe care o ocup în fraz , nu se desparte prin virgul de
propozi ia regent .
Observa ii Cu verbul a- i aminti i cu locu iunea verbal a- i aduce aminte se pot
construi atât subordonate completive directe, cât i subordonate completive
indirecte:
• Subordonat completiv direct :
Mi-am amintit1/ când am fost ultima oar la voi.2/
I-am adus aminte1/ c plecarea nu se poate amâna.2/

• Subordonat completiv indirect :

Mi-am amintit1/ de ce mi-ai vorbit atunci.2/
Mi-am adus aminte1/ de ce mi-ai vorbit atunci.2/

46
 Verifica i-v cuno tin ele!
1. Identifica i complementele indirecte i cuvintele determinate de ele din textele
urm toare:

a. De înv tura aceasta veche a bunicului uitasem... (M. Sadoveanu)

b. Orheianu se opri i zise c-un fel de mul umire, rotindu- i ochii asupra tuturor celor
de fa . (M. Sadoveanu)
c. Astfel aten i / La tot i la toate / Am înv at mereu / S fim ve nici. (Marin
Sorescu)
d. Iar tu de omor / S nu le spui lor. / S le spui curat / C m-am însurat / C-o mândr
cr ias / A lumii mireas . (Miori a)
e. Z rile de farmec pline / Str lucesc în lumini . (G. Co buc)
f. Adu- i aminte de mama ta i de tat l t u, când ezi în mijlocul celor mari. (Folclor)

2. Explica i reluarea i anticiparea complementului indirect prin pronume personal

neaccentuat în dativ:

a. Unora din b ie i le da teme, pe al ii îi asculta. (M. Sadoveanu)

b. B trânelului îi d du întâi ocol. (M. Sadoveanu)
c. Nevestei mele s -i mai spui / S -mi cumpere o coas . (G. Co buc)
d. Lui Bologa îi era scârb , cu Gross în frunte. (liviu Rebreanu)
e. Îi d zestre Petru ii ase boi. (Camil Petrescu)

3. Alc tui i câte trei propozi ii în care s fie complemente indirecte exprimate prin verbe
la supin, substantive i pronume în genitiv precedate de prepozi ii i/sau locu iuni
prepozi ionale.

4. Analiza i morfologic i sintactic cuvintele scrise cursiv: Din parte-mi, fiecare s s fac
ce vrea, dar spune i-mi cum o s-o scoate i la cap t în felul acesta.

5. Identifica i predicatele, delimita i frazele în propozi ii, afla i subordonatele completive

indirecte, analiza i morfologic regentul i elementul jonc ional:

a. Îmi aduc aminte cum s-a f cut o sear cald i luna se ridica deasupra livezilor, în
r s rit. (M. Sadoveanu)
b. Nu- i dai seama c eu î i vreau binele... (G.C linescu)
c. R cni din r sputeri, gata s - i piard echilibrul (Titus Popovici)
d. i dintr-o dat , se mir singur cât era de bucuros c venise aici. (Titus Popovici)
e. Uletul apei ne sile te s vorbim tare. (Al. Vlahu )
f. Pe urm poveste te cui are vreme s -l asculte. (I.L.Caragiale)

6. Spune i ce fel de subordonat este fiecare introdus prin pronumele relativ cine:

a. Nu se tie cine a venit.

b. Întrebarea este cine a venit.
c. Nu-mi dau seama cine a venit.
d. Nu tiu cine a venit.

47
 Complementul circumstan ial de loc (Ccl)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care arat :

• Locul ac iunii:
O doin plânge sus pe culme. (O. Goga)
• Direc ia ac iunii:
Un salcâm privi spre munte. (G. Topârceanu)
• Punctul de pornire al ac iunii:
... i se p ru c îl love te în fa r coarea apelor pornite de la munte.
(F nu Neagu)
• Limita spa ial :
... omoar calul dac o ine a a pân la pod. (F. Neagu)
• Spa iul str b tut:
Tot umblând din loc în loc, am ajuns cumva acolo.
Cuvântul • Verb:
determinat Am z rit lumin pe p mânt. (Marin Sorescu) (Vezi exemplele de
mai sus)
• Locu iune verbal :
Am luat-o la s n toasa spre ograd .
• Adjectiv:
Am un câine alb la picioare.
• Interjec ie:
Hai mai aproape!
ac, ac prin copac / Fâ , fâ prin tufi . (Folclor)
Exprimarea • Substantiv în cazul acuzativ f r prepozi ie (înso it de un atribut cu
complementului sens cantitativ) sau cu prepozi ie ori locu iune prepozi ional (în,
circumstan ial la, pe, dup , între, lâng , din, spre, înspre, dinspre, dintre, de la,
de loc pân la, de pe la, printre, peste, aproape de, departe de, dincolo de):
Ionel parcurge zilnic cinci kilometri.
S-a ivit pe culme toamna. (G.Topârceanu)
Plaja este aproape de port.
Ne-am odihnit dincolo de râu.

• Substantiv în cazul genitiv precedat de o prepozi ie (înaintea,

asupra, deasupra, înd r tul, înapoia, dedesubtul) sau de o locu iune
prepozi ional (în fa a, în spatele, de-a lungul, în susul, în stânga,
etc.)
Avioanele zboar deasupra norilor.
Tu nu tii c pe tele merge numai în susul apei? (F.Neagu)
Gr dinile sunt amenajate mai ales de-a lungul râului.

• Substantiv în cazul dativ (dativ locativ):

R mâi locului!

• Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ precedat de

prepozi ii (înaintea, înapoia, înd r tul, asupra, deasupra) sau de
locu iuni prepozi ionale (în fa a, în spatele, în jurul, în stânga, etc.):
El locuie te asupra noastr .
Domnul s-a a ezat în spatele vostru.
• Pronume în cazurile acuzativ i genitiv, cu acelea i prepozi ii sau
locu iuni prepozi ionale ca i la substantiv i dativ posesiv, precedat
de prepozi ii cu regim de genitiv:
48
 Ei locuiesc lâng noi (lâng dumnealui, ai no tri, lân ace tia).
Ne-am a ezat în spatele lor (în spatele dumnealui, în spatele alor
no tri, în spatele acestora, în spatele altora).
Înaintea cui ai stat la spectacol?
Am stat înaintea cui mi-a pl cut.
În fa a nici unuia dintre voi nu am v zut c r i sau caiete.
Cartea se afl înainte- i.
i le pusese înainte- i.

• Numeral cu prepozi ie:

Creionul nu era în primul buzunar, ci în al doilea.

• Adverb de loc sau locu iune adverbial :

Vedeam Ceahl ul la apus / Departe-n z ri albastre dus. (G. Co buc)
Fugea de colo pân colo.
În dreapta i în stânga vezi brazi falnici.

Topica De obicei st dup cuvântul determinat.

Punctua ia În mod obi nuit nu se desparte prin virgul de cuvântul regent. Dar sunt i
excep ii:
• Complementele circumstan iale de loc coordonate prin juxtapunere
sau prin conjunc ii sau locu iuni conjunc ionale cu excep ia lui i,
ori, sau nerepetate, se despart prin virgul :
Ieri am fost în ora (,) în parc i la stadion.
Nu l-am g sit nici în gr din (,) nici în curte.
• Complementul circumstan ial de loc cu sau f r determin ri, a ezat
între subiect i predicat, se izoleaz între virgule dac subiectul este
a ezat înaintea predicatului:
Copiii(,) aici(,) se pot juca în voie.
• Dac subiectul este a ezat dup predicat, complementul
circumstan ial de loc, intercalat între acestea, se izoleaz între dou
virgule dac se insist asupra lui:
Mergi(,) acolo(,) i tu!
• Se desparte prin virgul atunci când este a ezat altundeva decât
locul ocupat în mod normal de c tre complemente:
La coal (,) profesorul ieri m-a pedepsit.

49
 Propozi ia subordonat circumstan ial de loc (CL)

Rolul în fraz Îndepline te func ia de complement circumstan ial de loc ar tând locul ( în
sensul descris la complement) în care se petrece ac iunea din propozi ia
regent .
Cuvântul • Verb:
determinat Vei pleca1/ unde î i spun eu.2/
• Locu iune verbal :
A luat-o la fug 1/ încotro vedea cu ochii.2/
• Interjec ie:
Hai1/unde ne-am propus!2/
• Adjectiv:
Victorioas ,1/ oriunde joac ,2/ echipa a câ tigat campionatul.1/
Elemente • Adverbe relative cu sau f r prepozi ii (unde, de unde, pân unde,
jonc ionale încotro, dincotro, cât) sau compusele lor nehot râte (oriunde,
orideunde, oriîncotro, oridincotro):
Unde intr soarele,1/ nu intr medicul.2/
A plecat1/ încotro a v zut cu ochii.2/
A umblat1/ cât e lumea de mare.2/
Oriîncotro prive ti,1/ vezi locuri pitore ti.2/
• Pronume i adjective pronominale relative: care, ce, cine, cât
(cât , câ i, câte) cu prepozi ii:
Plec m1/ la cine ne-a invitat.2/
Am fost caza i1/ la ce hotel am dorit.2/
Ne-am îndreptat1/ spre care ne-a invitat.2/
Ne-am îndreptat1/ spre care coleg ne-a invitat.2/
• Pronume i adjective pronominale nehot râte: oricine, oricare,
orice, oricât, cu prepozi ii:
Se duce cu pl cere1/ la oricare îl cheam .2/
Se duce cu pl cere1/ la oricare coleg îl cheam .2/
Elemente Uneori în regent apare advertbul corelativ de insisten acolo:
corelative în Unde nu gândeai,1/ acolo îl aflai.2/
regent Când adverbul acolo st înaintea elementuli jonc ional, nu se desparte prin
virgul de acesta:
Departe de ora , acolo1/ unde încep mun ii,2/ s-a ridicat o caban
luxoas .1/
Topica St , de obicei, dup regent . Când se insist asupra ei, st înaintea
regentei: Ast zi ne putem duce1/ unde vrem.2/
Unde vreau eu,1/ acolo s mergi!2/
Punctua ia Atunci când urmeaz dup regent , de obicei, nu se desparte prin virgul .
Antepus , desp r irea prin virgul este obligatorie când apare corelativul
acolo:
Unde nici nu ne-am gândit(,)1/ acolo a ap rut.2/
Dac este intercalat i este a ezat înaintea predicatului regentei, se
izoleaz prin virgule:
Elevii(,)1/ unde au vrut(,)2/ puteau merge în parc.1/
Observa ie Adverbele relative care introduc subordonate circumstan iale de loc
îndeplinesc func ia de complement circumstan ial de loc în propozi iile din
care fac parte.

50
 Complementul circumstan ial de timp (Cct)

Defini ia Este partea secundar a propozi iei care determin un verb (locu iune
verbal ) predicativ sau nepredicativ, o interjec ie, un adverb sau un adjectiv
i poate ar ta:
• Timpul ac iunii:
Asear am v zut un film excep ional.
• Momentul începerii ac iunii:
A început de ieri s cad câte-un fulg.
• Durata în timp a ac iunii:
O zi întreag te-am a teptat.
• Frecven a ac iunii:
De trei ori i-am spus povestea.
• Limita în timp a ac iunii:
Pân mâine voi r mâne aici.
Cuvântul • Verb predicativ:
determinat S pleci acum de aici!
• Verb nepredicativ:
Mergând zilnic la bibliotec ,s-a deprins cu cititul
• Locu iune verbal :
Asear am stat de vorb cu el.
• Interjec ie:
Hai acum cu mine.
• Adjectiv:
Echipa victorioas atunci n-a mai fost capabil de performan .
• Adverb:
Azi de diminea a venit i el.
Exprimarea • Substantive comune în cazul acuzativ f r prepozi ie, fiind înso ite
complementului de obicei de adjective propriu-zise, de adjectivale pronominale
circumstan ial nehot râte sau de numerale:
de timp A plecat în str in tate anul trecut.
A stat acolo toat ziua.
Examenul a durat cinci zile.
A c l torit astfel zile i nop i.

• Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de

prepozi ii sau locu iuni prepozi ionale (în, la, dup , între, spre, din,
de la, pân la, înspre, c tre, cu, de peste, pân , înainte de, în timp
de, în vreme de, în jur de, aproape de) i genitiv precedate de
prepozi ii i locu iuni prepozi ionale (înaintea, asupra, în urma, în
timpul, în cursul, în vremea, de-a lungul, în mijlocul, etc.)
Ionel a sosit la coal dup colegi.
Pân la examen mai avem timp.
Înainte de Pa ti nu va veni.
În timp de r zboi oamenilor le este fric .
În mijlocul iernii au r mas f r lemne.
În timpul r zboiului s-au întâmplat tragedii.

• Pronume în cazurile acuzativ, genitiv, precedate de acelea i

prepozi ii i locu iuni prepozi ionale ca i substantivele i în dativ-
posesiv, precedate de prepozi ii i locu iuni prepozi ionale cu
regim de genitiv:
51
 Vom pleca de la coal dup el (dup dumnealui, dup ai no tri,
dup ace tia, dup to i).
Dup cine ve i pleca de la coal ?
Nu vom pleca de la coal dup nici unul dintre ei, ci înaintea lor.
Vom pleca acas înaintea lui (înaintea dumnealui, înaintea alor
no tri, înaintea acestora, înaintea tuturor).
Înaintea cui a sosit?
N-am aflat1/ înaintea cui a sosit.2/
A sosit înainte- i.

• Adjective pronominale posesive în acuzativ precedate de prepozi ii

i locu iuni prepozi ionale cu regim de genitiv:
Am sosit de la gar înaintea voastr .
A înv at poezia înaintea mea.

• Adjective propriu-zise referitoare la vârst , precedate de

prepozi iia de, în cazul acuzativ:
Îl cunosc de mic pe vecinul meu.

• Numerale cardinale, ordinale i colective, cu valoare substantival ,

în cazurile acuzativ i genitiv, precedate de acelea i prepozi ii i
locu iuni prepozi ionale ca i substantivul:
Am ajuns la gar dup cei doi (dup cel de-al doilea, dup
amândoi).
Am sosit înaintea celor doi (înaintea celui de-al doilea, înaintea
amândurora.

• Numerale adverbiale:
Azi noapte m-am trezit de dou ori.

• Verbe la modul:
o Infinitiv cu prepozi ia pân i locu iunea prepozi ional
înainte de:
Pân a veni tata, am citit lec ia.
Ai adormit înainte de a termina lec iile.
o Gerunziu: Mergând spre coal , m-am întîlnit cu el.
o Participiu: Ajuns acas , m-am apucat de lec ii.

• Adverbe cu sau f r prepozi ii i locu iuni adverbiale de timp

(acum, ast zi, ieri, alalt ieri, mâine, poimâine, niciodat , odat ,
alt dat , asear , ast -noapte, atunci, cândva, devreme, dis-de-
diminea , dup -amiaz , dup -mas , îndat , întotdeauna, oricând,
târziu, uneori, sau adverbe provenite din substantive: noaptea, ziua,
iarna, vara, prim vara, duminica, lunea, vinerea, etc,)
P rin ii mei vor sosi mâine.
Tata a plecat dis-de-diminea de acas .
Din când în când trece i pe la noi.
Topica Poate sta atât înainte, cât i dup cuvântul determinat:
Ziua ninge, noaptea ninge, diminea a ninge iar ! (V.Alecsandri)
Am stat trei zile la Bucure ti.
Punctua ia Complementul circumstan ial de timp exprimat prin verb la gerunziu,
a ezat la începutul propozi iei, se desparte prin virgul de restul enun ului:
Citind ziarul, am aflat tiri interesante.

52
Observa ii Complementul circumstan ial de timp exprimat prin substantiv este înso it
de numeral sau adjectiv (a treia zi, peste patru zile, peste pu ini ani, etc.)
Aceste structuri trebuie analizate separat: numeralul sau adjectivul este
atribut pe lâng substantivul cu rol de complement circumstan ial de timp.

Uneori complementul circumstan ial de timp este foarte apropiat de

complementul circumstan ial de loc:
Mi-a povestit în drum spre Ia i.

53
 Propozi ia subordonat circumstan ial de timp sau temporal (CT)

Rolul în fraz Este subordonata care îndepline te în fraz func ia de complement

circumstan ial de timp, ar tând momentul, durata, momentul începerii, limita
în timp sau frecven a ac iunii sau a unei însu iri exprimate în propozi ia
regent .
Cuvântul • Verb:
determinat Va veni1/ dup ce i-a terminat treaba.2/
• Locu iune verbal :
i-a adus aminte1/ când a ajuns acas .2/
• Adjectiv:
Înving toare1/ când a jucat cu Steaua,2/ echipa n-a mai mers a a de
bine ast zi.1/
• Interjec ie:
Hai1/ când po i.2/
• Adverb:
Ieri1/ când ne-am întâlnit,2/ nu mi-ai spus nimic.1/
Felul În func ie de ordinea în care se petrec cele dou ac iuni exprimate de
subordonatelor propozi ia regent i subordonat , subordonata temporal poate fi:
temporale • de anterioritate – ac iunea din subordonata temporal se petrece
înainte de ac iunea exprimat de regent :
A plecat1/ dup ce ne-am luat r mas bun.2/
• de simultaneitate – cele dou ac iuni se petrec în mod simultan:
Când înva ,1/ nu-l deranjeaz nimeni.2/
• de posterioritate – ac iunea din subordonat se petrece dup ac iunea
exprimat de propozi ia regent :
Am ajuns la gar 1/ înainte s soseasc trenul.2/
Elemente • Adverbe relative (când, de când, pân când, pe când, cum, cât):
jonc ionale Mult vreme a trecut1/ de când nu ne-am întâlnit.2/
Pe când trecea lâng biseric ,1/ a dat nas în nas cu popa.2/
Cât a stat la noi,1/ n-a scos o vorb .2/
Cum au trecut p râul,1/ s-au odihnit la umbra unui copac.2/

• Adverbe nehot râte (oricând, oricât, ori icând):

Oricând dore ti,1/ po i veni la noi.2/
Po i sta la noi1/ oricât vrei.2/

• Conjunc ii i locu iuni conjunc ionale (de, c , pân , cât timp, cât
vreme, de câte ori, de îndat ce, dup ce, înainte ca s , înainte s ,
îndat ce, în timp ce, în vreme ce, ori de câte ori, pân ce, pân s , pe
când; dac – numai în limbaj arhaic i în limbajul popular):
Dup ce ne-am odihnit pu in,1/ am pornit mai departe.2/
Ori de câte ori vine bunica la noi,1/ ne aduce cadouri.2/
Îndat ce mi-a spus vestea,1/ a disp rut.2/
Dac (când) vede1/ c nu vine nimeni,2/ se apuc singur de
treab .3/

• Pronume sau adjective pronominale relative sau nehot râte (cine,

care, ce, cât, oricine, oricare) cu sau f r prepozi ie:
Au sosit1/ înaintea cui doreau.2/

54
 Te-am a teptat1/ pân la ce or am stabilit.2/
Au sosit1/ înaintea oricui doreau.2/
N-am s te uit1/ câte zile voi tr i.2/
Corelative în Uneori în regent apare un adverb corelativ: atunci, imediat, îndat , pe loc,
regent tocmai, etc.:
Cum am intrat în camer ,1/ pe loc (imediat, îndat ) m-a luat la
întreb ri.2/
Topica Poate sta atât în fa a, cât i dup regent :
Când am terminat,1/ el era deja departe.2/
Echipa a pornit la drum1/dup ce b ie ii s-au odihnit.2/
Punctua ia Când st în fa a regentei, se desparte prin virgul de aceasta, iar când st
dup regent , în mod obi nuit nu se desparte prin virgul :
Când vine iarna,1/ natura îmbrac hain alb .2/
Natura îmbrac hain alb 1/ când vine iarna.2/
Observa ii • Adverbul relativ când nu este element rela ional specializat pentru
subordonat temporal . El poate introduce în fraz i subordonat :
o subiectiv : Se tie1/ când vom porni la munte.2/
o predicativ : Întrebarea este1/ când vom porni la munte.2/
o pompletiv direct : tiu1/ când vom porni la munte.2/
o completiv indirect : Mi-am adus aminte1/ când vom porni
la munte.2/
o atributiv : Întrebarea1/ când vom pleca la munte2/ m
preocup .1/

• Locu iunile conjunc ionale în timp ce, în vreme ce, pe când pot
introduce i subordonate opozi ionale:
Ast zi este timp frumos,1/ în vreme ce ieri a plouat.2/

• Urm toarele locu iuni conjunc ionale introduc numai subordonate

temporale: dup ce, imediat ce, îndat ce, pân s , ori de câte ori.

• Uneori elementul rela ional este precedat de adverbe de înt rire

(tocmai, chiar, mai ales, mai cu seam ) sau de restric ie (numai,
doar) care fac parte din subordonata temporal :
... i tocmai când eram hot rât a spune mamei toate aceste,1/ iaca2/ i
soarele r sare.3/ (Ion Creang )

• Adverbul corelativ atunci poate preceda adverbul relativ când, dar el

face parte din propozi ia regent :
Atunci1/ când te chem2/ vino la mine!1/
(Propozi ia (1) este regent .)

• Foarte rar, elementele jonc ionale când i c apar în propozi ia

regent , dar se refer la subordonat :
Erai un copil, când s-a întâmplat aceasta. (Când erai un copil, s-a
întâmplat aceasta.)

55
 Verifica i-v cuno tin ele!
1. Identifica i complementele circumstan iale de loc:

a. O iau prin dosul prim riei i o apuc pe maidan ca s ies la bariera „Unirii”.
(I.L.Caragiale)
b. A trecut întâi o boare /Pe deasupra viilor, / i-a furat de prin ponoare / Puful p p diilor.
(George Topârceanu)
c. În câteva clipe , uneltele de buc t rie de sub andramaua putred de-afar î i luar locul
în tind , pe prichici i-n jurul hornului. (M. Sadoveanu)
d. Undeva un zbor se aude. (L.Blaga)
e. Acolo, lâng izvoar , iarba pare de om t. (M.Eminescu)

2. G si i complementele circumstan iale de loc i stabili i cazul p r ii de vorbire prin care ele
sunt exprimate:

a. Pe câmpu-nghe at caii mureau... (N. St nescu)

b. Am mers amândoi de-a lungul cheiului.
c. Noaptea o ptrecur sf tuind împrejurul focurilor. (Al. Vlahu )
d. Agripina se opri locului. (Gala Galaction)
e. Vântul rostogolea praful neîncetat în jurul nostru.
f. Privi în juru-i cu obrazul deodat împietrit. (M.Sadoveanu)

3. Identifica i subordonatele circumstan iale de loc, analiza i morfologic regentul lor i spune i
ce func ie sintactic au cuvintele prin care ele se introduc:

a. Te duci s-aduci pe st pân de pe unde-i sticlesc ochii i petrece. (M. Sadoveanu)

b. Intra i pe aleea de lilieci i ajunge i unde trebuie. (M. Sadoveanu)
c. De unde nu gânde ti, de acolo sare iepurele. (Folclor)
d. Oriîncotro te-i uita, vezi colori felurite. (N.B lcescu)
e. Se uit înapoi unde- i l sase ghiozdanul i pantofii. (Eugen Barbu)

4. Identifica i elementele jonc ionale care introduc subordonatele circumstan iale de loc i
corelativele din propozi iile regente:

a. Unde prindea omul, acolo îl oc ra. (I. Slavici)

b. Unde este vorb mult , acolo e treab scurt . (Folclor)

5. Completa i fraza cu o propozi ie regent încât propozi ia secundar s fie, pe rând,

circumstan ial de loc, subiectiv , completiv direct , completiv indirect i atributiv :
:................................................................ încotro se îndreapt ea.

6. Identifica i complementele circumstan iale de timp i ar ta i prin ce sunt exprimate:

a. O s pt mân , o lun , un an de zile n-o s mai vorbeasc decât de aventura asta.
(I.L.Caragiale)
b. Eu am tiin c fapta asta s-a petrecut ziua, la asfin itul soarelui. (M. Sadoveanu)
c. Iar pe marginea drumului, din când în când, d de pietrarii care cioc nesc din zori de zi
pân la apusul soarelui. (I.Slavici)
d. De la venirea mea cu a doua domnie i pân ast zi, am ar tat asprime c tre mul i. (C.
Negruzzi)
e. În Moldavia, pe vremea aceea, nu se introdusese înc moda mânc rilor alese. (C.
Negruzzi)
f. Pân acum n-a lucrat nimic i acuma ade. (Folclor)

56
7. Alc tui i trei propozi ii: dou cu complemente circumstan iale de timp exprimate printr-un
substantiv i un verb la infinitiv precedate de locu iunea prepozi ional înainte de i una cu un
complement circumstan ial de loc exprimat printr-un substantiv precedat de aceea i locu iune
prepozi ional .

8. Analiza i sintactic i morfologic cuvântul sara:

a. Sur -i sara cea de toamn . (M. Eminescu)

b. Sara pe deal buciumul sun cu jale. (M.Eminescu)

9. Identifica i subordonatele temporale din urm toarele fraze; analiza i morfologic elementele
jonc ionale i înlocui i-le cu altele f r s schimba i raportul temporal:

a. El se lupt voinice te pân’ce izbuti s ias din primejdioasa strâmtoare. (A.I.Odobescu)

b. De cum a dat în fapte de zori / Veneau cu fete i feciori. (G.Co buc)
c. Cum se potoli deplin vântul, iat sosi trarul prin ultimele scutur turi ale ploii.
(M.Sadoveanu)
d. Îns imediat ce p r rsi biroul d du drumul îngrijor rii i tensiunii. (Al Ivasiuc)

10. Delimita i propozi iile, spune i în ce raport temporal - fa de regent – se afl fiecare
propozi ie circumstan ial de timp introdus prin cum i când:

a. Cuco ul, cum sc p din mâinile mo neagului, fugi de-acas i umbla pe drumuri,
bezmetic. (Ion Creang )
b. Când ajunse cam prin mijlocul ima ului, Mitru se opri i r sufle. (T.Popovici)
c. Când coboar întunericul, lumini se aprind la ferestre. (Geo Bogza)

11. Alc tui i fraze cu subordonate circumstan iale de timp introduse prin locu iunile
conjunc ionale înainte (ca)...s , pe dat ce, o dat ce, în vreme ce, în timp ce, cât vreme, de
câte ori.

12. Ce fel de propozi ie este fiecare introdus prin cât:

a. Nu tiu cât e ceasul.

b. Întrebarea este cât cost marfa.
c. Timpul cât am stat la mare a fost minunat.
d. Nu m-am hot rât cât s cer.
e. Nu se tie cât este de mare.
f. Cât ne inem de treab , ne merge bine.

57
 Complementul circumstan ial de mod (Ccm)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care arat cum se desf oar ac iunea
exprimat printr-un verb sau cum se prezint o însu ire.
Cuvântul • Verb la mod personal sau nepersonal:
determinat El se pricepe bine la rezolvarea problemelor.
Zicând în sinea lui ceva cu am r ciune, a început s se preg teasc
de drum.

• Locu iune verbal :

Mi-am dat seama u or de cele întâmplate.

• Adjectiv:
Avea o barb mare cât o bidinea.

• Adverb:
Vuietul pârâului acoperea destul de bine ipetele lui.

Interjec ie:
•
Hai repede acas !
Felurile Complementul circumstan ial de mod este de trei feluri:
complementului • Complement circumstan ial de mod propriu-zis:
circumstan ial Elevul a intrat repede în clas .
de mod Vorbe te frumos cu toat lumea.
• Complement circumstan ial de mod comparativ:
Se comport ca un om matur.
Alearg repede ca vântul.
Este înalt cât casa.
• Complement circumstan ial de mod de m sur :
Pre urile au crescut cu 25%.
Covorul este lung de doi metri.
Exprimarea • Substantiv în cazul acuzativ f r prepozi ie:
complementului Doarme bu tean.
circumstan ial S-a sup rat foc.
de mod
• Substantiv în cazul acuzativ pecedat de o prepozi ie, locu iune
prepozi ional sau de un adverb comparativ (a, ca, cu, f r , dup ,
din, în, la, prin, între, în conformitate cu, potrivit cu, în raport de
(cu), în func ie de, fa de, în compara ie cu, în chip de, la fel ca,
cât, decât, ca ( i):
Ei au fost întâmpina i cu mult bucurie.
A venit la noi f r tirea p rin ilor lui.
A rezolvat problema ca i vecinul.
S-a preg tit pentru serbare în func ie de posibilit ile sale.
Miroase a busuioc.
Ora ul Tokio este mai mare decât Bucure ti.

• Substantiv în cazul genitiv precedat de propozi ie sau locu iune

prepozi ional (împotriva, în baza, în lumina, în temeiul, pe
m sura):
El vorbe te împotriva colegilor.
A fost condamnat în temeiul legii.
58
• Substantiv în cazul dativ cu prepozi ie (conform, potrivit):
Totul a decurs conform (potrivit) planului.

• Pronume în cazurile:
o acuzativ precedat de prepozi ii, de locu iuni prepozi ionale sau de
adverbe comparative (acelea i ca în cazul substantivului:
A venit la noi f r el (f r dumnealui, f r ai no tri, f r acela,
f r orice).
Referatul a fost întocmit în raport cu al vostru (în raport cu
cel lalt).
El este mai mare decât mine (decât dumneata, decât al meu, decât
acesta, decât fiecare).
Decât cine e mai mare?
Nu tiu1/decât cine e mai mare.2/
o genitiv precedat de prepozi ii sau locu iuni prepozi ionale (acelea i
ca la substantive):
De i curentul era mare, a înotat împotriva lui.
Legea a fost adoptat i au ac ionat în temeiul ei (în temeiul
acesteia).
o dativ precedat de prepozi ii sau locu iuni prepozi ionale (acelea i
ca la substantiv) sau f r prepozi ie:
A procedat contra lor (contra noastr , contra acestuia, contra
dumnealui, contra fiec ruia).
Potrivit cui a ac ionat?
Este inferior lui ( dumnealui, celuilalt, alor no tri, altora).

• Numerale:
o cu valaore adverbial :
I-am pl tit triplat.
Am muncit însutit.
A frânt pâinea în dou .
o cu valoare substantival :
în cazul acuzativ cu prepozi ii i locu iuni prepozi ionale
(acelea i ca la substantiv):
A ac ionat în conformitate cu cei patru.
Voi veni în func ie de amândoi.
în cazul genitv cu prepozi ie sau locu iune prepozi ional
(acelea i ca la substantiv):
El vorbe te împotriva celor doi.
Hot rârea afost adoptat în temeiul celei de-a doua dintre
legi.
în cazul dativ precedat de prepozi ii sau locu iuni
prepozi ionale (acelea i ca la substantive):
A ac ionat conform celor trei dintre colaboratori.
A procedat contra celor doi (contra celui de-al doilea,
contra amândurora).
Era mai cumsecade decât primul (decât cei doi, decât
amândoi).
• Verbe la modurile nepersonale:
o infinitiv precedat de prepozi ia f r sau advrebul comparativ ca:
A plecat f r a spune ceva.
A- i scrie temele e la fel de important ca a înv a.

59
 o gerunziu: Venea alergând spre mine.
o Participiu cu valoare adjectival precedat de adverbul comparativ
ca: Am r mas uimit ca lovit de tr snet.

• Adverbe sau locu iuni adverbiale f r prepozi ie sau precedate de

adverbe comparative cu valoare de prepozi ie:
Vorbe te foarte repede.
M-am dus acolo cu de-a sila.
Era mai fericit ca ieri.

• Interjec ie: i porenesc ei teleap-teleap.

Topica Poate sta atât înainte, cât i dup cuvântul determinat:
Fetele i fl c ii, g ti i frumos ... foiau prin sat. (I.Creang )
Dumnealor, frumos g tite, ... a teapt cu ner bdare pe peronul din
urbea X. (I.L.Caragiale)
Punctua ia Nu se desparte prin virgul de cuvântul determinat.
Observa ii 1. Când într-o propozi ie avem predicat nominal cu numele predicativ
exprimat prin adjectiv la gradul pozitiv sau comparativ de inegalitate
(superioritate sau inferioritate), complementul circumstan ial de mod este
cel de-al doilea termen comparativ:
Este atent ca i mine.
Este mai atent decât mine.
Este mai pu in atent ca mine.

2. Adjectivul care st dup verb, dar se acord în gen i num r cu

substantivul sau cu complementul direct este element predicativ
suplimentar:
Noaptea se vestea gr bit . (C.Hoga )
Cei r ma i în picioare a teptau încorda i. (F nu Neagu)

3. Element predicativ suplimentar este i verbul la modul gerunziu care st

dup verbul-predicat i exprim o ac iune paralel i simultan cu acesta:
Venea spre mine citind ziarul. (Venea spre mine1/ i citea ziarul.2/)

60
 Propozi ia subordonat circumstan ial de mod (modal ) (CM)

Rolul în fraz Îndepline te rolul unui complement circumstan ial de mod , ar tând cum se
desf oar ac iunea sau cum se prezint o însu ire exprimat prin
propozi ia regent .
Cuvântul • Verb:
determinat din A citit compunerea1/ cum a putut.2/
propozi ia • Locu iune verbal :
regent A luat-o la s n toasa1/ cât îl ineau picioarele.2/
• Adjectiv:
Tu din tân r1/ precum e ti 2/ Tot mereu întinere ti.1/ (M.Eminescu)
• Adverb:
Mai bine s fie1/ ce zice baba2/ decât ce arat visul meu.3/
(M.Sadoveanu)
Felul i • Subordonat circumstan ial modal propriu-zis – arat fie
elementele modul cum se desr oar ac iunea exprimat printr-un verb, fie
jonc ionale calitatea sau cantitatea unei ac iuni sau însu iri. Este introdus prin:
cum, precum, cât, dup cât, ce, f r s .
În caz de incendiu fiecare se salveaz 1/ cum poate.2/
Precum ai aflat i tu,1/ el este campionul.2/
Dumneata, nevast ,1/ dup cât v d eu,2/ e ti pornit pe lung cale.1/
(M. Sadoveanu)
De neatent1/ ce a fost2/ n-a putut evita accidentul.1/
A sosit pe nea teptate,1/ f r s ne dea m car un telefon.2/

• Subordonata circumstan ial modal comparativ de egalitate

sau de inegalitate – arat printr-o compara ie cum se desf oar
ac iune sau cum este însu irea exprimat în propozi ia regent .
Elementele rela ionale sunt: cum, precum, decât.
Cum nu se d scos ursul din bârlog,1/ ... a a nu m dam eu dus din
Humule ti.2/ (I. Creang )
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r,1 / A a el
sprijin lumea i vecia într-un num r.2/ (M.Eminescu.

• Subordonat circumstan ial modal de m sur – arat m sura

ac iunii sau cum însu irea din regent se dezvolt treptat, în raport
cu ac iunea exprimat în propozi ia subordonat . Este introdus
prin: pe m sur ce... (în aceea i m sur ), cu cât ... (cu atât), de ce
... (de ce).
Pe m sur ce se apropie iarna,1 animalele din p dure î i g sesc
hrana tot mai greu.2/
Cu cât cite ti mai mult,1/ cu atât cultura ta se l rge te.2/
Corelative în În propozi ia regent pot ap rea adverbe i locu iuni adverbiale corelative:
regent a a, atât, tot a a, tot atât, în aceea i m sur , etc.
Cum ai f cut tu,1/ a a vom proceda i noi.2/
Cu cât mergi mai repede,1/ cu atât vei ajunge mai din timp acolo.2/
Pe m sur ce îl cuno ti,1/ în aceea i m sur po i descoperi calit ile
lui.2/
Topica Poate sta atât înainte, cât i dup regent . (Vezi exemplele de mai înainte.)
Punctua ia De obicei se desparte prin virgul de renet . Nu se desparte prin virgul
când corelativul a a st înaintea adverbului relativ cum:
61
 A ac ionat a a1/ cum l-am sf tuit.2/
Observa ii 1. Propozi ia circumstan ial modal comparativ apare în fraz ca al
doilea termen al unei compara ii de egalitate sau de inegalitate.
2. Uneori corelativul a a i adverbul relativ cum se despart prin virgul de
propozi ia regent , dar i în acest caz adverbul corelativ a a face parte din
propozi ia regent :
Înva mult, a a1/ cum s-a obi nuit în copil rie.2/
3. Adverbul relativ cum, în afar de subordonat circumstan ial modal ,
mai poate introduce:
• Subordonat subiectiv :
S-a tie1/ cum vei proceda la examen.2/
• Subordonat predicativ :
Întrebarea este1/ cum vei proceda la examen.2/
• Subordonat completiv direct :
tiu1/ cum vei proceda la examen.2/
• Subordonat completiv indirect :
M gândesc1/ cum vom proceda la examen.2/
• Subordonat atributiv :
Modul1/ cum ai procedat la examen2/ nu mi-a pl cut.1/
• Subordonat circumstan ial temporal :
Cum am terminat treaba,1/ ne-am odihnit pu in.2/
• Subordonat circumstan ial de cauz :
Cum n-a venit el la mine,1/ m-am dus eu la el.2/

62
 Verifica i-v cuno tin ele!
1. Identifica i complementele circumstan iale de mod i spune i prin ce parte de vorbire sunt
exprimate:

a. Îi fo nea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. (M.Eminescu)

b. A esut sub ire pânza str vezie ca o mreaj . (M. Eminescu)
c. Atunci calul zboar lin ca vântul. (I.Creang )
d. Dac nu tii, i-a ar ta / Din bob în bob amorul. (M.Eminescu)
e. Era miloas din cale-afar . (I. Creang )
f. Gogâl , gogâl , gogâl , îi mergeau sarmalele întregi pe gât. (I.Creang )
g. V rog s nu trage i f r avertisment i, mai ales, f r a v convinge în prealabil cu cine
ave i de-a face. (Ion B ie u)

2. Spune i ce func ie sintactic au cuvintele tip rite cu litere cursive:

El este frumos.
El cânt frumos.
El este ca un elev model.
El se poart ca un elev model.

3. Identifica i subordonatele circumstan iale modale:

a. Astfel s-a fr mântat, f r s i se aline gândurile i f r s primeasc vreo carte de unde

a tepta. (M. Sadoveanu)
b. Nu-i ca în sus pe Tarc u, unde oamenii tr iesc cum au apucat i cum îi taie capul.
(M.Sadoveanu)
c. eful g rii alerga cât îl ineau picioarele dup un câine care fug rea o gâin . (Panait
Istrati)

4. Completa i propozi ia subordonat cu câte o propozi ie regent în a a fel ca s fie, pe rând,

propozi ie subordonat circumstan ial de mod, subordonat subiectiv , completiv indirect ,
atributiv :
....................................................... cum po i tu rezolva aceast problem .

5. Formula i dou propozi ii cu complemente circumstan iale de mod exprimate prin verbe (la
gerunziu i infinitiv); transforma i complementele circumstan iale de mod în subordonate
circumstan iale modale. Explica i cum a i procedat.

63
 Complementul circumstan ial de cauz (Ccz)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care determin un verb sau adjectiv,
ar tând cauza unei ac iuni, a unei însu iri sau a unei st ri.
Cuvântul • Verb:
determinat Calul tres rise de spaim . (M.Sadoveanu)
• Locu iune verbal :
M-a dus de nas din cauza neru in rii sale.
• Adjectiv:
L-a g sit sub trei gr un e / Mort de inani ie. (G.Topârceanu)
Exprimarea • Substantiv în cazurile acuzativ precedat de propozi ii sau locu iuni
complementului prepozi ionale (de, din, pentru, la, pe, din cauz de, din motiv de),
circumstan ial genitiv (cu locu iunile perpozi ionale din cauza, din pricina) i dativ
de cauz cu prepozi ia datorit :
Animalul a înghe at de frig.
Nu s-a prezentat la lupte din la itate.
Din cauz de boal n-a venit.
Am întârziat din cauza autobuzului.
Ma ina a derapat datorit poleiului.

• Pronume în cazurile acuzativ, genitiv i dativ, precedat de acelea i

prepozi ii i locu iuni prepozi ionale ca i substantivul:
Am fost certat pentru el (pentru dumnealui, pentru acesta, pentru
ai mei, pentru altul).
Am lipsit din cauza lui (din cauza dumnealui, din cauza acestora,
din cauza alor t i, din cauza altora).
Din cauza cui ai lipsit?
Nu tiu1/ din cauza cui a lipsit.2
Am alunecat datorit lui (datorit dumnealui, datorit acestora,
datorit altora).

• Adjectiv propriu-zis în acuzativ precedat de prepozi ia de:

Nu mai putea merge de fl mând.

• Numeral cu valoare substantival în acuzativ, gentiv i dativ, cu

acelea i prepozi ii i locu iuni prepozi ionale ca i substantivul:
S-a sup rat pentru cei doi (pentru cel de-al doilea, pentru
amândoi).
A pierdut startul din cauza celor doi (din cauza celui de-al doilea,
din cauza amândurora).
A alunecat datorit celor doi (datorit celui de-al doilea, datorit
amândurora).

• Verb la modurile nepersonale:

o gerunziu: Întârziind, n-a mai intrat la or .
o infinitiv perfect: Era nemul umit pentru a nu fi reu it.
o participiu: Nu mai putea de obosit .

• Adverb cu prepozi ia de i locu iune adverbial :

De încet cum vorbe te, nu-l în eleg.
De aceea n-a venit, c a fost bolnav.

64
Topica Poate sta atât înainre, cât i dup cuvântul determinat.
Observa ii 1. Verbul copulativ a fi la modul gerunziu, are func ia de complement
circumstan ial de cauz împreun cu un nume predicativ:
Fiind bolnav , colega mea alipsit de la coal .
2.Locu iunile adverbiale de aceea, de asta, pentru aceea, pentru asta, de
ce, pentru ce sunt complemente circumstan iale de cauz sau de scop dup
cum propozi ia în care apar este regenta unei subordonate cauzale sau
regenta unei subordonate de scop. Altfel spus: dac dup propozi ia regent
apare o subordonat cauzal , locu iunile adverbiale men ionate îndeplinesc
func ia de complement circumstan ial de cauz ; dac dup propozi ia
regent apare o subordonat final , acestea îndeplinesc func ia de
complement circumstan ial de scop:

De aceea n-a venit,1/ fiindc a fost bolnav2/

Propozi ia (2) este o subordonat circumstan ial de cauz ; prin urmare,
de aceea este complement circumstan ial de cauz în propozi ia regent .

De aceea n-a venit,1/ ca s -mi aduc cartea înapoi.2/

Propozi ia (2) este subordonat circumstan ial de scop (final ); prin
urmare, de aceea este complement circumstan ial de scop în propozi ia
(1), care este regent .

Punctua ia 1. Desp r irea prin virgul este obligatorie dac este antepus termenului
regent i este reluat printr-un corelativ sau dac este exprimat printr-un
verb la modul gerunziu:
De team (,) de asta n-a venit.
Întârziind(,) n-a mai intrat la or .

2. În rest, folosirea virgulei depinde de importan a pe care i se acord

complementului circumstan ial de cauz în comunicare:
Tremura de frig.
Nu s-a dus(,) de proast .

65
 Propozi ia subordonat circumstan ial de cauz sau cauzal (CZ)

Rolul în fraz Corespunde unui complement circumstan ial de cauz , ar tând cauza unei
ac iuni sau a unei însu iri exprimate prin propozi ia regent .
Cuvântul • Verb:
determinat din Termina i discu iile inutile1/ c voi nu v pricepe i la astea.2/
regent • Locu iune verbal :
A luat-o la s n toasa1/ fiindc îi era fric de noi.2/
• Adjectiv:
Era sup rat i mâhnit1/ fiindc n-a mai auzit nimic despre fiul
lui.2/
Elementele • Conjunc ii subordonatoare: c , c ci, deoarece, fiindc , întrucât,
jonc ionale dac , de.
A r mas acas ,1/ deaorece a fost bonav.2/
Dac e ti bolnav,1/ de ce vii la coal ?2/
Nu se preg te te pentru ore,1/ c e lene .2/

• Locu iuni conjunc ionale: pentru c , din cauz c , din pricin c ,

din moment ce, de vreme ce, o dat ce, cât vreme, etc.
Cât vreme plou ,1 nu ne putem duce la excursie.2/
Din cauz c a vorbit,1/ a fost pedepsit.2/

• Adverbe relative cu valoare de conjunc ie: cum, când, unde.

Cum nu cunoa te i drumul,1/ v pute i r t ci.2/
Când nu înva ,1/ cum o s tie?2/

• Pronume relative (care, ce, cât, câ i, cât , câte) precedate de

prepozi ia de i locu iunile prepozi ionale din cauza, din pricina:
N-am putut intra,1/ de câ i au intrat f r bilet.2/
N-am refuzat-o,1/ de ce crezi tu.2/
Corelative în În propozi ia regent apar uneori locu iunile adverbiale corelative de aceea,
regent de asta, pentru aceea, pentru asta:
De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) nu ne a scris,1/
pentru c nu cuno tea adresa noastr .2/
Topica Poate sta atât înainte, cât i dup regent . Au topic fix subordonatele
cauzale introduse prin c , c ci (dup regent ) i cum (înaintea regentei) :
Nu am venit,1/c am fost bolnav.2/
Cum am fost bolnav,1/ n-am venit.2/
Punctua ia Se desparte prin virgul indiferent de pozi ia ei fa de regent .
Observa ii Conjunc iile i locu iunile conjunc ionale deoarece, fiindc , c ci, întrucât,
de vreme ce, din moment ce, din cauz c , din pricin c , pe motiv c ,
pentru c sunt specializate pentru subordonata cauzal (nu introduc alte
feluri de subordonate)
Predicatul subordonatei cauzale nu poate fi niciodat exprimat prin verb la
modul conjunctiv.
Subordonata cauzal introdus prin dac apare mai ales în fraze
interogative:
Dac plou a a tare,1/ de ce îl mai a tep i?2/

66
 Complementul circumstan ial de scop (Csc)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care arat scopul unei ac iuni.
Cuvântul • Verb:
determinat M-am dus la pia pentru a cump ra legume i fructe.
• Locu iune verbal :
Am luat loc pentru a urm ri spectacolul.
Exprimarea • Substantive în cazul acuzativ precedate de prepozi iile pentru,
complementului spre, la, întru, dup i de locu iunea prepozi ional în scop de; în
circumstan ial cazul genitiv precedate de locu iunile conjunc ionale în veredrea,
de scop în scopul, în ideea, în inten ia:
Umbl dup cump r turi prin pia .
Înva în vederea examenului.

• Pronume în cazurile acuzativ i genitiv înso ite de prepozi iile i

locu iunile prepozi ionale men ionate:
Pentru el (pentru dumnealui, pentru ai mei, pentru ace tia) am
f cut toate acestea.
Ion va avea examene i se preg te te intens în vederea lor (în
vederea acestora)

• Verbe la modurile nepersonale:

o infinitiv precedate de prepozi iile i locu iunile prepozi ionale
pentru, spre, cu (în) scop de, în inten ia de, în ideea de:
Cite te mult spre a cunoa te lumea.
Cite te mult în inten ia de a cunoa te lumea.
o Supin:
A mers acolo la vânat.

• Adverbe i locu iuni adverbiale: înadins, dinadins, de aceea, de

asta, pentru aceea, pentru asta:
De aceea (de asta, pentru aceea, pentru asta) studiaz .
Topica Poate sta înainte sau dup cuvântul determinat, dar de obicei st dup
cuvântul regent.
Punctua ia În mod obi nuit nu se desparte prin virgul .
Complementul circumstan ial de scop a ezat dup termenul regent se
desparte prin virgul numai dac este anticipat prin corelativ:
De aceea munce te, pentru a câ tiga bani.

67
 Propozi ia subordonat circumstan ial de scop sau final (CS)

Rolul în fraz Îndepline te rolul unui complement circumstan ial de scop i arat scopul
ac iunii exprimate prin regent .
Cuvântul • Verb:
determinat în În vremea aceasta, mo D nil a tepta la stân 1/ s coboare
regent ciobanii cu oile,2/ ca s le adape.3/ (Gala Galaction)
• Locu iune verbal :
Cu to ii am pus mâna1/ ca s -l ajut m la nevoie.2/
• Interjec ie:
Hai cu noi1/ s le d m o mân de ajutor.2/
Elemente • Conjunc ii i locu iuni conjunc ionale: s , ca s , de, pentru ca s ,
jonc ionale ca nu cumva s , pentru ca nu cumva s :
Rogu-te, mân mai tare, mo Luca ...1/ s nu se mai uite satul ca la
urs la noi.2/ (Ion Creang )
Mi-am întins bra ele1/ ca s -l îmbr i ez.2/
M-am dus la libr rie1/ de am cump rat c r i.2/
Am c l torit o zi1/ pentru ca s ajung aici.2/
În fiecare diminea m scol devreme1/ ca nu cumva s ajung cu
întârziere la coal .2/
Adverbe Uneori în regent apar locu iunile adverbiale corelative de aceea, de asta,
corelative pentru asta, pentru aceea:
De aceea am venit la tine,1/ pentru ca s m aju i.2/
Pentru ca s m aju i,1/ de aceea am venit la tine.2/
Topica Poate sta atât înainte, cât i dup regent .
Punctua ia Atunci când st dup regent nu se desparte prin virgul decât dac apare
un corelativ:
Am venit la tine1/ s m aju i.2/
De aceea am venit la tine(,)1/ s m aju i.2/
Atunci când st în fa a regentei, de obicei se desparte prin virgul .
Observa ii 1. Propozi ia circumstan ial de scop introdus prin de apare mai ales în
vorbirea popular i arat , spre deosebire de cele care au predicatul
exprimat prin verb la conjunctiv, c ac iunea se realizeaz în mod sigur:
A venit1/ s aduc ap .2/ (A venit, dar nu e sigur c a adus ap .)
A venit1/ de a adus ap .2/ (A venit s aduc ap i a i adus-o.)

2.Grupurile de cuvinte în scopul s , cu scopul s nu sunt locu iuni

conjunc ionale; conjunc ia s introduce o subordonat atributiv pe lâng
termenul regent scopul:
Am venit în scopul1/ s rezolv m împreun problema.2/
AT. (în scopul rezolv rii problemei)

68
 Complementul circumstan ial condi ional (Cd )

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care arat condi ia de care depinde
realizarea unei ac iuni sau existen a unei însu iri.
Cuvântul • Verb:
determinat Înv ând vei reu i.
• Adjectiv:
În locul vostru, noi am fi fost mai aten i la semnele de circula ie.
Exprimarea • Substantivele caz, condi ie, eventualitate, ipotez în cazul
complementului acuzativ, precedate de prepozi iile în, cu:
circumstan ial În cazul îmboln virii sale, anun -m i pe mine.
de cauz În eventualitatea sosirii lui, m duc i eu acolo.

• Substantive abstracte în cazul acuzativ precedate de locu iunea

prepozi ional în caz de:
Medicamentul acesta se folose te numai în caz de nevoie.

• Substantive nume de fiin e în cazul genitiv precedate de locu iunea

prepozi ional în locul:
În locul lui Dan, eu n-a fi plecat.

• Pronume în cazul genitiv precedate de locu iunea prepozi ional în

locul:
În locul lui (în locul dumnealui, în locul acestuia, în locul alor
vo tri) eu a fi plecat.

• Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de

locu iunea prepozi ional în locul:
În locul t u, eu n-a fi acceptat propunerea lui.

• Numerale cu valoare substantival în cazul genitiv precedate de

locu iunea prepozi ional în locul:
În locul celor doi (în locul celui de-al doilea, în locul
amândurora), eu a fi rezolvat problema.

• Adverbele altfel, altminteri, când exprim contrariul celor

exprimate într-o propozi ie anterioar :
S vii repede. Altfel nu te voi a tepta.

• Verbe la modul gerunziu: Strigând tot timpul, vei r gu i.

Topica De obicei, st înaintea termenului regent, dar poate sta i dup acesta (vezi
exemplele anterioare). Poate fi intercalat: Eu, în locul lui, a fi plecat.
Punctua ia Când este a ezat la începutul comunic rii, de obicei se desparte prin
virgul (vezi exemplele anterioare).
Când este a ezat dup termenul regent, nu se desparte prin virgul :
Armamentul este utilizabil numai în caz de nevoie.
Când este a ezat între subiect i predicat, subiectul fiind antepus
predicatului, se izoleaz prin virgule (vezi propozi ia de la topic ).

69
 Propozi ia subordonat circumstan ial condi ional (CD )

Rolul în fraz Este subordonata care exprim o condi ie sau o ipotez de a c rei
îndeplinire depinde realizarea ac iunii sau a unei însu iri din regent .
Cuvântul • Verb:
determinat din Dac dore ti,1/ vino pe la mine.2/
propozi ia • Locu iune verbal :
regent Dac vei avea timp,1/ s iei parte i tu la adunare.2/
• Adjectiv:
Echipamentul acesta este util,1/ în caz c mergi i tu la munte.2/
• Interjec ie:
Hai i tu cu noi,1/ dac ai timp.2/
Elemente • Conjunc ii i locu iuni conjunc ionale (dac , de (cu sensul de
rela ionale dac ), s , în caz c ):
De treci codri de aram ,1/ de departe vezi albind.2/ (M.Eminescu)
Dac ai timp,1/ treci pe la mine.2/
În caz c nu vine,1/ r mân i eu acas .2/
S fi avut mai mult timp,1/ te-a fi vizitat.2/

• Adverbul relativ când (cu sensul de dac ):

Când nu te-a fi ascultat,1/ o p eam i mai r u.2/

• Juxtapunere:
Ai carte,1/ ai parte.2/ (Dac ai carte, ai parte.)
Elemente Uneori în propozi ia regent apar adverbele corelative atunci, apoi:
corelative Dac mai ninge mult,1/ atunci ne cam s tur m de iarn .2/
Dac nu ne preg tim bine pentru meci,1/ apoi s nu ne a tept m la un
rezultat bun./
Topica Poate sta atât înainte, cât i dup regent :
Î i r spund,1/ dac -mi scrii.2/
Dac -mi scrii,1/ î i r spund.2/
Punctua ia Indiferent de pozi ia pe care o ocup în fraz , se desparte prin virgul de
regenta ei.
Observa ii • Singurul element rela ional specializat pentru subordonata
condi ional este locu iunea conjunc ional în caz c (introduce
întotdeauna o subordonat condi ional ).
• Dac este o conjunc ie universal , care poate introduce:
o subordonat subiectiv : Nu se tie1/ dac va sosi la timp.2/
o subordonat predicativ : Întrebarea este1/ dac va sosi la timp.2/
o subordonat atributiv : Întrebarea1/dac va sosi la timp2/ m
preocup .1/
o subordonat completiv direct : Îmi va spune la telefon1/ dac va
sosi la timp.2/
o subordonat completiv indirect : M gândesc1/ dac va sosi la
timp.2/
o subordonat cauzal : Dac e ti bolnav,1/ r mâi acas ./
o subordonat temporal : Dac ai trecut mun ii,1/ imediat vezi
câmpia.2/
• Uneori conjunc ia dac lipse te i în acest caz raportul de
subordonare se realizeaz prin juxtapunere i cu o intona ie

70
 special :
Ai o cultur general ,1/ e ti respectat;2/ nu ai o cultur general ,3/
nu ai stima celorlal i.4/ (Dac ai o cultur general , e ti respectat; dac
nu ai o cultur general , nu ai stima celorlal i.)
• În stilul oral, subordonata condi ional poate fi eliptic de predicat
(lipse te predicatul); în acest caz este alc tuit din conjunc ia de i
adverbul negativ nu:
Spune-mi adev rul,1/ c de nu,2/ renun la prietenia ta!3/ (de nu = de
nu spui adev rul)
• Grupul de cuvinte cu condi ia s (c ) nu este locu iune
conjunc ional ; s i c introduc o subordonat atributiv :
Cu condi ia1/ s cite ti mai mult2/ te trec la examen.1/
AT (Cu ce condi ie? Cu care condi ie?)

71
 Complementul circumstan ial concesiv (Ccv)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care arat un fapt ce ar putea împiedica
realizarea unei ac iuni sau unei existen e, dar nu o face.
Cuvântul • Verb:
determinat Cu toate insisten ele mele, n-a venit ast zi la noi.
• Locu iune verbal :
În ciuda explica iilor mele, nu i-a dat seama de complexitatea
problemei..
• Adjectiv:
El este înc viguros, în ciuda vârstei.
Exprimarea • Substantiv în cazurile:
complementului o acuzativ, precedat de prepozi ia f r sau de locu iunile
circumstan ial prepozi ionale cu tot (cu toat , to i, toate):
concesiv i f r prea mari eforturi, reu eai.
Cu toat osteneala mea, nu l-am putut salva.
o genitiv, precedat de prepozi iile împotriva, contra i locu iunile
prepozi ionale în ciuda, în pofida:
Împotriva vremii rele, el a pornit la drum.
În ciuda ninsorii abundente, meciul s-a jucat.
o dativ, precedat de prepozi ia contrar:
Contrar a tept rilor, rezultatele au fost slabe.

• Pronume, în cazurile:
o acuzativ, precedat de prepozi ia f r i înt rit cu adverbul
chiar:
Chiar f r tine (f r dumnealui, f r ai vo tri, acesta) a fi
rezolvat problema.
o genitiv, precedat de prepozi iile i locu iunile prepozi ionale
men ionate la substantiv:
În pofida lor (în pofida dumnealui, în pofida acestuia, în
pofida alor mei) am fost la spectacol.

• Adjectiv precedat de adverbul chiar:

Chiar accidentat i neref cut, tot voi participa la concurs.

• Verb la modurile:
o infinitiv, precedat de prepozi ia f r :
F r a înv a prea mult, ea totu i a ob inut rezultate bune.
o gerunziu, precedat de adverbul chiar:
Chiar m rind viteza, nu ne-a ajuns din urm .

• Adverbe tot, totu i, sau locu iunea adverbial cu toate acestea

(referindu-se la cele spuse anterior):
Vine totu i i el.
A întârziat. Cu toate acestea, a intrat în clas .
Observa ii Locu iunile prepozi ional în ciuda, în pofida, cu tot (toat , to i, toate) sunt
specifice acestui complement.
Uneori în propozi ie apare un adverb corelativ: tot, totu i:
În ciuda viscolului de afar , tot a ie it din cas .
Topica St , de obicei, înaintea termenului regent (vezi exemplele de mai sus), dar
poate sta i dup acesta:
72
 Era viguros, în ciuda vârstei.
Poate s se intercaleze între subiect i predicat:
B ie ii no tri, în ciuda înfrângerii, au jucat admirabil.
Sb Ccv Pr

Punctua ia Indiferent de pozi ia pe care o ocup fa de elementul regent, se desparte

prin virgul .
Când este intercalat între subiect i predicat, se izoleaz prin dou virgule.

73
 Propozi ia subordonat circumstan ial concesiv (CV)

Rolul în fraz Corespunde unui complement circumstan ial concesiv i arat o

împrejurare care ar putea împiedica realizarea ac iunii sau existen a unei
însu iri exprimate în propozi ia regent .
Cuvântul • Verb: Joac bine,1/de i este accidentat.2/
determinat din • Locu iune verbal : De i era sup rat,1/ a stat de vorb cu mine.2/
regent • Interjec ie: Cu toate c e ti ocupat,1/ hai totu i pân la mine.2/
• Adjectiv: El a ie it înving tor,1/ de i era accidentat.2/

Elementele • Conjunc ii subordonatoare: s , c , dac (= chiar dac ), de (=

jonc ionale chiar de), de i, m car:
S -l omori în b taie,1/ i tot nu recunoa te.2/
Calul,1/ c -i cal,2/ i tot obose te.1/
Chiar de-i obosit,1/ tot înva înc .2/
• Locu iuni conjunc ionale subordonatoare: cu toate c , chit c ,
m car c , chiar c , chiar s , chiar de, f r (ca) s :
Cu toate c nu în elege nimic,1/ vorbe te f r întrerupere.2/
Vorbe te bine engleze te,1/ f r (ca) s fie englez.2/
• Pronume sau adjective relative precedate de adjectivul indiferent:
Indiferent ce m suri vei lua,1/ el tot va pleca.2/
• Pronume sau adjective pronominale nehot râte: orice, oricine,
oricare, oricât (oricât , oricâ i, oricâte):
Orice s-ar întâmpla,1/ eu tot m duc acolo.2/
Oricâ i bani ai avea,1/ tot nu- i ajung.2/
• Adverbe relative i nehot râte: cât, cum, unde, oricât, oricum,
oriunde:
Cât de bogat ar fi,1/ tot zgârcit r mâne.2/
Oricât te vei str dui,1/ tot nu vei reu i.2/
Oricum ar fi timpul,1/excursia se va organiza mâine.2/
• Prin juxtapunere:
Explic -i(,)1/ i tot nu în elege.2/

Elemente Foarte frecvent, în propozi ia regent apar adverbele corelative tot, totu i,
corelative care exprim ideea de concesie (vezi exemplele de mai sus).

Punctua ia Indiferent de pozi ia pe care o ocup în fraz , subordonata concesiv se

desparte prin virgul .

Observa ii Subordonata concesiv are urm toarele elemente jonc ionale specializate:
de i, cu toate c , chiar dac , chiar de, m car s (c , dac , de), oricât.
Foarte rar, subordonata concesiv apare f r element jonc ional, raportul de
subordonare fiind realizat prin juxtapunere:
Vrei,1/ nu vrei,2/ tot trebuie3/ s pleci aclo.4/

74
 Complementul circumstan ial consecutiv (Cst)

Defini ia Este partea secundar de propozi ie care arat urmarea sau consecin a unei
ac iuni sau a unei însu iri.
Cuvântul • Verb: A r spuns de minune la examen.
determinat • Adjectiv: Este destul de neatent pentru a gre i drumul.
• Adverb: Înv ase destul pentru a reu i la examen.

Exprimarea • Substantive, mai ales abstracte, în acuzativ, precedate de

complementului prepozi iile de, pân la, spre:
circumstan ial Insist pân la disperare..
consecutiv A ratat mult, spre disperarea spectatorilor.
• Substantive înso ite de prepozi ia de sau pân la, care s-au
constituit în expresii stabile: de minune, de moarte, pân la
lacrimi, pân la sânge:
M-a emo ionat pân la lacrimi.
E bolnav de moarte.
• Verbe la modurile:
o infinitiv, precedate de prepozi iile pentru, spre, pân la:
E prea slab pentru a reu i la examen.
o supin (cu prepozi ia de): M nânc de speriat.
• Locu iunea adverbial de mai mare dragul:
Cânta de-a mai mare dragul.

Topica St întotdeauna dup cuvântul pe care îl determin .

Poate sta, rareori, i înaintea termenului regent, reluându-se printr-un
corelativ: De mai mare minunea, a a a înv at.

Punctua ia Nu se desparte prin virgul de termenul regent când st imediat dup

acesta.
Când este a ezat înaintea termenului regent, sau în pozi ie intercalat , se
desparte prin virgul

Observa ii Complementul circumstan ial consecutiv este utilizat foarte rar, preferat
fiind subordonata consecutiv .
Complementul circumstan ial consecutiv red mai expresiv ideea de
superlativ al ac iunii sau al însu irii:
M nânc de speriat. (M nânc foarte mult.)
Complementu circumstan ial consecutiv poate fi u or confundat cu
complementul circumstan ial de scop când este exprimat prin verb la
modul infinitiv:
Ei sunt destul de aten i pentru a nu gre i drumul. (Cst)
Ei au studiat harta pentru a nu gre i drumul. (Csc)
Cum se pot deosebi? Cst determin un predicat nominal (sunt aten i); Csc
determin un predicat verbal (au studiat).

75
 Subordonata circumstan ial consecutiv (CST)

Rolul în fraz Corespunde unui complement circumstan ial consecutiv i arat rezultatul
sau urmarea unei ac iuni sau a unei însu iri exprimate în propozi ia regent .

Cuvântul • Verb:
determinat din S-a antrenat1/ încât a ajuns cel mai bun sportiv.2/
regent • Adjectiv:
Era frumoas 1/ încât nu te puteai uita la ea.
• Adverb:
Alerga atât de repede,1/ încât nimeni nu-l putea prinde.2/

Elemente • Conjunc ii subordonatoare: încât, de, c , ca s :

jonc ionale A muncit atât de mult,1/ încât a obosit.2/
Alerga a a de tare,1/ c nimeni nu-l putea prinde.2/
ipa1/ de te asurzea.2/
E prea diplomat1/ ca s -l contrazic .2/

• Locu iuni conjunc ionale: încât s , pentru ca s , cât s :

Proceda a a,1/ încât s fie auzit de ceilal i.2/
E prea comod,1/ pentru ca s fac un asemenea efort.2/

• Adverbe relative: cât, decât:

Plângea atât de tare,1/ cât i-era mil de ea.2/

Corelative în Adverbele a a (de), astfel (de), atât (de), destul (de), prea, locu iunile
regent adverbiale în a a fel, pân într-atât, într-atât de apar ca elemente
corelative în regent .
Cânta a a de (atât de, într-atât de) frumos,1/ încât to i se minunau.2/

Topica St întotdeauna dup propozi ia regent .

Punctua ia De obicei, se desparte prin virgul de regenta ei.

Nu se desparte prin virgul când este introdus prin conjunc ia de i s i
cu corelativul prea, a ezate imediat lâng predicatul regentei:
Urla1/ de te asurzea.2/

Observa ie Conjunc ia încât este specializat pentru subordonata consecutiv .

76
 Lucrare de verificare
1. Se d textul:
„Dar P una se de teptase i începuse s plâng i i se p rea Agripinei c numai vuietul
pârâului acoperea destul de bine ipetele lui.” (Gala Galaction)

Cerin e:
a. Sublinia i predicatele i identifica i felul lor;
b. Delimita i fraza în propozi ii i preciza i felul acestora, indicând raporturile sintactice
care se stabilesc între ele;
c. Analiza i sintactic i morfologic cuvintele: s plâng , vuietul, lui din fraza dat ;
d. Da i sinonimele cuvintelor: ve nic, splendoare, aprig, prieten;
e. Da i antonimele cuvintelor: lini te, pretutindeni, a ridica, vesel;
f. Alc tui i fraze în care conjunc ia s introduce: o subordonat subiectiv , o subordonat
predicativ , o subordonat atributiv , o subordonat completiv direct , o subordonat
completiv indirect , o subordonat final , o subordonat condi ional i o subordonat
concesiv .

2. S se identifice func ia sintactic a pronumelui i adjectivului relativ-interogativ care din

urm toarele contexte:
a. Vino-n codru la izvorul care tremur pe prund. (M.Eminescu)
b. Scrie-mi i mie care este noul t u num r de telefon.
c. Care om nu ine la via a sa mai mult decât la a altora?
d. Exist oameni a c ror experien de via este foarte bogat .
e. Ultimul film pe care l-am v zut m-a impresionat profund.
f. L-am cunoscut pe omul c ruia m-ai recomandat atât de c lduros.

3. S se identifice prin sinonime lexicale sau frazeologice (combina ii stabile de cuvinte)

sensul verbului predicativ a fi din urm toarele enun uri:
a. În lumea asta sunt femei cu ochi ce izvor sc scântei. (M.Eminescu)
b. De dou luni de zile este în concediu medical.
c. În Pia a Palatului a fost un accident mortal.
d. Mâine va fi un an de la c s toria lor civil .
e. Tu e ti din Cluj, iar el este din Bucure ti.
f. Orice or de curs este de cincizeci de minute.
g. Cât este un kilogram de banane?
h. Pe unde a i fost de diminea i pân acum?
i. Ce e când i se zbate ochiul stâng?
j. Cât vor fi lumea i p mântul, vor exista i oameni neferici i.

4. Rescrie i urm torul text, corectându-se toate gre elile pe care le con ine (indiferent de
natura lor):
Ori, dac se are în vedere îns i faptul c în aceast prob de extrem fine câ tigarea unui
centimetru sau doi se ob in prin eforturi supra-omene ti, atunci cele ase centimetri peste
recordul mondial reprezint un lucru extraordinar.

5. S se arate, prin rescriere, care sunt formele verbale corecte în urm toarele enun uri:
a. Justi ia nu poate s absolve / s absolveze pe autorul unei crime premeditate.
b. Popula ia de la ora e contract / contracteaz mai u or bolile infec ioase.
c. Foarte mul i factori concur / concureaz la realizarea unui ideal.
d. Ast zi oamenii manifest / manifesteaz nestingherit pentru drepturile lor.
e. Literatura nu trebuie s reflecte / s reflecteze fidel realitatea.
f. În studiourile de la Hollywood se toarn / se turneaz un nou western.

77
6. Indica i, prin rescriere, care este paronimul potrivit în urm toarele enun uri:
a. Alegerea a fost absolut arbitrar / arbitral .
b. S pt mâna viitoare se va întruni comisia arbitrar / arbitral .
c. Reuniunile familiale / familiare sunt o pl cere pentru mul i oameni.
d. Industria noastr carbonier / carbonifer este în regres.
e. Z c mintele petrolifere / petroliere sunt o important surs de energie.
f. Primirea care i s-a f cut a fost destul de glacial / glaciar .
g. ederea într-o sta iune balnear este temporar / temporal .
h. Climatul cazon / gazon a disp rut din coli.

7. Indica i ce fel de propozi ii subordonate introduce adverbul relativ cum în urm toarele
fraze:
a. Cum î i vei a terne, a a vei dormi.
b. Vremurile actuale sunt cum sunt i nu le po i schimba.
c. Prietenul meu este un om cum nu se afl pe toate drumurile.
d. Cum nu mai exista nicio sc pare, armata s-a predat necondi ionat.
e. Am v zut cum roiesc albinele în jurul florilor.
f. M-am mirat cum de n-a venit i el la întrunire.
g. Cum a cr pat de ziu , to i au pornit spre vârful înz pezit.

8. Indica i ce fel de subordonate introduce conjunc ia dac în urm toarele fraze:

a. Dac -mi vei scrie câteva rânduri înseamn c m mai iube ti.
b. Urcând din greu, se gândea dac va rezista pân la vârful muntelui.
c. Nu tiu precis dac voi mai trece pe acolo la întoarcere.
d. Întrebarea dac vom putea pleca ast zi m preocup .
e. Dac m-ar ruga i în genunchi, tot nu m-a mai întoarce la el.
f. Problema este dac se mai poate face ceva.
g. Dac vei reu i la examen, i p rin ii t i se vor bucura.
h. Dac te-ai prins în hor , trebuie s joci.
i. Dac e ti bolnav, r mâi acas .

9. Recunoa te i, în frazele urm toare, subordonatele circumstan iale concesive:

a. Oricât ai l cr ma, s tii c ginere ca feciorul d sc li ei nu-mi trebuie. (M. Sadoveanu)
b. Avea ochii cârpi i de somn, fiindc , de i era trecut de amiaz , abia se sculase din pat.
c. Joace unul i pe patru / Totu i tu ghici-vei chipu-i, / i de plânge, de se ceart , / Tu în
col petreci în tine... (M. Eminescu)

10. Construi i trei fraze în care subordonatele circumstan iale concesive s fie introduse prin
de i, dac i s , iar în propozi iile regente s se g seasc adverbele corelative tot sau totu i.

78
 Bibliografie
Metea, Alexandru, Limba român esen ial , Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003
Metea, Alexandru, Limba român pentru elevi, Editura Helicon, Timi oara, 1993
Popa, Ion; Popa, Marinela, Limba român , gramatic , fonetic , vocabular, Editura
Niculescu, Bucure ti, 2008
Neam u, G.G., Teoria i practica analizei gramaticale, Edi ia a III-a, Editura Paralela 45,
Pite ti, 2008
Dra oveanu, D.D., Teze i antiteze în sintaxa limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca,
1997
Grui , Gligor, Moda lingvistic 2007, Editura Paralela 45, Pite ti, 2006
Marin, Diana, Dic ionar de paronime, Editura Steaua Nordului, Constan a,
Gramatica limbii române (GALR), volumul II, Enun ul, Editura Academiei Române,
Bucure ti, 2005
Dic ionarul ortografic, ortoepic i morfologic al limbii române, (DOOM 2) Editura Univers
Enciclopedic, Bucure ti, 2005

79
 CUPRINS
NO IUNI GENERALE DE SINTAX ............................................... 2
I. Unit ile sintaxei ........................................................................ 2
II. Raporturile sintactice................................................................ 3
III. Clasificarea propozi iilor......................................................... 7
a) Clasificarea propozi iilor dup structur ................................... 7
b) Clasificarea propozi iilor dup aspectul predicatului ............... 7
c) Clasificarea propozi iilor dup scopul comunic rii .................. 8
d) Clasificarea propozi iilor dup sensul pe care îl au în fraz .. 12
e) Clasificarea propozi iilor dup rangul din fraz …………….12
Verifica i-v cuno tin ele!. .........................................................13
IV. Coresponden a dintre p r ile de propozi ie i propozi iile
subordonate ………………………………………………..14
V. P r ile de propozi ie i subordonatele corespunz toare ......... 16
Subiectul ..................................................................................... 16
Propozi ia subordonat subiectiv .............................................. 18
Predicatul..................................................................................... 21
Propozi ia subordonat predicativ ............................................ 26
Verifica i-v cuno tin ele!........................................................... 28
Atributul ...................................................................................... 30
Propozi ia subordonat atributiv .............................................. 33
Verifica i-v cuno tin ele! .......................................................... 35
Complementul direct................................................................... 37
Propozi ia subordonat completiv direct ................................. 40
Verifica i-v cunp tin ele! .......................................................... 42
Complementul indirect................................................................ 43
Propozi ia subordonat completiv indirect ............................. 45
Verifica i-v cuno tin ele!........................................................... 47
Complementul circumstan ial de loc …………………………. 48
Propozi ia subordonat circumstan ial de loc ........................... 50
Complementul circumstan ial de timp ........................................ 51
Propozi ia subordonat circumstan ial de timp (temporal ) … 54
Verifica i-v cuno tin ele! ……………………………………..56
Complementul circumstan ial de mod ........................................ 58
Propozi ia subordonat circumstan ial de mod (modal ).......... 61
Verifica i-v cuno tin ele!........................................................... 63
Complementul circumstan ial de cauz ...................................... 64
Propozi ia subordonat circumstan ial de cauz ....................... 66
Complementul circumstan ial de scop ........................................ 67
Propozi ia subordonat circumstan ial de scop (final ) ............ 68
Complementul circumstan ial condi ional .................................. 69
Propozi ia subordonat circumstan ial condi ional ................. 70

80
Complementul circumstan ial concesiv ..................................... 72
Propozi ia subordonat circumstan ial concesiv .................... 74
Complementul circumstan ial consecutiv................................... 75
Propozi ia subordonat circumstan ial consecutiv ................. 76

Lucrare de verificare ................................................................. 77

Bibliografie ……………………… …………………………. 79

81
Valorile morfologice ale lui “a”
Nr. Valoarea morfologică
Crt.
1 Substantiv
2 Articol hotărât
3 Articol demonstrativ
4 Articol posesiv
5 Interjecţie
6 Verb auxiliar (a avea)
7 Prepoziţie
Valorile morfologice ale lui “i”
Nr. Valoarea morfologică
Crt.
1 Substantiv
2 Articol hotărât
3 Pronume personal
(forma neaccentuată)
Pron pers. cu valoare neutra.
4 Verb (forma scurtă a verbului “a
fi”)
5 Interjecţie
Exemple
Când am avut de analizat, am găsit
un “a” în text.
Fata este cuminte.
- A de colo e baba Rada!
(cea)
Cartea este a mea.
- Aaaaa, ce frumos e aici!
A efectuat tema corect.
(ajută la formarea timpului perfect
compus)
“A iubi înseamnă a suferi”. (N.
Iorga)
Exemple
Am subliniat un i în text.
Copiii au plecat în excursie
I-am spus să vină la mine.
Da-i cu bere da-i cu vin.
Afară-i linişte.
(este)
- Iiii, ce m-am fript!
Valorile morfologice ale lui “o”

Nr Valoarea morfologică Exemple

crt
1 Substantiv Un o din text este articol.

2 Articol nehotărât Avea o carte pe masă.

3 Pronume personal (forma Am văzut-o trecând pe stradă.

neaccentuată)
4 Numeral O carte se află pe masă, iar alte trei
în ghiozdan.
5 Verb auxiliar (forma veche a O merge el dac-o putea.
verbului “a voi”)
6 Interjecţie - O, brad frumos!

LUI – VALORI MORFOLOGICE

ART. HOT. ENCLITIC – Cartea elevului e noua.

ART. HOT. PROCLITIC – Ii dau lui Ion o carte.
PRON. PERS. – Carte lui este frumoasa.