Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEFINIȚIE
Propoziția completivă directă (CD) este propoziția subordonată care
îndeplinește în frază funcția de complement direct pe lângă cuvântul
determinat din regentă.
Întrebări
pe cine? ce?
Citește-mi o poveste. (o poveste ‒ complement direct; ce să citești?)
Citește-mi1/ orice dorești.2/(P2 ‒ CD; ce să citești?)
A învățat a socoti. (a socoti ‒ complement direct; ce a învățat?)
A învățat1/ să socotească.2/ (P2 ‒ CD; ce a învățat?)
I. Termeni regenți
Completiva directă determină următoarele:
- pronume relative sau adjective pronominale relative (care, cine , ce, cât, cel,
ce)
Ea ne-a povestit1/ ce film a văzut.2/
- pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (oricare, orice,
oricât)
Ascult cu atenție1/ pe oricine îmi dă sfaturi.2/
- adverbe relative (unde, cum, când, cât, încotro)
Voi n-ați știut1/când veți veni.2/
- conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de)
Au decis1/ ca fiecare cadou să fie împachetat.2/
- locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum că, cum de, precum că)
Au aflat de la televizor1/ cum că va veni vreme rea.2/
IV.Topica
- De obicei, propoziția completiva directă stă după regentă.
- Atunci când vorbitorul vrea să insiste asupra mesajului, completiva directă
stă înaintea regentei.
V. Punctuația
- Atunci când stă după regentă, propoziția completivă directă nu se desparte prin
virgulă.
- Când este intercalată, virgula este pusă după propoziția completivă directă.
Presimțind1/ că sfârșitul e aproape,2/ a recunoscut tot.1/
- În situațiile în care se află înaintea regentei, completiva directă se desparte,
de obicei, prin virgulă.
Că nu mai puteam alerga,1/ am simțit imediat.2/