Raporturile dintre părțile de propoziție

Coordonarea se realizează între părțile de vorbire de același fel.

1. Coordonare prin juxtapunere: pă rțile de același fel sun legate prin virgulă
Andrei cântă ,1/ Maria dansează ,2/ Cosmin se joacă . 3/
2. Coordonare prin jocțiune: prin conjuncții coordonatoare
 Conjuncție copulativă (și, nici... nici, precum și, nu numai... ci și)
Gâ ndul și vâ ntul nu pot fi oprite. (subiecte)
 Conjuncție adversativă (dar, iar, însă , ci, în schimb)
Actorul avea un chip palid dar expresiv. (atribute)
 Conjuncție disjunctivă (sau, fie... fie, ori, ba... ba)
Ei erau fie slabi, fie leneși ori nepă să tori.
Raporturile în frază
Coordonare se realizează între propozițiile de același fel.
 Coordonare copulativă
Nici nu ninge,1/ nici nu plouă . 2/ 1. PP.- nici- 2. PP
 Coordonare adversativă
Frate-i frate1/ dar brâ nza-i pe bani.2/ 1. PP- dar- 2. PP
 Coordonare disjunctivă
Ba doarme,1/ ba nu doarme.2/ 1. PP- ba- 2. PP
Hotă ră ște-te1/ dacă stai2/ sau pleci. 3/ 1. PP 2. CI- sau- 3. CI
 Coordonare conclusivă
Ar vrea 1/să câ știge, /2deci muncește cu spor. /3 1. PP 2. CD – deci – 3. PP
 Coordonare prin juxtapunere
Unii câ ntă 1 ,/alți dansează . 2/

Subordonarea exprimă raportul dintre o propoziție secundară și regenta ei.

 Conjucții subordonatoare: că , dacă , să , de, ca să , deși,, întrucâ t, fiindcă , deoarece
Mintea e bună , 1/ dacă e soră cu norocul. 2/ 1. PP – dacă - CD
 Locuțiuni conjuncționale subordonatoare: pentru că , din cauză că , din pricină că , din moment ce, de
vreme ce, ori de câ te ori, după ce, pâ nă ce, ca și cum, de parcă , etc.
Până ce nu ră stoarnă carul 1/nu se repară drumul. 2/ 1. CT- pâ nă ce- 2. PP
 Pronume sau adjective pronominale relative: care, cine, ce, ceea ce, câ t
El este acela 1/care a mers la birou.2/
 Adverve relative: câ nd, cum, unde, câ t
Omul nu e niciodată bă trâ n 1/ când e vorba de învă ță tură . 2/
 Adverbe nehotă râ te: oricâ nd, oricum, oricâ t, oriunde, orișiunde, rișicâ nd, orișicâ t.
Oriunde e ea 1/va fi prezent și el. 2/

Propoziția predicativă (PR)

-îndeplinește în frază funcția sintactică de nume predicativ al unei propoziții regente;
-arată însușirea sau caracteristica subiectului din propoziția regentă , prin intermediul unui verb copulativ
El este darnic. (darnic – nume predicativ)
El este1/ cum sunt oamenii buni la suflet.2/ (P2 ‒ PR)
Verbe copulative sunt și: a deveni, a ieși, a ră mâne, a ajunge, a se face, a pă rea, a însemna, a se naște, a se
chema, a se numi.
 S-a nă scut într-o zi cu noroc. (verb predicativ)
 Niciun om nu se naș te priceput. (verb copulativ)
 Va ră mâne la serviciu până târziu. (verb predicativ)
 Au ră mas împreună până la adânci bă trânețe. (verb copulativ)
Propoziția predicativă este introdusă în frază prin urmă toarele elemente de relație:
1. Conjuncții subordonatoare: că , să , ca ... să , dacă , de (= dacă )
Prietenul meu se face1/ că nu mă cunoaște.2/ (P1 ‒ PP; P2 ‒ PR)
2. Locuțiuni conjuncționale subordonatoare: ca și câ nd, ca și cum, după cum, de parcă
Viață este1/ după cum și-o face omul.2/ (P1 ‒ PP; P2 ‒ PR)
3. Pronume relative sau adjective pronominale realtive: cine, care, ce, câ t, cel ce
Problema este1/ cine a fost de serviciu.2/ (P1 ‒ PP; P2 ‒ PR)
4. Pronume nehotă râ te sau ajective pronominale nehotă râ te: oricine, orice, oricare, oricâ t
Melodia este1/ pentru oricine o ascultă .2/ (P1 ‒ PP; P2 ‒ PR)
5. Adverbe relative: cum, câ t, unde, câ nd, încotro
Clasa a ră mas1/ cum o știam.2/ (P1 ‒ PP; P2 ‒ PR)
6. Adverbe nehotă râ te: ompuse cu ori-: oricum, oricâ t
Viața poate deveni1/ oricum dorim noi.2/