Noțiuni de sintaxă

PROPOZIȚIA. FRAZA

CAPITOLUL 1. Sintaxa propozițiilor

Propoziția este cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o
comunicare cu înțeles deplin.
Propoziția are un singur predicat.
Cele mai multe propoziții au predicatul exprimat. Acestea pot fi alcătuite
numai din predicat, din predicat și subiect, subiect și alte părți de propoziție:
“ – Nu știm (P),/ - a zburat.(P)/ ”

P S S P
“ Și a trecut vara./.../prepelița s-a mutat cu puii într-un lan de porumb./ ”
(Al. Brătescu – Voinești, Puiul)

Propozițiile pot apărea de sine stătătoare sau îmbinate în fraze.

Propozițiile de sine stătătoare se numesc propoziții independente.

➢ Clasificarea propozițiilor

I. După alcătuire, propozițiile sunt:

- propoziții simple

- Propoziția simplă este alcătuită numai din părți principale de

propoziție.
“-Gheorghe vine?
-Vine. “
“-Cine a venit?
-Un prieten. “
 - Propoziția dezvoltată este alcătuită din părți principale și una
sau mai multe părți secundare.

Paza bună trece primejdia rea.

S A P C A

Enunț simplu=propoziție

Enunț complex= frază

II. După aspectul pozitiv sau negativ al predicatului

- Propoziții afirmative

“De aici se văd munții. “

- Propoziții negative

“De aici nu se văd munții. “

Neinvățând, am luat 3.

Plouând, n-am mai plecat.

Enunțul-o unitate de comunicare cu înțeles deplin construită în jurul unui

predicat( enunț simplu-propoziție) sau în jurul mai multor predicate( enunț

complex-frază).

Enunț structurat- are predicat: Eu scriu.

Enunț nestructurat- predicatul se subînțelege:-Cine vine?

Eu.(vin)

După scopul comunicării enunțurile sunt:

- Enunțuri asertive, prin care se comunică o constatare despre un

obiect sau fenomen, lucru etc.

“ Coborau pâlcurile ciobanilor la drumul mare.” (Eusebiu Camilar, Povestiri

eroice)

- Enunțuri interogative, prin care se formulează o întrebare:

“ Ce poftești de la mine, Făt-Frumos? “ (P. Ispirescu, Aleodor împărat)

interogative totale( răspunsul da/nu): Mergi la film?/Da.

interogative parțiale( alte răspunsuri): La cât ne vedem?/La 3.

interogative alternative(alegere: Mănânci mere sau pere?)

- Enunțuri exclamative – care exprimă o stare sufletească și au o

intonație exclamativă: -Ce bine e!

- Enunțuri imperative- verbul la imperativ: Stai pe loc!

“Ce e cu băiatul ăsta?! se miră tatăl…” - interogativ-exclamativ
(Marin Preda, Moromeții)

CAPITOLUL 2. Sintaxa frazei.

I. Felul propozițiilor

Definiție: Fraza este o comunicare cu mai multe propoziții, din care cel puțin

una este principală.

I. 1. Propoziția principală are înțeles de sine stătător

Mâine plec la munte.

Fraza trebuie să aibă cel puțin o propoziție principală.

I.2. Propoziția secundară nu are înțeles de sine stătător, depinzând de o

altă propoziție.

Mâine plec la munte/, pentru că este vacanța de iarnă./

PP PS

II. Raporturile dintre propoziții

Propoziția de care depinde o altă propoziție din frază, se numește

propoziție regentă, iar cuvântul din regentă, la care se pune

întrebarea se numește termen regent. Regenta poate fi principală

sau secundară.

Știu1/ ceea ce s-au gândit2/ să facă3/.

P1 - regenta lui P2
P2 – regenta lui P3

Raporturi și mijloace de realizare a lor în propoziție și în

frază

1. In propoziție există următoarele relații/rapoarte:

-Interdependența(intre subiect și predicat).Se realizează prin

flexiune(acord): El pleacă. El pleacă

-Coordonarea( între părți de propoziție de același fel).

Se realizează prin: juxtapunere(virgulă sau punct și virgulă): Ana,Elena,

Maria au plecat.

joncțiune( conjuncții coordonatoare): Ana și Maria au

plecat.

Conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare:

-copulative: și, nici /precum și, cât și-locuțiuni

- adversative: dar, iar, însă, ci, or(dar)-cer virgulă

înaintea lor /numai că, doar că-locuțiuni

- disjunctive: sau, ori, fie…,fie…, ori, ba, au( Știi

au ba?) Ba aia, ba aia.

- conclusive/concluzive: deci, așadar,

carevasăzică, vasăzică,/ prin urmare, ca atare-locuțiuni

!!! Nu confunda- or cu ori: or=dar, ori=sau

- nici conj. cu nici adv: Nu vreau nici mere, nici pere.

(conj.)

Nu vine nici el.( adv)

-Subordonarea( între părți de propoziție diferite)

Se realizează prin:- flexiune(acord): Caietele albe…/Caietul copilului…

- joncțiune(prepoziții): Cartea de la Ana a fost la

mine.

- juxtapunere( virgulă sau punct și virgulă): Ana,

colega mea, a plecat.

Ana, Elena și Maria au cumpărat din marele market legume și fructe.

2. In frază există:

- Coordonarea( între propoziții de același fel):

Cânt/ și dansez/. -principale

Vreau/ să cânt/ și să dansez./-secundare( 2 cu 3)

Să raspundă la aceeași intrebare și să aibă același termen regent.

Se realizează prin joncțiune sau prin

juxtapunere( Cânt/,dansez, /mănânc.)

- Subordonarea( între propoziții diferite)

Vreau/ să cânt./

Vreau/ să cânt /unde îmi place./

Se realizează prin:joncțiune, juxtapunere.

Elemente de relație subordonatoare:

- conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, de(dacă, incat), ca să.

ca….să, fiindcă, încât, deși, deoarece…

- locuțiuni conjuncționale subordonatoare: pentru că, pentru ca să,

pentru ca…să, din cauză că, cu scopul să, de vreme ce, in timp

ce,măcar că/să/dacă, precum că, cum că, până când/să/ce etc

- pronume relative: care, cine, ce ,câți, câte, al câtelea, a câta, cui,

cărui(a), cărei(a), ceea ce- cu sau fără prepoziții/articole:

Știu /ce faci./

- adjective pronominale relative: care, ce, cîti/e, a câtelea/a câta, că-

rui/cărei/căror: Știu /ce teme faci./

Stiu care fată vine

- pronume nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricui, oricăruia,

oricăreia,oricâți, oricâte…cu sau fără prepoziții: Știu/orice faci./

-adjective pronominale nehotărâte…:Știu/ orice prostii faci./

-adverbe relative: unde, când, cum, cât: Știu/ unde pleci./

-adverbe nehotărâte: oriunde/cand/cum/cât, oriîncotro: Știu/ oriunde

pleci./