SINTAXĂ

VERBUL

Categoriile gramaticale:
- Clasă de flexiune
- Diateză
- Aspect
- Mod
I. Diateza: este de două feluri formale: ACTIVĂ și MEDIOPASIVĂ (formată din
medie și pasivă)
!ACTIVĂ VS MEDIOPASIVĂ
- Persoana a III – a cu desinanța „t” vs desinanța „nt”
- Desinențele mediopasive au ceva în plus față de active, dar diateza ACTIVĂ este
fondatoarea celei mediopasive.
!MEDIU VS PASIV
- Diateza medie e mai veche
- Există verbe (deponente 1 ) care au doar variantă medie
- Verbele care prin sensul lor sunt medii
Deponente 1 : forma medie, dar înțeles activ
Sensul median:
- Subiectul se implică în acțiune, constatăm o acceptare a subiectului
- Suferă acțiunea verbului exprimat prin diateză pasivă.
Ex: verbe deponente: lavo, -are: mediopasiv „lavor”(spăl), sau mediu (mă spăl)
2) verbe semideponente: (ex): gaudeo, saleo, audeo, consido, fido, disido
- cu 3 forme
- se referă la tema de prezent: activă, sau tema de perfect: inactivă
Avem o transformare formală a verbelor medii în active => atestă o tendință, sunt dificile
formele medio – pasive.
VB REFLEXIV => PARADIGME MEDII => CONJUGARE ANALITICĂ

II. ASPECTUL
1. Durativ: relinquo, facio, dico
2. Momentan
3. Finit(perfect): reliqui, feci, dixi
Dpdv. al desinențelor, avem diferența durativ – finit
Există doar desinențe primare: „t” provine din „ti” => desinență primară
!!Reorganizarea!!
- Se fixează bine în latină ca instrument „u” în loc de „v”
- Diferențiere prin desinențe personale
- Verbe care au numai temă de perfect
PERFECTUL REZULTATIV => rezultatul din prezent al unei acțiuni din trecut.
Ex: am văzut, deci știu.

III. MODUL (cea mai veche opoziție: imperativ vs celelalte)

La VOCATIV, nu a rămas mare lucru de zis, pentru că a rămas aproape la fel. Radicalul
nu are vocalizări
La IMPERATIV, este la fel, dar este prezent la toate clasele de flexiune, față de vocativ.
Nu are persoana I.
!!!IMPORTANT!!!
Imperativul viitor conține persoanele II și III
Ex: de aici încolo să faci curat!
Există și o nuanță de a ruga să poruncească
Ex: voi să le spuneți să strângă ruferele!, care are caracter radical
Imperativul fără desinențe: fac, dic, duc, fer
MODURILE NONEXCLAMATIVE:
La INDIVATIV (mod fondator, al realității) i se impune conjunctivul, cel al non-
realității, capabil să redea IREALUL(conj.imperf./mmcp) și POTENȚIALUL(prez/perf)
 IV. ASPECTUL ( diferit de timp)
- Propriul sens al unui verb
Ex: adorm(manifestare a aspectului momentan)/dorm(continuu)
V. TIMPUL
- Altă categ. gramaticală a verbului
- Axa timpului
A----------------S-------------P
A – anterioritate = mmcp = finită
S – simultaneitate = perfectul = finită
P – posterioritate = viitor = durativ posterior / finită
TREPTELE TEMPORALE ALE VERBULUI:
1. INDICATIV
Obs!toate timpurile există doar la indicativ
a. Prezentul indicativ
- Indicativ durativ simultan, cel al realității
- Putem găsi și alte utilizări mai aparte: prezent istoric (ex: avea să), prezent gnomic (
proverbe)
b. Imperfectul:
- Durativ, trecut, real
- Opoziție dublă față de prezent și perfect
utilizări aparte: deconat, iterativ (repetare: anul trecut făceam clătite zilnic), epistolar (nu aveam
nimic să-ți scriu)
c. Viitor I:
- Durativ
- Poate adopta o nuanță gnomică
d. Perfect:
- Poarte reprezenta rezultativul
- Poate avea valoare gnomică
e. MMCP:
- O anterioritate față de o acțiune trecută
- Pot apărea abateri în texte
f. Viitorul II:
- Anterior viitorului I
- Poate apărea la locul viitorului I
 2. CONJUNCTIV: concurează cu imperativ, dar la pers I are concurență cu viitorul:
a. Prezent:
- Durativ simultan, al non – realității
alte valori posibile: nuanță hortativă (îndemn), nuanță de ipoteză (nolem), concesie (sit fur, at est
bonum imperatum = fie hoț, e undomn bun), nuanța urării (Fii sănătos!)
b. Imperfect
- Potențialitate din trecut, irealitate,
- Durativ
c. MMCP: finit
3. IMPERATIVUL NEGATIV.
- Nu se folosește pur și simplu un adverb negativ, ci „noli facere”= să nu faci.
Ex: cave facias = ferește-te să faci ....

SUBORDONAREA ÎN FRAZĂ – CURS

Subordonarea este de mai multe feluri:
1. VERBALĂ (vb. pred.) / NOMINALĂ (abL.abs.)
2. COMPLETIVE ( nominala ), RELATIVE ( - intruse prin elem de relație),
CIRCUMSTANȚIALE
3. DE TENDINȚĂ (decurge din acț regentei, modul e oblig: conjunctiv), DE ANALIZĂ (în
funcție de unele trăsături e ales modul conjunctiv (non-real) sau indicativ (acțiune reală)

SUBORDONATELE COMPLETIVE: ele complimesc în mod necesar predicatele

regentelor.
ex: Copilul îl vede pe tată (compl de obiect)
Copilul îl vede pe tată venind (extensie compl de obiect)
I, II – SUBIECT INCLUS
III – SUBIECT SUBÎNȚELES.
 Completivă infinitivală (nominală)
- nu e foarte veche și reprezintă o complinire care decurge dintr-un compl de obiect
- Conj 0, subiect indicativ, predicat infinitiv
- Imp verbelor regente, ptc nu toate permit apariția unei infinitivale
verbele care nu permit: dico, nego, affirmo, fateo, scribo, trado, duco sau cele de voință ( volo,
nolo, malo, opto) sau expresiile impersonale ( licet, decet, pudet, fama est, utile est, turpe est)
!!!!!!!Infinitiva trebuie să aibă subiectul exprimat și predicatul la infinitiv!!!!!!
excepții:
- Vb care permit infinitivala fără subiect
- Stilistic se raportează la regulă, dar nu are subiect
Dativ+inf: E îngăduit a fi fericit

 Completivă conjunctivală(verbală): a – sintatică (fără elemente de coordonare)

ex: îngăduie-i să iubească/ Fă să știu limpede
Să se îngrijească 1/să știe 2/să facă orice treabă de la țară. 1- inf, 2- conj
Să facem ca ceea ce a fi văzut să nu fi văzut (conj)
Conjuncțiile care introduc conjunctivala:
1. Ut – regenta afirmativă, completiva afirmativă
2. Ne – regentă afirmativă, completiva negativă
3. Quin – regentă afirmativă, completiva afirmativă
4. Quoninus? – regenta negativă, completiva afirm/neg
!!!!Verbele de temere: vereo, paveo, metuo, timeote, timeotibi
ex: mă tem să nu vii => când e „ne” => mă tem că vii
mă tem că nu vii => când e „ut” => mă tem că nu o să vii => vreau să vii
COMPLETIVA CU QUOD(n.sg.)/QUIA(n.pl)
- Utilizarea indicactivului
- Există câteva și cu conjunctiv
ex: I-a dăunat mult faptul că era dintr-o altă cetate
 Completiva interogativă indirectă(verbală):
- Întrebarea pusă ca subordonată a unei regente, păstrează unele elemente ale unei
interogații directe
- Verbele: adicente, sentienti
- Exprimarea unei îndoieli, a neștiinței: dubito, rogo, scio, nescio, ignoro, incertum
est (Întrebi dacă este?)
ELEMENTELE INTRODUCTIVE:
1. Ubi, unde, cur, quomodo, quand ob rem
2. Enclitivul „ne” = permite un răspuns liber
3. Particula „num” = oare? – neștiința atentuată
4. „none” = nu i așa că?
5. Interogațiile duble : ne......,ne...... SAU an......., an............. SAU utrum ............, an...........
 CONCESIVA:
Indicativ și conjunctiv cu valoare modală
CONJUNCȚIILE FOLOSITE:
1. UT
- ipotetic, varianta negativă „ne”
- ipoteză contrazisă de regentă
- „Cu toate că lipsesc puterile, totuși trebuie apreciată voința
2. CUM: cu toate că ......, nu a....
3. Quamquam( sau quam.....quam.....): conj sonoră, de obicei indicativ
4. Quamquis ( sau quam.........quis........): prop comparativă care devine conj = pe cât vrem.....
pe atât.....
5. Quam libet
6. Lichet / poate fi quamvis+lichet
7. Etsi
8. Tametsi = chiar dacă
9. Tamenetsi
10. Etiametsi = chiar și dacă
11. Tamen
12. Te = sigur, totuși
13. Nihilominus

ABLATIVUL ABSOLUT
Toate subordonatele pot fi realizate cu:
- Predicat verbal
- Predicat nominal

Traducem ablativul absolut ca gerunziu => scăpăm de obligația de a explica nuanța abl
abs=> putem identifica nuanțele în abl abs, dar sunt mult mai multe decât credem
CIRCUMSTANȚIALELE: pot avea ca regent orice verb
COMPLETIVELE: nu pot avea orice verb, doar tranzitive
COMPL INFINITIVALĂ: => ac, nom, dat +inf
!!Dacă subiectul e la ablativ absolut => predicatul e exprimat prin participii, dar și nominal.
Ense destricto: poate fi c instrum, depinde de context
 Dezechilibrul participiilor, dar nu se poate formula o acțiune prezentă la diateză pasivă, și
vice-versa.
- Prezent activ
- Perfect pasiv

CIRCUMSTANȚIALELE VERBALE.
DE TENDINȚĂ ȘI DE ANALIZĂ
1. CIRCUMSTANȚIALELE FINALE ȘI CONSECUTIVE: => TENDINȚA, ptc propune
acțiuni impuse de regentă, cu modul CONJUNCTIV
Conjuncțiile folosite în circum finale:
- Ut (ca să)
- Ne
- Quo/qua
- Ut it adicam ( ca să zic așa)
- Ne pluram dicam (să nu zic mai mult)

Subordonata relativă:
Subordonatele relative
- Se deosebesc de celelalte pentru că depinde de nominativ
- Sunt cele mai vechi, prima lărgire este aceasta de tip relativ
- Extindere a unui nume într-o propoziție
1. Subordonata nominală - infinitivală
2. Verbală - restul completivelor
3. Circumstant nominală – abl abs
4. De tendință – le vedem marcare de finală/consecutivă (amândouă + mod conj )
5. De analiză – dublă posib de utiliz a lui conj și indicativ.
Topica, raporturi temporale
RELATIVELE – NOMINALE/PARTICIPIALE
- Se mai numesc participiale (part acordat) (dif de abl abs)
- Au în comun existența independentă de adjective, dar sunt participii
- Unele part ajung să se substantivizeze
- Poate fi definită față de regentă prin raportul temporal – se ajunge la traducerea
printr-o propoziție TEMPORALĂ/ATRIBUTIVĂ sau să traducem prin gerunziu ( a
fugit mâncând pământul)
RELATIVE – VERBALE
 - Element introductiv + predicat
În regentă, cel mai frecvent: qui, quae, quod ( pronume relative), quisquis, quique (pron nedef),
ubi, unde, quando (adv relative), is, ea id (corelative), t.....q.....(corelative explicite)
- Există situații în care lipsește elem introductiv (elipsă)
- Poate exista și imperativul: Ce anume au văzut? Lucrul pe care, vă rog, prinviți-l!
RELATIVE – REALE (indicativul)
RELATIVE – CIRCUMSTANȚIALE (care au nuanță finală/consecutivă – conjuncții)

TOPICA:
- Determinativă: relativa vine după elem regent – Magna Urbs
- Calificativă: - Urbs magna
SUBORDONATA RELATIVĂ
- Treapta temporală: simultaneitate
- Topica: determinativă/calificativă
- Nuanță cauzală
TE IGNOR PE VECI
Sintaxă – Dan Slusanschi.
I. COORDONAREA
1. Coordonare = așezarea a două sau mai multe elemente pe același plan sintactic, fie la
nivelul propoziției (subiecte, atribute, complemente), fie la nivelul frazei (predicate),
poate avea loc fie fără elem de leg (asindetică), fie cu elemente de legătură (sindetică)
a) Asindetică – plasarea pe același plan sintactic a două sau mai multe elemente juxtapuse
Lipsa mărcii de coordonare nu înseamnă și lipsa coordonării în sine: juxtaputerea e un procedeu
elementar și nenuanțat de coordonare, al cărui unic avantaj este concizia, cadența stilistică
rapidă, ușor de exploatat, mijloc al dicției poetice sau retorice.
b) Sindetică – explicitează și nuanțează diferitele tipuri posibile de înscriere pe același plan.
Primele 3 tipuri (copulativă, disjunctivă, adversativă) – întâlnite la nivelul propoz și la niv
frazei, celelalte apar doar la niv frazei
Copulativă: - que, - et, - atque, - ac, - nec, -neque, - et nore
Disjunctivă: - ue, seu, aut,
Adservativă: -autem -uero (insă, iară), - at (dar)+uero,contra,enim.saltem,tamen etc, opoziție
emfatică:atqui, immo, quin(ba, ba chiar), tamen(totuși).
SUBORDONAREA ÎN FRAZĂ
I. PROPOZIȚIE PRINCIPALĂ
- Liberă, fie coordonată cu o altă propoz liberă, fie izolată
- Dominantă întregului sistem de propoziții subordonate (sau secundare)
II. PROPOZIȚIE SECUNDARĂ/ SUBORDONATĂ
- Depinde de o altă propoz din fraza dată
- Se etajează pe ranguri succesive: cele care depind direct de principală ( rang I), cele
care depind de subordonata rang I sunt subordonatele rang II.
III. PROPOZIȚIE REGENTĂ
- Propoziție supraordonată unei propoziții subordonate date
- Diferită de principală
Coordonarea explicativă – furnizează o lămurire suplimentară față de aserțiunile preceedente, dar
fără ca explicația dată să fie subordonată nemijlocit acestora. Conjuncții: na, enim, etenim,
namque – toate prin „căci”, nempe, scilicet, uidelicet – toate prin „(și) anume”
Coordonarea conluzivă – dispunem de conjuncții aproape simetrice corespunzătoare celor mai
imp: ergo (deci), igitur (așadar), itaque (prin urmare), proinde (ca atare), quoamobrem,
quapropter quocirca – (de aceea).
Coordonarea concesivă: marcată prin etsi și quamquam, rar tametsi.
Relativul de legătură: qui, quae, quod – plasate în fruntea unei fraze (a principalei acesteia, prime
elemente ale subordonatei nominale sau verbale.) – traducere pronume demonstrativ.

Subordonarea față de regentă

Față de predicatul regentei Față de un nume din regentă
completive circumstanțiale relative
Propoziția regentă – propoziție supraodonată unei propoziții subordonate date.

SUBORDONATELE
COMPLETIVE
- Sunt subordonatele care vin să complinească în mod necesar predicatele regentelor
de care depind.
- Ocupă funcție predicativă, subiectivă sau completivă propriu-zisă.
- Rogo quid facias.
-
Propoziția regentă – propoziție supraodonată unei propoziții subordonate date.
PROPOZIȚIILE Completive infinitivale Completive conjuctivale
ENUNȚIATIVE ȘI (că) (să) – ut
EXCLAMATIVE LIBERE
PROPOZIȚIILE INTEROG Completive interogative indirecte ( uenit/ueniat/uenerit)
LIBERE(DIRECTE)

COMPLETIVE INFINITIVALE
Structură obișnuită: pred. Regent + conuncție 0+ subiect în ac. + predicat la inf
activ mediu Pasiv
Posterioritate -turum esse -turum esse -tum iri
Simultaneitate -re -(r)i -(r)i
Anterioritate -isse -tum esse -tum esse
 COMPLETIVE CONJUNCTIVALE
Verbele regente ale compl conjunctivale:
- Străduință : conor, nitor, enitor, studeo, condendi, laboro, ago, specto
- Constrângere: cogo, subigo, impello
- Poruncă: uolo, nolo, malo, dico, impero, mando, praescribo, iubeo
- Îndemn: moneo, hortor, (per)suadeo, incito
- Rugăminte: rogo, quaero, oro, peto, flagito, posco, absecro
- Permisiune: sino, permitto, concedo, patior
- Împlinire: facio, impetro, adipiscor
- Impersonale sau locuțiuni: mos est, ius est, saris est, interest
- Dico, interdico, scribo, mitto ( cu condiția ca subordonata completivă să conțină o
recomandare/un ordin
Subordonate prin asindetic, fie prin ut.
CONJUNCȚIA REGENTA SUBORDONATA
UT pozitivă pozitivă
NE Pozitivă Negativă
QUIN Negativă Negativă
QUOMINUS Pozitivă/negativă Negativă

COMPLETIVELE CU QUOD (QUIA)

Conjuncțiile întrebuințate: quod, quia(domeniu cauzal)
Modurile folosite în compl cu qoud: indicativul, rar conjunctivul
Concură în special infinitivala, uneori conjunctivala
Verbele regente ale compl cu qoud:
- Expresii impersonale de stare/evenimente: bene est, male est, mos est, accidit,
euenit, fit
- Tiparul lui fit stimulează, apoi utilizarea similară a lui facio
- În replici curente, iar apoi în analizele retorice apar adesea cu quod și addo, adicio,
(o)mitto, praetereo
INTEROGATIVELE INDIRECTE:
Verbele care introduc o interogativă indirectă:
- Uerba dicendi și sentiendi
- Expresii afiliate(întrebarea explicită) sau implicite (cogito, scio, nescio, ignora,
admiror,dic, cedo, video, responde, peto)
Homo quid ageret, taceret responderet... neschiebat (Cic., Verr.)
Elemente de legătură, care marchează explicit tipul și nuanța întrebării ridicate:
- Pronume interogativ (quis, quid): Considera quis quem fraudasse dicatur
- Pronume relativ (valoare de precizare, în cadrul unei clase știute): Scimus nos
nostrum officium quod est.
- Quisnam, quidnam, quicunque, qualis, quantus, quot, cuius, cuias, uter, ecquis,
ecquid
- Encliticul -ne, care lasă răspunsul liber
- Particula an, caz de îndoială categorică: incertum est an
- Particula num, RĂSPUNSUL NU. Are și compuși: numquis, numquid
- Nonne, RĂSPUNSUL DA.
- După ueba sentiendi poate apărea și ut: Vides ut alta stet niue candidum Socrate
Întrebările de principiu: cu an și -ne. Altele: utrum ....an, -ne....-ne, an.....an, utrum.....aut.
SUBORDONATELE CIRCUMSTANȚIALE:
- Aduc lămuriri suplimentare, atât regentgelor (cu pred intrazintiv), cât și celor cu
predicații tranzitive care au deja compl de obiect sau o completivă conjunctă
Pot avea drept predicat: un nume (abl abs), un verb.
1. CIRCUMSTANȚIALELE DE TENDINȚĂ (finale și consecutive)
- Primesc Conjunctivul obligat, cu respectarea sistemului definit drept consecutio
temporum.
- Privesc implicațiile paralele și următoare ale regentei
2. CIRCUMSTANȚIALELE DE ANALIZĂ (cauzale, condiționale, comparative,
concesive, temporale)
3. CIRCUMSTANȚIALELE NOMINALE (ABL ABS)
- Au drept predicat un nume, iar subiect – al nume.
- Sistemul defectiv al participiilor impune anumite limitări asupra posibilității
exprimării treptelor temporale ale participialelor absolute, imposibile uneori la
activ, alteori la pasiv:
activ mediu Pasiv
Posterioritate Tur Tur 0
simulateitate Nt Nt 0
anterioritate 0 0 T

Nuanțele:
- Cauzală
- Condițională: Nihil potest evenire, nisi causa antecedente
- Modală/comparativă: Quasi praeda sibi aduecta, ... eos in hostium numero ducit
- Concesivă
 CIRCUMSTANȚIALE FINALE.
- Cea mai frecventă dintre cele de tendință.
- Exprimă scopul către care țintește propoziția regentă
- Scop al unei persoane/leț al unei reguli/recomandări colective
Conjuncțiile: ! URMATE DE CONJUNCTIV!
- ut(i) – (ca) să
- ne – negația lui ut? cred
- quo – ca prin aceasta
- qua – ca pe această cale
CIRCUMSTANȚIALE CONSECUTIVE
- Tendința înserierii eventimentelor în sine, printr-un fel de obiectivare, ca un simplu
efect ulterior al acțiunii din regentă
Sunt deschise prin „ut” și „ut non”
- MOD – CONJUNCTIVUL TENDINȚEI.
- NUANȚA CONSECUTIVĂ A SUBORDONATEI – adesea indicată din regentă,
prin corelative de tipul : sic, ita, tam , adeo, usque eo, tantopere, talis, tantus sau
chiar cu valorea emfatică a: is hic, iste.
- Nu trebuie marcată mereu nuanța consecutivei prin corelativ, tiparul negativ poate
fi prin: nemo, nihil, nullus, nec.....nec.
- În cazul regentelor negative, consecutiva poate folosi drept conjuncție pe quin
ex: Nuamquam tam male est Siculis, quin aliquid facete dicant
- Locul lui ut non poate fi luat de: ut ne

CIRCUMSTANȚIALE CAUZALE.
Cele mai frecvente conjuncții care deschid subordonatele cauzale sunt:
- Cu indicativ și conjunctiv: quod, quia, quoniam, quando, quandoquidem
- Numai cu conjunctivul: cum cu valoare cauzală
- Quod și quia – formează o pereche ( cu indicativul: Quia natura mutari non potest,
idcirco uerae amicitiae sempiternae sunt)
- Quod și quia – atunci când opinia aparține altcuiva ( cu conjunctivul: Haud quidem,
credo, quia sit diuinitus illis)
- Non quod (sau non quia) – opul lui sed quod/quia – non quin/quo + conj
- Quoniam și quando = de vreme ce, o dată ce (indicativ: Vera dico, sed nequinquam,
quoniam non uis credere), (conjunctivul: Crebris Pompei litteris castigabantur,
quoniam primo uenientem Caesarem non prohibuissent.
- Quandoquidem
Corelativele care relevă caracterul cazual:
- Eo, idcirco, ideo, propterea
- Locuțiuni: ob eam rem, ob hanc causam
CIRCUMSTANȚIALE CONDIȚIONALE
Atitudinea vorbitorului:
 Venis: Gaudeo (realitate)
 Venias: Gaudeam (posibilitate)
 Venires: Gauderem (irealitate)
Primește conjuncții: si, ni, nisi, si non.
Folosește și indicativul și conjunctivul
Raportul temporal față de regentă – exprimat prin treapta de timp folosită.
- Real simultan: Si est, do. Si erat, dabam. Si fuit, dedi.
- Real anterior: Si fuit, do. Si fuerat, debam.
- Potențial simultan: Si sit, dem
- Potențial anterior: Si fuerit, dem
- Ireal simultan: Si esset, darem
- Ireal anterior: Si fuisset, darem.
Condiționale reale: - utilizează indicativul, uneori cu valoare modală forte
Condiționale potențiale: - utilizează conj prez (potențial simultan) și perf (anterior/simultan)
Conjuncțiile condiționale:
- Si = dacă
- Sed si...., quod si..... = iar dacă
- Si uero... = dacă însă
- Si tamen .... = dacă totuși
- Si quidem... = măcar dacă
- Si modo..... = numai dacă
- Si quis/qui = dacă vineva, dacă careva
- Sis, sodes = dacă vrei – formule politicoase de tipul rogu-te
 CIRCUMSTANȚIALE COMPARATIVE:
Tipruile: de egalitate, de inegalitate, comparația extremă.
Modalitățile comparației:
Comparativele reale (propriu – zise) Comparative non-reale(condiționale)
Egalitate Uit, sicut, uelut, quemadmodum Utsi, uelutsi, quasi, tamquam
Inegalitate Quam Quam si
extremitate Ac, atque Ac si

CIRCUMSTANȚIALE CONCESIVE:
Subordonate deschise prin ut/ne
Cum+ indicativ
quamquam, quamuis, quamlibet + conjunctiv

În subordonată – conjunctiv prezent, principală – indicativ/imperativ prezent = regenta se

află în adversație semantică
Conjuncțiile:
- Ut
- Cum (+ indicativ: Sat sic suspectus sum, cum careo noxia)
- Quamquam(orișicât), quamuis(oricât de), quamlibet((ori) cât poftești)
- Licet (este permis) – coborât la rolul de conjuncție, alături de un conjunctiv de
tendință de tip completiv.
Marca valorii concesive a subordonatei o dau conjuncțiile compuse: etsi (și dacă), tametsi
(chiar dacă) – cu dubletul său tamenetsi și etiamsi (chiar și dacă) – fie indicativul realității, fie
conjunctivul potențial/ireal
 CIRCUMSTANȚIALE TEMPORALE:
Structurată după tripartiția: anterioritate, simultaneitate, posterioritate față de un regent.
TEMPORALELE SIMULTANE
1. Momentane
Conjuncții: cu indicativ (ut, ubi, cum), modul conjunctiv (cum temporale + conj potențial
prez/perf)
2. În durată
Cum + conj imperf, folosit cu sensul de „pe când” /Cum + indicativ
Dum, utilizare ca enclitic în agedum, manedum, sens primar de „răstimp”./ Dum+ indicativ =
câtă vreme.

TEMPORALE DE ANTERIORITATE (postquam)

1. Imediată
- Primum, ut (primum), ubi (primum) = îndată ce, imediat ce
- Ut anterior +mmcp/perf ind
- Locuțiuni: statim ut, continuo ut, prostinus ut
- Cu valoare expresivă, cu sensul de o dată ce, apar cum exemplo, cum subito, cum
ilico
- Simul, simulac, simulatque = o dată ce
2. Distantă:
- Postquam, cum
- Prezent istoric : Postquam obstinatos videt, oppugnare parut

TEMPORALE DE POSTERIORITATE (antequam)

- Priusquam, antequam
- Prius......quam.....

TEMPORALE ITERATIVE SPECIALIZARE:

- Vedem conjuncții temporale din diferite compartimente (ut, cum, dum, postquam
etc) pot primi valoare iterativă.
- Cele mai frecvente: quotiens și derivatele: quotiensque, quotienscumque (ori de câte
ori)
- Primind corelativul totiens, tind către domeniul comparativ, alături de perechile tam
– quam, tot – quot