VERBUL (recapitulare)

 parte de vorbire flexibilă care arată acţiunea, starea sau existenţa;

 verbele predicative au înţeles de sine stătător, pot realiza singure funcţia sintactică;
 verbele nepredicative nu au înţeles de sine stătător, nu pot realiza singure funcţia
sintactică;
 verbele nepredicative pot fi: auxiliare şi copulative;
 verbele auxiliare ajută la formarea unor moduri şi timpuri verbale:
- verbul a avea ajută la formarea timpului perfect compus de la modul indicativ’
- verbul a vrea ajută la formarea viitorului standard şi a viitorului anterior de la modul
indicativ;
- verbul a fi ajută la formarea viitorului anterior de la modul indicativ.
 verbele copulative realizează funcţia de predicat nominal împreună cu numele predicativ:
- Elevul este silitor. (P.N.= vb. copulativ a fi + numele predicativ silitor exprimat prin
adjectiv propriu-zis)
- Ion este un elev silitor. (P.N. = vb. copulativ a fi + numele predicativ un elev exprimat prin
substantiv comun)
- Andrei a devenit medic. (P.N. = vb. copulativ a deveni + numele predicativ medic exprimat
prin substantiv comun)
 modul este o categorie gramaticală specifică verbului; este forma pe care o ia verbul
pentru a arăta felul în care vorbitorul consideră acţiunea.
 la modul indicativ, vorbitorul consideră acţiunea sigură, reală.
a) prezentul arată acţiuni desfăşurate în momentul vorbirii (cânt, văd, merg, fug, cobor);
b) imperfectul arată o acţiune trecută, care se desfăşoară în acelaşi timp cu o altă acţiune
trecută (cântam, vedeam, mergeam, fugeam, coboram);
c) perfectul compus arată o acţiune trecută şi terminată în momentul vorbirii (am cântat, am
văzut, am mers, am fugit, am coborât);
d) perfectul simplu arată o acţiune trecută şi încheiată de curând (cântai, văzui, mersei, fugii,
coborâi);
e) mai-mult-ca-perfectul arată o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute
(cântasem, văzusem, mersesem, fugisem, coborâsem);
f) viitorul standard arată o acţiune care se va desfăşura după momentul vorbirii (voi cânta,
voi merge);
g) viitorul anterior arată o acţiune viitoare terminată înaintea altei acţiuni viitoare (voi fi
cântat, voi fi văzut, voi fi mers)
 la modul imperativ, verbul indică o poruncă, un îndemn şi are formă numai pentru
persoana a doua, singula, plural, formă afirmativă şi negativă (Cântă! / Nu cânta! /
Cântaţi! / Nu cântaţi!)
Atenţie! Forma negativă a verbului la imperativ singular se formează astfel: negaţia nu +
infinitivul verbului de conjugat.
Nu cânta! Nu vedea! Nu merge! Nu face! Nu coborî!
 modurile verbale pot fi:
- personale şi predicative (îşi schimbă forma în funcţie de persoană şi număr; îndeplinesc
funcţia sintactică de predicat): indicativ, imperativ, conjunctiv, condiţional-optativ;
-Există și forme nepersonale şi nepredicative (nu îşi schimbă forma în funcţie de persoană şi
număr; nu îndeplinesc funcţia sintactică de predicat): infinitiv (a cânta, a vedea, a merge, a
fugi, a coborî), gerunziu (cântând, văzând, mergând, fugind, coborând), participiu (cântat,
văzut, mers, fugit, coborât), supin (de cântat / pentru cântat, de văzut...)