VERBUL

 Verbul este o clasă lexico-gramaticală bogată (atât prin mulţimea formelor

paradigmatice şi a opoziţiilor, cât şi prin zonele de interferenţă ale unora dintre formele
lui cu alte clase) şi deschisă (se îmbogăţeşte permanent cu unităţi noi).
 Semantic, verbul exprimă acţiuni, evenimente, procese, fenomene sau stări.
 Morfologic, verbul are o flexiune bogată, numită conjugare. De asemenea, se distinge
prin categorii specifice: diateză, aspect, mod, timp şi prin categoriile de număr şi
persoană. Sintactic, este centrul enunţului, asigură o anumită configuraţie sintactică:
impune restricţii de formă şi de topică.
 Pragmatic, este componentul propoziţiei care, prin categoriile gramaticale de timp,
mod, persoană, număr, are un potenţial deictic (realizează o ancorare în realitate).
 Clase semantico-sintactice de verbe

După criteriul absenţei/prezenţei unei poziţii sintactice strȃns legate de verb:

 prezenţa/absenţa poziţiei complement direct (obiect direct) determină distincţia tranzitiv/intranzitiv.
Sunt tranzitive verbele care cer semantic și sintactic complement/obiect direct: a pierde, a mânca, a
bea, a cumpăra, a ajuta, a asculta etc. Sunt intranzitive verbele care nu acceptă poziția
complement/obiect direct: a se gândi, a înota, a deveni, a trebui, a fugi, a locui etc.
 prezenţa/absenţa pozitiei subiect determină distinctia personal/impersonal. Verbele personale acceptă
pozitia subiect (Copilul ȋnvaţă). Verbele impersonale sunt fie verbe care nu acceptă pozitia subiect (se
ȋnnoptează, tună, plouă), fie verbe pentru care poziţia subiect se realizează printr-o propoziţie
subordonată (Se cuvine să vii) sau prin formă verbală non-finită: (Se cade a fi politicoşi);
 capacitatea de a forma singure predicat: verbe predicative/verbe nepredicative (copulative și
auxiliare).
 VALORILE PREDICATIVE ALE
VERBULUI A FI

a fi: E greu să reușești în viață.

Verbul a fi este predicativ când are următoarele sensuri:
a exista: Sunt multe minuni ȋn lume.
a trăi, a vieţui: A fost odată ca niciodată un ȋmpărat.
a se afla, a se găsi: Ioana este în concediu de o lună.
a costa: Cât este kilogramul de carne?
a dura: O oră de curs este de 100 de minute.
a dăinui: Tabloul acesta este de 100 de ani.
a data: Din această vreme este şi tabloul.
a proveni, a-şi avea obârşia, a se trage: Mihai este din Cluj.
 VALORILE PREDICATIVE ALE VERBULUI A FI

 a se împlini o perioadă: Sunt zece ani de când ne cunoaştem.

 a merge, a se duce: Săptămâna trecută am fost la Bucureşti.
 a veni, a trece: Ieri a fost fratele tău pe la mine.
 a umbla, a hoinări: Pe unde ai fost de dimineaţă până acum?
 a se desfăşura, a se ţine, a se produce: Spectacolul este la Casa Sindicatelor.
 a se întâmpla: Ce ţi-am povestit era pe la 1500.
 a trebui: Dacă e s-o fac şi pe-asta, o fac!
 a prevesti, a semnifica: Ce e când ţi se zbate ochiul stâng?
 VERBELE COPULATIVE

 a deveni: Ionuţ va deveni doctor. / Devenind doctor, Ion …

 a se face: Mihai s-a făcut profesor.
Verbul a face este predicativ când este utilizat la diateza reflexivă şi are sensurile: a se produce, a
se construi, a se fabrica, a se crea, a se părea, a se preface, a simula, a se confecţiona, a se desfăşura, a fi
posibil.
 a ieşi: Doctorul a ieşit învingător.
Verbul a iesi este predicativ când din punct de vedere semantic este echivalent cu: a pleca, a se
arăta, a se ivi, a răsări, a încolţi, a se publica, a se tipări, a rezulta, a proveni, a lua naştere.
 a ajunge: Elena a ajuns directoare.
Verbul a ajunge este predicativ când are următoarele sensuri: a sosi (undeva), a prinde (pe cineva
din urmă), a atinge (pe cineva/ceva), a apuca (o vârstă/o vreme), a fi suficient/de-ajuns, a se întinde (până
la), a parveni (când este utilizat reflexiv: S-a ajuns).
 VERBELE COPULATIVE

 a însemna: Ce ȋnseamnă iubirea?

Verbul a însemna este predicativ când actualizează următoarele sensuri: a nota, a scrie, a marca.
 a rămâne: A rămas supărată.
A rămâne este predicativ când poate fi substituit prin: a sta (undeva)/a nu pleca (de undeva), a se păstra, a se menţine, a
urma să …, a trebui să …, a dăinui/a dura.
 a părea: Copilul pare bolnav.
A părea este verb predicativ când are sens impersonal, indiferent că este la diateza activă sau la diateza reflexivă.
 a reprezenta: Tehnica reprezintă un progres al societăţii.
A reprezenta este verb predicativ când este sinonim cu a înfăţişa, a evoca, a interpreta, a acţiona (în numele unei
persoane sau al unei colectivităţi), a-şi închipui/a-şi imagina.
 a constitui: Învăţământul constituie o prioritate.
Dacă poate fi substituit prin a (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înfiinţa, a (se) întemeia, a (se) organiza, verbul a (se)
constitui este verb predicativ.
 CLASE MORFOLOGICE DE VERBE

 simple: a bea, a urî, a citi, a iubi etc.;

 compuse: a binecuvânta, a se automutila, a binevoi etc.;
 locuţiuni verbale: a-şi aduce aminte, a băga de seamă, a o lua la fugă, a o
lua razna, a-şi pierde minţile etc.;
 expresii verbale: a-i fi foame/sete/lene/frică, e bine/e rău etc.
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - DIATEZA
Diateza
 este o categorie specifică verbului. Opoziţiile de diateză se stabilesc ȋntre o
constructie de bază – activă – considerată forma nemarcată şi o construcţie care poate fi
pasivă sau impersonală.
Ȋn GALR existenţa diatezei reflexive este contestată din cauza eterogenităţii sintactice a

reflexivului ȋn limba romȃnă şi pentru că niciuna dintre ipostazele reflexivului, exceptând
reflexivul pasiv și reflexivul impersonal, nu ȋndeplineste caracteristicile categoriei diatezei.
De asemenea, construcţiile cu reflexiv propriu-zis (cu funcţia de complement direct/indirect)
se deosebesc de ceilalţi termeni ai opoziţiei prin caracteristica de a nu produce o
reorganizare ierarhică a structurii sintactice de bază.

Există
 două opoziţii de diateză:
 activ/pasiv: Ion citeşte romane./Romanele sunt citite de Ion.
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI

 Există clase de verbe care nu participă la opoziţiile de diateză:

 verbele şi construcţiile intrinsec impersonale: a trebui, a tuna, a ploua, a
ninge etc.;
 verbele cu reflexiv inerent (a se bucura, a se ramoli etc.);
 verbele copulative (a fi, a ȋnsemna, a deveni etc.);
 verbele cu subiect non-animat (a expira, a apune, a răsări etc.).
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - MODUL

 Ȋn limba română, modurile verbului sunt: indicativ,

conjunctiv, condiţional, prezumtiv şi imperativ. În gramatica
tradiţională, erau considerate moduri şi infinitivul, gerunziul,
participiul şi supinul (moduri nepredicative/nepersonale). Ȋn
GALR şi în Gramatica de bază a limbii române (2010)
acestea sunt tratate separat, ca forme verbale nepersonale sau
ca forme non-finite, deoarece au trăsături care le apropie de
alte clase lexico-gramaticale şi le îndepărtează de verb.
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - MODUL

 Indicativul este modul aserţiunii despre un fapt. Conjunctivul

(numit şi subjonctiv) arată că acţiunea sau starea este prezentată ca
posibilitate şi este modul subordonării faţă de un alt verb. Folosit
independent, conjunctivul are valoare injonctivă (în enunţuri
imperative: Să plece!) sau exprimă dubiul/supoziţia: Să fie oare
asta cartea? Să fi greşit cu ceva?). Modul conjunctiv este
caracterizat prin morfemul să, care precedă forma verbală propriu-
zisă.
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - MODUL
 Condiţionalul (numit şi condiţional-optativ) este modul ipotezei şi al consecinţei acesteia
într-o construcţie condiţională (Dacă ai vrea, ai putea.) sau exprimă o dorinţă în enunţuri
optative şi exclamative (Aş mânca o ciocolată!). Formele condiţionalului sunt compuse cu
auxiliarul aş, ai, ar, am, aţi, ar, urmat de infinitiv – la prezent (aş pleca/iubi, citi, fi, sti,
muri,) sau de morfemul invariabil fi şi de participiu – la perfect (aş fi plecat).
 A se sfii
 A inmii
 A-i prii
 A pustii
 Prezumtivul este modul supoziţiei, arată o presupunere. Prezumtivul include două serii de
forme de prezent (o citi; o fi citind/va fi citind) şi una de perfect (o fi dormit/va fi dormit).
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - MODUL
 Imperativul este modul injoncţiunii (arată un ordin, o rugăminte, un sfat). Imperativul se deosebeşte
de toate celelalte moduri prin cȃteva trăsături:
 nu are forme pentru toate persoanele gramaticale (are forme doar pentru persoana a II-a);
 nu marchează distincţia temporală prezent- trecut;
 are forme diferite pentru a marca distincţia afirmativ-negativ;
 nu poate să apară în propoziţii subordonate (cu excepţia construcţiilor populare de genul Vino de
citeşte!)
 nu toate verbele au imperativ.
 La pers. a II-a singular, formele afirmative au desinenţe (-ă, i sau -e), iar cele negative sunt alcătuite
din negaţia nu şi infinitivul verbului: Nu fi obraznic!/ Nu veni mȃine!/ Sa nu fii obraznic!
 Formele de pers a II-a plural sunt identice cu cele de indicativ prezent, iar formele negative se obţin
adăugand doar negaţia: Scrieţi/Nu scrieţi!
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

Clase de verbe Sufix de prezent Desinențe Exemple

Verbe terminate la infinitiv în -a   -Ø plec/dansez

(a pleca, a dansa) -Ø -i pleci/dansezi
- ez -ă pleacă/dansează
- ăm plecăm/dansăm
- ați plecați/dansați
-ă pleacă/dansează
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

Verbe terminate la infinitiv în - -Ø văd

-ea (a vedea, a putea) -i vezi
-e vede
- em vedem
- eți vedeți
-Ø văd

Verbe terminate la infinitiv în - -Ø merg

-e (a merge, a duce) -i mergi
-e merge
- em mergem
- eți mergeți
-Ø merg
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE
Verbe terminate la infinitiv în - -Ø dorm/citesc
-i (a dormi, a citi) - esc -i dormi/citești
-e doarme/citește
- im dormim/citim
- iți dormiți/citiți
-Ø dorm/citesc

Verbe terminate la infinitiv în - -Ø cobor/hotărăsc

-î (a hotărî, a coborî) -ăsc -i cobori/hotărăști
- ă/e coboară/hotărăște
- âm coborâm/hotărâm
- âți coborâți/hotărâți
- ă/Ø coboară/hotărăsc
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

 Imperfectul este o formă verbală alcătuită din radical, sufixul de

imperfect (-a/-ea) şi desinenţele -m, -i, Ø, -m, -ţi,- u.
 Imperfectulexprimă o acţiune în curs de desfăşurare într-un
moment trecut: Citeam când m-ai sunat.
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

 Perfectul compus a avea (am, ai, a, am, aţi, au) şi participiul

verbului: am venit/mers/mâncat.
 Perfectul compus prezintă acţiunea ca încheiată în mod cert într-un
moment anterior momentului comunicării: A plecat luna trecută.
Este un timp perfectiv, opunându-se imperfectului (timp
imperfectiv).
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

Clase de verbe Sufix de imperfect Desinențe Exemple

Verbe terminate la infinitiv -a-   plecam

în -a, -î (a pleca, a coborî)   plecai
  pleca
-m plecam
-i plecați
-Ø plecau
-m
Verbe terminate la infinitiv -ea- vedeam
-ți
în -ea, -e, -i (a vedea, a vedeai
-u
merge, a citi) vedea
vedeam
vedeați
vedeau
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

Clase de verbe Sufix de Desinențe Exemple

perfect simplu
Verbe terminate la infinitiv în -a (a     plecai
pleca, a mânca)     plecași
-a   plecă
  plecarăm
  plecarăti
  plecară
Verbe terminate la infinitiv în -ea (a   -i băui
bea, a vedea)   -și băuși
  -Ø bău
-u -răm băurăm
-răți băurăți
-ră băură
   
 
 
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

Verbe terminate la infinitiv în -     pierdui

e, cu participiul în   pierduși
-ut (a pierde, a face)   pierdu
-u pierdurăm
pierdurăți
pierdură
 
Verbe terminate la infinitiv în -   mersei
e, cu participiul în -se merseși
-s/-t (a merge, a rupe) merse
merserăm
merserăți
merseră
CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

Verbe terminate la infinitiv     iubii

în -i (a iubi, a dormi)   iubiși
-i iubi
iubirăm
iubirăți
iubiră

Verbe terminate la infinitiv   coborâi

în -î (a hotărî, a coborî)   coborâși
-î coborî
coborârăm
coborârăți
coborâră
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI – TIMPUL MAI-MULT-CA-
PERFECT

 SUFIX PERFECT + -SE + -m

-și
-Ø
-răm
-răți
-ră
 CATEGORIILE GRAMATICALE ALE
VERBULUI - TIMPURILE

 Viitorul standard (literar) este alcătuit din auxiliarul a vrea (voi, vei, va, vom, veţi, vor) şi forma de
infinitiv a verbului: voi pleca, voi ȋnvăţa, va citi, va sti, va fi, va iubi etc.
 Viitorul popular are aceeaşi structură, dar seria de forme a auxiliarului şi-a pierdut consoana iniţială,
având formele: oi, ăi (ȋi, oi, ei), o, om, ăţi (îţi, oţi, eţi), or: o veni, oi merge.
 Viitorul colocvial este alcătuit din morfemul invariabil o, urmat de conjunctiv. O altă variantă de viitor
colocvial este alcătuită din auxiliarul a avea şi conjunctiv (am să plec, ai să pleci etc.).
 Viitorul anterior, numit şi viitor II, este alcătuit din viitorul auxiliarului a fi şi participiul verbului: voi
fi plecat/mâncat/citit. Spre deosebire de viitorul I, care se referă la acţiuni viitoare cu aspect imperfectiv
(neterminate), viitorul II proiectează acţiunile în viitor, dar le prezintă ca fiind perfective (încheiate).
 Viitorul în trecut presupune transpunerea în trecut a perifrazei cu a avea: verbul a avea la imperfect şi
conjunctivul verbului de conjugat: În 1850 avea să se nască Mihai Eminescu.
 FORMELE VERBALE NON-FINITE

 Formele verbale non-finite (numite în gramatica tradiț ională moduri nepredicative) sunt forme verbale
care se ȋndepărtează de comportamentul verbului prototipic prin:
 pierderea flexiunii de număr şi de persoană, de mod și de timp; excepț ie face infinitivul, care are
două timpuri: prezent si perfect (dorinta de a reuși/dorinta de a fi reusit);
 pierderea predicativităţii (a autonomiei ȋn comunicare), adică incapacitatea grupurilor pe care le
formează de a constitui un enunţ de sine stătător); exc.: A se citi (= Cititi) prosectul!
De citit! = Cititi!
 imposibilitatea de a realiza legarea de regent prin conjuncţii subordonatoare. Legătura se realizează
fie prin prepoziţie – ȋn cazul infinitivului şi al supinului, fie prin ataşare directă – ȋn cazul gerunziului şi
al participiului.
 FORMELE VERBALE NON-FINITE

 Infinitivul şi supinul prezintă trăsături sintactice de tip substantival:

 legătura cu regentul se realizează obligatoriu prepoziţional;
 ocupă poziţia de subiect şi de complement direct, poziţii specifice substantivului.
 Participiul are trăsături de tip adjectival:
 primeşte desinentele de gen, număr şi caz ale adjectivului cu patru forme;
 realizează acord de tip adjectival; primeşte mărci de gradare.
 Gerunziul are trăsături de tip adverbial, apărȃnd, ca şi adverbul, în contexte circumstanţiale:
Merge schiopatând.
 FORMELE VERBALE NON-FINITE

 Formele non-finite păstrează şi caracteristici de tip verbal, şi anume:

 primesc complemente, cărora le impun restricţii de caz;
 au subiect, identic sau diferit de al verbului predicat: Ajungȃnd Ion acasă, a şi
ȋnceput ploaia;
 păstrează capacitatea de a primi circumstanţiale temporale, de mod, de loc.
 SINTAXA INFINITIVULUI

 Natura nominală a infinitivului îi asigură realizarea funcţiilor sintactice specifice substantivului:

 subiect: E uşor a scrie versuri/Cȃnd nimic nu ai a spune.
 nume predicativ: „De fapt, a exprima viaţa înseamnă a te abstrage de evenimente, ridicându-te
la un concept.” (G. Călinescu)
 atribut: „Valul este dorul mării de a săruta ţărmul.” (L. Blaga)
 complement direct: „Totuşi somnul începea a se furişa pe sub genele noastre […].” (C. Hogaş)
 complement prepoziţional: „Poate Dumnezeu face un bolovan atât de greu, încât să nu fie în
stare a-l ridica?” (C. Noica)
 circumstanţial (de diverse feluri): Înainte de a pleca la mare, am fost la munte.
 SINTAXA GERUNZIULUI

 Caracteristice adverbiale ale gerunziului impun ca definitorie funcţia de circumstan țial.

 Funcţia de circumstanţial are următoarele realizări:
 circumstanţial de timp: Trecând strada, am zărit-o.
 circumstanţial de cauză: Neȋndrăznind să o ȋntrebe, a renunţat.
 circumstanţial de mod: Merge şchiopătând.
 circumstanţial concesiv: A luat examenul, chiar neînvăţând.
 circumstanţial condiţional: Ajutȃndu-mă, ar putea părea părtinitoare.
 Atunci când exprimă o acţiune simultană cu cea exprimată de verbul regent şi este în acelaşi timp dependent
faţă de un nominal, realizează funcţia de element predicativ suplimentar: M-a lăsat mama ȋnvăţȃnd.
 SINTAXA PARTICIPIULUI

 Caracterul adjectival al participiului impune ca definitorii pentru acesta următoarele funcţii

sintactice:
 atribut: „Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş! / Copac pribeag uitat în câmpie.” (T.
Arghezi)
 nume predicativ: „Advocatul pare obosit de drum, abătut, judecătorul e necăjit, rău
dispus.” (P. Dan)
 circumstanţial de timp: „Ajuns la sfat, Niculae intră în biroul lui Zdroncan şi îi
ceru să-i dea la telefon baza de recepţie.” (M. Preda)
 circumstanţial de cauză: „Alungată, mama s-a dus la Brăila.” (F. Neagu)
 SINTAXA SUPINULUI

 Natura nominală a supinului determină realizarea unor funcţii sintactice specifice substantivului:
 subiect: „Ar fi interesant de ştiut în ce măsură expresiile, simplele expresii anticipează anumite
idei în istoria gândirii umane.” (L. Blaga)
 nume predicativ: „Cine scorneşte asemenea zvonuri de primejdie şi de ce să plece lumea aşa
fără de nici un temei, înainte de a vedea ce e de văzut, de a auzi ce e de auzit […]?” (M. Sadoveanu)
 complement direct: „Când sfârşi de citit, Toma se întoarse către uriaş şi-i dădu în mână sulul .” (C.
Petrescu)
 atribut: „A descoperit o nouă sursă de procurat cărţi.” (C. Petrescu)
 Parand suparat, nu a fost rugat sa vorbesca.
 Copilul pare a fi suparat. – PN = vb. copulaiv pare + NP a fi suparat (vb. copulativ a fi + NP suparat)