LRC – Anul II, Semestrul II

VERBUL

- Este o parte de vorbire flexibilă cu un inventar extrem de bogat distingându-se prin mai
multe trăsături:
 D.p.d.v. morfologic: verbul prezintă o flexiune specială numită conjugare, care constă
în schimbarea formei verbului în funcție de categoriile gramaticale din paradigma sa,
fiecare categorie manifestându-se printr-un număr propriu de opoziții și prin forme
specifice de realizare.
 D.p.d.v. sintactic: verbul se caracterizează prin faptul că în anumite condiții poate
avea funcția sintactică de predicat în opoziție.
 D.p.d.v. semantic: verbul se caracterizează prin faptul că exprimă acțiuni, stări,
calități, fixate uneori temporal cu precizarea că acestea sunt privite ca procese.

Ex: Studenții scriu cu atenție. – acțiune

El stă pe loc. – la nivelul înțelesului e un verb care exprimă o stare
Viața lui s-a îmbunătățit. – la nivelul înțelesului e un verb care exprimă o calitate

Criterii de clasificare a verbelor românești:

1. După particularitățile de flexiune:

- În tradiția gramaticii românești, cea mai cunoscută clasificare a verbelor se referă la

particularitățile de flexiune și în raport cu acestea, verbele se clasifică în conjugări care țin
seama îndeosebi de sufixul infinitivului, ajungându-se la 4 conjugări:

I: -a
II: -ea – diftong
III: -e
IV: -î/ -i

Conjugarea I: include verbele cu sufixul infinitivului a (accentuat), fiind cea mai numeroasă
și productivă dintre toate.
Ex: a mânca, a asculta, a învăța
- o parte se conjugă la prezentul indicativ și conjunctiv cu sufixul de tipul „-ez” – a desena, a
încadra, a lucra – în timp ce altele se conjugă fără sufix – a intra, a ridica

Conjugarea II: include aproximativ 20 de verbe moștenite din latină care au ca sufix a
infinitivului, diftongul „ea” – a avea, a vedea -, la care se adaugă câteva verbe neologice care
au ca suport fonetic un verb mai vechi din aceeași clasă: a apărea, a decădea, a dispărea, a
prevedea

Conjugarea III: include verbele cu sufixul infinitivului e (neaccentuat), de exemplu: a face,

a pune, a zice, a merge

Conjugarea IV: include verbele cu sufixul infinitivului „i” sau „î” – a auzi, a veni, a hotărî, a
coborî
! În interiorul tiparelor flexionare se poate face o distincție între verbele conjugate la prezent
cu sufixul de tipul „esc” – a vorbi, a citi – și verbe conjugate fără sufix: a veni, a fugi, a dormi
- De asemenea, fenomenul se regăsește și la verbele cu infinitivul în î, unele conjugând use la
prezent cu sufixul de tipul „-ăsc”: a hotărî, a pârî

Sufix: a omorî, a coborî, a doborî

2. După particularitățile radicalului în flexiune:

În funcție de trăsăturile radicalului verbal se disting:

a) verbe regulate => repartizate în serii flexionare repetabile pentru un număr mare de verbe
b) verbe neregulate => care implică trăsături deviante de la tiparul de conjugare întrucât
prezintă în paradigma variații totale semnificative ale radicalului alături de modificări ale
sufixelor și ale desinențelor

- În gramatica tradițională sunt considerate neregulate următoarele verbe: a avea, a vrea, a

bea, a mânca, asta, a da, a lua, a usca, a fi

Cauzele => explicațiile neregulațiilor sunt variate, dar predomină cauzele etimologice, fiind
vorba despre verbe moștenite ca atare din latină sau devenite astfel prin evoluții fonetice.

c) verbele defective => se caracterizează printr-o paradigmă incompletă, fapt care se

manifestă în raport cu diferite categorii gramaticale.
 Aceste verbe nu au toate formele flexionare pentru toate modurile personale iar când
este nevoie să fie exprimate, se folosesc forme ale altor verbe sau perifraze.

- Explicațiile paradigmelor defective sunt multiple. Astfel există verbe defective de

conjugarea a III-a, care nu și-au creat încă forme pentru timpurile trecute: a accede, a divide,
a discerne, a transcende.
- există și verbe arhaice păstrate cu forme izolate din paradigmă, azi pe cale de dispariție:
A la - a se la – a se spăla pe cap
A va – lb. latină Mai se va până atunci. – Mai trece timp până atunci.

 Alte paradigme defective se explică prin omonimii a unor forme verbale: a rage
 Alte cauze sunt reprezentate de semantica verbelor incompatibile cu anumite categorii
gramaticale.

3. După relația verb – subiect

- după acest criteriu se disting:
a) verbe personale – indică toate persoanele gramaticale și se definesc prin caracterul
sintactic de a se combina cu un subiect, de a se exprima printr-un nominal în nominativ
Ex: a lucra, a citi, a iubi, a vedea

b) verbe impersonale – prin conținutul lor semantic, nu pot realiza relația sintactică: subiectul
exprimat prin nominal în nominativ – ca persoana gramaticală
Ex: a tuna, a ninge, a ploua, a se însera
 Există două subclase de verbe impersonale:
- verbe impersonale propriu-zise / impersonalitate inerentă – la care valoarea
impersonală decurge din însăși natura verbului: a ploua, a ninge, a se înnopta
- care devin impersonale numai în anumite contexte, atunci când sunt urmate de o
propoziție subordonată / sub care nu e persoana gramaticală
  Mănânc ciocolată. – personal
 Mâncând ciocolată, mi-a fost rău. – verb personal, mod impersonal

! Dacă nu poți pune un autor acțiunii, verbul este impersonal !

4. După relația verb – obiect:

- Se disting:
a) verbe tranzitiv e: care prezintă posibilitatea virtuală este combina cu un complement direct:
a mânca, a vedea
b) verbe intranzitive: care nu pot fi construite cu un complement direct: a sosi, a intra, a fugi

 Sunt tranzitive verbele care ceri din punct de vedere sintactic și semantic poziția de
complement direct exprimat sau subînțeles din context, poziție care se realizează
frecvent prin atașarea directă a unui nominal în acuzativ sau a unui nominal cu
prepoziția pe cu condiția ca acesta să fie substituibil printr-un pronume neaccentuat în
acuzativ: beau apă

Mă miră că nu m-ai căutat.

! Toate verbele impersonale prin conținut au ca reflexive morfologice trăsături de

verbe unipersonale, ceea ce înseamnă că flexiunea lor se reduce la nivel morfologic.
- pe de altă parte, există verbe unii personale ca formă care au sens impersonal –
verbe care exprimă sunete și manifestări ale păsărilor și ale animalelor: a mârâi, a
lătra, a cotcodăci, dar și verbe care desemnează trăsături fizice precum a se veșteji, a
se caria, a rugini.

! Noțiunile de verb personal / verb impersonal nu trebuie confundate cu noțiunile de

mod personal / mod nepersonal, întrucât verbul își păstrează caracteristicile indiferent
de modul la care se află.

 Uneori complementul direct este exprimat prin verb la modul nepersonal cu această
funcție, iar alteori e reprezentat de o propoziție subordonată complementului direct.
Ex: Am terminat de citit.

! Tranzitivitatea unui verb rămâne o caracteristică a acestuia inclusiv la mod nepersonal.

Ex: a-l sta – greșit / a-l sosi – greșit / a-l rupe – corect

 Sunt construcții tranzitive și verbe care deși acceptă determinarea printr-un

complement direct, permit contextual neexprimarea acestuia. – se numesc verbe cu
tranzitivitate absolută
a cânta, a citi, a visa, a mânca

! În limba veche sau vorbirea populară, anumite verbe care în mod obișnuit intranzitive ajung
să se construiască accidental cu un complement direct intern redat printr-un substantiv din
aceeași rădăcină cu verbul.
Ex: a lupta o luptă dreaptă, a plânge lacrimi amare, a dormi un somn adânc, a alerga o cursă
nebună

 Cu această valoare verbul „a fi” se întâlnește în următoarele construcții sintactice fixe:

- Propoziția subiectivă introdusă prin „dacă” + verbul predicativ impersonal „a fi” +
propoziția circumstanțială de cauză sau de scop.

Ex: 1. Dacă îți scriu astăzi, | 2. este | 3. fiindcă nu te-am uitat.

1. Subiectivă
2. Principală
3. Circumstanțială de cauză

! Propoziția condițională introdusă prin „dacă” sau temporală introdusă prin „când” +
verbul predicativ impersonal „a fi” + propoziția subiectivă introdusă prin „să”.

Ex: | Când va fi să dăm examen |, | vom ști toată materia. |

Temporală Subiectivă Principală

- Verb predicativ impersonal „a fi” cu formă fixă de imperfect + propoziție subiectivă

introdusă prin „să” cu verbul predicativ la conjunctiv, exprimând o acțiune ireală.

! Propoziția subiectivă introduse prin „dacă” + verbul copulativ „a fi” + propoziția

predicativă introdusă prin ca și cum, ca și când

Ex: |Dacă nu l-am fi așteptat|, |ar fi fost| |ca și când nu ne-ar fi interesat mesajul lui.|

- Expresii verbale impersonale formate din verbul copulativ „a fi” folosit cu sens
impersonal și un nume predicativ exprimat prin adverb de mod.

Ex: E bine, e probabil, e posibil, e firesc, e clar etc.

! A DEVENI este APROAPE întotdeauna verb copulativ.

Ex: El devine avocat.

- Unii lingviști arată că a deveni poate fi folosit ca verb predicativ în construcții

specifice limbajului filozofic atunci când este sinonim cu a se transforma, a evolua.

A însemna

A. Verb predicativ – când este sinonim cu „a scrie”, „a nota”, „a face un semn”

Ex: Copiii însemnează cu cretă pe asfalt.

B. Verb copulativ – când este sinonim cu „ a reprezenta”, „a semnifica”, „a

simboliza”.

Ex: Pentru mine, primăvara înseamnă bucurie.

! Cu valoare copulativă a însemna apare și în următoarele construcții sintactice fixe:

- Propoziția subiectivă introdusă prin dacă, să sau când + verb copulativ „a însemna”
+ propoziție predicativă
Ex:
| Dacă vezi o pisică neagră | | înseamnă | că ai ghinion.

- Nume predicativ antepus exprimat prin pronumele interogativ sau relativ ce +

subiect sau propoziția subiectivă introduse prin dacă, să, când.

Ex: Ce înseamnă primăvara pentru tine?

! Cu valoare copulativă „a fi” apare și în anumite construcții sintactice fixe:

- Subiect exprimat prin substantiv cu sens abstract articulat cu articol hotărât însoțit
sau nu de un atribut care exprimă posesia + verb copulativ „a fi” + propoziția
predicativă.

Ex: Ideea este |să terminăm la timp.|

- Propoziția subiectivă introductivă prin pronumele relative „ce” sau „ceea ce” + verb
copulativ „a fi” + propoziția predicativă

Ex: Ceea ce nu știm |este| când |va începe școala.|

A rămâne

A. Verb predicativ

1) Verb predicativ personal sinonim cu „a se opri”, „a staționa”, „a sta pe loc”

Ex: Studenții rămân în clasă.

2) Verb predicativ folosit cu sens impersonal urmat de o propoziție subiectivă sau de

un subiect exprimat prin verb la supin

Ex: |Rămâne| |să mai discutăm despre asta.|

|Rămâne de văzut| |ce facem în continuare.|

B. Verb copulativ – când este sinonim cu „a nu se schimba”, „a nu deveni altfel”

Ex: Bunica a rămas aceeași.

A ieși

A. Verb predicativ – când are sens de deplasare și reprezintă antonimul lui „a intra”

Ex: Nimeni nu iese din casă.

B. Verb copulativ – când este sinonim cu a deveni

Ex: El a devenit inginer.

A ajunge

A. Verb predicativ – când este sinonim cu „a sosi” sau cu „ a fi suficient”

Ex: Am ajuns acasă la ora zece.

Ajunge cât ai învățat!

B. Verb copulativ – când este sinonim cu „a deveni”.

Ex: Noi vom ajunge profesori peste un an.

A se face

A. Verb predicativ

1) Verb predicativ unipersonal la diateză reflexivă cu sens pasiv.

Ex: Peste Dunăre se face un pod.

Prăjitura se face din ouă.

2) Verb predicativ cu sens impersonal urmat de o propoziție subiectivă

Ex: Era |să cad pe scări.|

B. Verb copulativ

Ex: Fata era veselă. – verb copulativ

3) Verb predicativ unipersonal urmat de un subiect exprimat prin substantiv în

nominativ care denumește o senzație fizică, o stare psihică sau sufletească

Ex: Mi se face foame.

Mi se face dor.

4) Verb predicativ unipersonal urmat de un subiect exprimat prin substantiv în

nominativ care denumește secvențe temporale sau fenomene atmosferice

Ex: Se face primăvară/ seară/ frig.

B. Verb copulativ – sinonim cu „a deveni” sau cu „a se preface”

Ex: Fiul lui se va face aviator.

Ea se face că nu mă vede.

5. După capacitatea de a constitui predicatul propoziției

 În funcție de acest criteriu se disting:
a) verbele predicative:
- Sunt acelea care folosite la un mod personal, îndeplinesc singure funcția sintactică
de predicat în propoziție|: a lucra, a citi, a merge etc.

b) verbele auxiliare morfologice sunt instrumente gramaticale de ordin morfologic

care ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse.

! Există trei auxiliare morfologice: a fi, a avea, a vrea

A fi e auxiliar morfologic în structura următoarelor compuse.

 Indicativ viitor anterior: Voi veni după ce voi fi primit acordul tău.

 Conjunctiv perfect: Să fi aflat...

 Condițional optativ perfect: Aș fi mers...

 Prezumtiv perfect: Va fi terminând...

 Infinitiv perfect: Au sosit înainte de a fi apus soarele.

 Toate modurile și timpurile diatezei pasive: Fusesem ajutată de colega mea.

A avea e auxiliar morfologic în structura unor forme verbale compuse:

 Indicativ perfect compus:

 Indicativ viitor: Am să plec

 Condițional optativ în prezent: Aș mânca

 Condițional optativ în perfect: Aș fi mâncat

 A vrea e auxiliar morfologic în structura următoarelor forme verbale compuse:

 Indicativ viitor: Voi fi

 Prezumtiv prezent: Va fi făcând

 Prezumtiv perfect: Va fi făcut

c) verbele copulative

- Sunt acelea care folosite la un mod personal nu pot forma predicatul unei propoziții
decât împreună cu numele predicativ.

!!! Toate verbele copulative sunt intranzitive.

- verbele copulative la moduri personale care nu sunt urmate de un nume predicativ, ci
de o propoziție subordonată predicativă reprezintă din punct de vedere sintactic
predicate nominale incomplete.

Dorința noastră este |să plecăm azi.|

- Unele copulative la moduri ne personale formează împreună cu numele lor

predicativ părți de propoziție dezvoltate sau complexe, dar nu predicate nominale.

Verbul a fi

a) verbe predicative

1. Când e sinonim cu a exista, a se afla, a se găsi: Noi suntem în A12; a merge, a

călători: Ieri am fost la București.
A dura: Cursul este de 90 de minute.
A avea loc: Pe pod a fost un accident.
A trăi: Ea este de 19 ani.
A fi originar din: Eu sunt din...

2. Unele predicate unipersonale urmate de un subiect exprimat prin substantiv în

nominativ care denumește o senzație fizică, o stare fizică/ sufletească: Mi-e foame.

3. Verb predicativ unipersonal urmate de un subiect exprimat prin substantiv în

nominativ care denumește secvențe temporale sau fenomene atmosferice: E
primăvară.

4. Verb predicativ impersonal sinonim cu: ASE întâmpla, a se petrece, a trebui.

Ex: Dacă este să dai de necaz, dai.

- uneori, complementul direct este exprimat printr-un verb la modul nepersonal cu

acesta, iar alteori e reprezentat de o propoziție subordonată completivă directă:

Ex: Am terminat de mâncat.

- Tranzitivitatea unui verb rămâne o caracteristică a acestuia