Construcțiile cu pronume reflexive

Construcțiile reflexive sunt structuri care conțin un clitic reflexiv atașat verbului, sau, în
mod excepțional, substantivului.
Exemple: „Și-a amintit prima zi de școală din clasa a V-a” – construcție reflexivă verbală
„Se îmbracă frecvent cu haine elegante” – construcție reflexivă verbală
„Nici plâns, nici râs, căci cine putea s-auză plânsu-și” (M Eminescu) – construcție reflexivă
nominală.
Există două tipuri de construcții reflexive:
a) Construcții în care pronumele reflexiv are funcție sintactică proprie: se apără cu
argumente solide (complement direct); își alege o meserie interesantă (complement
indirect)
În aceste tipuri de construcții, pronumele nu face parte din predicat.
b) Construcții în care pronumele reflexiv intră în structura verbului, deci nu are funcție
sintactică proprie: se gândește la doamna învățătoare, și-a adus aminte de temă. în
aceste tipuri de construcții, pronumele reflexiv face parte din predicat și reprezintă
aceeași poziție sintactică.
Funcțiile sintactice ale cliticului pronominal din construcțiile reflexive sunt:
1. Complement direct (în Acuzativ)
Se spală cu apă caldă.
Se îmbracă în uniformă.
Se laudă cu rezultatele ei.
Există mai multe posibilități de a proba independența sintactică a pronumelui față de verb:
- pronumele nu este obligatoriu pentru verb: se spală/ spală păpușa; se îmbracă/
îmbracă manechinul; se laudă / laudă pe altcineva;
- pronumele poate fi înlocuit cu o altă formă pronominală de același caz: se spală/ te
spală; se îmbracă/ îl îmbracă; se laudă/ o laudă;
- structurile permit dublarea pronumelui cu o formă accentuată de pronume
personal/reflexiv, în același caz: se spală pe sine/ pe el; se îmbracă pe sine/ pe ea; se
laudă pe sine/ pe el

2. Complement indirect (în Dativ)

Îmi pregătesc o limonadă.
Își cumpără o casă nouă
Își face drum prin zăpadă.

3. Complement indirect posesiv

Colegul meu și-a uitat cărțile la mine.
Băiatul și-a găsit locul în grupul de prieteni.
Copilul își prețuiește jucăriile.
 În aceste exemple, cliticul reflexiv participă la o structură alcătuită din trei
componente: subiectul, verbul si complementul direct: Colegul(subiectul) și-a
uitat(verbul) cărțile(complementul direct) la mine.
Față de un complement indirect, care se subordonează verbului, cel indirect posesiv
are dublă subordonare: și față de verb și față de subiect.
Independența sintactică a pronumelor evidențiate în exemplele de mai sus se poate
dovedi astfel:
- verbele a uita, a găsi, a iubi nu sunt obligatoriu reflexive;
- structurile permit dublarea pronumelui cu un adjectiv pronominal posesiv: și-a uitat
cărțile sale sau cu un pronume personal în genitiv: și-a găsit locul lui;
- se poate observa valoarea „posesivă” a reflexivului în raport cu substantivul „obiect
posedat” – își prețuiește jucăriile.

4. Atribut
„Nun spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie”
„Cerul stelele-și arată,/ Solii dulci ai lungii liniști” (M. Eminescu)
Raportându-se la un substantiv – „genunchii, stelele” – pronumele reflexiv are funcție
de atribut (fără prepoziție). Astfel de exemple apar mai ales în limbaj poetic.
În unele construcții reflexive , cliticul de acuzativ/de dativ este component obligatoriu al
verbului/ al locuțiunii verbale:
Se uită la televizor în fiecare seară.
Se mândrește cu elevii lui.
Își dă seama de consecințele faptelor lui.
Cliticele evidențiate în aceste exemple au următoarele caracteristici:
- sunt obligatorii pentru verbele și locuțiunile verbale cu care se asociază; aceste verbe
nu au variante nereflexive (mândrește) sau au un alt sens în variantă nereflexivă ( se
uită – privește vs. uită – nu-și amintește);
- pronumele nu poate fi înlocuit cu o altă formă pronominală de același caz: te uită la
televizor, te mândrește, îți dă seama;
- structurile nu permit dublarea pronumelui cu o formă accentuată de pronume
personal/reflexiv, în același caz: îl mândrești;

Construcțiile cu reflexiv obligatoriu conțin:

- verbe neologice ( din registrul cult): a se eschiva, a se preta, a se erija etc...
- verbe care aparțin registrului popular și familiar (mult mai numeroase): a se bosumfla,
a se codi, a se cruci, a se holba, a se lăfăi, a se răsti, a se zbengui, a se văicări etc..
Unele verbe se organizează în perechi omonime – o formă reflexivă, o formă nereflexivă –
cu diferențe de sens între ele.
Exemple: a se duce/ a duce: Se duce obosit spre casă / Duce în mână un obiect greu
a se cădea / a cădea: Nu se cade să răspunzi așa! / Căzuse de pe scară și se lovise.

Cliticele reflexive pot apărea într-un context special, în care capătă valoare reciprocă:
-acuzativ cu valoare reciprocă: Colegii se salută dimineața. ( unii pe alții)
-dativ cu valoare reciprocă: Vecinii își dau binețe. (unii altora).