VERBUL

CURS

1.CLASIFICARI
1.1.Clasificare dupa prezenta unei pozitii
sintactice/functie sintactica

Clasificarea se face dupa prezenta urmatorilor determinanti in pozitie

(functie) sintactica unica: OD, Subiect, NP;
Alti determinanti care pot conditiona clasificarea sintactica a verbului: OI,
OPrep, OSec, Circ.

Tranzitiv vs.intranzitiv in functie de pozitia OD:

Verbe tranzitive: cer sintactic si semantic pozitia OD;

- atasarea directa (nepropozitonala) a unui nominal substantival cu forma
de N-Ac care nu este Subiect sau NP. Se elimina astfel verbe ca:
a cadea (Cade ploaia), a veni (Vine iarna), a interveni (Intervine o
schimbare), a se intampla (Se intampla o nenorocire), a exista ( Exista o
explicatie), a aparea (Apare o noutate) verbele au un nominal-subiect;
a fi (El este student), a deveni (El devine student), a insemna (Sportul
inseamna sanatate) - verbul are Subiect si NP;
- verbe construite cu prepozitia pe daca nominalul cu pe este substituibil cu
un clitic pronominal in acuzativ:
Ajut pe Ion. / Il ajut., Ascult pe oricare. / Il ascult.
nu sunt tranzitive: Ma bazez pe Ion. / *Il ma bazez pe Ion., Contez pe Ion /
*Il contez pe Ion.
- verbe tranzitive folosite absolut (permit neexprimarea contextuala a OD):
El citeste si invata zilnic / El citeste numeroase carti din care invata zilnic
lucruri noi.

Verbe intranzitive: care nu accepta pozitia OD, adica nu accepta atasarea

directa a unui nominal cu forma de N-Ac (exceptii: nominal-Subiect sau
nominal-NP/CPO);
Sunt intranzitive:
-verbe nereflexive ca: a cadea, a inota, a stranuta, a transpira, a tusi ( El
cade / inoata / stranuta nominalul este subiect);
-verbe ca: a fi, a deveni, a se face, a insemna (El este / devine / se face
arhitect cele doua nominale sunt Subiect si NP;
-verbe ca: a ploua, a ninge, a tuna, a fulgera nu admit combinarea cu un
nominal (sunt verbe zerovalente);
-verbe ca: a placea, a ajunge, a conveni, a trebui (Imi place cartea; Imi
convine situatia; Imi ajunge salariul; Imi trebuie o carte) sunt verbe
bivalente, dar nominalul postverbal functioneaza ca Subiect;
-verbe ca: a se bizui, a conta, a depinde, a se gandi, a se sinchisi, a se
supara, a se teme (El se bizuie pe colegi) verbe bivalente, construite cu
un nominal-subiect si cu unul OPrep
-verbe si constructii ca: a pasa, a-i arde, a-i parea bine, a i se uri (Imi pasa
de ceva) nu se costruiesc cu un nominal OD;
-a locui, a intra, a ajunge, a cantari, a data construite cu un grup circumst.;
- a trebui, a se cuveni, a se intampla (Trebuie sa) construite propozitional
cu o propozitie subiectiva.

Verbe ergative: au regim tranzitiv si intranzitiv.

Semnele sintactice ale trecerii de la o clasa la alta:
- arhaisme sintactice in expresii fixe: a nu-si crede ochilor si urechilor
verbul conserva aspectul intranzitiv arhaic;
- in limba contemporana trecerea de la o clasa la alta este frecventa: a ajuta
pe cineva / a ajuta la ceva; a spera ceva / a spera la ceva; a-si aminti
numele / a-si aminti de nume; a succede pe cineva / a succede cuiva; a
colinda, a cutreiera satele / a colinda, a curiera prin sate; a strapunge, a
patrunde zidul / a strapunge, a patrunde prin zid;
- pasivizarea verbelor are ca efect contextual intranzivizarea acestora;
- in utilizari absolute, verbele tranzitive isi pierd OD: El mananca / invata;
verbele intranzitive pot fi construite cu OD: a-si trai traiul, a visa vise urate, a
lupta o lupta dreapta a vorbi vorba inteleapta.
Semnele semantic-sintactice ale trecerii graduale de la o clasa la alta a
verbelor ergative: prezenta comuna a actantului Pacient;
Ciresele se coc in luna mai; Frunzele cad; Temperatura a crescut; Soarele
apune; Branza s-a stricat; Planta a degerat / s-a uscat; Fantanile au secat;
Deosebiea dintre Ciresele se coc; Mancarea se arde; Recolta se usuca (in
care verbele sunt ergative) si Prajiturile se coc cu ceasul in mana;
Documentul se arde intentionat; Pentru ierbar, planta se usuca cu o anumita
tehnica; (nominalul Pacient este in pozitia subiectului numai contextual, in
urma reorganizarii pasive).

Personal vs. impersonal

Clasificare sintactica, in functie de prezenta pozitiei subiect

Verbe personale: au caracteristica sintactica de a primi un actant-subiect si
caracteristica sintactico-selectionala de a exclude din pozitia subiectului
nominalul abstract faptul de a / faptul ca / faptul sa, precum si
echivalentele lor sintactice (propozitii conjunctionale, forme verbale
nepersonale.
Sunt personale verbele care realizeaza pozitia subiect prin:
- nominal personal: a adormi, a citi, a invata;
propozitie relativa echivalenta: Cine se scoala de dimineata adoarme
repede;
- nominal animat, dar nonuman: a cloncani, a cotcodaci, a marai, a
mieuna;
- nominal nonanimat: a apune, a coincide, a germina, a izvori.

Verbe impesonale: carateristica sintatica de a nu avea pozitia subiect; daca o

au, aceasta se realizeaza ca propozitie conjunctionala sau ca echivalent al
acesteia (infinitiv, supin, mai rar, gerunziu).
- Impersonalitate dobandita (contextuala): se zice, se crede, se stie
(impersonalizare); Mi-a fost dat / menit / ursit sa(pasivizare);
- Impersonalitate inerenta:
a) verbe zerovalente meteorologice: ploua, ninge, tuna; Era spre seara;
b) verbe mono- sau bivalente al caror actant nu este in pozitia subiect:
Imi merge bine; Imi pare bine; Imi pasa de familie; I se face de plimbare;
Ma doare la burta; Ma apasa la stomac; Ma tine in piept;
c) verbe monovalente a caror unica pozitie este realizata prin propozitie
conjunctionala sau prin forme verbale nepersonale: Se cade sa; Se cuvine sa;
Era sa; Merita sa; Se parea ca; Raman sa; Reiese ca; Se intampla sa; Trebuie
sa; Urmeaza ca;
d) verbe bivalente, raportarea la persoana se face prin dativ sau acuzativ, iar in
pozitia subiectului este o propozitie conjunctionala sau o forma verbala
nepersonala: (d) Imi convine ca; Mi se cuvine sa; Nu-ti merge sa; Imi place
sa; Nu-mi strica sa; (d) Ma avantajeaza sa; Ma intereseaza sa; Ma mira ca;
Ma uimeste ca; Ma surprinde ca;
e) verbe din predicate complexe impersonale, combinate cu adverbe sau
locutiuni adverbiale apreciative: E usor / important / util sa/ de facut asta;
Devine / Ajunge important pentru mine sa

Copulativ vs.noncopulativ

Clasificare semantico-sintactica in functie de prezenta / absenta pozitiei NP:

copulative si noncopulative;
Verbe copulative: cer obligatoriu prezenta pozitiei sintactice a NP;
Nominal(N1) + Verb copulativ + Nominal(N2)/Adjectiv(N)
- restrictii cazuale de nominativ pentru cele doua nominale/adjectiv;
- neomisibilitatea pozitiei NP;
- alegerea in pozitia a doua a unui nominal sau a unui adectiv (este singura clasa
de verbe care accepta in structura de baza determinarea prin adj.);
- in relatia ternara specifica structurii proprii, cel de-al doilea nominal / adjectivul
cere prezenta nominalului-subiect caruia i se subordoneaza;
- nu participa la opozitiile de diateza;
- sunt verbe intranzitive;
- isi pot asocia clitice (determinari avansate ale nominalului sau adectivului din
pozitia NP): Mi-e cumnat, dusman, drag = cumnat mie;
- copulativul poate fi si impersonal (subiectul este realizat prin prop.
conjunctionala sau printr-o forma verbala nepersonala; adjectivul NP devine
adverb): Fumatul e nesanatos (adj.); E nesanatos sa fumezi (adv.);
- nu exista o relatie necesara intre calitatea copulativa si cea reflexiva; unele
verbe copulative sunt si reflexive obligatorii (a se chema, a se da, a se numi, a se
face, a se prinde, a se tine), altele sunt obligatoriu nereflexive (a fi, a deveni, a
insemna).

Verbe noncopulative: nu primesc pozitia NP;

- verbul a deveni este intotdeuna copulativ;
- celelalte copulative pot avea si intrebuintari noncopulative: a fi, a ajunge, a
ramane, a iesi, a insemna, a se face:
Ion este / ajunge / ramane acasa; iese din camera; doreste a insemna
tot ce se vorbeste; Se face mult zgomot pentru nimic; Inainte de bal, ea se
pregateste atent si se face frumoasa;
verbul a face nereflexiv are doua valori:
- este noncopulativ in constructii tranzitive: El mi-a facut mult rau;
El ma face sa plang;
- este copulativ cand este insotit de prepozitia pe in constructii ca:
El face pe prostul. / Ea face pe proasta.

Verbe atributive: au pozitia complementului predicativ al obiectului (CPO);

Nominal(N) + Nominal(Ac.) + Nominal neprepozitional(N-Ac) / Subiet + OD + CPO
Caracteristici:
a)verbul intra in relatie cu trei nominale dintre care al treilea (CPO) cere pe al doilea
(OD), fiind dependent de acesta: Guvernul l-a numit / desemnat ambasador;
b) in pozitia CPO apare un nominal substantival, foarte rar un adjectiv;
c) verbul este tranzitiv si personal, deci accepta caracteristicile acestor clase:
pasivizarea (A fost numit ambasador; A fost botezat Ion) si, limitat, reflexivizarea sub
forma reciprocului (Ei s-au numit unul pe celalalt directori).
Desi se aseamana cu verbele copulative, cele atributive au trasaturi specifice:
- sunt verbe trivalente, cu unele exceptii;
- sunt tranzitive, adica au trasaturile sintactice ale tranzitivitatii;
exceptie: a zice, a spune din constructiile: Ii zice / spune Ion.
- stabilirea unei relatii sintactice de dependenta cu pozitia OD / OI, nu cu cea de Subiect.
Trecerea de la clasa atributivelor la cea a copulativelor se face prin alegerea
corespondentului reflexiv al verbului::
L-au numit Ion (verb atributiv) El se numeste Ion (verb copulativ).
Ma cheama Ion (verb atributiv) El se cheama Ion (verb copulativ).

2.Verbe de aspect si verbe de modalitate

Verbe de aspect: clasa lexicala (dupa unii, lexico-gramaticala) care apare

obligatoriu in vecinatatea unui verb cu forma nepersonala, mai rar,
personala (conjunctivul) si care ii imprima semnificatii aspectuale: inceputul,
continuarea sau sfarsitul actiunii sau starii;
- aspectul incoativ: a incepe si sinonimele sale: a se apuca de / sa, a
izbucni in, a (se) porni a / sa, a prinde a, a se pune pe / sa;
- sfarsitul actiunii: a sfarsi,a termina si sinonimele sale: a ispravi de, a
inceta sa, a gata sa, a mantui de;
- actiunea in desfasurare: a continua a / sa / de
Verbe cu valori aspectuale inerente: a incepe, a continua, a sfarsi, a
termina;
celelalte actualizeaza valori de aspect contextual.
Interpretari: (1) sunt considerate semiauxiliare (nu au autonomie)
(2) sunt verbe autonome categoria aspectului se realizeaza
lexical, nu gramatical.

Verbe de modalitate (modale): clasa lexicala (dupa unii, clasa lexicogramaticala) de verbe care apar obligatoriu in vecinatatea unui verb
principal cu forma nepersonala (frecvent, infinitiv) sau, mai rar, personala
(conjunctiv) caruia ii imprima una din semnificatiile modale: necesitate,
posibilitate, incertitudine, dorinta, obligatie.
Interpretarea verbelor modale:
- verbe auxiliare / semiauxiliare mijloace gramaticale de marcare a
semnificatiilor modale;
- verbe autonome mijloace lexicale de marcare a semnificatiilor modale.
Verbe de modalitate: a putea, a trebui, a fi (modal);
in unele constructii, aceste verbe prezinta perturbari de comportament care
indica un grad inalt de sudura cu verbul principal: il putea vedea; s-a putut
razgandi; trebuiau sa plece; erau sa cada.
Recunoasterea calitatii de semiauxiliar are ca efect, in planul interpretarii
sintactice, recunoasterea predicatului compus / complex ca bloc sintactic
neanalizabil.

3.Clase flexionare

GALR (Vol.I, p.544 562) identifica 11clase flexionare conform urmatoarelor

principii:
a) se aplica numai verbelor regulate;
b) are in vedere numai realizarea fonica, nu pe cea grafica;
c) are in vedere intreaga flexiune din care selecteaza zonele relevante.
In gramatica traditionala, inclusiv in GA, verbele sunt grupate in 4 clase
flexionare dupa sufixul infinitivului prezent si dupa cum acesta apare la forma
de pers. a II-a plural:
I. -a
-ati
a canta, a lucra, a taia, a veghea
II. -ea
-eti
a cadea, a sedea, a vedea
III. -e
-eti
a bate, a face, a merge
IV. i
- iti
a fugi, a citi
-I
-iti
a cobori, a hotari

Confuzii intre formele flexionare specifice anumitor conjugari

Treceri de la conj. a II-a la conj. a III-a si invers:

va aparea
va apare (gresit)
mi-ar placea
mi-ar place (gresit)
nu bate!
nu batea! (gresit)
s tcem, s tceti
sa tacem, sa taceti (gresit)
sa facem, sa faceti
sa fcem, sa fceti (gresit)
nu faceti!
nu fceti! (gresit)
prevedere
prevedere (gresit)
Forme din paradigma neliterara a verbelor retinute de normele limbii literare:
participii devenite adjetive (adverbe): adaugit ( a adauga), adevarat (a adeveri),
aiurit (a aiura);
prep. datorita (a datora);
derivate: indatorire, indatoritor (a indatora)
preferinta (a prefera)
rezolvitor (a rezolva)
Perechi de verbe de conj. I sau a IV-a la care diferentele de cojugare sunt insotite de
diferente de sens:a alunga
a (se) alungi
a indesa
a indesi
a inflora
a inflori
a (se) ingrija
a se ingriji

Perechi de verbe cu sau fara ez diferentiate semantic:

acorda da
acordeaza un instrument
concura contribuie
concureaza participa la concurs
contracta se strange, se micsoreaza contracteaza incheie un contract
manifesta exprima,arata
manifesteaza participa la o manifestatie
ordona
ordoneaza
reflecta
reflecteaza
toarna
turneaza un film
Perechi de verbe cu sau fara esc diferentiate semantic:
absolva scuteste de pedeapsa
absolveste un an scolar
ciuruie curge cu zgomot
ciuruieste gaureste; trece prin ciur
indoaie incovoaie
indoieste dubleaza; are indoiala
Verbe care nu se folosesc la imperativ (inlocuit cu conjunctivul sau cu viitorul
indicativ cu valoare de imperativ): a putea, a sti, a vrea, a zacea.

4.DIATEZA
Diateza este o categorie sintactica si pragmatica, angajeaza ansamblul
propozitiei;
sintactic: exprima relatia Verb Subiect Complement direct, respectiv Verb
Subiect;
pragmatic: orientarea interesului comunicarii de la Agentul-subiect (diateza
activa), spre Pacientul-subiect (diateza pasiva), spre procesul insusi, fara
referire la actanti (diateza impersonala);
Constructii sintactice proprii (v.Constructii pasive si Constructii
impersonale):
activa: termenul nemarcat al diatezei;
pasiva; cu operatorul a fi sau cu reflexivul impersonal in costructii opozabile
celei active: Ion (il) apara pe Gheorghe (activ) vs. Ion este aparat de
Gheorghe; Echipa de muncitori construieste podul vs. Podul este construit
de catre echipa de muncitori (pasiv);
impersonala: cu reflexivul impersonal: Ion mananca mult, Ion vine tarziu,
Ion traieste bine, El procedeaza corect (activ) vs. Se mananca mult, Se vine
tarziu, Se traieste bine, Se procedeaza corect (impersonal).
Clase de verbe care nu intra in opozitia de diateza: cele obligatoriu reflexive,
copulativele, verbele cu subiect nonanimat.
Eliminarea reflexivului dintre valorile diatezei: eterogenitatea verbelor cu
reflexiv care nu indeplinesc cerintele categoriei diateza ( in afara de
reflexivul pasiv si cel impersonal).

5.MODUL

Category gramaticala specifica verbului, care exprima modul in care

vorbitorul apreciaza actiunea sau starea: sigura, posibila sau realizabila in
functie de satisfacerea unei conditii, dorita, incerta, ireala etc.
Modul este una dintre posibiliatile de exprimare a modalitatii prin forma
verbului sau printr-o constructie perifrastica.
Clasificare:
a) criteriul exprimarii in paradigma unui mod verbal a variatiei de numar si
persoana moduri personale: marcheaza distinctiile de numar si persoana;
- moduri nepersonale: nu disting numarul si persoana;
b) criteriul autonomiei sintactice pe care verbul o asigura grupului constituit
in jurul sau moduri predicatie (sunt si personale);
- moduri nepredicative (nepersonale).
Modurile nepredicative (nepersonale) nu pot exprima modalitatea.

Modurile personale (predicative)

Modurile personale (predicative) se incadreaza in categoria modalizatorilor

deoarece redau implicarea vorbitorului in enunt;
indicativ, conditional, prezumtiv, imperativ, conjunctiv (subjonctiv)
Caracteristici:
- in gramaticile curente modurile sunt caracterizate in perspectiva opozitiei real
posibil (nonreal);
- perspectiva semantico pragmatica: modificarea sistematica a formelor
verbale in functie de participantii la actul de comunicare (v.numarul si persoana)
si de momentul enuntarii (v.timpul) flexiune de persoana, numar si timp;
- perspectiva sintactica: verbele la moduri personale reprezinta nucleul unei
propozitii si sunt centru al unui grup cu autonomie enuntiativa oferind informatii
despre atitudinea vorbitorului fata de procesele / situatia comunicata;
- atitudinea celui care comunica se stabileste in functie de:
a) gradul de cunoastere a procesului comunicat: fictiv, probabil, sigur;
b) angajarea locutorului in efectuarea procesului: dorit, realizabil, permis,
obligatoriu / interzis sau efectuat.

Indicativul
- procesul comunicat este considerat real: vorbitorul isi asuma (nuantat, prin
formele temporale) cunoasterea si efectuarea actiunii, evenimentului comunicat;
- forme analitice si sintetice pentru informatii referitoare la persoana si numar si
pentru situarea temporala (are paradigma temporala completa);
- particularitati de flexiune la prezent (dupa DOOM2) :
-( sg.si pl.) preceda, succeda (nu precede)
- (pers.a II-a, sg.): mani, amani, ceri, pieri, sari ( nu mai, amai, cei, piei, sai (pers.I, sg..): aman, man, pun, raman, spun, tin, vin (nu amai, mai, pui)
asez (nu ased ), sughit (nu sughit ).
Conditionalul
- exprima procese considerate nonreale, false (Ana se poarta cu Andrei ca si
cand acesta n-ar mai fi calatorit cu avionul; Parca nu l-ai cunoaste!), procese
dorite (Dan ar canta);
procese incerte, probabile (Oare ar veni si el cu noi?) si procese realizabile
(Chemat sa ne ajute, el s-ar sufoca,probabil, de mizeria faptelor noastre);
- are forme analitice pentru exprimarea situarii temporale a proceselor
communicate si pentru informatii referitoare la persoana si numar:
conditionalul prezent: afix mobil / liber (indica persoana si numarul) + forma de
infinitiv a verbului: as canta, ai canta
conditionalul perfect: afixul mobil / liber + inf. fi + forma de infinitiv a verbului: as
fi cantat

Prezumtiv
- procesele sunt prezentate ca posibile, probabile, virtuale;
valori modale intalnite si la conditional si conjunctiv;
- forme analitice, aflate in omonimie totala sau partiala cu formele conjunctivului,
conditionalului si indicativului viitor:
a) prezent: va (o) fi venind, ar fi venind, sa fi venind;
b) trecut: va (o) fi venit, ar fi venit, sa fi venit.
Imperativ
- valori modale: exprima o porunca, un indemn, un sfat, o interdictie;
- forme analitice, numai pentru persoana a II-a, fara distinctii temporale;
accent frastic specific;
structura afirmativa difera de cea negativa:
a) imperativul afirmativ; forme omonime cu pers. a II-a sau a III-a a indicativului;
b) imperativul negativ:
Nu canta! Nu lucra! Nu cobori! Nu acoperi! Nu adormi!
Nu cantati! Nu lucrati! Nu coborati! Nu acoperiti! Nu adormiti!
Nu sparge!
Nu spargeti!

Conjunctiv (subjonctiv)
- exprima posibilitatea;
poate avea valoare de imperativ (Sa ne vedem sanatosi!) sau de conditional
(Sa- l vad plecat, as fi foarte fericita);
sinonimia conjunctiv = infinitiv = supin (Ma pregateam sa plec / a pleca / de
plecat);
- inventar de forme:
conunjctiv prezent: sa (marca / conector) + secventa verbala identica cu
prezentul indicativului (exceptii: sa joace, sa planga; sa lucreze, sa povesteasca,
sa hotarasca);
conjunctiv perfect: sa + fi + participiul verbului de conjugat: sa fi cantat, sa fi
vazut, sa fi mers, sa fi citit, sa fi hotarat.

Modurile nepredicative (nepersonale)

Infinitiv, gerunziu, participiu, supin;

- in virtutea traditiei sunt incluse in categoria modurilor, dar nu exprima
modalitatea;
- convertirea partiala a formelor verbale spre alte clase morfologice: nume, in cazul
infinitivului si al supinului, adjectiv, in cazul participiului, adverb si adjectiv in cazul
gerunziului;
- comportament de verb sau alta clasa morfologica.
Infinitiv
- denumeste actiunea sau starea;
- infinitiv lung (mostenit din latina), substantivizat, si infinitiv scurt, alcatuit dintr-un
radical verbal + sufix (-a, -ea, -e, -i, -i);
- trasaturi verbale: pastreaza integral disponibilitatile combinatorii ale verbului;
- trasaturi nominale; situarea in pozitiile sintactice ale numelui.
Gerunziu
- exprima actiunea in desfasurare;
- este alcatuit din radicalul verbal si un sufix: -and, -ind;
- pastreaza aproape integral disponibilitatile combinatorii ale verbului;
- valoare adverbila (Vine cantand) sau adjectivala (Femeie suferinda).

Participiu
- forma: radicalul verbal + sufixul participiului (-at, -ut, -s, -t, -it, -at);
- comportament verbal: pastrarea partiala a disponibilitatilor combinatorii ale verbului
si a restrictiilor de caz, de prepozitii impuse nominalului subordonat sau propozitiei
subordonate carte data elevilor; studenta ramasa repetenta; studenta interesata de
istorie; fata hotarata sa protesteze;
comportament adjectival: prezenta categoriilor de gen, numar si caz, combinarea cu
morfemele comparatiei ( carti mai cautate decat altele);
Supin
- semantic, este asemanator cu infinitivul posibilitatea substitutiei: este greu a
merge / de mers; se satura a manca / de mancat; termina, continua / a invata, de
invatat;
- are doua forme: una mai apropiata de comportamentul verbal (de mers, de de
mancat, de invatat) si una mai apropiata de comportamentul nominal (adesea
articulata: cositul fanului de catre; mieunatul strident al pisicii);
- natura nominala: posibilitatea aparitiei in pozitia subiectului si prin legarea
obligatorie prin prepozitie de capul de grup (termina de invatat; pleaca la cules);
- natura verbala: pastrarea isponibilitatilor de combinare de tip verbal, restrictii de caz,
de prepozitie si conjunctie impuse determinantilor (gata de dat studentilor; gata de
insistat pe; este de dorit sa).

6.TIMPUL

Este o categorie gramaticala care indica fixarea desfasurarii unui proces in raport
cu actul enuntarii printr-un ansamblu de forme verbale;
- timpul de referinta (TR) al formelor verbale: prezent, trecut si viitor;
procesele cu TR prezent se afla in raport de simultaneitate cu cu momentul
enuntarii, cele cu TR in trecut intra in raport de anterioritate cu momentul
enuntarii, iar cele cu TR in viitor, in raport de posterioritate;
- timpuri absolute definite prin raportare la momentul enuntarii (prezentul,
perfectul compus, perfectul simplu si viitorul propriu-zis);
timpuri de relatie definite prin raportare la alt punct de reper decat cel al enuntarii
(imperfectul, mai-mult-ca-perfectul, viitorul anterior).
Prezentul indicativ procesul se desfasoara concomitent cu momentul vorbirii;
Forme sintetice: radical + sufix + desinenta; alternante fonetice;
Conjugarea tare: contine sufixul 0 (exceptii: pers. 4 si 5 unde e realizat pozitiv):
Pers.
-A
-I
-I
-EA
-E
1
cantcoborfugvadmerg2
cant- -i
cobor- -i
fug- -i
vez- -i
merg- -i
3
cant- -a
coboar- -a fug- -e
ved- -e
merg- -e
4
cant-a-m
cobor-a-m fug-i-m
ved-e-m
merg-e-m
5
cant-a-ti
cobor-a-ti fug-i-ti
ved-e-ti
merg-e-ti
6
cant- -a
coboar- -a fug- vad- merg- -

Conjugarea slaba: are sufixul ez (verbele in a), -esc (verbele in i), -asc
(verbele in i):
Pers.
-A
-I
-I
1
lucr-ezcit-esc
hotar-asc
2
lucr-ez-i
cit-est-i
hotar-ast-i
3
lucr-eaz-a
cit-est-e
hotar-ast-e
4
lucr-a-m
cit-i-m
hotar-a-m
5
lucr-a-ti
cit-i-ti
hotar-a-ti
6
lucr-eaz-a
cit-eschotar-ascPrezentul etern (gnomic) in proverbe, sentinte, maxime, legi stiintifice.
Prezentul iterativ arata o actiune periodica, repetata.
Perfectul compus reda un proces desfasurat inaintea actului enuntarii;
Forme analitice: formele scurte ale auxiliarului a avea + participiul verbului de
conjugat (am lucrat, ai lucrat);
Perfectul simplu exprima o actiune terminata in trecut, putin inainte de
momentul enuntarii;
Forme sintetice: radical + sufix + desinenta (intr-a-, cobor-i-, ven-i-, vaz-u-, merse, cer-u-.

Imperfectul arata o actiune care continua in trecut; la verbele momentane,

valoarea durativa se realizeaza printr-un sens iterativ (Revista aparea saptamanal).
Folosit in locul prezentului ca imperfect al modestiei (Voiam sa va cer o carte) sa ca
imperfect ludic (Eu eram zana cea buna, iar tu erai zmeul).
Forme sintetice: radical + sufix + desinenta;
- sufixe: -a pentru verbele in a, -i (cantam, coboram) si ea pentru verbele in
-ea, -e, -i (citeam, mergeam, veneam);
- desinente: lucram, lucrai, lucra, lucram, lucrati, lucrau.
Mai-mult-ca-perfectul exprima o actiune trecuta, temina inaintea altei aciuni
trecute; rar, apare si ca timp de relatie (Se deprinsese cu saracia).
Forme sintetice: radical + sufix de perfect (-a-, -a-, -i-, -u-, -se-) + sufix specific
(-se-) + desinenta (-m, -si, -o, -ra-m, -ra-ti, -ra-o);
formele fara desinenta ra sunt considerate neliterare de DOOM2.
Viitorul propriu-zis arata o actiune care se petrece dupa momentul vorbirii.
Alte valori: imperativ (Ai sa-ti iei imediat bagaele de aici!); prezumptiv in vorbirea
populara (Cine o fi? O sti el cum sa procedeze?); prezentul politetei (O sa va rog a
iscaliti aici).
Forma literara: auxiliarul a vrea + infinitivul verbului de conjugat. Ex. Voi citi;
alte forme - oi pleca, ai (oi, ii) pleca, a (o) pleca, om pleca, ati (oti, iti) pleca, or pleca;
- o + conj. prez. al verbului de conjugat: o sa astept, o sa astepti;
a avea + conj. verbului de conugat: am sa astept, ai sa astepti

Viitorul anterior prezinta o actiune incheiata dupa momentul vorbirii, dar

inaintea altei actiuni viitoare.
Forme analitice: viitorul auxiliarului a fi + participiul verbului de conjugat (voi
fi ajuns, vei fi ajuns, va fi ajuns).
Prezent conditional actiune realizabila in prezent sau in viitor.
Forme analitice: auxiliarul a avea + infinitivul verbului de conjugat (as
calatori, ai calatori, ar calatori).
Prezent prezumptiv arata probabilitatea, incertitudinea actiunii
desfasurate in momentul vorbirii.
Forme analitice: voi (oi) fi stiind; as fi stiind; sa fi stiind.
Prezent conjunctiv in propozitii independente are sens de prezent sau
de viitor (Voi sa veniti acum, iar ei sa vina maine). In propozitii dependente
capate sensul verbului din regenta: Iti recomand sa citesti mai mult (sens de
prezent); O sa-ti recomand sa citesti mai mult (sens de viitor); Ti-a
recomandat sa citesti mai mult (sens de perfect).
Forme sintetice (partial omonime cu indicativul prezent) precedate de
conjunctia sa care s-a gramaticalizat: sa plec, sa pleci, sa plece

Perfectul conditional exprima o actiune nerealizata si nerealizabila in

trecut.
Forma analitica: auxiliarul a avea + vebul a fi invariabil + participiul verbului
de conjugat (as fi ramas, ai fi ramas, ar fi ramas).
Perfectul prezumptiv arata probabilitatea, incertitudinea actiunii
desfasurate inainte de momentul vorbirii.
Forme analitice: voi (oi) fi stiut; as fi stiut; sa fi stiut.
Perfectul conjunctiv este intotdeauna un timp dependent si isi
modeleaza semnificatia temporala dupa verbul regent; frecvent, reda o
actiune trecuta, anterioara altei actiuni (prezente sau trecute): Ex. Ma mir sa
fi facut asta; Nu stiam sa fi publicat vreun volum in acel an.
Forma analitica: sa + verbul a fi invariabil + participiul vebului de conjugat
(eu sa fi scris, tu sa fi scris, el sa fi scris).

7.PERSOANA SI NUMARUL

Valorile categoriei de persoana se asociaza cu cele ale categoriei de numar si

se manifesta in cadrul opozitiei singular plual si in cadrul fenomenuluide acord.
Opozitia de numar singular plural se realizeaza prin doua mijloace gramaticale:
forme sintetice care exprima distinctiile de numar si persoana prin desinente si
forme analitice care redau aceste distinctii prin afixul mobil / liber al structurii
(verbul auxiliar);
alternantele fonetice pot sa apara ca indici suplimentari de numar si persoana
(cobor coboara; pot poate; lucrez lucreaza).
Valorile categoriei gramaticale a persoanei se stabilesc in functie de raporturile
dintre situatia comunicata si protagonistii procesului de comunicare:
pers. I coincidenta participantului cu vorbitorul (locutorul);
pers. II identifica participantul cu adresantul (interlocutorul);
pers. III nonidentitatea participantilor cu protagonistii actului de comunicare.
Verbe unipersonale si verbe impersonale (v. Personal vs. impersonal).

8.Verbe neregulate

Sunt verbe cu o structura izolata in cadrul sistemului verbal de flexiune, adica nu

pot fi integrate in niciua dintre clasele existente;
verbe neregulate: a fi, a avea, a vrea, a lia, a da, a sta, a bea, a sti, a manca, a
usca.
Modificarea radicalului: a fi (f-, fi-, fos-, est-, est-, sunt-, er-);
a lua (ia- / ie-, lu-);
a avea (ar-, av-, aib-);
a vrea (vr-, vre-, vor);
a da (dea-, dad-, d-);
a sta (stea-, stat-, st-);
a manca (manc-, mananc-);
a usca (usc-, usuc-).
Sufixe nespecifice: -e- in loc de -i- la ind. prez.: suntem, sunteti.
Desinente neasteptate: -u- la ind. prez. dau, stau, beau iau, stiu, vreau.
Verbe cu forme paralele: avui avusei, vrui vrusei, fui fusei; avusem
avusesem, vrusem vrusesem, fusm fusesem. Prima forma este etimologica,
dar a doua forma, analogica, s-a impus in limba literara;
la fel, formele invechite dam, stam inlocuite cu dadeam, stateam

Paradigma lui a vrea (lat. volere) se interfereaza cu ce a lui a voi (sl. voliti);
in lb. actuala a voi este utilizat numai la imperfect (voiam, voiai), in timp
ce la celelalte timpuri si moduri s-a impus a vrea.
A fi are mai multe forme la indicativ, pers. a III-a: este cvarianta scurta e
care devine i in pozitie conjuncta (Care-i acolo?); varianta indepedente ii (El
ii cuminte). La pers. a III-a pl. sunt este dublat de forma conjuncta s.

9.Vebele defective

Sunt verbe cu paradigma incompleta.

Categorii de verbe defective de mod, de timp, de persoana si de numar;
imperativul are numai prezent, pers. a II-a;
verbele unipersonale de orice tip au numai pers. a III-a.
Verbe defective considerate individual:
- a voi si a vrea (v. verbe neregulate);
- haidem, haideti - forme unice ale unui verb provenit din interjectia haide;
- verbe vechi si populare cu puternic caracter defectiv:
a la, a manea sunt foplosite sporadic in limba actuala: se la, s-a laut, o sa se
laie; va manea, am mas, sa maie;
a rage nu are participiu;
a pasa apare numai la imperativ pozitiv singular, urmat de alt verb: pasa de
atinge tu incearca, indrazneste;
va mege, numai in expresia mai va mai e timp, mai dureaza;
- verbe neologice cu flexiune pentru anumite moduri si timpuri:
a radiofica, a eradica nu au ind. prez. si conj. prez.;
a concede, a converge, a desfide, a divide, a rezida nu au participiu;
a aboli, a consterna, a deferi, a se detraca, a prefabrica au doar inf. si part.

10.LOCUTIUNI VERBALE

Sunt constructii perifrastice gramaticalizate, caracterizate prin unitate

semantica si gramaticala.
Unitatea semantica: locutiunea are un sens nou, deosebit de cel al
elementelor componente; de aici caracterul idiomatic, intraductibil al
locutiunilor.
Unitatea gramaticala determina comportamentul verbal al intregii constructii
care are toate categoriile gramaticale ale verbului;
sintactic, locutiunea verbala formeaza un predicat vebal si are determinantii
specifici ai verbului.
Caracterul inanalizabil din punct de vedere sintactic al locutiunii.
Caracterul fix al sintagmei, manifestat prin topica fixa si prin imposibilitatea
disocierii elementelor componente exceptii.
Imobilitatea substantivului; acesta are rol semantic, este intotdeauna
invariabil morfologic si nedeterminabil sintactic:
a da in gropi - *a da in groapa;
a face praf - *a face praful
a trage mata de coada - * a trage aceasta mata de coada;
a intra la apa - *a intra la apa adanca

Conservarea unor arhaisme:

- cuvinte vechi, iesite din limba:
a lua la rost (rost gura);
a da sfara in tara (sfara fum inecacios);
a da ortul popii (ort moneda, ban);
a se da in stamba (stamba tipar, tipografie);
a da branci (branci mana);
a-si aduce aminte (aminte <lat.ad + mentem);
- cuvinte din alte limbi:
a nu avea habar (tc.habar veste, informatie)
a veni de hac (tc. hak suma datorata cuiva);
a lua cu japca (bg. zapka lat, cursa);
a o lua razna (v.sl. razino departe);
- plurale vechi (a-si lua campii, a baga in boale;
tipare sintactice invechite: a avea de gand; abaga de seama; a veni de hac.
De multe ori locutiunile au corespondent un verb (a-si aduce aminte a-si
aminti; a se da de-a rostogolul a se rostogoli), dar exista situatii cand
aceasta corespondenta nu se poate stabili (a-l lua gura pe dinainte)

Uneori limita dintre locutiuni si imbinarile libere de cuvinte este neclara;

interpretarea este decisa de context;
A dat dovada a este inteligent (locutiune);
A dat dovada ca este inteligent (dovada, nearticulat, este complement).
Multe locutiuni se caracterizeaza prin expresivitate unii le numesc expresii
idiomatice sau idiomatisme.
Majoritatea locutiunilor sunt vechi in limba si se grupeaza in jurul catorva
verbe din fondul lexical principal: a da (a da de urma), a lua (a lua peste
picior), a face (a-si face de cap), a sta (a sta pe ganduri), a avea (a avea de
gand), a pune (a pune la cale), a baga (a baga de seama), a trage ( a trage
cu urechea) s.a.
Cateva locutiuni verbale sunt imprumutate prin calc lingvistic din alte limbi: a
pune la punct, a avea in vedere, a atrage atentia, a lua loc, a lua contact, a
face curte, a face fata, a lua act, a lua in consideratie, a cadea de acord.