Despre trecerea la gramatica moderna

La distanță de mai bine de 50 (!) de ani de la prima gramatică academică modernă (GLR
1954, 1963, 1966) apare noua gramatică GALR (2005, 2008), urmată de o altă gramatică
academică, GBLR (2010, 2016).
În sfârșit, GLRG (2019), deși este doar o gramatică de gimnaziu, merită menționată din
perspectiva împletirii gramaticii tradiționale cu noua gramatică academică, perspectivă
propusă de autorii ei, cam aceiași care au conceput GALR și GBLR.
Iată câteva din noutățile apărute în aceste gramatici.
GALR (Gramatica limbii române)
A. Morfologie
• „dânsul/dânsa” este pronume personal
• separat de pronumele relativ și pronumele interogativ, apar pronumele hibride relativ-
interogative și relativ-exclamative
• se renunță la articolul posesiv/genitival („al” devine fie marcă posesiv-genitivală, fie
pronume semiindependent, fie formant al numeralului), la articolul demonstrativ/adjectival
(„cel” devine pronume semiindependent), la articolul „lui” (devine o marcă proclitică de G-
D)
• inventarul de conjugări se mărește de la 4 la 11
• se renunță la diateza reflexivă, apare diateza impersonală (fără să fie doar o schimbare de
terminologie)
• infinitivul, gerunziul, participiul și supinul nu mai sunt moduri nepersonale, ci forme
verbale nepersonale (non-finite)
• apare noțiunea de „semiadverb”
• etc.
B. Sintaxă
• subiectul nu mai e parte principală de propoziție, el aparține de clasa complementelor
• separarea complementului secundar de cel direct
• separarea complementului prepozițional de cel indirect
• separarea complementului posesiv de atribut, dar și de complementul indirect
• apare complementul (nu circumstanțial!) comparativ
• apare, distinct, circumstanțialul cantitativ
• apare complementul predicativ al obiectului (CPO), separat de predicativul suplimentar (nu
element predicativ suplimentar!) și de numele predicativ
• se face distincție între predicat sintactico-enunțiativ și cel exclusiv sintactic
• apare noțiunea de „predicat complex” (cu operator modal, aspectual, copulativ, pasiv) și
dispare noțiunea de „predicat nominal”
• este introdus un nou tip de predicat – predicatul locuțional
• numele predicativ e considerat complement al verbului copulativ și este analizat ca funcție
sintactică autonomă
• se renunță la atributul substantival apozițional, care devine atribut substantival în nominativ
(modificator denominativ în GBLR)
• etc.
GBLR (Gramatica de bază a limbii române)
A. Morfologie
• numeralul rămâne cu două subclase (cardinale și ordinale), celelalte fiind redistribuite:
amândoi, tustrei... – pronume nehotărât, multiplicativele – adjective, fracționarele –
1

substantive, adverbialele – locuțiuni adverbiale, distributivele și colectivele – construcții

Page

speciale
• separarea de cazul acuzativ a cazului „direct” / „neutru” (menționat și în GALR)
• apare pronumele reciproc, dispar pronumele posesiv și pronumele de întărire (rămân doar
adjectivele pronominale corespunzătoare)
• pe lângă adjectivele calificative și cele categoriale, apare și adjectivul situativ
• se propune un nou timp (menționat și în GALR) – viitor în trecut
• „și”-ul adversativ este de fapt tot un „și” copulativ
• articolul are funcție sintactică
• etc.
B. Sintaxă
• o nouă tehnică de marcare a ierarhiilor sintactice (grupuri sintactice)
• principiul unicității funcțiilor sintactice: într-o structură primară nu pot exista mai multe
complemente cu aceeași funcție sintactică
• se renunță la noțiunea de atribut (clasificat după criterii morfologice), care este înlocuit de
noi funcții sintactice (împărțite după criterii semantice): determinant, cuantificator,
modificator, posesor, complement al numelui
• nu toate circumstanțialele rămân „complemente circumstanțiale”, ci doar cele sunt
compliniri obligatorii
• apar circumstanțialul de modalitate (distinct de circumstanțialul de mod propriu-zis) și
circumstanțialul metadiscursiv
• etc.
GLRG (Gramatica limbii române pentru gimnaziu)
Pentru simplificare (de înțeles oarecum având în vedere destinația acestei gramatici), GLRG
renunță la unele noțiuni noi introduse de GALR și GBLR.
Se revine la articolul genitival, la pronumele posesiv, la cele patru conjugări, la atribut etc.
Se renunță la funcțiile sintactice obținute prin reorganizare (complementele de agent, posesiv,
comparativ și predicativul suplimentar, circumstanțialele de excepție, opozițional, cumulativ),
la noile tipuri de complemente și de circumstanțiale (complement secundar, complement
predicativ al obiectului, circumstanțial de modalitate, circumstanțial cantitativ, circumstanțial
consecutiv), la predicatul complex (avem din nou predicat nominal), la analiza pe grupuri
sintactice (funcția sintactică este îndeplinită numai de centrul de grup, nu de întregul grup)
etc.
Apare noțiunea de „complement indirect posesiv”.
Se constată că denumirea tradițională – „condițional-optativ” – este preferabilă denumirii
„condițional” din GALR și GBLR.
Etc.

2
Page