CULTIVAREA LIMBII reprezintă prelucrarea îngrijită și pe baze științifice a

mijlocului celui mai important de înțelegere între membrii unei societăți” (Iorgu Iordan, în LR,
1956, 5, p. 5). Sensul acestei formulări s-a îmbogățit și s-a precizat ulterior prin contribuția adusă
de oamenii de cultură din țara noastră, în diferite împrejurări (dezbateri publice, cronici speciale
etc.), ajungându-se astfel la următoarea reformulare: acțiune vastă, complexă și concertată,
întreprinsă în comun de instituțiile specializate (școală, institute de cercetări lingvistice, radio,
televiziune etc.) și de oamenii de cultură din țara noastră, pentru cunoașterea, generalizarea și
respectarea normelor scrierii și pronunțării corecte, a îmbogățirii și desăvârșirii mijloacelor de
exprimare; pentru păstrarea, îngrijirea, îmbunătățirea, dezvoltarea și perfecționarea limbii
române (prin acestea înțelegându-se: păstrarea materialului lexical încetățenit, a formelor
gramaticale și a topicii moștenite; atenuarea deosebirilor dintre aspectul cult și aspectul popular
al limbii române, în vederea unificării ei, prin respectarea normelor limbii române literare:
gramaticale, ortoepice, ortografice, de punctuație și de topică, îmbogățirea vocabularului limbii
române prin valorificarea artistică a unor termeni populari și prin împrumuturi din limbile
romanice, riguros selecționate; îmbogățirea posibilităților de exprimare a limbii române prin
sporirea nuanțelor semantice ale cuvintelor și a construcțiilor sintactice inedite; eliminarea din
vorbire a cuvintelor învechite și uzate, a cuvintelor de jargon și de argou, a cuvintelor ermetice,
inaccesibile masei de vorbitori, a neologismelor inoportune; combaterea greșelilor de exprimare
din textele tipărite etc.).
Concepţia despre cultivarea limbii, pe care iluminiştii o pun şi o rezolvă pentru întâia
oară în cultura română, apare în cele din urmă destul de bine articulată. Ea include majoritatea
principiilor fundamentale care fac posibilă gândirea şi soluţionarea sa, la momentul ideologic
respectiv: ideea de patriotism şi de „geniu” al limbii, structura sa eminamente conceptuală şi
unitară, metoda pur raţională de cultivare, marele rol al ideii de progres în limbă, cu sublinierea
aportului personalităţilor creatoare, legiferarea în baza „specificităţii” limbii.
 Pe Iorgu Iordan l-a preocupat cercetarea limbii în aspectele ei actuale, aşa cum există ea
în conştiinţa vorbitorilor. Dinamica limbii române contemporane, tendinţele ei actuale se
manifestă şi sub forma ei de abateri sau devieri de la formele literare prestabilite. Astfel de
abateri pot constitui o modalitate de „dezvoltare a limbii” – şi ele trebuie separate cu multă grijă
de cele care sunt exclusiv produs al inculturii. Referitor la prima categorie de abateri, lingvistul
şi istoricul literar Heinrich Morf spunea că întregul edificiu lingvistic se compune din fostele
greşeli de limbă. Pentru academicianul Iorgu Iordan, cultivarea limbii înseamnă, în primul rând,
cultivarea aspectului ei literar sau corect, iar limba literară este haina tuturor producţiilor
culturale omeneşti [3, p. 12]. Iorgu Iordan subliniază că limba literară s-a format pe seama limbii
populare, în sens de limbă a întregului popor ori a majorităţii acestuia
Culturile şi limbile supravieţuiesc în istorie numai dacă sunt păstrate şi cultivate cu
devotament de purtătorii lor. De aceea, în prezent, ca şi în viitor, rolul intelectualilor şi cu
precădere al specialiştilor în domeniul limbii şi al culturii devine hotărâtor în şcoala naţională.
Prin limbă ne zidim cultura noastră spirituală.

Referinţe bibliografice
1.Coşeriu, Eugeniu, Lingvistica integrală. Interviu cu E. Coşeriu realizat de N.
Saramandu,Bucureşti, 1996.

2.Munteanu, R., Contribuţia Şcolii Ardelene la culturalizarea maselor, Bucureşti, 1962.

3.Iordan, Iorgu, „Cultivarea limbii”, în Limba Română, 1956, nr. 5, pp. 5-12.

4.Bratu, B., Învăţătorul Ion Creangă, Sine loco, 1958.

5.Gârmacea, C., „Pedagogia lui Eminescu”, în Tribuna Învăţământului, 1995, nr. 3.

6.Petrovici, Emil, Atlasul lingvistic român II. Introducere, Cluj-Napoca, 1988.

7.Corlăteanu, Nicolae, „Cultivarea limbii la un nivel mai înalt”, în Cultivarea limbii,Chişinău,

1968, nr. 6, pp. 3-9.

8.Mocreac, I., „Pentru o exprimare corectă în emisiunile radiofonice”, în Cultivarea

limbii,Chişinău, 1968, nr. 6, pp. 10-20.
9.Pâslaru, V., „Concepţia educaţiei lingvistice şi literare (rezumat)”, în Limba română,Chişinău,
1995, nr. 5, pp. 126-129.

10.Ciolac, M., Sociolingvistica şcolară, Bucureşti, 1997.

11. Dumistrăcel, Stelian, „Limbă literară şi dialect în mediul şcolar”, în Limba română, 1981, nr.
3, pp. 261-279. 12. Bărbuţă, I. et al., Gramatica uzuală a limbii române, Litera, Chişinău, 2000.
13. Circulara nr. 03/14-528 din 02 august 2011. 14. Pavel, V., „Graiul local şi predarea limbii
române în mediul şcolar rural”, în Conferinţa internaţională „Probleme de didactică şi
gramatică ale limbilor moderne” (Chişinău, 26 aprilie, 2013). In memoriam Eugenia Pavel.
Coordonatori E. Axenti, L. Zbanţ ș.a., Chişinău, CEP USM, 2014, pp. 276-278.