Profesor Cristina Gavriliță

Centrul Educațional Unirea

VOCABULARUL

Vocabularul (lexicul) = totalitatea cuvintelor existente într-o limbă.

Cuvântul = unitatea de bază a vocabularului
Cuvântul are: - formă (= totalitatea sunetelor/literelor care îl compun)
- sens (= unul sau mai multe înțelesuri)

CLASIFICAREA CUVINTELOR

I. După numărul de sensuri:

• cuvinte monosemantice - cuvinte care au un singur înţeles: antibiotic, neuron
• cuvinte polisemantice - cuvinte cu două sau mai multe sensuri:
a ieşi:
A ieșit (a răsărit) un ghiocel.
Carioca a ieșit (s-a imprimat) pe partea cealaltă.

II. După legătura dintre sensul lor şi noţiunile pe care le denumesc:

1. sens propriu:
a) de bază
b) secundar
2. sens figurat

1. Sensul propriu:
a) Sensul propriu de bază este înţelesul obişnuit al unui cuvânt:
El şi-a rupt un picior. (parte a corpului omenesc)
Irina a băgat o bomboană în gură. (cavitate bucală)
Profesor Cristina Gavriliță
Centrul Educațional Unirea

b) Sensul propriu secundar rezultă dintr-o asemănare şi depinde strict de context:

Maşina s-a lovit de piciorul podului.
El a căzut într-o gură de canal.

2. Sensul figurat este sensul neobişnuit al unui cuvânt, folosit pentru a forma o imagine artistică:
„Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai...”

CATEGORII SEMANTICE

1. SINONIMELE sunt cuvinte cu forme diferite şi înţeles identic sau asemănător. Un

cuvânt poate avea mai multe sinonime care constituie o serie sinonimică.

Exemple:
a asupri = a împila = a exploata
adevărat = real = autentic

Sursa principală a sinonimiei este împrumutul şi de aceea multe din sinonime sunt
neologice, ceea ce contribuie la modernizarea şi îmbogăţirea masivă a lexicului.
Exemple:
asemănător = similar
a folosi = a utiliza

Tipuri de sinonime:
a) Sinonime lexicale – stabilesc relaţia de echivalenţă între două sau mai multe
cuvinte;
Ex: prieten = amic
vechi = antic, arhaic
Profesor Cristina Gavriliță
Centrul Educațional Unirea

b) Sinonime lexico-frazeologice – stabilesc relaţia de echivalenţă între un cuvânt şi o

unitate frazeologică;
Ex: a observa = a băga de seamă

c) Sinonime frazeologice - stabilesc relaţia de echivalenţă între două unităţi frazeologice.

Ex: a spăla putina = a o lua la sănătoasa

În funcţie de gradul de echivalenţă semantică şi de numărul de sensuri suprapuse,

sinonimele sunt:
a) Sinonime totale (perfecte sau absolute) – au sensul identic, sunt puţine la număr şi se
stabilesc între un cuvânt popular, regional sau familiar şi un cuvânt literar ori între
denumirile populare şi termenii tehnici şi ştiinţifici;
Ex: cupru = alamă
tuci = fontă

b) Sinonime parţiale (imperfecte sau relative) – au sensul asemănător şi se întâlnesc de

regulă la cuvintele vechi şi polisemantice;
Ex: bun = preţios, valoros, blând, gustos
cuvânt = discurs, cuvântare, vorbă

c) Sinonime aproximative – se întâlnesc în operele literare unde cuvintele sunt folosite

cu sens figurat.
Ex: „cuibar rotind de ape” = vârtej
iubire = arşiţă, flacără
Profesor Cristina Gavriliță
Centrul Educațional Unirea

2. ANTONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles opus.

Ex: bun ≠ rău; înalt ≠ scund; repede ≠ încet;
Antonimele pot fi create cu ajutorul derivării cu prefixe.
Ex: cunoscut ≠ necunoscut; corect ≠ incorect;
Alte prefixe cu care se crează cuvinte antonime: „an-” (organic ≠ anorganic), „dez-” (a robi ≠
a dezrobi), „i-” (moral ≠ imoral)

Antonimele trebuie să aparţină aceleaşi părţi de vorbire.

Pot fi antonime următoarele părţi de vorbire:
a) adjectivele: acru ≠ dulce; bun ≠ rău;
b) substantivele: bunătate ≠ răutate; bucurie ≠ tristeţe;
c) verbele: a aduna ≠ a risipi; a afirma ≠ a nega;
d) adverbele: sus ≠ jos; aici ≠ acolo;
e) pronumele: tot ≠ nimic;
f) prepoziţiile: înaintea ≠ înapoia;
g) conjuncţiile: şi ≠ nici.
Profesor Cristina Gavriliță
Centrul Educațional Unirea

3. OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi înţeles total diferit.

Omonimele pot fi:
- lexicale
- lexico-gramaticale

1. Omonimele lexicale aparţin aceleiaşi clase morfologice

(sunt părţi de vorbire identice).

Pot fi:
• Totale (omonimia se menţine în flexiune, în toată paradigma lor)
Ex: leu - „ban” (pl. „lei”)
- „animal” (pl. „lei”)
• Parţiale (omonimia nu se menţine în flexiune)
Ex: masă - „obiect de mobilă” (pl. mese)
- „mulţime” (pl. mase)

2. Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte care au forme identice, dar care sunt părţi
de vorbire diferite.
Ex: noi – adjectiv: Are haine noi.
- pronume: Noi mergem la școală.

Omografele sunt cuvintele care se scriu la fel, dar se pronunţă diferit.

Ex: acele – acele
haină – haină
roi – roi
Omofonele sunt cuvintele care se pronunţă la fel, dar au sensuri contextuale diferite.
Ex: ne-am / neam
m-ai /mai
Profesor Cristina Gavriliță
Centrul Educațional Unirea

4. CUVINTELE POLISEMANTICE = cuvinte care au mai multe înțelesuri, mai

mult sau mai puțin apropiate.
Exemple:
Mama are ochii verzi. (parte a corpului omenesc)
- Vrei să mănânci un ochi? (ou prăjit)

5. PARONIMELE sunt cuvinte perechi care au o structură fonetică asemănătoare (se

deosebesc, de obicei, printr-un singur sunet).

Paronimele pot să difere între ele:

• printr-un sunet sau fonem: evolua /evalua
• prin două sunete sau foneme: inveterat / învederat
• prin prefixe: imigra / emigra
• prin sufixe: familiar / familial

Folosirea corectă a paronimelor presupune o mare atenţie din partea vorbitorilor, care
trebuie să cunoască foarte bine sensul acestora.
Profesor Cristina Gavriliță
Centrul Educațional Unirea

PLEONASMUL

Pleonasmul = este o greșeală de exprimare care constă în alăturarea unor cuvinte sau construcții
care au un înțeles identic sau asemănător, unul cuprinzându-se în altul

Exemple: babă bătrână, a urca sus, a coborî jos, a avansa înainte, a staționa pe loc,
conducere managerială, a conlucra împreună, mai superior, a reedita din nou etc.

Tipuri de pleonasme (după compartimentul limbii pe care îl vizează):

1. lexicale – când se alătură cuvinte cu același sens, acestea fiind:
a) propriu-zise – un determinant repetă sensul cuvântului de care depinde (conducere
managerială, nativi născuți, principalele priorități etc. )
b) etimologice – două cuvinte alăturate au același sens prin origine (despăgubirea
pagubelor, a localizat unde va avea loc etc.)
c) ale formării cuvintelor – informația exprimată de rădăcină se repetă prin prefixe,
sufixe, prefixoide sau sufixoide (intercondiționare reciprocă, poate fi credibil,
telecomandă la distanță, vermicid ucigător)
2. gramaticale – când se alătură aceleași mărci gramaticale (ouălele, mai superior etc.)
3. lexico-gramaticale – când se alătură cuvinte considerate instrumente gramaticale (dar
însă, drept pentru care, decât numai etc.)

Pleonasme tolerabile: praf și pulbere, oale și ulcele, întuneric beznă, am văzut cu ochii mei etc.
Pleonasme intolerabile: reeditează din nou, cinstea și onoarea, avansați înainte etc.