Sunteți pe pagina 1din 4

Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite, dar care au același sens.

Ele sunt folosite pentru a


nuanța și a preciza ideea expusă în cadrul unei comunicări. Sinonimele au diferite grade de
echivalență între ele. În general nu există echivalență perfectă a cuvintelor existente într-o limbă. [1]
Sinonimele pot fi clasificate în trei categorii:

 sinonime totale (absolute sau perfecte) Acestea corespund semantic în toată sfera lor de
înțelesuri.

 sinonime parțiale (relative sau imperfecte), adică cele ale căror sensuri nu se suprapun în
mod absolut. Ele se întâlnesc în special la cuvintele vechi și polisemantice:

 sinonime aproximative. Acestea sunt comune în stilul scriitorilor, stabilind apropieri sau
coincidențe de termeni, atribuind valori, semantice figurate, metaforice cuvintelor uzuale mărind
sfera semantică a cuvintelor prin conotații imprevizibile cu o mare expresivitate.
Sinonimia poate fi descoperită între:[2]

 două cuvinte;

 un cuvânt și o expresie;

 două expresii.
Într-un dicționar de sinonime se aplică, în general, două principii: [3]

 sinonimia pe sensuri, și, în interiorul fiecărui sens,

 sinonimia marcată stilistic, diacronic și regional

Un antonim (din franceză antonyme, cf. greacă anti „contra” + greacă onyma „nume”) este
un cuvânt care, considerat în raport cu altul, are formă diferită și înțeles opus/contrar. [1]
Corelația între două cuvinte cu sens opus se numește antonimie. Relația de antonimie se poate
realiza și prin intermediul prefixelor.[2]
Antonimul cuvântului antonim este sinonim.

Tipuri de antonime
Antonimele pot fi:

 cu radical diferit: cald / rece, curajos / fricos, leneș / harnic;

 cu același radical, prefixat: corespunzător / necorespunzător, vizibil / invizibil, pur / impur,


tipic / atipic.

Părți de vorbire antonime

Predispoziția pentru relația de antonimie o au cuvintele care exprimă calități și însușiri, aprecieri
diverse, relații cantitative și cantitative, precum și alte aspecte estetice, morale sau filosofice.
Relația de antonimie are în vedere aspecte opozabile din realitate, dar care aparțin aceluiași
domeniu din realitate. Prin urmare, antonimele aparțin aceleiași clase lexico-gramaticale
(aceleași părți de vorbire) și pot fi:
 adjective: bun ≠ rău; frumos ≠ urât; dulce ≠ acru; bucuros ≠ trist; cald ≠
rece; mic ≠ mare; iubire ≠ ură; curaj ≠ lașitate
 substantive: bunătate ≠ răutate; frumusețe ≠ urâțenie; bucurie ≠ tristețe;
căldură ≠ răceală; prefață ≠ postfață; cinste ≠ necinste
 verbe: a da ≠ a lua; a veni ≠ a pleca; a intra ≠ a ieși; a iubi ≠ a urî; a înfrunzi
≠ a (se) desfrunzi; a coborî ≠ a urca; a începe ≠ a sfârși
 adverbe: bine ≠ rău; sus ≠ jos; repede ≠ încet; aici ≠ acolo; aproape ≠
departe; încolo ≠ încoace
 pronume: tot ≠ nimic; cineva ≠ nimeni; toți ≠ niciunul
 prepoziții: înaintea ≠ înapoia; pe ≠ sub; în ≠ din; deasupra ≠ dedesubt; spre
≠ dinspre
 conjuncții: și ≠ nici

Clasificarea antonimelor
Antonime lexicale
Atunci când relația de opoziție se stabilește între două cuvinte, antonimele sunt lexicale. Când ne
referim la antonime, de cele mai multe ori, avem în vedere antonimele lexicale.
 [toate antonimele enumerate mai sus sunt lexicale]
Antonimele lexicale pot avea rădăcină diferite sau aceeași rădăcină. Atunci când rădăcina diferă,
opoziția se realizează prin prefixe.

Cele mai numeroase și cele mai cunoscute sunt cele cu rădăcină diferită, multe din acestea fac
parte din fondul lexical vechi al limbii. În plus, după unii lingviști, antonimele autentice sunt
numai acelea care au radicali diferiți.
 antonime cu radicali diferiți (heterolexe): cald ≠ frig; lumină ≠ întuneric; sus ≠ jos;
aprinde ≠ stinge; bucurie ≠ tristețe
 antonime cu același radical (homolexe): antebelic ≠ postbelic; poetic ≠ apoetic;
exclude ≠ include; prefață ≠ postfață

Antonimele cu același radical își manifestă opoziția prin:


 prefixe antonimice: ante-; post-; con-; in-; des-; în-; ex-; in-; dis-; con-; post-; pre-;
pro-; anti-; sub-; supra-
 prefixe negativ (privativ): ne-; in-; i-; dez-/des-

Antonime lexico-frazeologice
Atunci când relația de opoziție se stabilește între un cuvânt și o unitate frazeologică, antonimele
sunt lexico-frazeologice.
 a uita ≠ a-și aduce aminte
 rău ≠ de treabă
 a ascunde ≠ a da pe față
 a opri ≠ a da drumul
 a dormi ≠ a fi treaz

Antonime frazeologice
Atunci când relația de opoziție se stabilește între două unități frazeologice, antonimele
suntfrazeologice.
 slab de înger ≠ tare de înger
 a încurca ițele ≠ a descurca ițele
 a da cu împrumut ≠ a lua cu împrumut
 a o lua la sănătoasa ≠ a sta în loc
 a ridica în slăvi ≠ a face de două parale

Antonime afixale
Antonimele afixale sunt cuvintele în care opoziția se manifestă prin
intermediul afixelor (prefixelor și sufixelor).
 prefixale (opoziția se stabilește între prefixelor): hipotermie ≠ hipertermie
 sufixale (opoziția se stabilește între sufixelor): cățeluș ≠ cățelandru

Omonime
În lingvistică, omonimia Termen Semnificație Ortografie Pronunție
se referă la un grup Omonim Diferită La fel La fel
de cuvinte care au aceeași Omograf Diferită La fel La fel ori diferită
ortografie și pronunție, Omofon Diferită La fel sau diferită La fel
dar au sensuri diferite. Heteronim Diferită La fel Diferită
Starea unor cuvinte de a Heterogra
fi identice sau cvasi- Diferită Diferită La fel
f
identice în aspect și Polisemie Diferită dar apropiată La fel La fel ori diferită
pronunție se La fel cu
numește omonimie, iar Diferită la
Capitonim excepția La fel ori diferită
capitalizare
cuvintele din această capitalizării
categorie se
numesc omonime.

Omonimele se pot clasifica astfel:[2]

 Omonime lexicale - aceeași clasă morfologică, sens diferit:

o broască - substantiv, cu sensul de amfibian;

o broască - substantiv, cu sensul de mecanism.

 Omonime gramaticale - același sens, aceeași parte de vorbire, dar persoane diferite:
o vin - verb, timpul prezent, persoana I, numărul singular;

o vin - verb, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural.

 Omonime lexico-gramaticale - clasă morfologică diferită, sens diferit:

o sare - substantiv, cu sensul de aliment;

o sare - verb, cu sensul de a sări.


Similar, o „bancă”, o „bancă” de conturi și o „bancă” de schimb au în comun doar scrierea și
pronunțarea, dar nu și înțelesul.

Paronime
Paronimele sunt cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles diferit

Tipuri de paronime
Drept paronime sunt considerate următoarele trei tipuri de perechi: [5]

1. cuvinte alcătuite din același număr de foneme, dar deosebite prin metateza a cel mult două
dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie, barbiton-barbotin, cardan-cadran,
manej-menaj;

2. cuvinte cu foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adapta-adopta,


eminent-iminent, fard-fart, oral-orar;

3. cuvinte cu un fonem în plus la unul dintre membrii perechii: abac-abacă, calmar-calemar,


simula-stimula, spic-aspic