TEMA:Sinonime și

Paronime
Elaborat: Cojocaru Daniela

Elaborat: Cojocaru Daniela

Verificat : Damian Nina

User
BĂLȚI 2021
Sinonimia este relația de echivalență între sensurile a două sau mai
multe cuvinte care au formă diferită. Cuvintele a căror sensuri se află în
acest tip de relație se numesc sinonime.

Paronimia este relația între două cuvinte cu formă aparent identică, dar

cu sensuri diferite, motiv pentru care acele cuvinte pot fi ușor
confundate. Cuvintele care pot fi confundate datorită formei
cvasiidentice se numesc paronime.
 

Sinonimele sunt cuvintele cu forma total diferită si sens identic sau

asemanător.
Pot fi sinonime:

- doua cuvinte: școlar - elev; fereastră - geam.

- un cuvant si o expresie: a fugi - a lua-o la sănătoasa
- serie sinonimica: zăpadă - nea - omat
Paronimele sunt cele cu forma aproape identică. Diferă un sunet sau
chiar ordinea sunetelor. Au sens total diferit.

Exemple:
oral - orar
pronume - prenume
a releva - a revela
lac - las

Tipuri de paronime
Drept paronime sunt considerate următoarele trei tipuri de perechi:

1. cuvinte alcătuite din același număr de foneme, dar deosebite prin metateza a

cel mult două dintre ele: aerometrie-areometrie, antinomie-antonimie,
barbiton-barbotin, cardan-cadran, manej-menaj;
2. cuvinte cu foneme vocalice sau consonantice corelative: abuz-obuz, adapta-
adopta, eminent-iminent, fard-fart, oral-orar;
3. cuvinte cu un fonem în plus la unul dintre membrii perechii: abac-abacă,
calmar-calemar, simula-stimula, spic-aspic.
Clasificarea sinonimelor:
Din perspectiva tipurilor de unități lexicale între care pot exista relații de
sinonimie, sinonimele se împart în: lexicale, lexico-frazeologice, frazeologice.

Sinonime lexicale

Atunci când relația de echivalență se stabilește între două sau mai multe
cuvinte, sinonimele sunt lexicale. Când ne referim la sinonime, de cele mai
multe ori, avem în vedere sinonimele lexicale.
 ață = sfoară
 efemer = trecător
 frizură = coafură
 prieten = amic, apropiat
 vechi = antic, arhaic
 fruct = rod, poamă
Sinonime lexico-frazeologice

Atunci când relația de echivalență se stabilește între un cuvânt și o unitate

frazeologică, sinonimele sunt lexico-frazeologice.
 a muri = a da ortul popii, a trece în neființă
 stilou = toc rezervor
 epitaf = inscripție funerară
 capitală = cetate de scaun
 debușeu = piață de desfacere
Sinonime frazeologice

Atunci când relația de echivalență se stabilește între două unități

frazeologice, sinonimele sunt frazeologice.
 a trece în neființă = a-și da obștescul sfârșit
 a o lua la sănătoasa = a spăla putina
În funcție de gradul de echivalență semantică și de numărul de sensuri
suprapuse, sinonimele (lexicale) se împart în: sinonime totale, sinonime
parțiale (imperfecte sau relative).

Sinonime totale

Sinonime totale (perfecte sau absolute), deși puține la număr, au sensul

identic și se stabilesc între:
 ambii termeni din limba populară sau familiară: bostan = dovleac
(„cap”); burtă = pântece; cioc = plisc („gură”); femeie = muiere; gustar =
secerar („august”)
 un termen din limba literară și un termen popular: antrax =
dalac; caporal = căprar; soldat = cătană; salivă = scuipat
 un termen din limba literară și un termen regional: căciulă =
cușmă; compas = țircălam; cumnat = șogor; ficat = mai; usturoi = ai; supă =
leveșe
 un termen din limba literară și un termen învechit: colonel =
polcovnic; document = zapis; pompier = pojarnic
 un termen din limba literară și un termen poetic: cristal =
cleștar; pământ = glie; trandafir = roză; pahar = potir
În stilurile științific-tehnic și oficial-administrativ regăsim termeni care
prezintă o sinonimie perfectă sau aproape totală.

 lexic = vocabular
 sodiu = natriu
 sulf = pucioasă
 cord = inimă
 oră = ceas
 cupru = aramă;
 vest = apus
 decret = decizie
 hotărâre = dispoziție
Sinonime parțiale

Sinonimele parțiale (relative), cele mai multe ca număr, sunt apropiate ca

sens și se întâlnesc de regulă în cuvinte vechi și polisemantice.

 bun = prețios, valoros, blând, gustos

 a trimite = a expedia
 priceput = destoinic
 cuvânt = vorbă, discurs, cuvântare
 a uni = a lega, a conecta, a împreuna, a solidariza
Cuvintele anterioare sunt sinonime foarte apropiați sau identici dacă sunt
privite izolat. Atunci când sunt introduse în contexte diferite, apar o serie
sensuri și nuanțe semantice diferite. Prin urmare, sinonimele se diferențiază
prin:

 nuanțe semantice: susur, șoaptă, freamăt, murmur, zvon

 nuanțe de întrebuințare: a făuri, a realiza, a înfăptui, a crea, a plăsmui
 răspândirea teritorială: noroi, glod, tină
 gradul de expresivitate: față, chip, obraz, figura, mutră, moacă

.
Sinonimia poate fi descoperită între:

 două cuvinte;
 un cuvânt și o expresie;
 două expresii.
Într-un dicționar de sinonime se aplică, în general, două principii:

 sinonimia pe sensuri, și, în interiorul fiecărui sens,

 sinonimia marcată stilistic, diacronic și regional

Serii sinonimice
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică.
Seriile sinonimice sunt constituite din:

 alomorfe și alofone/alografe, variante morfo-fonetice și grafice care

corespund formelor preluate din limbi diferite (reproducând fonetismul/scrierea
din limbile respective) sau în care se alătură forme împrumutate și creații
interne, unele obținute pe căi diferite (adecuare – adecvare, afirmație –
afirmațiune, complement – compliment, complementare – complementizare,
coordinare – coordonare, dominare – dominanță, funcție – funcțiune,
transformare – transformație).
 formele diferite ale unor termeni rezultate din încadrarea oscilantă la un
gen gramatical sau altul (la singular sau la plural), fără modificări semantice
(component –componenți/componentă – componente, constituent –
constituenți/constituentă –constituente, membru – membri/membră – membre.

Pseudo-sinonimia
Pseudo-sinonimia constă în folosirea echivocă a unor termeni
interpretați ca sinonime, fie datorită lacunelor profesionale, fie din
absența voită a intenției de precizie în utilizarea unui termen, într-un
cadru mai general al discuției științifice, considerându-se suficientă
recunoașterea semelor de bază din structura semantică a termenului în
cauză.
Clasificarea paronimelor

Relația dintre sensurile paronimelor este destul de permisivă și merge de la

diferență până la echivalență totală sau parțială. Astfel, după natura relației
semantice, putem distinge:

 paronime între care exista o diferență de sens: atlas / atlaz, bizon / vizon,

corvetă / covertă, metal / metan
 paronime între care există o relație semantică de tipul sinonimiei totale sau
parțiale: epila / depila, reflua / refula
 paronime între care există o relație semantică de tipul antonimiei: emigra /
imigra, emigrant / imigrant
Paronimele pot fi împărțite și după numărul fonemelor din care sunt alcătuite.
Astfel putem avea paronime cu număr identic de foneme și paronime cu număr
diferit de foneme.

Paronime cu număr identic de foneme

 evalua / evolua; învederat / inveterat (unul sau mai multe foneme diferite)

 cauzal / cazual (foneme combinate)
 emigra / imigra (prefixe diferite)
 familiar / familial (sufixe diferite)
 oral / orar (rădăcină și sufixe diferite)
Paronime cu număr diferit de foneme

  apostrof / apostrofă
 eluda / elucida
Paronime absolute și relative

Există și specialiști care consideră că diferența fonematică în cuplul paronimic nu

trebuie neapărat să fie mică (unul sau două foneme). Conform acestora, cuvinte
care au corpuri fonetice diferite cu mai mult de două foneme pot fi încadrate în
categoria paronimelor. În funcție de aceste diferențe, aceștia împart paronimele în:

 absolute (unul sau două foneme diferite): evalua / evolua (un fonem

diferit); învederat / inveterat (două foneme diferite)
 relative (trei sau mai multe unități fonetice diferite): accentuabil /
accentual (trei foneme diferite) ; cauzalism / cauzalitate (patru foneme
 diferite); montan / muntenesc (cinci foneme diferite); amploare /
amplitudine (șase foneme diferite)

Confuzia paronimică

Una dintre cauzele utilizării greşite a neologismelor este paronimia. În

limba română există cuvinte cu origini şi cu sensuri diferite care sunt
însă asemănătoare din punctul de vedere al formei. Mica diferenţă, de
multe ori constând dintr-un singur sunet, creează confuzii între aceste
cuvinte, pentru că nu se ţine seama de sensurile şi de originea lor.

Situaţii de paronimie
eminent – iminent

Primul termen cunoaşte în limba română aceleaşi sensuri ca în limbile

neolatine din care provine: „care se distinge prin calităţi intelectuale
deosebite; excepţional, superior, remarcabil, excelent”(DEX).
Paronimul iminent are sensuri complet diferite: „care este gata să se
producă, să se întâmple şi care nu se poate amâna sau evita, inevitabil”
(DEX). Nu poate exista aşadar o legătură de sens
între eminent şi iminent. Apropierea care se face uneori între cei doi
termeni este greşită şi dovedeşte necunoaşterea sensurilor acestor
cuvinte.

a emigra – a imigra

Confuzia între aceste paronime se produce pentru că sensurile lor par a fi

foarte apropiate. A emigra înseamnă „a pleca din patrie şi a se stabili
(definitiv sau temporar) în altă ţară; a se expatria” (DEX). În aceeaasi
familie lexicală intră termeni ca emigrant şi emigraţie. Paronimul a
imigra înseamnă „a veni într-o ţară străină pentru a se stabili aici”
(DEX). Acelaşi sens îl au cuvintele imigrant şi imigraţie. Distincţia
dintre a emigra şi a imigra se face în funcţie de sensul deplasării,
dintr-o direcţie în alta.
Atracţia paronimică

Atracţia paronimică este fenomenul prin care un paronim folosit mai

frecvent în limbă, deci mai familiar vorbitorului, îl „atrage” pe cel
care este mai puţin cunoscut, substituindu-se acestuia din urmă.
Astfel, a gira, care înseamnă „a garanta” (din it. girare), se foloseşte tot
mai frecvent în locul lui a gera, care înseamnă „a conduce”, „a
administra în numele cuiva” (din fr. gerer). Atracţia paronimică
reprezintă, de fapt, o confuzie paronimică şi devine sursa unor greşeli
de limbă.

Atracţia paronimică este un aspect al etimologiei populare, fenomen

care constă în „modificarea formei unui cuvânt (recent intrat în limbă
sau mai puţin cunoscut) sub influenţa unui cuvânt mai cunoscut cu care
prezintă asemănări de forma şi uneori de sens” (DEX). Aşa, de exemplu,
în descântecul Melc, melc, /Codobelc, /Scoate coarne
boiereşti, cuvântul boiereşti a înlocuit termenul boureşti, adică
„mândre”, „falnice”, ca ale bourului de odinioară. Tot
astfel, firoscos este o etimologie populară
pentru filozof ori lăcrămaţie, pentru reclamaţie.