Sunteți pe pagina 1din 20

Ministerul Educației Naționale

Universitatea “Dunarea de jos’’


Specialitatea:1AI
Facultatea Transfrontalieră de Științe Umaniste,Economie și Inginerești

Proiect
La
Finațe publice
Tema:”Procese bugetare”

Elaborat:Mereoară Viorica
Verificat:Săracu Alina
Cuprins
Introducere .......................................................................................................................... 2

I. Conţinutul şi caracteristicile procesului bugetar .........................................................3

II. Instituţiile cu atribuţii în realizarea procesului bugetar .......................................... 4

III. Etapele procesului bugetar ......................................................................................... 6

3.1. Elaborarea proiectului de buget .......................................................................... 6

3.2. Examinarea şi aprobarea bugetului de către Parlament ......................................8

3.3. Execuţia bugetului ................................................................................................12

3.4. Încheierea execuţiei bugetare ................................................................................ 14

3.5. Controlul execuţiei bugetare.................................................................................. 15

3.6. Aprobarea execuţiei bugetare ................................................................................. 16

IV. Execuţia bugetară în anul 2008 .................................................................................... 17

Concluzii şi propuneri ......................................................................................................... 20


INTRODUCERE
Procesul bugetar reprezintǎ o succesiune de etape ce constau în elaborarea, aprobarea,
executarea, încheierea, controlul şi raportarea rezultatelor execuţiei bugetului. Procesul bugetar
al fiecǎrui an se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia. Toate aceste
activităţi se desfăşoară în faze succesive, cu excepţia controlului, care este prezent în toate
etapele.
Este un proces deosebit de complex, realizat prin implicarea unui număr foarte mare de
participanţi, unii dintre aceştia având drept de decizie în materie bugetară, alţii realizând execuţia
bugetului sau controlul asupra acestuia.
În derularea procesului bugetar, reponsabilitǎţile revin Parlamentului, Guvernului,
Ministerului Economiei şi Finaţelor, autoritǎţilor administraţiei publice locale, precum şi
ordonatorilor de credite.
Derularea procesului bugetar presupune existenţa unor resurse finaciare, precum şi
alocarea lor în scopul furnizǎrii cǎtre populaţie a bunurilor şi serviciilor publice.
Instrumentul în care îşi gǎsesc reflectare toate resursele financiare publice şi cheltuielile
publice îl constituie bugetul general consolidat. Acesta cuprinde ansamblul bugetelor care reflectǎ
fluxurile de venituri şi de cheltuieli ale sectorului public, şi anume: bugetul de stat, bugetul
asigurǎrilor sociale de stat, bugetul asigurǎrilor sociale de sǎnǎtate, bugetele locale, bugetele
fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele diferitelor instituţii publice, bugetul
creditelor externe contractate şi bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Aplicarea principiilor bugetare conferă documentului bugetar o anumită configuraţie.
El nu reprezintă însă o simplă listă de venituri şi cheltuieli, ci un document extrem de voluminos
şi de complex în care îşi găsesc reflectarea decizii de cea mai mare importanţă. Tocmai de aceea
el este îndelung pregătit, dezbătut şi apoi supus aprobării. Sinteza sa se regăseşte în Legea anuală
a bugetului, care trebuie pusă în aplicare de către guvern în etapa execuţiei bugetare. La încheierea
exerciţiului bugetar se întocmeşte contul general de încheiere a bugetului, supus şi el aprobării
Parlamentului. Organele specializate ale statului supraveghează şi verifică operaţiile bugetare,
supunându-le controlului preventiv şi ulterior.
Prin urmare, bugetul statului are o importanţă deosebită fiind un important instrument
economic şi politic în definirea şi aplicarea unui ansamblu de politici economico-sociale.
Înţelegerea corectă a conceputului şi implicaţiilor bugetului statului este esenţială în domeniul
financiar şi de aceea pe parcursul urmǎtoarelor capitole ne-am propus sǎ analizǎm procesul bugetar
în România la nivelul bugetului de stat.
În acest scop vom prezenta competenţele şi responsabilitǎţile autoritǎţilor publice în
legaturǎ cu procesul bugetar, precum şi etapele procesului bugetar la nivelul bugetului de stat.

CONŢINUTUL ŞI CARACTERISTICILE PROCESULUI BUGETAR


 Noţiunea de proces bugetar

Procesul bugetar reprezintă mulţimea structurată a acţiun şi măsurilor iniţiate şi derulate de


instituţiile statale competente în scopul realizării politicii financiare promovate de autoritatea
guvernamentală în domeniul bugetar. El presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi
alocarea lor în scopul furnizării către cetăţeni a bunurilor şi serviciilor publice.
Procesul bugetar reprezintǎ “un ansamblu de operaţiuni care se succed anual şi privesc
elaborarea şi aprobarea proiectului legii bugetare anuale, execuţia curentǎ a bugetului, încheierea
şi aprobarea contului de execuţie bugetarǎ, precum şi controlul bugetar”. Toate aceste activităţi se
desfăşoară în faze succesive, cu excepţia controlului, care este prezent în toate etapele
 Caracteristicele procesului bugetar

Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici care-i conferă trăsăturile specifice unui proces:

1. decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse bugetare limitate în
raport cu nevoile societăţii pentru bunuri şi servicii publice;
2. democratic, deoarece în cursul derulării etapelor procesului bugetar se manifestă atât
atributele statului de drept – între care cel al separaţiei puterilor în stat, cât şi posibilitatea
impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetăţeni care deţin
majoritatea politică de decizie;
3. preponderent politic, deoarece opţiunea pentru un anumit tip de politică economică, în
general, de politică financiară şi monetară, în special, toate reflectate în conţinutul
bugetului, reprezintă un act de decizie politică al de politică economică, în general, de
politică financiară şi monetară, în special, toate reflectate în conţinutul bugetului,
reprezintă un act de decizie politică al forţelor majoritare în Parlament.
4. cu continuitate ciclicǎ deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi
specifice,cu precizarea termenelor concerte de derulare şi finalizare a fiecǎrei faze,în baza
princiipiilor anulitǎţii şi publicitǎţii bugetare.
5. de larg impact public, deoarece sfera sa de cuprindere şi efectele generate se regăsesc în
macro şi microeconomie, precum şi în toate domeniile vieţii social-economice.

INSTITUŢII CU ATRIBUŢII ÎN REALIZAREA PROCESULUI BUGETAR


În derularea procesului bugetar, responsabilitǎţile revin: Parlamentului, Guvernului,
Ministerului Economiei şi Finanţelor,autoritǎţilor administraţiei publice locale, precum şi
ordonatorilor de credite.
Parlamentul este un organ legislativ compus din douǎ camere şi constituit din
reprezentanţi ai diferitelor partide politice aleşi prin votul cetǎţenilor şi adoptă legile bugetare
anuale,legile de rectificare precum şi legile contului general anual de execuţie elaborate de Guvern
potrivit cu strategia macroeconomică asumată de acesta.
Guvernul reprezintǎ autoritatea publicǎ a puterii executive,care funcţioneazǎ în baza
votului de încredere acordat de Parlament şi care asigurǎ realizarea politicii interne şi externe a
ţǎrii şi exercitǎ conducerea generalǎ a administraţiei publice.
Acesta asigură realizarea politicii fiscal-bugetare luând în considerare perspectivele
economice şi priorităţile politice cuprinse în programul de guvernare acceptat de Parlament. 5
Autoritǎţile administraţiei publice locale sunt consiliile locale,consiliile judeţene
şi consiliul general al Municipiului Bucureşti,ca deliberative,şi primarii, preşedinţii consiliilor
judeţene şi primarul general al Municipiului Bucureşti, ca autoritǎţi executive.
Acestea formulează propuneri de transferuri consolidabile şi de sume defalcate pe care le
comunicǎ Finaţelor Publice.
Ministerul Economiei şi Finanţelor este un organ de specialitate al administraţiei publice
centrale,în subordinea Guvernului,care aplicǎ strategia şi programul de guvernare în domeniul
finanţelor publice.
Este un minister cu rol de sintezǎ şi totodatǎ o instituţie publicǎ cu personalitate juridicǎ ce
coordoneazǎ acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar
(pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, legilor de rectificare, precum şi legilor privind
aprobarea contului general anual de execuţie)
Ordonatorii de credite sunt conducătorii instituţiilor şi unităţilor care folosesc mijloace
băneşti din bugetele publice, cu titlul de credite bugetare, în vederea acoperirii cheltuielilor
aprobate prin bugetele lor de venituri şi cheltuieli (în condiţiile existenţei unor autorizaţii legale în
acest sens).Sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome.Au
obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor
aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor respective şi cu respectarea
dispoziţiilor legale. Ei pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau
altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile
delegării.
Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali de credite sunt, după caz, ordonatori secundari sau terţiari de credite.
Ordonatorii principali de credite bugetare repartizează ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt
ordonatorii secundari sau terţiari de credite bugetare, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii secundari de credite bugetare repartizează creditele bugetare aprobate
(primate) pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiile publice subordonate, ai căror
conducători sunt ordonatori terţiari de credite în raport cu prevederile din bugetele aprobate în
condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
Modul de organizare şi funcţionare a instituţiilor care participǎ la realizarea procesului
bugetar, asigurǎ prevenirea abuzului de putere din partea uneia sau alteia dintre entitǎţile în
cauzǎ.Apariţia conflictului de interese între puterile statului se evitǎ prin aceea cǎ fundamentarea
bugetului se face de cǎtre Guvern iar aprobarea lui de cǎtre Parlament , precum şi prin faptul cǎ
organismele publice din cadrul Guvernului care executǎ bugetul aprobat sunt supuse controlului
financiar al unei instituţii exterioare guvernului (Curtea de Conturi) , aceasta funcţionând sub
autoritatea Parlamentului.

În tabelul de mai jos sunt prezentate etapele procesului bugetar împreunǎ cu conţinutul acestora şi
instituţiile abilitate în realizarea fiecǎrui proces.

ETAPELE PROCESULUI BUGETAR


3.1 Elaborarea proiectului de buget

Elaborarea proiectului de buget reprezintǎ prima etapǎ a procesului bugetar care constǎ în
formularea propunerilor privind veniturile şi cheltuielile bugetare de cǎtre ordonatorii de credite
bugetare,comunicarea acestora Ministerului Economiei şi Finanţelor la nivelul cǎruia are loc
centralizarea într-un document numit proiect al legii bugetului de stat.
Răspunderea elaborării proiectelor de bugete publice revine potrivit legii, Guvernului şi
instituţiilor desemnate de acesta pentru bugetele din zona sa de referinţă precum şi Consiliilor
locale privind bugetele unităţilor administrativ teritoriale.
Elaborarea proiectelor de bugete publice presupune implicarea, pe baza unui cadru juridic
existent, a tuturor participanţilor la relaţiile specifice (bugetare) în mod diferit, în funcţie de poziţia
pe care o au în cadrul acestora, folosind metode şi tehnici de lucru bine definite ca acţiune, pe
categorii de indicatori (venituri şi respectiv cheltuieli). De fapt, asistăm, în această etapă a
procesului bugetar, la un volum important de lucrări cu caracter de proiecţie (planificare) asupra
indicatorilor de venituri şi a celor de cheltuieli, lucrări care se regăsesc în fluxuri informaţionale
cu caracter ascendent, de la nivelul „partenerilor”, statului în relaţiile bugetare, la cel al
administraţiei publice (centrale şi locale) .
Guvernul trebuie să prezinte anual Parlamentului proiectul de lege pentru adoptarea
bugetului de stat, însoţit de o expunere de motive şi de o mulţime de anexe şi calcule de
fundamentare.
Lucrările pregătitoare sunt efectuate de către Ministerul Finanţelor Publice şi, în paralel,
de către ministere, administraţii locale sau alte instituţii publice care îşi pregătesc propriile schiţe
de buget.
Potrivit Legii Finanţelor Publice Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte proiectele pentru
întregul sistem unitar de bugete, precum şi proiectele de legi pentru aprobarea acestora.
Aceste proiecte de buget se întocmesc se bazeazǎ pe:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani.
b) politicilor fiscale şi bugetare
c) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau
ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate
şi/sau ratificat
d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite politicilor şi strategiilor
sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de
ordonatorii principali de credite.
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite
f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor
acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de
rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor
fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele
urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pe anii următori, măsurate prin indicatori precişi,
a căror alegere este justificată
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de
transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale
h) posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar
Datorită complexităţii deciziei bugetare, elaborarea proiectului de buget reprezintă un proces
iterativ, care presupune un flux informaţional dublu, respectiv de la Ministerul Finanţelor Publice
către instituţiile bugetare cu atribuţii în furnizarea bunurilor şi serviciilor publice şi apoi în sens
invers.
Lucrările de elaborare a acestor proiecte de buget se efectuezǎ pe baza unui calendar
bugetar, prevăzut în Legea Finanţelor Publice, care conţine termene exacte pentru finalizarea
fiecărei etape a elaborării bugetului, precum şi obligaţii stricte în sarcina întocmirii bugetului.
Astfel:
• până la 31 martie: Organele abilitate vor elabora indicatorii macroeconomici şi sociali pentru
anul bugetar căruia îi corespunde proiectul de buget, precum şi pentru următorii trei ani, cu
menţiunea că, în măsura în care realitatea o impune, indicatorii respectivi vor fi actualizaţi pe
parcursul desfăşurării procesului bugetar;
• până la 1 mai: Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului obiectivele politicii fiscale
şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi următorii trei ani,
împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite;
• până la 15 mai: Guvernul aprobă aceste obiective şi limite, după ce le-a analizat, şi informează
comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii
sale macroeconomice şi ale finanţelor publice;
• până la 1 iunie: Ministerul Finanţelor Publice, având aprobarea Guvernului, va transmite
ordonatorilor principali de credite o scrisoare – cadrul prin care specifică contextul
macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a
acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;
• până la 15 iunie: Ministerul Finanţelor Publice comunică ordonatorilor principali de credite
eventuale modificări a limitelor de cheltuieli, adoptate de către Guvern în cazul în care
schimbarea cadrului macroeconomic impune acest lucru. Pe baza limitelor redimensionate vor fi
definitivate proiectele de buget;
• până la 15 iulie: Ordonatorii principali de credite sunt obligaţi să depună la Ministerul
Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar
următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii trei ani, însoţite de
documentaţii şi fundamentări detaliate;
Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi
le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat;
Autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru propunerile de transferuri
consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
Începe, de acum, examinarea proiectelor primite la Ministerul Finanaţelor Publice prin
compararea cifrelor înscrise în aceste proiecte cu cele precizate prin limitele de cheltuieli
comunicate. Se poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite asupra nivelului maxim al
cheltuielilor bugetare pentru fiecare minister, instituţie centrală sau administraţie locală. Desigur
că intervin conflicte de interese, se exercită presiuni, fiecare ordonator de credite încercând să
obţină un nivel cât mai ridicat al cheltuielilor, iar Ministerul Finanţelor Publice, având grijă de
echilibrul de ansamblu şi ţinând seama de priorităţile din programul de guvernare, încearcă să
tempereze excesele. În caz de divergenţe, hotărăşte Guvernul.
• până la 1 august: Ordonatorii de credite îşi definitivează, după soluţionarea divergenţelor,
propriile bugete şi le depun la Ministerul Finanţelor Publice;
• până la 30 septembrie: Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget definitivate
primite de la ordonatorii principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor
bugetare anuale şi proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern. Proiectul legii bugetului de
stat este însoţit de un raport privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget şi proiecţia acesteia în următorii trei ani. Acest raport va cuprinde
un rezumat al politicilor macroeconomice în contextul cărora au fost elaborate proiectele de
buget, precum şi strategia Guvernului în domeniul investiţiilor publice. Raportul şi proiectele
legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal – bugetară a Guvernului, precum şi alte
informaţii relevante în domeniu;
• până la 15 octombrie: Guvernul dezbate şi definitivează aceste proiecte, ale legilor bugetare şi
ale bugetului, şi le înaintează Parlamentului spre adoptare.
Odată cu însuşirea acestor proiecte de legi de către Guvern şi remiterea acestora
Parlamentului, se încheie prima etapă a procesului bugetar, aceea privind elaborarea proiectelor de
buget.
3.2 Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului de stat

Aprobarea documentelor bugetare revin ca răspundere instituţiilor puterii legislative,


respectiv, Parlamentului (prin cele două camere),la nivel central, Consiliilor locale, în
profil teritorial. Această etapă a procesului bugetar se derulează în două faze distincte:
aprobarea bugetelor statului şi aprobarea bugetelor locale.
Aprobarea prin Parlament poate fi prezentată, la rândul ei, prin alte momente distincte şi
anume: analiza şi avizarea documentelor bugetare de către comisiile de specialitate ale
acestuia; prezentarea lor în plenul Parlamentului; dezbaterea aceloraşi documente de către
Parlament şi concomitent aprobarea pe fiecare articol şi alineat de lege prin corelare cu
subdiviziunile clasificaţiei (părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, ordonatori
principali de credite bugetare); adoptarea pe ansamblu a bugetelor, ca legi.
Etapele procesului de examinare şi aprobare a bugetului de stat sunt prezente în
urmǎtoarea figurǎ:

Proiectul bugetului de stat , la care este anexat bugetul fondului de asigurǎri de sǎnǎtate ,
este depus la Parlament de cǎtre Guvern împreunǎ cu Raportul privind situaţia economicǎ şi
financiarǎ a ţǎrii şi proiecţia acesteia pe viitor , precum şi poiectul legii bugetare anuale.
Aceste documente sunt examinate de cǎtre comisiile permanente ale fiecǎrei Camere
(Comisa de buget şi finante şi alte comisii interesate),care îşi dau avizul.Totodatǎ examinarea este
realizatǎ de cǎtre Compartimentul tehnic-legislativ al fiecǎrei Camere.
La nivelul acestor comisii,unde are loc examinarea, sunt formulate şi amendamente.Dacǎ
acestea mǎresc deficitul bugetar sunt necesare analize şi discuţii cu reprezentanţii Guvernului
pentru gǎsirea de soluţii optime.
În finalul acestei dezbateri generale, Ministrul Finanţelor prezintă, în numele Guvernului,
poziţia acestuia cu privire la problemele ridicate de către reprezentanţii diferitelor grupuri
parlamentare.
Dacă prin raportul lor comun, cele două comisii permanente au propus respingerea
proiectului guvernamental, după încheierea dezbaterilor generale, preşedintele şedinţei comune
poate cere Parlamentului să se pronunţe prin vot asupra acestei propuneri.
Dacă însă raportul comun al comisiilor a fost favorabil proiectului de buget, cu sau fără
modificarea acestuia, atunci se trece la faza a doua a dezbaterilor din şedinţa comună consacrată
analizei şi votării legilor bugetare.
Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri,
articole, precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar,
precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale.
Dacă legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost adoptate de către Parlament până
cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se referă proiectul de buget,
Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă. Dacă totuşi legile bugetare nu
au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îşi
îndeplineşte sarcinile pe baza unor avansuri lunare în limita a 1/12 din prevederile bugetelor anului
precedent sau din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici
decât cele din anul anterior. Instituţiile publice şi acţiunile noi, aprobate în anul curent, dar care
încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanţate, până la aprobarea legii
bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.
Legile bugetare anuale adoptate de către Parlament trebuie să fie apoi promulgate de către
Preşedinte şi publicate în Monitorul Oficial pentru a putea fi puse în aplicare, legea bugetului de
stat intrând în vigoare de la data publicǎrii.
Bugetul, în ansamblul lui, este un document extrem de voluminos, el cuprinzând adesea
peste 15.000 de pagini. Ceea ce se publică în Monitorul Oficial este doar Legea bugetului de stat
şi respectiv Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, care cuprind circa 20 de pagini de text şi
anexele lor.

În articolele Legii bugetului de stat sunt înscrise:


 volumul total al veniturilor, cheltuielilor şi a deficitului bugetar, aşa cum au fost acestea
aprobate de către Parlament;
 structura veniturilor în raport cu natura şi provenienţa lor;
 structura economică a cheltuielilor grupate în cheltuieli curente, cheltuieli de capital şi
operaţiuni financiare, precum şi regulile ce trebuie respectate de către cei care decid în
privinţa efectuării acestor cheltuieli;
 structura cheltuielilor în raport cu destinaţiile lor: servicii publice generale; apărare, odine
publică şi siguranţă naţională; cheltuieli social – culturale; cheltuieli pentru servicii şi
dezvoltare publică; cheltuieli pentru acţiuni economice; pentru fonduri la dispoziţia
Guvernului şi pentru cheltuieli aferente datoriei publice;
 transferurile, cotele şi sumele defalcate pentru bugetele locale; veniturile şi cheltuielile
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Toate acestea îşi găsesc detalierea în anexele la legea bugetului de stat, ce fac parte integrantă din
legea aprobată, spre exemplu:
 sinteza bugetului de stat, detaliată la venituri pe capitole şi subcapitole, iar la cheltuieli
pe capitole, subcapitole, paragrafe şi titluri;
 sinteza cheltuielilor bugetare pe surse de finanţare, cu detaliere pe părţi, capitole,
subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate, după caz;
 bugetele ordonatorilor principali de credite li anexele la acestea;
 sume defalcate pentru bugetele locale;
 categorii de venituri şi cheltuieli aferente bugetelor locale;
 veniturile şi cheltuielile Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
detaliate corespunzător;
 alte anexe.

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat cuprinde:


 volumul total al veniturilor, cheltuielilor şi excedentul bugetar aferent acestui buget;
 structura veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat;
 structura economică şi funcţională a cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat;
 dispoziţii referitoare la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
 dispoziţii referitoare la Fondul de garantare pemtru plata creanţelor salariale [constituit
prin Legea 200/2006];
 reglementări specifice exerciţiului bugetar.

Anexele Legii bugetului asigurărilor sociale de stat cuprind:


 sinteza bugetului asigurărilor sociale de stat, detaliată la venituri pe capitole şi subcapitole,
iar la cheltuieli pe părţi, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole şi alineate, după caz;
 sinteza fondurilor alocate pe surse de finanţare şi titluri de cheltuieli;
 sume alocate din credite externe detaliate pe capitole, subcapitole, paragrafe, titlrui de
cheltuieli, articole şi alineate, după caz;
 programul de investiţii publice pe grupe de investiţii şi surse;
 sinteza veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj;
 alte anexe.
Astfel, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele
creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor externe nerambursabile se
adoptă prin lege.
Bugetele locale se aprobă de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor, judeţelor şi Consiliul General al Municipiului
Bugetele instituţiilor publice autonome se aprobă de către organele abilitate în acest scop prin
legi speciale.
Bugetele instituţiilor publice finanţate parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul creditelor externe, bugetul fondurilor externe
nerambursabile se aprobă prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, iar dacă
sunt finanţate integral din bugetele de mai înainte, atunci bugetul respectivelor instituţii publice se
aprobă de către ordonatorii de credite ierarhic superior al acestora.
Bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii se adoptă de
către organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic
superior.
Bugetul trezoreriei statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de
rectificare elaborate cel târziu pânǎ la data de 30 noiembrie.Acestor legi rectificative li se aplicǎ
aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale.
3.3 Execuţia bugetului

Dupǎ ce legea bugetară este aprobată şi promulgată, se trece la cea de-a treia etapă a
procesului bugetar şi anume la execuţia bugetului. Aceasta înseamnă încasarea veniturilor bugetare
şi efectuarea plǎţii cheltuielilor aprobate prin acest buget.
Responsabilitatea execuţiei bugetare revine Guvernului, care o realizează prin organul său
specializat, şi anume Ministerul Finanţelor Publice.
Acest proces, deosebit de amplu şi de complex implicǎ mii de participanţi, atribuţiile
acestora, de dispoziţie sau de execuţie, fiind riguros delimitate potrivit principiului separării
funcţiilor. Grija principală a acestora este de a asigura încasarea veniturilor cel puţin la nivelul
aprobat şi efectuarea cheltuielilor în limitele şi pentru destinaţiile aprobate.
Înseamnă că veniturile înscrise în buget reprezintă sarcini minime. Depăşirea acestora (cu
excepţia celor extrabugetare) nu reprezintă un act de indisciplină bugetară dacă nu au fost încălcate
legile fiscale. Atenţia este deci îndreptată spre identificarea tuturor surselor de venituri şi încasarea
integrală a sumelor cuvenite statului, fără săvârşirea de abuzuri fiscale.
În schimb, în cazul cheltuielilor, sumele înscrise în buget reprezintă limite maxime.
Efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat sau pentru alte scopuri decât cele pentru care s-a
obţinut
aprobarea, reprezintă o încălcare a disciplinei financiare, iar cei vinovaţi sunt sancţionaţi.
Aici preocuparea este aceea de a efectua cheltuieli în limitele, condiţiile şi pentru destinaţiile
legale, evitându-se deturnările de fonduri, risipa şi abuzurile.
Pentru a se putea trece la execuţia de casă a bugetului, adică la încasarea propriu – zisă a
veniturilor şi la efectuarea plăţilor pe seama resurselor bugetare alocate, trebuie efectuate câteva
operaţii prealabile. Mai întâi, veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat sunt repartizate
pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor,de termenele şi posibilitǎţile
de asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar şi de eşalonarea în timp a cheltuielilor.
Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor este aprobatǎ de cǎtre Ministerul Economiei şi Finaţelor şi
ordonatorii de credite bugetare.
Urmează apoi deschiderea creditelor sau alimentarea conturilor ordonatorilor de credite,
deschise la trezoreria statului, condiţie indispensabilă pentru ca alocaţiile să poată fi folosite.
Alocarea resurselor se face în limita creditelor aprobate pe destinaţiile legale, în raport cu gradul
de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior. Ordonatorii de credite au obligaţia de a folosi
alocaţiile primite numai în limita şi pentru destinaţiile aprobate şi numai pentru cheltuieli strict
legate de activitatea instituţiei pe care o conduc.
Execuţia de casă a bugetului se realizează fie prin Banca Centrală şi băncile specializate,
fie printr-o instituţie specializată a Ministerului Finanţelor Publice (Trezoreria statului) sau, de
cele mai multe ori, printr-un sistem mixt.
În România, execuţia de casă a bugetului a fost asigurată, până în anul 1992, de către Banca
Naţională în cooperare cu băncile specializate, iar din 1992 s-a înfiinţat Trezoreria finanţelor
publice care a preluat execuţia de casă a bugetului.
Fazele şi metodele folosite în execuţia bugetară sunt diferite pentru venituri şi cheltuieli.
Există de altfel o delimitare riguroasă între execuţia părţii de venituri şi execuţia părţii de
cheltuieli în virtutea interdicţiei de a se efectua plăţi direct din venituri şi în conformitatregula
non – contractării veniturilor şi cheltuielilor.
3.4 Încheierea execuţiei bugetare

Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia de a urmări şi supraveghea în permanenţă


mersul execuţiei bugetului şi de a prezenta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului cu
privire la starea de echilibru a bugetului.
El foloseşte în acest sens dările de seamă contabile trimestriale ale ordonatorilor de credite
şi urmăreşte conturile privind execuţia de casă a bugetului prin Trezoreria statului.
Concretizarea modului de gestionare a bugetului se efectueazǎ prin întocmirea,la finele
anului bugetar, a contului de execuţie bugetarǎ.
Dacă se aplică metoda de exerciţiu, atunci contul general anual se va întocmi după
expirarea perioadei de prelungire a execuţiei pentru bugetul anului încheiat, el reflectând veniturile
şi cheltuielile anului expirat, chiar dacă unele dintre ele s-au realizat după încheierea exerciţiului
bugetar.Prin urmare,pentru o perioadǎ de câteva luni , în cursul unui an bugetar se va ţine o
evidenţǎ paralelǎ,concretizatǎ în conturi de venituri şi respectiv de cheltuieli corespunzǎtoare atât
anului curent ,cât şi anului bugetar precedent.
Conturile anuale de execuţie cuprind:
 la venituri: prevederi bugetare iniţiale, prevederi bugetare definitive şi încasări
realizate;
 la cheltuieli: credite bugetare iniţiale, credite bugetare definitive şi plăţi efectuate.
Prin compararea încasărilor realizate cu plăţile efectuate se poate aprecia starea de echilibru
a bugetului încheiat, diferenţa favorabilă apărând ca excedent definitiv, iar cea nefavorabilă ca
deficit al bugetului.
Conturile generale întocmite de către Ministerul Finanţelor Publice se prezintă Guvernului
spre analiză şi însuşire iar acesta îl înaintează până la data de 1 iulie a anului următor Parlamentului
spre discuţie si aprobare ,dupǎ care execuţia bugetului se considerǎ închisǎ.
Ministerul Finanţelor Publice este obligat să întocmească şi să anexeze la contul general
de execuţie a bugetului de stat şi contul general al datoriei publice. Acesta cuprinde conturile
datoriei publice interne şi datoriei publice externe directe a statului şi situaţiile garanţiilor
guvernamentale pentru credite interne şi pentru credite externe primite de către alte persoane
juridice.

3.5 Controlul execuţiei bugetare

După primirea contului privind execuţia bugetară, Parlamentul transmite documentul


instituţiei supreme de control financiar extern care, în cele mai multe ţări, inclusiv în România,
poartă denumirea de Curte de Conturi. Aceasta este o instituţie publicǎ exterioarǎ Guvernului,care
acţioneazǎ în mod autonom,conform legii proprii de organizare şi funcţionare,pe lângǎ forul
legislativ.
În privinţa contului de execuţie bugetară, Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituţie
publică controlul ulterior, vizând legalitatea şi realitatea datelor cuprinse în acest document. Ea
verifică eficienţa, eficacitatea şi economicitatea execuţiei bugetare, pronunţându- se şi asupra
calităţii gestiunii banilor publici la nivelul fiecărei instituţii şi pe ansamblul bugetului. La
încheierea verificărilor efectuate prin structurile sale funcţionale, dacă nu se constată ilegalităţi şi
prejudice aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descărcare de gestiune a
conducătorului (ordonatorului de credite) fiecărei instituţii publice. Dacă se constată operaţiuni
ilegale, generatoare de pagube materiale, acestea se recuperează prin organele de jurisdicţie ale
Curţii de Conturi.
În final, Curtea de Conturi prezintǎ Parlamentului raportul privind controlul contului de
execuţie bugetarǎ în vederea dezbaterii şi aprobǎrii acestui cont.
Organizarea şi funcţionarea controlului financiar, în general, asupra execuţiei bugetare, în
special, prezintă particularităţi de la o ţară la alta. Important este că, prin formele concrete de
organizare şi funcţionare a controlului financiar, să se evite manifestarea conflictului de interese
şi să se realizeze controlul reciproc al puterilor în stat, în sensul că organul care gestionează bugetul
(Guvernul) să fie controlat şi de o entitate publică exterioară acestuia, aprobarea execuţiei bugetare
efectuând-o o altă putere în stat, respectiv forul legiuitor (Parlamentul).
Deşi am prezentat controlul ca o etapă distinctă a procesului bugetar, în realitate el este
prezent, aşa cum subliniam încă de la început, în toate fazele procesului bugetar, deşi activitatea
cea mai intensă se realizează de-a lungul execuţiei bugetare.
Acest control (al Curţii de Conturi,al Guvernului,al Ministerului Finanţelor şi al celorlalte
organisme menţionate) este un control tehnic, adicǎ de naturǎ financiarǎ.În afara
acestuia,Parlamentul executǎ un control politic asupra oricǎrei etape a procesului bugetar prin
faptul cǎ dezbate şi aprobǎ bugetul şi legea bugetului ,contul de execuţie bugetarǎ ,documentele şi
legea execuţiei bugetului.

3.6 Adoptarea execuţiei bugetare

Pe baza raportului privind contul de execuţie bugetară, elaborat de instituţia specializată de


control al finanţelor publice, Parlamentul declanşează procedura de dezbatere şi aprobare a
acestuia. Mai întâi are loc analiza raportului în comisiile permanente reunite de buget, finanţe şi
bănci ale forului legislativ, iar apoi se dezbate în plenul Parlamentului proiectul de Lege privind
aprobarea contului de execuţie bugetară.
Cu această ocazie se prezintă de către executiv sinteza evoluţiilor economico – financiare
din anul la care se referă execuţia bugetară şi factorii care au influenţat evoluţia acesteia. Apoi are
loc exprimarea punctelor de vedere ale formaţiunilor politice reprezentate în forul legislativ, prilej
cu care se fac aprecieri privind calitatea gestiunii bugetare comparativ cu prevederile bugetului
aprobat. Totodată, se pot avansa propuneri privind modificarea unor legi în vederea creşterii
eficienţei utilizării banilor publici. În continuare, se trece la discutarea pe articole a proiectului
legii privind aprobarea contului de execuţie bugetară. În conţinutul său, pe lângă articolele privind
aprobarea contului respectiv, se pot introduce prevederi referitoare la continuarea verificării de
către Curtea de Conturi a anumitor aspecte ale execuţiei bugetare şi raportarea către Parlament a
constatărilor rezultate şi a măsurilor legale aplicate .
Votul final favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de execuţie
bugetară marchează încheierea etapelor componente ale procesului bugetar.
EXECUŢIA BUGETARĂ ÎN ANUL 2008

În anul 2008, politica bugetarǎ a fost expansionistǎ,pro-ciclicǎ şi a condus la acumulararea


unor dezechilibre macroeconomice semnificative manifestate printr-un deficit de cont curent şi o
ratǎ a inflaţiei ridicate.
În 2008, statul a înregistrat venituri totale la bugetul consolidat de 164,4 miliarde lei (44,66
miliarde euro), adicǎ 32.03% din PIB, şi cheltuieli de 189,121 miliarde lei (51,35 miliarde euro) -
36,9% din PIB, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice.
Deficitul Bugetului de stat, de 19,8 miliarde lei, a reprezentat peste 80% din deficitul
bugetului general consolidat, de 26.7 miliarde lei. Veniturile la Bugetul de stat au fost de 61 de
miliarde lei, în timp ce cheltuielile au reprezentat 80,88 milioane de lei.
La finalul anului 2008 situaţia finanţelor publice s-a deteriorat considerabil, deficitul
bugetar ajungând la 5.2 % din PIB nivel de peste douǎ ori mai mare decât ţinta bugetarǎ stabilitǎ.
Acest derapaj este inacceptabil în condiţiile unei creşteri economice de 7.9%.
Deficitul provine în cea mai mare parte din bugetul de stat, dar e de remarcat cǎ şi alte
bugete mari, precum cel al asigurǎrilor sociale de stat şi cel de asigurǎri de sǎnǎtate au trecut pe
minus pânǎ la sfârsitul anului .
De asemenea o contribuţie semnificativǎ la adâncirea deficitului bugetar a avut-o bugetul
general centralizat al unitǎţilor administrativ teritoriale deficitul generat de acesta fiind de 3,7
miliarde lei.
Titlurile de despǎgubire emise de Autoritatea Nationalǎ pentru Restituirea Proprietǎţilor
(ANRP) au atras un deficit de 3,59 miliarde lei, iar rambursarile de credite externe acordate
ministerelor au adâncit deficitul bugetului consolidat cu 2,16 miliarde lei.
O altǎ contribuţie importantǎ la adâncirea deficitului bugetului consolidat a venit şi din
partea bugetului Companiei Naţionale de Autostrǎzi şi Drumuri Naţionale (CNADN), care a
înregistrat cheltuieli mai mari cu 1,24 miliarde lei decât veniturile în anul 2008, din partea fondului
special pentru asigurǎrile sociale de sǎnǎtate - 484,3 milioane lei, a bugetului asigurǎrilor
sociale de stat - 27,1 milioane lei şi a împrumuturilor interne - 11,5 milioane lei. Dezechilibrul
bugetului de stat a fost compensat parţial de celelalte bugete, cele mai mari excedente fiind
înregistrate de bugetul general centralizat al bugetelor locale (1,24 miliarde lei) şi de fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate (1,16 miliarde lei). De asemenea şi bugetul de
asigurǎri pentru somaj (608,5 milioane lei), bugetul Fondul Proprietatea (418 milioane lei) şi
bugetul trezoreriei statului,ce cuprinde banii din privatizǎri (230,6 milioane lei)
au înregistrat excedende şi au acoperit parţial dezechilibrul bugetului de stat.
Cauzele deficitului excesiv
UM Programat 2008 Realizat 2008 Diferente

PIB mld lei 513.2


Curs mediu lei/eur 3.68
Venituri totale mld lei 191.1 164.4 -26.7
Venituri totale mld EUR 51.93 44.67 -7.26
Venituri totale % PIB 37.24% 32.03% -5.20%

Dupǎ cum se observǎ din tablul de mai sus una dintre cauzele a deficitului a fost supra
estimarea veniturilor publice.
Veniturile totale realizate în anul 2008 au reprezentat 32.03% din PIB13( 164.4 miliarde
lei sau 44.67 miliarde euro) în comparaţie cu veniturile programate prin buget în sumǎ de 191.10
miliarde lei (51.93 miliarde euro) ,respectiv 37.24% din PIB.
În concluzie veniturile realizate în anul 2008 au fost mai mici cu 5.2% din PIB faţǎ de
nivelul programat, echivalentul a 7.26 miliarde euro.
Fondurile europene atrase au fost de 2.8 miliarde lei comparativ cu 10.6 miliarde lei
veniturile prevǎzute în buget ,o diferenţǎ de 1.6% din PIB ,echivalentul a 2.1 miliarde euro.
Potrivit execuţiei bugetului general consolidat, contribuţiile sociale colectate au fost în
sumǎ de 43,10 miliarde de lei, taxa pe valoarea adaugatǎ – 40.8 miliarde de lei, impozitul pe profit
- 12,90 miliarde de lei, impozitele pe venit şi salarii - 16,58 miliarde de lei, accize - 12,46 miliarde
de lei.
Veniturile din TVA au fost prevăzute la un nivel de 47 miliarde lei (12.8 miliarde euro),
iar încasările au fost de numai 40.8 miliarde lei (11,1 miliarde euro), reprezentând venituri mai
mici cu 1,2% din PIB şi un grad de realizare a încasărilor de 87 %.
Veniturile nefiscale prevăzute prin buget au fost de 23.2 miliarde lei, la finele anului
estimându-se venituri de numai 16.5 miliarde lei, rezultând o diferenţă faţă de program de 1.3%
PIB şi un grad de realizare a bugetului de 69%.
O altǎ importantǎ cauzǎ care a determinat deficitul bugetar a fost dinamica excesivǎ a
cheltuielilor faţǎ de venituri Aşadar ,în anul 2008 au fost realizate cheltuieli suplimentare peste
nivelul resurselor disponibile, care nu au fost canalizate către activităţi productive.
Cheltuielile curente au înregistrat în anul 2008 o creştere de 30% faţă de anul 2007.
Cheltuielile de personal au crescut cu 29% faţă de anul 2007 şi au ajuns la 11.8 miliarde euro (8.4%
PIB).
Cheltuielile de capital realizate în 2008 au fost de 6.3 miliarde euro, reprezentând 4,5% din
PIB faţă de 5,2% programate prin buget. În plus, cea mai mare parte a cheltuielor de investiţii au
fost realizate din surse interne (bugetul de stat şi bugetele locale).Tragerile de fonduri din fondurile
structurale şi de coeziune au fost în valoare de 178 mil. de euro, în condiţiile în care alocările UE
au fost de 3.1 miliarde de euro cumulate pe anii 2007 şi 2008 (s-au tras practic 6% din volumul
alocat).
Multiplele rectificări bugetare au accentuat caracterul inflaţionist al politicii bugetare prin
majorarea veniturilor şi cheltuielilor programate într-un mod nesustenabil.

Medie
2008 trim Trim. I Trim. II Trim.III Trim.IV
mil lei mil lei mil lei mil lei mil lei mil lei
Venituri 164.466 41.117 41.584 41.454 41.252 40.176
% din total
Dinamica fata 100% 25.3% 25.2% 25.1% 24.4%
de trimestrul -0.3% -0.5% 02.6%
anterior
Cheltuieli 189.122 47.281 41.824 47.043 43.549 56.706
%din total
Dinamica fata 100% 22.1% 24.9% 23.0% 30.0%
de trimestrul 12.5% -7.4% 30.2%
anterior
Deficit -24.656 -6.164 -240 -5.589 -2.297 -16.53
% din total 100% 1.00% 22.70% 9.30% 67.00%
Sursa:www.discuţii.mfinanţe.ro
Aşa cum reiese din graficele de mai sus cheltuielile bugetului general consolidat în
trimestrul IV al anului 2008 a crescut considerabil cu 30% faţǎ de trimestrul anterior, în timp ce
încasările bugetare au scăzut cu 2.6%.
Deficitul bugetar înregistrat doar în ultimul trimestrul al anului a atins nivelul de 16
miliarde de lei, faţă de un nivel 2 miliarde înregistrat în trimestrul anterior.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi


măsurilor întreprinse de instituţiile abilitate ale statului în scopul concretizării politicii
financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.
Derularea procesului bugetar presupune existenţa unor resurse financiare,
precum şi alocarea lor în scopul furnizării către populaţie a bunurilor şi serviciilor
publice.
Statul trebuie sǎ acopere necesitǎţile publice de bunuri şi servicii, dimensionarea
cheltuielilor şi apoi repartizarea lor pe destinaţii şi beneficiari, trebuie sǎ satisfacǎ tocmai
aceste necesitǎţi. Este ştiut însǎ cǎ nivelul de satisfacere a nevoilor sociale depinde de
nivelul şi volumul fondurilor publice repartizate.
Instrumentul în care îşi găsesc reflectarea toate resursele financiare publice şi
cheltuielile publice îl constituie bugetul general consolidat.
Din unghiul de analiză al domeniilor influenţate de conţinutul procesului bugetar,
acesta generează, deopotrivă, efecte atât în profil economic, cât şi social,deoarece
elaborarea, aprobarea şi executarea unui anumit tip de buget se repercutează direct asupra
cererii şi, respectiv, ofertei agregate din economie, precum şi asupra gradului de
satisfacere cu bunuri şi servicii publice a nevoilor societăţii.
România trebuie sǎ îmbunǎtǎţeascǎ planificarea şi execuţia bugetarǎ şi sǎ aibǎ mai
multǎ grijǎ la cheltuielile publice dat fiind cǎ deficitul bugetului general consolidat s-a
adâncit la 5,2% din PIB în 2008, de la 2,5% în 2007, şi ar putea ajunge la 7,5% din PIB în
acest an, potrivit prognozelor CE.
Cheltuielile publice ridicate ar trebui sǎ însemne o satisfacere sporitǎ a nevoilor
sociale,
a celor de protecţie socialǎ, sǎnǎtate şi învǎţǎmânt.Realizarea acestor cheltuieli trebuie
sǎ fie strict legatǎ de resursele financiare mobilizate la buget prin intermediul
impozitelor şi contribuţiilor.
De asemenea România ar trebui sǎ evite o politica fiscalǎ pro-ciclicǎ, pentru a stopa
adâncirea deficitului de cont curent şi presiunile inflaţioniste, dar şi sǎ aibǎ în vedere
corelarea majorǎrilor salariale cu creşterea productivitǎţii.
Depǎşirea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar admis conform Pactului de
stabilitate şi creştere pune România în situaţia de a i se aplica procedura de deficit excesiv.
Lipsa de predictibilitate a politicii fiscal bugetare şi derapajul bugetar major de la
sfârşitul anului 2008 vor conduce la erodarea încrederii investitorilor strǎini în perspectivele
economiei româneşti.
Incertitudinea deciziilor privind bugetul de stat a determinat o serie de rectificări
bugetare pentru un singur an financiar ceeaa ce a condus la dezechilibre macroeconomice.