Vocabular

Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului, având un conținut (sens) și o formă (sunete și

litere).
Contextul – o combinație de cuvinte din care se extrage un sens general.
Tipuri de sens:
 Sens propriu de bază (denotativ) – ceea ce un cuvânt are specific;
 Sens propriu secundar – rezultă dintr-o asemănare în funcție de context;
 Sens figurat (conotativ) – sensul folosit cu valoare expresivă.
Lexicul: totalitatea cuvintelor dintr-o limbă.
Mijloace de îmbogățire a vocabularului:
A. Derivarea – mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care, pornind de la un cuvânt
bază, se formează noi cuvinte, prin adăugarea unor sufixe sau prefixe.
- Derivarea cu prefixe: nesigur, relua, ireal, străvechi, neșansă, etc.
- Derivarea cu sufix: copilaș, copilăros, curajos, prietenie, realizare, etc.
- Derivarea parasintetică: împrieteni, împădurit, îndreptare, dezrădăcinat, etc.
Diminutivele – cuvinte derivate cu sufixe diminutivale prin care se încearcă micșorarea unui
obiect/persoane/calități/fenomene: băiat – băiețaș/băiețel, copil – copilaș, etc.
Augmentativele - cuvinte derivate cu sufixe augmentative prin care se încearcă mărirea unor
obiecte/persoane/calități/fenomene: băiat – băiețoi, băiețandru, băietan, copil – copilandru, etc.
B. Compunerea – mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte
noi cu ajutorul unor termeni deja existenți în limbă.
- Alăturarea: cuminte, binevenit, locotenent-colonel;
- Subordonarea: bună-credință, Anul Nou;
- Abrevierea: TAROM, SRI, CFR;
- Cu elemente savante: hidrofob, microclimă.

C. Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale) – mijlocul intern de îmbogățire a

vocabularului care presupune trecerea de la o parte de vorbire la alta.
- Substantive: frumosul; suferindul; eul; zecele; binele; etc.
- Adjective: rana sângerândă; bărbat bine; etc.
- Adverbe: scrie frumos; vara, el ia vacanță; vorbește deschis; etc.
- Prepoziții: deasupra; grație; etc.

D. Împrumuturile – mijlocul extern de îmbogățire a vocabularului care presupune preluarea

elementelor lingvistice de la o altă limbă: weekend, show, ok, fashion, merci.
E. Neologismele – cuvintele noi, împrumutate din alte limbi sau create în interiorul limbii:
autostradă, deces, indexare, butic, lectură, etc.

Categorii semantice

Sinonimele
 Cuvinte care au sensuri apropiate sau identice, dar forme diferite.

 Sinonime totale: zăpadă – nea – omăt, cioban – oier, elev – școlar, etc.
 Sinonime parțiale: drum – potecă – alee – șosea – cărare, vânt – briză – boare, etc.
Serie sinonimică – un cuvânt poate avea mai multe sinonime, caz în care creează o serie
sinonimică: inteligent – deștept – ager – înțelept – dezghețat – cu scaun la cap, etc.
Observație: identificarea sinonimului potrivit depinde de contextul în care se află cuvântul. Ele
trebuie să aibă aceeași valoare morfologică.
Antonimele
 Cuvinte cu sens opus și cu forme diferite: cald – rece, târziu – devreme, bine – rău, etc.
Observație: identificarea antonimului potrivit depinde de contextul în care se află cuvântul.
Antonimul și cuvântul înlocuit trebuie să aibă aceeași valoare morfologică.
Cuvintele polisemantice
 Termeni care au mai multe sensuri între care există o anumită legătură semantică: ochi –
parte a corpului, spațiile libere a unei ferestre, întindere de apă, etc.
A nu se confunda cuvintele polisemantice cu omonimele!
Omonimele
 Cuvinte cu aceeași formă, dar cu sensuri diferite, fără nicio legătură semantică: lac, broască,
toc, etc.
Omofonele
 Cuvinte care se pronunță la fel, dar se scriu diferit: neam – ne-am.
Omografele
 Cuvinte care se scriu la fel, dar se pronunță diferit: haină – haină.
Paronimele
 Cuvinte cu formă apropiată și sensuri diferite: oral – orar, familial – familiar, remunerație –
renumerație, originar-original, literar – literal, etc.
Pleonasmul – eroare în exprimare care constă în folosirea alăturată în același context a unor
cuvinte/grupuri de cuvinte cu aceeași semnificație.
Ex: cobori în jos, a reveni iar, foarte vast, a colabora împreună, migrenă de cap, pereche de doi, a
șopti încet, caligrafie frumoasă, dună de nisip, a avansa înainte, etc.
Câmpul lexical – totalitatea cuvintelor care aparțin aceluiași domeniu și care au trăsături
comune ca sens, cuprinzând cuvinte, sinonimele lor, termenii formați de la acestea, etc.
Ex: câmpul lexical al cuvântului „școală”: elev, profesor, bancă, cretă, tablă, manual, clasă,
lecție, catalog, etc.
Familia lexicală – totalitatea cuvintelor care se formează prin derivare de la un cuvânt de bază:
înflorit, floricică, înflorire, florar, floral, etc.
Locuțiunea – expresie cu sens unitar, echivalentă cu o parte de vorbire.
Ex: a o lua la sănătoasa, a da ortul popii, aducere-aminte, cu toate că, înainte de a, părere de rău,
băgare de seamă, a băga de seamă, etc.

Ortoepie și ortografie

Tipuri de sunete

 Vocale: a, ă, â, î, e, i, o, u: vară, măr, român, etc.

 Semivocale: e, i, o, u: seară, apoasă, moară, etc.
 Consoane: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ș, t, ț, v, w, x, y, z.
Observație: sunetul i, atunci când este șoptit nu poate forma singur silabă: pomi, vineri, oricând,
orice, oricine, etc.
În limba română, fiecărei litere îi corespunde un sunet. Există însă și câteva excepții:
 Grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi transcriu:
- Două sunete dacă e urmat de o consoană și nu formează singur silabă (cer, ger, gherghef) /
dacă grupul formează singur silabă (merge, rage, cireadă, genunchi).
- Un sunet dacă este urmat de o vocală în aceeași silabă (geam, geană, geantă, cianură).
Excepție: Când e și i din grupuri sunt vocale accentuate, iar sunetul următor este semivocală:
acei, liceu, metrou, etc.
 Litera e la început de cuvânt: eu – ieu, este – ieste, el – iel, etc.
 Litera x – cs/gs: examen, axă, xilofon, etc.
 Literele din împrumuturi: show – [șou], country – [cantri]
Diftongul – combinația de sunete alcătuită dintr-o vocală și o semivocală: dau, no-uă, noi, fe-
reas-tră.
Triftongul – combinația de trei sunete alcătuită dintr-o vocală și două semivocale: le-oai-că, cre-
ioa-ne, etc.
Hiatul – grupul de două vocale alăturate, dar în silabe diferite: ale-e, al-co-ol, i-de-e, etc.