Îmbogăţirea vocabularului

Formarea cuvintelor

Cuvintele noi se creează prin combinarea unor elemente conform unor modele existente în
limbă. Procedeele interne de formare a cuvintelor în limba română sunt: derivarea, compunerea şi
conversiunea.

Derivarea

Derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor cu ajutorul prefixelor şi al sufixelor. Constă

în adăugarea (uneori suprimarea sau substituţia) prefixelor sau a sufixelor la cuvântul de bază.
Derivarea cunoaşte următoarele tipuri:

a) derivarea cu sufixe sau sufixarea (formarea de cuvinte noi prin adăugarea sufixelor la cuvintele-
bază);
b) derivarea cu prefixe sau prefixarea (formarea de cuvinte noi prin adăugarea prefixelor la
cuvintele-bază);
c) derivarea cu prefixe şi sufixe, aşa-numita derivare parasintetică;
d) derivarea regresivă (formarea de cuvinte noi prin suprimarea afixelor).

Derivarea cu sufixe

Derivarea cu sufixe (sau sufixarea) este un procedeu de formare a cuvintelor care constă în
ataşarea la cuvântul-bază a unui sufix lexical. De exemplu, cuvântul derivat iepureşte este alcătuit
din tema iepur-, la care se adaugă sufixul -eşte. Cuvântul-bază pentru acest derivat este iepure.

Sufixarea este cel mai productiv procedeu de formare a cuvintelor în română. Cu ajutorul
sufixelor se pot forma: substantive derivate (cânt-ăreţ, căruţ-aş, pietr-ar, învăţ-ător, călăr-eţ, păsăr-
ică, arip-ioară, pietr-oi), adjective derivate (buget-ar, vărg-at, strămoş-esc, argint-iu, copilăr-os,
triumf-ător), verbe derivate (atenţi-ona, sfăt-ui), adverbe derivate (copilăr-eşte, chior-âş).

Derivarea cu prefixe

Derivarea cu prefixe (sau prefixarea) este un procedeu de formare a cuvintelor care constă în
ataşarea la cuvântul-bază a unui prefix. De exemplu, cuvântul derivat răscumpăra este alcătuit din
tema -cumpăr, la care se adaugă prefixul răs-. Cuvântul-bază pentru acest derivat este verbul a
cumpăra. Derivarea cu prefixe este un procedeu mai puţin productiv în română. Cu ajutorul
prefixelor se pot forma:
 – substantive derivate (confrate, desfrâu, neatenţie, preziuă, răscruce, străbunic);

– adjective derivate (neatent, prelatin, răzbătut, străvechi);

– verbe derivate (consfătui, dezrobi, înălbi, preface, răsfoi, reciti, străluci).

Prefixele se scriu, de regulă, neseparate de cuvintele de bază. Fac excepţie: a) derivatele cu

prefixul -ex (fost): ex-ministru, ex-director; b) derivatele cu prefixul -re, -ne: de la cuvintele de
bază cu iniţială elidată (căzută): ne-mpăcat, ne-ntors, re-nnoire, (în tempo rapid), dar neîntors,
reînnoire (în tempo mai lent).

Formaţiile parasintetice

Derivarea parasintetică este un procedeu de formare a cuvintelor care constă în ataşarea

simultană la acelaşi cuvânt-bază a unui prefix şi a unui sufix: îm-bărbăt-a, îm-belşug-a, îm-bun-a,
îm-pădur-i, în-durer-a, în-crengă-tură, des-creier-at, în-chip-ui.

Compunerea

Compunerea este un procedeu de formare a unui cuvânt nou care constă în simpla alipire a
două sau a mai multor cuvinte care există şi independent în limbă. În română, este un procedeu de
formare a cuvintelor noi mai puţin productiv decât în alte limbi. Prin compunere se pot forma:
– substantive (inginer-şef, oţel-beton, zi-lumină, coada-calului, ochiul-boului, gura-leului,
bou-de-baltă, trei-fraţi-pătaţi, bunăstare, botgros, iarbă-albă, coate-goale, rea-voinţă, pierde-vară,
fluieră-vânt);
– adjective (albastru-deschis, verde-deschis, sud-american, macedoromân, atotcuprinzător,
cumsecade), verbe (a binecuvânta);
– adverbe (azi-dimineaţă, ieri-noapte, mâine-seară, orişicând);
– pronume (dumneavoastră, oricare, oricine);
– numerale (doisprezece, douăzeci, cincizeci, tustrei);
– prepoziţii (deasupra, dedesubt, despre, dincolo);
– conjuncţii (căci, deoarece, deşi, fiindcă).

Uneori se face distincţie între: a) compunerea propriu-zisă, sau din cuvinte întregi (tren-fulger,
iarba-fiarelor, laptele-cucului, mână-spartă, şarpe-cu-clopoţei, încurcă-lume, soare-apune) şi b)
compunerea cu elemente de compunere, sau din teme ori cuvinte care nu pot avea autonomie
(aerogară, autostradă, hidroavion, macromoleculă, microanaliză).

Conversiunea. Schimbarea valorii sau clasei morfologice

 Conversiunea este unul dintre procedeele interne de formare a cuvintelor, alături de derivare
şi compunere. Constă în formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o clasă lexico-gramaticală la
alta fără ataşarea unor elemente derivative. În acest caz, cuvântul este utilizat într-un context nou,
ceea ce implică schimbarea funcţiei sintactice şi admiterea unor determinanţi nespecifici
bazei:Lucrează bine. – Binele nu se uită. În primul enunţ cuvântul bine este adverb (determină un
verb), în cel de al doilea, el devine substantiv (îndeplineşte funcţia de subiect).

Conversiunea cuprinde mai multe tipuri care diferă în funcţie de clasele de cuvinte legate prin
acest procedeu, adică de orientarea procesului de formare a cuvântului nou, de exemplu, de la
adjectiv spre substantiv (un om bătrân – bătrânul), de la adjectiv spre adverb (băiat frumos – scrie
frumos) etc. După clasa morfologică în care intră noul cuvânt, se delimitează următoarele feluri
de conversiune:

– substantivizarea (trecerea altor cuvinte în clasa substantivului). În limba română se pot

substantiviza adjectivele (bogatul, zgârcitul), pronumele (eul, sinele, nimicuri), numerale (doiul,
zecele), verbele la formele nepredicative (intrare, aratul, semănatul), adverbele (binele, aproapele),
interjecţiile (ofuri).

– adjectivizarea (trecerea altor cuvinte în clasa adjectivului). Trecerea altor părţi de vorbire
(substantive, participii, gerunzii, adverbe) în clasa adjectivului se realizează prin utilizarea lor cu
funcţiile sintactice specifice adjectivului: zi pierdută, pâine aburindă.

– adverbializarea (trecerea altor cuvinte în clasa adverbului). În clasa adverbelor pot trece:
adjectivele calificative, care devin adverbe de mod (merge elegant, sprinten, frumos), unele
substantive, care devin adverbe de timp sau de mod (Lucrează seara. S-a supărat foc.), unele verbe
(Poate că e ocupat).

- verbalizarea (trecerea altor cuvinte în clasa verbului). Nu se poate realiza decât prin dubla
îmbogățire a vocabularului: derivare și schimbarea clasei morfologice. Astfel avem verbe
provenite din substantive: țintă – a ținti, ochi-a ochi, amintire-a aminti (prin derivare regresivă),
iubire-a iubi, credință-a crede (prin derivare regresivă), luptă-a lupta, faptă-a făptui, speranță-a
spera (prin derivare regresivă), formă-a forma, plăcere-a plăcea (prin derivare regresivă), cântec-
a cânta (prin derivare regresivă) etc. sau adverbe sau adjective care prin derivare devin verbe: tare-
a întări, repede-a repezi, nebun-a înnebuni, iute-a iuți, lin-a alina, calm-a calma, mare-a mări, lung-
a lungi, scurt-a a scurta, bun-a îmbuna, tânăr-a întineri, bătrân-a îmbătrâni, drept-a a îndrepta etc.
Aceste noi cuvinte se formează prin adăugarea sufixelor verbale sau a prefixelor, după caz, prin
derivare regresivă, și totodată prin schimbarea clasei morfologice.

– cuvinte autonome care pot deveni instrumente gramaticale prin conversiune. ”Conform” este
la origine adverb (de mod): ”Este (în mod) conform cu realitatea” (unde ”este conform” este
expresie verbală impersonală), ”S-a purtat (în mod) conform cu realitatea, dar poate deveni în
anumite contexte adjectiv: ”Răspunsul lui este conform cu realitatea”, ” Părerea lui este conformă
cu cele exprimate”, ”Răspunsurile lui sunt conforme cu materia predată”, ”Abordarea lui la
examen este conformă cu programa”sau locuțiune prepozițională în regim de Ac.: ”S-a predat
materia conform cu programa”, ” respectiv prepoziție în regim de D. : ”Nota lui la bacalaureat este
conform așteptărilor. ”Grație” este la origine substantiv, dar poate deveni prepoziție în regim de
dativ. ”Mulțumită”, ”datorită” (”datorată”), ”potrivit” sunt la origine verbe la participiu, dar pot
deveni prepoziții în regim de dativ. ”Deasupra”, ”dedesubt”, ”în față”, ”în mijloc”, ”în larg” etc.
pot deveni din adverbe preoziții în regim de genitiv.

Pe baza exemplelor de mai jos (cuvinte subliniate în contexte), explicați în ce constă procedeul
conversiunii:
a) Binele făcut nu se uită ușor. S-a purtat bine cu toți. Ea este o doamnă bine. Bine că ați
ajuns la timp!
b) Ascunsul din orice lucru iese la iveală. Nesincerul are un gând ascuns. Haiducul s-a
ascuns în codru. Privea pe-ascuns la cei din jur.
c) ”Iubește-ți aproapele ca pe tne însuți!” Câinele a venit aproape. Ea a răspuns aproape
corect. Aproape că n-am înțeles nimic din vorbele ei. M-am dus aproape de focul acela.
d) Toamna are loc culesul fructelor. Rodul cules a fost bogat. A cules florile căzute. Fructele
coapte sunt ușor de cules.
e) Sinele nu este ușor de cunoscut. Se înșela pe sine. Cugeta în sinea lui.
f) Pentru un răpuns aparte, a căpătat un zece. Ediția aceasta completă are zece volume.
Efortul lui face cât zece.
g) Vara e cald, dar nu orice vară e la fel de călduroasă.
h) E un om suferind. Imediat l-am internat pe suferind. El m-a privit suferind.

a) Binele – substantiv provenit din adverb de mod; bine – adverb de mod (partea de vorbire
care este la bază sau la origine); bine – adjectiv invariabil provenit din adverb de mod; bine
– adverb predicativ (cu funcție sintactică de predicat verbal) provenit din adverb de mod;
b) Ascunsul – substantiv provenit din verb (a se ascunde sau a ascunde); ascuns – adjectiv
provenit din verb la modul participiu; ascuns – verb la modul indicativ, timpul perfect
compus provenit din verb la modul infinitiv (a ascunde); pe-ascuns – locuțiune adverbială
de mod provenită din verb la modul infinitiv (a ascunde);
c) Aproapele – substantiv provenit din adverb de loc; aproape – adverb de loc (ceea ce este la
origine); aproape – adverb de mod provenit din adverb de loc; aproape – adverb predicativ
(cu funcție sintactică de predicat verbal) provenit din adverb de mod; aproape (de) –
locuțiune prepozițională în regim de Ac. provenită din adverb de loc;
d) Culesul – substantiv provenit din verb la modul infinitiv (a culege); cules – adjectiv
provenit din verb la modul infinitiv (a culege); cules – verb la modul indicativ, timpul
perfectul compus (verb de conjugat, formă participială) provenit din verb la modul infinitiv
(a culege) ; de cules – verb la modul supin provenit din verb la modul infinitiv (a culege);
e) Sinele – substantiv provenit din pronume reflexiv propriu-zis (prin articulare); pe sine –
substantiv provenit din pronume reflexiv propriu-zis (prin adăugarea unei prepoziții); în
sinea – substantiv provenit din pronume reflexiv propriu-zis (prin articulare și adăugarea
unei prepoziții);
f) Un zece – substantiv provenit din numeral cardinal (prin articulare); zece – numeral
cardinal cu valoare adjectivală provenit din numeral cardinal cu valoare substantivală; cât
zece – numeral multiplicativ provenit din numeral cardinal cu valoare substantivală
(”înzecit”);
g) Vara – adverb de timp provenit din substantiv; vară – substantiv (partea de vorbire care
este la bază sau la origine)(formă nearticulată, însoțit de un determinant, un adjectiv
pronominal);
 h) Suferind – adjectiv provenit din verb la modul infinitiv (a suferi); pe suferind – substantiv
provenit din verb la modul infinitiv (a suferi), însoțit de prepoziție; suferind – verb la modul
gerunziu, derivat cu sufixul gramatical ”-ind”, provenit din verb la modul infinitiv ( a
suferi)

Definiție: conversiunea, care se mai numește și schimbarea valorii gramaticale sau a valorii
(clasei) morfologice, de asemenea cunoscută și prin numele de derivare improprie, este un
procedeu gramatical prin care se trece de la o parte de vorbire la alta, prin schimbarea valorii
gramaticale, în diferite contexte. Astfel, cuvintele care la bază (la origine) sunt anumite părți de
vorbire devin prin conversiune alte părți de vorbire. Este un mijloc intern de îmbogățire a
vocabularului, alături de compunere și derivare.

Cele cinci categorii de modificări gramaticale sunt: substantivizarea, adjectivizarea,

verbalizarea, adverbializarea și trecerea cuvintelor autonome în categoria instrumentelor
gramaticale.

Înainte de a trece la exercițiul următor, profesorul propune un exercițiu în plus elevilor, prin
care să înțeleagă mai bine verbalizarea. Profesorul scrie pe tablă următoarele exemple:

1) Haiducul s-a ascuns în codru.

Ascuns provine din v-ați ascuns, sau v-ați ascunsea (verb din substantiv) prin derivare regresivă
și adăugarea sufixului gramatical s (sau t) specific pentru participiu.
2) A cules fructele căzute.

Cules provine din substantiv ” cules ” sau ”culesul” prin derivare regresivă (”culesul”, ca
substantiv, e mai vechi ca ”a culege” , ca verb). Aici formele substantivului și ale verbului la
participiu coincid, ceea ce demosntrează faptul că verbele la participiu provin din substantive, au
fost la origine substantive, de origine foarte veche.
3) Fructele coapte sunt ușor de cules.

De cules, verb la supin, provine din ” cules ” sau ”culesul” prin derivare regresivă (”culesul”, ca
substantiv, e mai vechi ca ”a culege” , ca verb). Și aici, formele substantivului și ale verbului
coincid, ceea ce ce demonstrează faptul că verbele la supin provin din substantive, au fost la origine
substantive, de origine foarte veche.
4) Rațele sălbatice nu sunt ușor de vânat.

De vânat, verb la supin, provine din ” vânat ” sau ”vânatul” prin derivare regresivă (”vânatul”, ca
substantiv, e mai vechi ca ”a vâna”, ca verb). Și aici, formele substantivului și ale verbului coincid,
ceea ce ce demonstrează faptul că verbele la supin provin din substantive, au fost la origine
substantive, de origine foarte veche.
5) El m-a privit suferind.
Suferind, verb la gerunziu, provine din verbul ”a suferi”, prin adăugarea sufixului gramatical,
pentru modul gerunziu, ”ind”, verb care la rândul lui provine din substantivul ”suferință” (care
este mai vechi decât verbul), deci prin derivare regresivă.
6) Ea mi-a răspuns suspinând.

Suspinând, verb la gerunziu, provine din verbul ”a suspina”, prin adăugarea sufixului gramatical,
pentru modul gerunziu, ”ind”, verb care la rândul lui provine din substantivul ”suspin” (care este
mai vechi decât verbul), deci prin derivare regresivă.
7) Aproape că n-am înțeles nimic din vorbele ei.

Aproape, adverb predicativ (cu funcție de predicat verbal) provenit din adverb de mod.
8) Bine că ești mai deștept ca mine!...

Bine, adverb predicativ (cu funcție de predicat verbal) provenit din adverb de mod.
Elevii sunt antrenați de către profesor în rezolvarea acestui exercițiu, fiind invitați să-și
spună părerea cu privire la fiecare exemplu în parte, apoi să formuleze o explicație pe scurt și o
concluzie.
Se poate preciza mai pe scurt, că:
- ”Ascuns” provine din ”a se ascunde” (verb la modul indicativ, timpul perfectul compus,
din verb la infinitiv, timpul prezent);
- ”Cules” provine din ” a culege” (verb la modul indicativ, timpul perfectul compus, din verb
la infinitiv, timpul prezent);
- ”De cules” din ” a culege” (verb la modul supin, din verb la modul infinitiv, timpul -
prezent)
- ”De vânat” din ” a vâna” (verb la modul supin, din verb la modul infinitiv, timpul prezent)
- ”Suferind” din ” a suferi” (verb la modul gerunziu din verb la modul infinitiv, timpul
prezent)
- ”Suspinând” din ” a suspina” ((verb la modul gerunziu din verb la modul infinitiv, timpul
prezent), prin adăugarea unor sufixe gramaticale specifice, pentru modul participiu, supin,
respectiv gerunziu.

Concluzie: în cadrul verbalizarii, verbele la participiu din cadrul anumitor structuri

gramaticale (la moduri personale, indicativ, timpul perfect-compus, indicativ, timpul viitor
anterior, conjunctiv, timpul perfect, condițional-optativ, timpul perfect, sau nepersonale, infinitiv,
timpul perfect), precum și verbele la supin, gerunziu în diferite contexte (construcții lexicale) sunt
părți de vorbire provenite din substantive, prin derivare regresivă, și apoi prin adăugarea unor
sufixe gramaticale specifice pentru modul participiu, supin, respectiv gerunziu (”t” sau ”s”,
respectiv ”ind ” sau ”ând”).

Abrevierea
 Abrevierea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin prescurtarea unui cuvânt prin litera
iniţială sau printr-un grup de litere. Cuvintele compuse din abreviere se realizează prin izolarea
primelor litere (S.U.A., O.S.C.E., A.S.E.) sau a unor fragmente de cuvinte (Eurasia, Moldtelecom,
Rompetrol, Romarta). Compusele prin abreviere au ca punct de plecare grupuri sintactice: O.N.U.
– Organizaţia Naţiunilor Unite.

Bibliografie: Internet (Limba română)