MODELE DE COMPUNERI PENTRU EVALUAREA NAȚIONALǍ

2021

1. MODEL NOTǍ DE JURNAL

Imaginează-ți că ai călătorit la Paris. Redactează o notă din jurnalul tău de călătorie, de cel
puțin 150 de cuvinte, care să cuprindă prezentarea unei emoții /a unui sentiment din timpul
acesteia, o secvență narativă, una descriptivă și una explicativă. Data redactării jurnalului este
25 decembrie 2020. Punctajul pentru compunere se acordă astfel: • conținutul compunerii – 12
puncte • redactarea compunerii – 8 puncte
Model de notă de jurnal:

25 decembrie 2020
Dragă jurnalule,

Ce zi frumoasă am avut! Nici n-o să-ți vină să crezi unde am ajuns azi!
Tocmai la Paris! Visul copilăriei mele!
Azi am coborât din avion în „Orașul luminilor” Erau două grade, un frig apăsător, dar
nu mai conta! Eram fericit (ă) și foarte emoționat (ă)! Îmi tremura sufletul de bucurie când
am pășit prima oară pe pământul lui Voltaire! Simțeam că toată lumea e a mea!
Am plecat foarte devreme din București, soarele nici nu își făcuse apariția.
La aeroport, am stat ceva mai mult la check-in – în perioada asta se fac controale
amănunțite! Același lucru s-a întâmplat și în Franța – se iau măsuri riguroase de protecție
a călătorilor. Practic, te scanează, îți măsoară temperatura, verifică amănunțit bagajele,
totul pentru siguranța turistului!
Zborul a durat aproximativ trei ore, iar eu număram minutele, ardeam de nerăbdare să
ajung în orașul mult visat.
Odată ce am pătruns în inima Parisului, am fost impresionat (ă) de atmosfera de
sărbătoare: lumini ornamentale, globulețe și steluțe felurite licăreau în toți copacii de pe
Champs-Élysées. Muzeul Luvru părea un castel dintr-o poveste cu zâne, iar Moulin Rouge
ne întâmpina cu jocul unic de lumini roșietice. E o încântare să te plimbi seara, în preajma
sărbătorilor de iarnă, pe străzile din Paris!
Dar, ce crezi că mi s-a întâmplat într-un magazin cu suvenire? Am intrat entuziasmat
(ă) și dornic (ă) să cumpăr ceva pentru cei de-acasă. Am pus în coș câteva lucruri cu iz de
Paris și m-am dus la casă să le plătesc. Acolo, casierul era îmbrăcat în costum de ren. Mi-
 a zâmbit cu subînțeles și mi-a zis că totul era cadou de la Moș Crăciun. Doar era 25
Decembrie! Nu îmi puteam reveni din uimire! I- am mulțumit emoționat (ă) și am plecat
încântat (ă) spre hotel.
Pe drum, am zărit Turnul Eiffel, încărcat de podoabe luminoase care îți
bucurau sufletul!
Nu-mi vine să mai plec din Paris

2. Model de interviu:
Imaginează‑ți că ești reporter și lucrezi la o televiziune celebră. Redactează un interviu, de cel pu‑ țin 150 de
cuvinte, pe tema dansului, luat coregrafului preferat, care să cuprindă prezentarea unei emoții /a unui sentiment
din timpul practicării acestui sport, o secvență care prezintă o atitudine pozitivă, o secvență descriptivă și una
explicativă, prin care se justifică o atitudine sau o opinie.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
-conținutul compunerii – 12 puncte
-redactarea compunerii – 8 puncte

Bună ziua, domnule Mihai Petre! E o plăcere să vă avem invitat în studio!

Cum e să fiți considerat unul dintre cei apreciați coregrafi din România?
Bună ziua! E foarte plăcut pentru că te simți apreciat și de alții și asta își
conferă satisfacție!
Cum reușiți să vă descurcați și cu orele de coregrafie de la școala de dans, dar
și cu participarea – în calitate de jurat – la diverse emisiuni tv?
Nu e ușor, dar fac ceea ce îmi place și asta îmi dă puterea de a merge mai
departe! Eu mă bucur de spectacol, oricare ar fi el!
Publicul v-a perceput adesea ca „juratul cel rău”! Cum ați perceput acest
lucru?
Nu m-a deranjat! Publicul este stăpânul nostru, până la urmă. Eu îmi propun,
de fiecare dată, să ofer un feedback cinstit și îmi asum toate deciziile pe care le
iau. Uneori, poate greșesc, dar, de cele mai multe ori, am simțit că publicul este în
asentimentul meu fiindcă am primit ulterior aprecieri!
În viața personală, cât de critic sunteți cu cei din jur sau cu dumneavoastră
înșivă?
Totul depinde de context! Nu calculez dinainte nimic, reacționez în funcție de
fiecare situație, nimic nu e identic!
Ce înseamnă dansul pentru dumneavoastră?
Dansul înseamnă mult: talent, muncă, efort, placere, relaxare, performanță,
sacrificii…
În încheiere, ce le transmiteți fanilor dumneavoastră și celor care îndrăgesc
dansul?
Să continue să danseze, viața e un dans, depinde cât bine stăpânim pașii,
tehnica.

3. MODEL DE REZUMAT

Subiectul al II-lea
Redactează, în 100 – 150 de cuvinte, rezumatul textului 1

O fetiță, după a doua lectură a romanului ,,Cireșarii’’ își dorește să devină exploratoare.
Ea simte că drumurile pe care le are de parcurs sunt scurte și aceleași, dar nu vrea să renunțe la
idee. Ea își amintește de scrierile lui Jules Verne, care arată că marii exploratori nu au lucrat
niciodată singuri, de aceea, decide să-și formeze o echipă.
Tânăra își cheamă prietenele în laboratorul de chimie și le propune să formeze o echipă.
Una dintre ele crede că este vorba de o echipă de baschet, însă este lămurită de către organizatoare,
care îi spune că echipa pare să fie similară celei din romanul ,,Cireșarii’’.
Corina crede că nu ar putea să se implice, dacă proiectul ia amploare în timpul vacanței,
deoarece este plecată din localitate. Tot fetița îi aduce la cunoștință că explorarea are loc în clădirea
școlii.
Cu toate că bunele ei prietene nu par uimite de ideea fetiței, aceasta le informează că școala
are peste 100 de ani. Nicoleta este intrigată de idee, însă celelalte tinere nu sunt destul de convinse.

4. MODEL DE SCRISOARE

Subiectul al II-lea

Te numești Narcis/Narcisa și ai primit în dar de la părinții tăi un animal de companie.

Redactează o scrisoare, de cel puțin 150 de cuvinte, adresată bunicii tale, în care să-i prezinți
experiența
împrietenirii tale cu acest animal și care să cuprindă o secvență narativă și una descriptivă.
Data redactării scrisorii este 1 martie 2021, iar localitatea, Timișoara.

1 martie 2021, Timișoara

Draga mea bunică,

Cu emoție și cu bucurie doresc să-ți confesez ceea ce mi s-a putut întâmpla în ultima vreme.
Nu mă așteptam nicidecum, însă surprizele vin atunci când te gândești mai puțin.
Era o zi frumoasă de iarnă, iar soarele dorea să ne-ncălzească sufletele, dar parcă îmi
anticipa și fericirea ce urma să-mi pășească în viață. Eram concentrat la temele pe care le aveam,
izolat în camera mea și nerăbdător să le termin de efectuat. Deodată, am auzit un zgomot. Să fi
fost posibil așa ceva? Mi se părea că aud un lătrat, dar nu eram sigur. Am ieșit din dormitor
pentru a vedea ce se întâmplă. În mijlocul holului, desigur, se afla micuțul Pico, un cățeluș de rasă
beagle. Nu-mi venea să cred! Simțeam că-mi sare inima din piept de bucurie. Era cadoul pe care
mi-l doream de ziua mea. Părinții m-au anunțat că acesta va întârzia, dar nu știam că făceau
referire la minunatul Pico.
Zilele treceau, iar micuțul creștea și se acomoda de minune alături de mine. Bunico, știi
că ai mei părinți lucrează enorm, așa că Pico s-a atașat mult de mine. L-am acceptat și l-am iubit
din prima, însă din partea lui sentimentele au fost opuse. Mi-aduc aminte că voiam să creez o
atmosferă aparte. Am decis să cumpăr niște plușuri și să mă joc cu ele. Eram convins că Pico își
dorea și el să experimenteze jocul. Timp de câteva zile, aceste momente de relaxare au reușit să
ne apropie, iar animalul meu preferat îmi cerea deseori să ne jucăm. Abia atunci am conștientizat
că acea clipă ne-a apropiat și ne-a făcut să fim împreună oriunde și oricând.
Pico este și va rămâne animalul care mă înțelege cel mai bine și care mă iubește
necondiționat. Abia aștept să-l cunoști!

Te îmbrățișez, Narcis!

5. MODEL DE COMPUNERE CU INSERAREA DIFERITELOR

TIPARE TEXTUALE DE TIPUL NARATIV, DESCRIPTIV ETC.

Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de o zi pe care am petrecut-o în copilăria mea. Eram în

curtea bunicilor, iar o zi mirobolantă de vară își făcea simțită prezența. Razele puternice ale soarelui
și cerul senin mă îndemnau să îmi iau zborul spre meleagurile știute de mine. Nu am mai stat pe
gânduri și am fugit pe de-ascuns la râul de la poalele dealului satului bunicilor mei.
Pe drum m-am întâlnit cu băiatul vecinilor mei, Mihai, pe care l-am rugat să mă însoțească.
Ajunși acolo, râul ne făcea cu ochiul și nu am mai stat pe gânduri. Am început să ne scăldăm. Timpul
trecea, iar noi ne bucuram intens de clipă. La un moment dat, din depărtare, bunica mea se zărea. Era
cu o nuia în mână și se pregătea să ma scalde în lacrimi, deoarece nu am anunțat-o de acea decizie.
M-am speriat și știam că nu am ce să fac. Nu aveam unde să fug, de aceea, am hotărât să rămân pentru
a-mi primi chelfăneala. Nu mi-a făcut nimic, însă m-a rugat să trec acasă. Am ajuns, îmi imaginam că
am scăpat.
-Cine ți-a dat voie să pleci la scăldat fără să mă anunți?
-Nimeni, dar am zis că pot, deoarece sunt mare.
În acea clipă, din ce îmi amintesc, am enervat-o și mai rău. M-a întins pe prispa casei și mi-a
tras câteva nuiele, încât nu am uitat-o niciodată pentru aceasta.
A fost o întâmplare, care mi-a stârnit de fiecare dată emoție, dar și bucurie pentru anii
minunați pe care i-am petrecut în sânul bunicilor mei de la țară.