Microgravitatia si

cucerirea spatiului
cosmic
Proiect realizat de Somandru Eric

Clasa a IX a B
Microgravitatia
Microgravitatia
Este ușor de presupus
că astronauții plutesc în spațiul
cosmic pentru că sunt departe de
gravitația Terrei. Dar luați cazul
Lunii, care este mult mai
departe de Pământ decât Stația
Spațială Internațională,
dar orbitează în jurul
Pământului, deoarece este atrasă
în permanenţă de gravitația
Pământului.
Gravitația este o forță de atracție,
care este mereu prezentă între
două obiecte care au masă (totuși,
conform relativității generale a lui
Einstein, gravitația nu este o forță.
n.n.). Avem nevoie însă de obiecte
mari ca planetele sau sateliții
acestora pentru a realiza că
gravitaţia există.
Microgravitatia
Este ușor de presupus Dar ce înseamnă de fapt „să nu ai
că astronauții plutesc în spațiul greutate”? Efectul unei forţe poate fi
cosmic pentru că sunt departe de observat doar atunci când există o
gravitația Terrei. Dar luați cazul altă forță care se opune acesteia.
Deoarece avem masă, atracția
Lunii, care este mult mai gravitațională a Pământului ne va
departe de Pământ decât Stația antrena într-o mişcare accelerată
Spațială Internațională, spre centrul planetei. Din fericire,
dar orbitează în jurul scoarţa terestră oprește această
mișcare în cazul nostru, celor situați
Pământului, deoarece este atrasă pe solul terestru. Dacă însă nu ar fi
în permanenţă de gravitația nimic care să ne oprească din
Pământului. cădere, atunci am putea avea
Gravitația este o forță de atracție, senzaţia că nu avem greutate, că
suntem imponderabili.
care este mereu prezentă între
două obiecte care au masă (totuși, Aceasta este prima modalitate de a
conform relativității generale a lui „scăpa” de gravitaţie: căderea liberă!
Einstein, gravitația nu este o forță. Unii oameni cred că acest lucru se
întâmplă şi în cazul paraşutiştilor, dar
n.n.). Avem nevoie însă de obiecte un parașutist nu se află niciodată cu
mari ca planetele sau sateliții adevărat în cădere liberă, pentru că
acestora pentru a realiza că frecarea cu aerul încetinește căderea
gravitaţia există. obiectelor.
Microgravitatia
Este ușor de presupus
Dar ce înseamnă de fapt „să nu ai
că astronauții plutesc în spațiul greutate”? Efectul unei forţe poate fi
cosmic pentru că sunt departe de observat doar atunci când există o
gravitația Terrei. Dar luați cazul altă forță care se opune acesteia.
Deoarece avem masă, atracția
Lunii, care este mult mai gravitațională a Pământului ne va
departe de Pământ decât Stația antrena într-o mişcare accelerată
Spațială Internațională, spre centrul planetei. Din fericire,
dar orbitează în jurul scoarţa terestră oprește această
mișcare în cazul nostru, celor situați
Pământului, deoarece este atrasă pe solul terestru. Dacă însă nu ar fi
în permanenţă de gravitația nimic care să ne oprească din
Pământului. cădere, atunci am putea avea
Gravitația este o forță de atracție, senzaţia că nu avem greutate, că
suntem imponderabili.
care este mereu prezentă între
două obiecte care au masă (totuși, Aceasta este prima modalitate de a
conform relativității generale a lui „scăpa” de gravitaţie: căderea liberă!
Einstein, gravitația nu este o forță. Unii oameni cred că acest lucru se
întâmplă şi în cazul paraşutiştilor, dar
n.n.). Avem nevoie însă de obiecte un parașutist nu se află niciodată cu
mari ca planetele sau sateliții adevărat în cădere liberă, pentru că
acestora pentru a realiza că frecarea cu aerul încetinește căderea
gravitaţia există. obiectelor.
Cu toate acestea, pentru
experimente științifice, cercetătorii
pot depăşi această problemă prin
eliminarea aerului din turnuri uriașe
(unele, de 150 m). Apoi efectuează
experimente în aceste turnuri, dând
drumul la obiecte către baza
acestora; timp de aproximativ patru
secunde, până la ciocnirea cu solul,
în interiorul acestor turnuri sunt
condiţii de „microgravitaţie”.
O altă modalitate de a obține
„căderea liberă” este de a lansa
obiecte pe orbită în jurul Pământului
(cum ar fi Stația Spațială
Internațională). Forța centrifugă
„împinge” obiectele aflate pe orbită
într-o direcţie opusă forţei de
atracţie gravitaţională a Pământului.
Așadar, un obiect în „cădere liberă”
în jurul Pământului la viteza și
altitudinea corecte pare a fi fără
greutate. Acesta este cazul cu SSI,
care reprezintă un excelent laborator
ştiinţific pentru studiul
microgravitaţiei.
Momente istorice pentru explorarea spatiului cosmic

01 03

02 04
Momente istorice pentru explorarea spatiului cosmic
Explorarea spațiului cosmic a fost un
obiectiv major al umanității timp de câteva
decenii. Au existat multe momente istorice
în istoria explorării spațiului care ne-au
avansat semnificativ înțelegerea
universului și a locului nostru în el. Iată
câteva momente notabile:
01 03

02 04
Momente istorice pentru explorarea spatiului cosmic
Explorarea spațiului cosmic a fost un
obiectiv major al umanității timp de câteva
decenii. Au existat multe momente istorice
în istoria explorării spațiului care ne-au
avansat semnificativ înțelegerea
universului și a locului nostru în el. Iată
câteva momente notabile:
01 03

1971: Uniunea Sovietică lansează prima stație

02 04
spațială, Salyut 1, care a fost ocupată de un
echipaj de cosmonauți timp de peste o lună.
1971: Mariner 9 devine prima navă spațială
care orbitează o altă planetă, Marte.
1976: Venera 9 și Venera 10 ale Uniunii
Sovietice devin prima navă spațială care
aterizează cu succes și transmite date de pe
Venus.
Momente istorice pentru explorarea spatiului cosmic
Explorarea spațiului cosmic a fost un
obiectiv major al umanității timp de câteva
decenii. Au existat multe momente istorice
în istoria explorării spațiului care ne-au
avansat semnificativ înțelegerea
universului și a locului nostru în el. Iată
câteva momente notabile:
01 03

1971: Uniunea Sovietică lansează prima stație 1986: Uniunea Sovietică lansează stația spațială Mir, care

02
spațială, Salyut 1, care a fost ocupată de un
echipaj de cosmonauți timp de peste o lună.
1971: Mariner 9 devine prima navă spațială
care orbitează o altă planetă, Marte.
1976: Venera 9 și Venera 10 ale Uniunii
Sovietice devin prima navă spațială care
aterizează cu succes și transmite date de pe
Venus.
04
a fost ocupată de diverse echipaje timp de peste un
deceniu.
1996: Statele Unite lansează Mars Global Surveyor, care
a cartografiat suprafața marțiană timp de peste un
deceniu.
1998: Statele Unite lansează prima componentă a Stației
Spațiale Internaționale (ISS), un efort de colaborare care
implică mai multe țări pentru a stabili un om permanent.
Momente istorice pentru explorarea spatiului cosmic
Explorarea spațiului cosmic a fost un
obiectiv major al umanității timp de câteva
decenii. Au existat multe momente istorice
în istoria explorării spațiului care ne-au
avansat semnificativ înțelegerea
universului și a locului nostru în el. Iată
01
câteva momente notabile:
1971: Uniunea Sovietică lansează prima stație
02
spațială, Salyut 1, care a fost ocupată de un
echipaj de cosmonauți timp de peste o lună.
1971: Mariner 9 devine prima navă spațială
care orbitează o altă planetă, Marte.
1976: Venera 9 și Venera 10 ale Uniunii
Sovietice devin prima navă spațială care
aterizează cu succes și transmite date de pe
Venus.
1957: Uniunea Sovietică lansează Sputnik 1, primul satelit
artificial care orbitează Pământul. Acest eveniment a
marcat începutul cursei spațiale dintre Uniunea Sovietică
și Statele Unite.
1961: cosmonautul sovietic Yuri Gagarin devine primul om
care a călătorit în spațiul cosmic la bordul navei spațiale
Vostok 1.
1969: Misiunea Apollo 11 a NASA îi aterizează cu succes
03
pe astronauții Neil Armstrong și Edwin „Buzz” Aldrin pe
suprafața Lunii. Armstrong rostește expresia „Acesta este
un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”.
1986: Uniunea Sovietică lansează stația spațială Mir, care
04
a fost ocupată de diverse echipaje timp de peste un
deceniu.
1996: Statele Unite lansează Mars Global Surveyor, care
a cartografiat suprafața marțiană timp de peste un
deceniu.
1998: Statele Unite lansează prima componentă a Stației
Spațiale Internaționale (ISS), un efort de colaborare care
implică mai multe țări pentru a stabili un om permanent.
 Drumul parcurs de o nava
spatiala si elementele din ea
Un drum parcurs de o navă spațială poate include mai multe etape, cum ar fi lansarea, zborul
orbital, aterizarea sau întoarcerea pe Pământ și recuperarea.
Lansarea este prima etapă a unui zbor spațial și implică utilizarea unui rachet pentru a propulsa
nava spațială din atmosfera pământului și în spațiul cosmic. Racheta trebuie să furnizeze
suficientă energie pentru a trece prin atmosferă și pentru a atinge viteza necesară pentru a
părăsi gravitatea pământului.
După lansare, nava spațială se deplasează în jurul Pământului într-o traiectorie de orbită.
Aceasta poate fi o orbită joasă, în care nava spațială se află aproape de suprafața Pământului,
sau o orbită înaltă, în care se află la o distanță mai mare de Pământ. În timpul zborului orbital,
nava spațială poate efectua diferite misiuni, cum ar fi observarea Pământului sau culegerea de
date despre spațiul cosmic. După ce misiunea este finalizată, nava spațială trebuie să se
întoarcă pe Pământ. Aceasta poate fi realizată prin utilizarea unui sistem de frânare, care
încetinește viteza navei spațiale și o face să coboare din orbită. După ce nava spațială a părăsit
orbita, se poate ateriza pe Pământ, fie prin intermediul unui sistem de parșevire, fie prin
aterizarea pe o pistă de aterizare.

In ceea ce priveste elementele dintr-o nava spatiala, acestea pot include:

Sistemul de propulsie, care este responsabil pentru generarea forței necesare pentru a muta
nava spațială prin spațiu.
Sistemul de control al orientării, care ajută la menținerea orientării corecte a navei spațiale.
Sistemul de comunicare, care permite navei spațiale să comunice cu Pământul sau cu alte nave
spațiale.
Sistemul de propulsie, care este responsabil pentru generarea forței necesare pentru a muta
nava spațială prin spațiu. Acest sistem poate include motoare chimice sau ionice, precum și
sisteme de orientare precum și sisteme de control a direcției.
Sistemul de control al orientării, care ajută la menținerea orientării corecte a navei spațiale. Acest
sistem poate include senzori și echipamente de control pentru a menține poziția și orientarea
navei spațiale.
Sistemul de comunicare, care permite navei spațiale să comunice cu Pământul sau cu alte nave
spațiale. Acest sistem poate include antene, echipamente de transmisie și receptie de semnal.
Sistemul de suport vital, care asigură condiții de viață adecvate pentru echipajul navei spațiale.
Acest sistem poate include echipamente de control a temperaturii, umidității, presiunii și
oxigenului din cabină.
Sistemul de energie, care asigură energia necesară pentru funcționarea echipamentelor navei
spațiale. Acest sistem poate include panouri solare, baterii sau generatoare nucleare.
Sistemul de protecție termică, care protejează nava spațială de temperaturile extreme din spațiul
cosmic. Acest sistem poate include materiale speciale sau strat de izolație termică.
Echipamentul cientific, care este utilizat pentru a colecta date despre spațiul cosmic sau pentru a
efectua alte misiuni de cercetare. Acest echipament poate include telescoape, camere de
scanare, senzori sau sonde.
Echipamentul de manevrare, care este utilizat pentru a muta sau a manipula obiecte în spațiu.
Acest echipament poat include brațe robotice sau alte echipamente mecanice.
Echipamentul de asistență, care asigură suportul necesar pentru echipajul navei spațiale. Acest
echipament poate include echipament de fitness, de meditație sau de recreere.
Echipamentul de supraviețuire, care asigură echipajului capacitatea de a sup
Pregatirea astronautilor
Pregătirea astronautilor implică un proces complex și lung care se
desfășoară în mai multe etape.

In primul rand, astronautii trebuie să îndeplinească anumite criterii

fizice și mentale, cum ar fi vederea bună, o bună condiție fizică și
abilități de comunicare și de lucru în echipă.

După ce au fost selectați, astronautii trec prin un program intens de

instruire și pregătire pentru a se adapta la condițiile din spațiul
cosmic. Acest program poate include instruire în domenii precum
fizica spațiului, mecanica rachetei, tehnologia navei spațiale, precum
și în ceea ce privește procedurile și tehnicile de supraviețuire în
cazul unui incident.

Astronauții trebuie să învețe cum să manevreze echipamente

sofisticate și cum să rezolve probleme tehnice, cum ar fi
repararea unui sistem defect sau a unei avarii. Ei trebuie de
asemenea să învețe cum să se adapteze la condițiile din
spațiu, cum ar fi zero-g și cum să gestioneze efectele acestor
condiții asupra organismului uman.

Astronauții trebuie să învețe cum să comunice eficient și cum

să lucreze în echipă cu alți membri ai echipajului, precum și cu
personalul de pe Pământ. Ei trebuie să învețe cum să
gestioneze stresul și cum să rămână calmi în situații de criză.
Statia spatiala internationala
Statia spatiala internationala

Stația Spațială Internațională (ISS) este un laborator orbital care se află în jurul Pământului la o altitudine de aproximativ 400
km. ISS este un proiect internațional care implică colaborarea dintre agențiile spațiale din Statele Unite, Rusia, Europa, Japonia
și Canada.
ISS a fost lansată în 1998 și a fost construită prin intermediul mai multor misiuni spațiale separate. Este compusă din mai multe
module, fiecare cu rol specific, cum ar fi module de locuit, module de cercetare și module de control.
ISS este folosită pentru cercetare și experimente în domenii precum biologia, fizica, tehnologia și medicina. Experimentele care
se desfășoară la bordul ISS pot include cercetări asupra efectelor microgravitației asupra organismelor vii, sau studii asupra
comportamentului materialelor în spațiul cosmic.
ISS este, de asemenea, utilizată pentru instruirea astronautilor și pentru pregătirea pentru misiuni spațiale mai lungi, cum ar fi
călătoriile pe Lună sau pe Marte. Astronauții care trăiesc și lucrează la bordul ISS trebuie să se adapteze la condițiile din spațiu,
cum ar fi zero-g și expunerea la radiații.
ISS poate fi controlată de la sol prin intermediul unor sisteme de comunicare sofisticate, iar astronautii pot comunica cu familia
și cu personalul de pe Pământ prin intermediul unor sisteme video și audio.
ISS este alimentată de panouri solare și poate găzdui până la șase astronauti în același timp. ISS este un exemplu important al
colaborării internaționale și a tehnologiilor avansate și reprezintă un pas important în explorarea spațiului cosmic și în
înțelegerea universului.
Sateliti originali
Sateliti originali

Sateliții naturali sunt corpurile ce orbitează în jurul altor corpuri cerești, cum ar fi planetele sau
asteroizii. Există mai multe tipuri de sateliți naturali, cum ar fi sateliții naturali ai planetelor interioare
sau sateliții naturali ai planetelor exterioare.
Sateliții naturali ai planetelor interioare, cum ar fi Lună (satelitul natural al Pământului), sunt formați
în urma unei coliziuni între o planetă și un alt corp cosmic mai mic, cum ar fi un asteroid sau un
cometă. Sateliții naturali ai planetelor interioare au dimensiuni relativ mici și au o compoziție
similară cu planeta gazdă.
Sateliții naturali ai planetelor exterioare, cum ar fi sateliții lui Jupiter, sunt formați în urma
condensării unui nor de gaze și praf care se aflau în jurul planetei la momentul formării sale.
Sateliții naturali ai planetelor exterioare au dimensiuni mai mari și pot avea compoziții diferite față
de planeta gazdă.
Sateliții naturali au o mare importanță în studiul sistemului solar. Ei pot oferi informații despre
formarea și evoluția planetelor și pot oferi informații despre compoziția și structura planetelor și a
sistemului solar în general.