fizica

O metoda utila a carei finalizare este deducerea a legii atractiei universale

Prima lege a lui Kepler afirmă că orbitele planetelor sunt eliptice. Un caz particular de elipsă, în
care focarele coincid, este cercul. Aproximând traiectoria Pământului ca fiind circulară, forța de
atractie gravitatională dintre Soare şi Pământ este orientată spre centrul de miscare. Ea este dată
de expresia:   F=ma= mv²/r=4mpi^2r/t^2  (1) unde a este acceleratia din mişcarea circulară
uniformă.

Potrivit legii a III-a a lui Kepler:

si,inlocuind in relatia (1), obtinem: F = 4pi^2K’m/r^2  (2)

   În acelaşi mod, un observator de pe Pământ va obtine pentru miscarea aparentă a Soarelui
expresia: F’ = 4pi^2K’M/r^2  (3) unde M reprezinta masa Soarelui.
  Cum, potrivit principiului al III lea al dinamicii, cele doua forte, F și F’ sunt egale în modul,
rezultă că: Km = K’M si K/M = K’/m = K’’   (4)
Deci, putem scrie: K = MK’’.
Inlocuind in relatia (2), obtinem:  F= 4pi^2K’’mM/r^2=ymM/r^2    unde y reprezinta constanta
gravitationala.

  De asemenea, mai exista si alte demonstrati a caror rezultat este acelasi, spre exeplu Newton a
ajuns la expresia fortei atractiei universale printr-un calcul mai complicat, considerând traiectoria
reală a Pământului - eliptică.

 
 Curiozitati
1. Ecuaţia revoluţionară a lui Einstein
Cea mai revoluţionară ecuaţie a lui Einstein nu este e=mc2 (în afară de cazul când
proectaţi bombe nucleare). Cea mai importantă ecuaţie a lui a fost G = 8 π T, care
practic a declarat că spaţiul şi timpul este curbat nu plat şi aceasta tot datorită
gravitaţiei.

2. Colonizare plante
Omul poate coloniza şi trăi pe planete cu o gravitaţie până la 3 ori mai mare decât cea
de pe Pământ. La o gravitaţie de 4 ori mai mare (4G) fluxul de sânge la creier poate fi
afectat.

3. Munţii de pe Pământ sunt limitaţi

Atracţia gravitaţională a Pământului face imposibilă o înălţime a munţilor mai mare de
15 km, în teorie în orice caz.
4. Între doi giganţi

Există regiuni în spaţiu unde gravitaţia între Soare şi Pământ, sau oricare alte două
obiecte mari, interacţionează pentru a crea aşa numitele puncte Lagrangian. Unde alte
obiecte pot orbita în jurul acestor puncte ca şi cum ar exista ceva acolo.

5. De zburat pot dar în spaţiul cosmic nu pot fi luate

Păsările nu pot fi luate în spaţiu cosmic, deoarece au nevoie de gravitaţie pentru a
înghiţi.

6. Obiectele cad cu aceaşi viteză

În timpul ultimei plimbări pe Lună în cadrul misiunii Apollo 15, David Scott a lăsat sa
cadă în acelaş timp un ciocan şi o pană pentru a confirma teoria lui Galileo că obiectele
cad cu aceeaşi viteză, indiferent de masa lor. Pe pământ penele cad mai lent numai
datorită rezistenţei aerului.

7. Jupiter o stea ratată

Jupiter este dese ori menţionat ca o stea care a eşuat, deoarece, deşi a avut o masa
suficient de mare pentru a atrage o cantitate semnificativă de gaz, nu a câştigat
suficient pentru a începe fuziunea.

8. Gravitaţia ucigaşă
Gravitaţia lui Jupiter în cele din urmă va arunca planeta Mercur din Sistemul Solar sau
ea se va prăbuşi în soare.

9. Atracţie după dispariţie

Soarele are o masă de aproximativ 33 000 de ori mai mare ca a Pământului şi produce
aceeaşi cantitate de eneregie ca şi 100 de miliarde de bombe cu hidrogen în fiecare
secundă.

Dacă într-o clipă soarele va dispărea, vom mai simţi atracţia sa gravitaţională încă
aproximativ 8 minute.
Iniţial se credea că gravitaţia este o forţă instantanee, cea ce ar însemna că în acelaş
moment în care va dispărea soarele noi vom simţi efectele dispariţiei gravităţii sale.

Dar, cum mai apoi a arătat Einstein în teoria relativităţii generale, introdusă în 1915,
forţa de gravitaţie nu este instantanee. De fapt, ea călătoreşte cu aceeaşi viteză ca
lumina!

10. Gravitaţia unei stele neutronice

Steaua neutronică este un tip de stea compactă, care este rezultatul colapsul

gravitaţional a unei stele masive, după o supernova. Stelele neutronice sunt cele mai
dense şi mai mici stele cunoscute din Univers, ele pot avea o masă de două ori mai
mare decât a Soarelui. Datorită gravitaţiei unei stele neutronice, cel mai înalt
“munte”pe aceste stele poate fi doar de 5 mm nenorocite în înălţime.

Vedeţi mai multe date interesante despre stelle

neutronice şi gravitaţia lor
11. Contra gravităţii

Heliu lichid nu are nici o vâscozitate şi poate curge pe pereţi împotriva gravitaţiei.
Această stare a materiei se numeşte superfluiditate, în care pare să se manifeste
abilitatea materiei de a se auto-propulsa şi de a se deplasa într-un mod care sfidează
forţa de gravitaţie.

12. Gravitaţia stelelor dispărute

După cum am remarcat mai înainte, în caz dacă Soarele va dispărea, vom simţi
efectele gravitaţionale şi vizibile în acelaş timp. În acelaş mod, de fapt, asupra noastră
influenţează şi gravitaţia stelelor îndepărtate demult apuse, care abia acum ajunge la
noi.

13. Ceasul şi gravitaţia

Un ceas pendul, care este corect la nivelul mării va pierde aproximativ 16 secunde în
fiecare zi, dacă va fi mutat la o altitudine de 1 200 de metri. Chiar mutarea unui ceas în
partea de sus a unei clădiri înalte va face ca acesta să piardă din timp, datorită
gravitaţiei mai mici.

14. Pierderea greutăţii în filme

Scenele cu pierderea greutăţii din filmul Apollo 13 au fost filmate în zboruri parabolice
612. Acestea sunt zboruri în care un avion urcă şi coboară rapid pentru a stimula
gravitaţia zero.

15. Zburăm pe Titan

Pe Titan, unul din sateliţii Saturnului, atmosfera este atât de deasă şi gravitaţia atât de
mică, încât oamenii ar putea zbura dând din “aripi” mari doar cu forţa braţelelor lor.

Gravitaţia mică pe Titan înseamnă că atmosfera este mult mai extinsă decât cea a
Pământului, chiar poate avea mai mult de 975 km.

16. Primul obiect de pe Pământ în spaţiu

În timpul unui test nuclear în 1950, cunoscut sub numele de Pascal B,o placă de oţel de
900 kg a fost lansată în atmosferă cu o viteză de 6 ori mai mare decât viteza minimă
necesară pentru a scăpa de gravitaţia Pământului.

Deşi nu a fost niciodată găsită, oamenii de ştiinţă declară că în cazul în care ea nu a ars
în atmosferă, aceasta ar fi primul obiect care a părăsit Pământul.
17. Gust diferit în spaţiu

Alimentele au un gust diferit în spaţiu din cauza lipsei de gravitaţie, ce provoacă

blocarea sinusurilor (cavitate umpluta cu aer, scobita in oasele capului, ce se dechide in
fosele nazale) la astronauţi.

18. Topire sticlă în spaţiu

În spaţiu puteţi topi şi creea sticlă din alţi componenţi chimici decât siliciu, aceasta este
posibil din cauza lipsei de gravitaţie care creşte vâscozitatea.

19. Foc rotund

Fără gravitaţie, flacăra unei lumânări este rotundă şi albastră.

O lumânarea obişnuită produce lumină, căldură, dioxid de carbon şi vapori de

apă.Căldura face ca aceste produse de ardere să se extindă, ce scade densitatea lor şi
ele se ridică datorită flotabilităţii. Altfel spus, aerul cald mai puţin dens este împins în
sus de aerul rece mai greu şi mai dens.

Deoarece gravitaţia este necesară pentru a apărea diferenţe de densitate, nici

flotabilitatea, nici convecţia (mişcare ascendentă a aerului) nu există într-un mediu cu
gravitaţia zero, cum ar fi spaţiul.
20. Cea mai mică gravitaţie pe Pământ
În zona din jurul Hudson Bay gravitaţia este mai mică decât în alte părţi de pe Pământ.

Acest lucru se datorează faptului că în timpul ultimei ere glaciare straturile de gheaţă au
presat Pământul în jos, deplasând o cantitate semnificativă de masă.

Deoarece, Pământul are o masă mai mică aici, gravitaţia a scăzut.

21. Fără gaze

Astronauţii nu consumă băuturi carbogazoase în spaţiu din cauza lipsei de gravitaţie ce
împedică separarea lichidului şi gazului în stomac. Acesta provoacă un tip de vărsături
cunoscute sub numele de eructaţii umede (wet burping – râgâit umed).

22. Gravitaţia mai puternică şi ca lumina

Stelele neutronice pot îndoi lumina atât de tare încât privind din anumite poziţii puteţi
vedea întreaga lor suprafaţă (chiar dacă ele sunt dferice).

Câmpul gravitaţional al stelei este aşa de mare încât acţionează ca o lentilă

gravitaţională şi curbează lumina emisă de stea astfel încât părţile suprafeţei
posterioare în mod normal invizibile devin vizibile.

Dacă mai exact, aceasta se întâmplă din cauza că gravitaţia poate interacţiona cu
fotonii îndoind astfel lumina.