LICEUL TEORETIC “CARMEN SYLVA” EFORIE SUD

Specializarea: Uman-Filologie
Știinte, Modulul II

DESPRE STELE

Profesor coordonator
Munteanu Raluca

Elev
Plăiașu Ana-Maria

1
 Nu există multe lucruri mai uimitoare decât un cer în miez de noapte împodobit
cu nenumărate sclipiri de lumină. Chiar dacă admiri frumusețea unui cer de
noapte senin, ești pe deplin conștient că există mult mai mult decât ceea ce vezi.
Deci, ce sunt mai exact stelele?
O stea este o minge masivă de gaz care degajă energie datorită reacțiilor de
fuziune nucleară din miezul său. Stelele se formează din nebuloase (nori de praf
si gaze). Stelele sunt clasificate în funcție de temperatură, culoare, luminozitate
și masă. Masa stelelor determină evoluția și moartea lor.
Stelele sunt de fapt un subiect destul de complicat de înțeles și există câteva
motive pentru acest lucru.
În primul rând, acestea sunt la o scară atât de mare încât nu puteți utiliza
scalele de măsurare și punctele de referință pe care le folosim pentru aproape
orice altceva. De exemplu, astronomii folosesc ani-lumină pentru a măsura
distanța. Distanțele sunt atât de mari în spațiul cosmic încât cel mai simplu mod
de a le măsura este calculând de cât timp are nevoie lumina pentru a călători
dintr-un punct în altul!
În al doilea rând, în timp ce astronomii au o vastă cunoaștere a stelelor, există
încă atât de mult mister în jurul acestor corpuri cerești. Astfel, există mai multe
teorii pentru a explica diverse fenomene și oricare dintre ele ar putea fi corectă.

2
Cu toate acestea, în acest articol, am făcut tot posibilul să vă oferim detalii ușor
de înțeles despre formarea, evoluția și moartea stelelor. De asemenea, vom
discuta de ce sclipesc stelele, sunetele stelelor, stelele căzătoare și multe altele.

CE SUNT STELELE?

Dicționarul Merriam-Webster definește o stea în două moduri:

 „Un corp luminos natural vizibil pe cer mai ales noaptea”.

 „Un corp ceresc sferoidal gazos auto-luminos, de mare masă,
care produce energie prin intermediul reacțiilor de fuziune
nucleară”.

A doua definiție este de departe cea mai informativă. Ne spune că stelele sunt
masive și în formă de sferă. De asemenea, ne spune că sunt formate din gaz și
își produc propria energie, care poate fi văzută în modul în care emit lumina.

CUM SE FORMEAZĂ STELELE?

De la nebuloasă la nucleul pre-stelar

În spațiul cosmic există nori masivi de praf și gaze numiți nori moleculari sau
nebuloase (un nor astronomic de praf și gaz este o nebuloasă) și constau în
principal din molecule de hidrogen și heliu.

Oamenii de știință raportează că nebuloasele sunt de sute de mii de ori mai

masive decât soarele nostru! De fapt, nebuloasele sunt atât de uriașe, încât se
pot forma mai multe stele în același nor. Deoarece stelele se formează în
nebuloase, uneori sunt denumite pepiniere stelare.

Nebuloasele încep să fie foarte reci. Temperatura lor este măsurată la

aproximativ zero absolut. Zeroul absolut este 0 Kelvin și este practic cea mai
scăzută temperatură pe care o poate avea ceva. La 0 Kelvin, materia nu are
energie termică. Zero absolut este echivalentul -273.15 °C!

Gazul și praful unei nebuloase sunt la început dispersate. În timp, turbulența

spațială mută moleculele în mod aleatoriu și inegal, creând buzunare de colecții
mai dense de gaz și praf cunoscute sub numele de aglomerări nebulare. După
cum știți, spațiul exterior este un vid, deci de unde provine turbulența?

Turbulența spațială este de fapt cauzată de ceea ce astronomii numesc unde

Alfven. Acestea sunt „tulburări de călătorie ale plasmei și ale câmpului
3
magnetic”. În acest caz, plasma se Turbulența spațială este de fapt cauzată de
ceea ce astronomii numesc unde Alfven. Acestea referă la gazul ionizat alcătuit
din ioni pozitivi și electroni liberi care există în spațiul cosmic.

Undele plasmatice sunt produse, de exemplu, de soare prin emisia violentă de

particule încărcate cunoscute sub numele de ejecții de masă coronală. Aceste
unde de plasmă se propagă apoi în spațiu și perturbă moleculele și particulele de
praf ale nebuloaselor.

În timp, aglomerările nebuloase devin din ce în ce mai mari. Odată cu creșterea

masei vine atracția gravitațională crescută, care la rândul său atrage și mai multe
molecule în aglomerarea nebulară. Când grupul de nebuloase atinge o anumită
masă, acesta se prăbușește sub forța propriei sale gravitații, creând un miez pre-
stelar.

De la miez pre-stelar la protostea.

În acest moment, trei lucruri se întâmplă la nivelul nucleului pre-stelar pentru a

forma o protostea.

Gazul și praful nebuloasei care se prăbușesc nu se mai mișcă la întâmplare. În

schimb, au impuls unghiular, adică se rotesc. Pe măsură ce nucleul prestelar
continuă să se condenseze, el se rotește din ce în ce mai repede până când norul
de gaz din jur se aplatizează într-un disc.

Moleculele de gaz se vor deplasa prin acest disc și vor cădea în miez (acreție),
iar materialul în exces este evacuat în jeturi la polii miezului.

Prăbușirea gravitațională determină acumularea de presiune și creșterea

temperaturii la nivelul nucleului prestelar.

Aceasta este acum o protostea.

CLASIFICAREA STELELOR

Clasificare în funcție de temperatură (culoare) și luminozitate Stelele sunt

clasificate în funcție de temperatura suprafeței și de culorile spectrale
corespunzătoare și de luminozitățile lor (strălucire).
De regulă, cu cât temperatura suprafeței este mai mare, cu atât steaua este mai
strălucitoare. În plus, și contrar a ceea ce ați putea crede, cele mai strălucitoare
și mai fierbinți stele sunt pe partea albastră a spectrului de culori, în timp ce
stelele roșii sunt mai slabe și mai reci.
4
Casificare după masa

Stelele pot fi, de asemenea, grupate împreună în funcție de masa lor. După cum
am menționat la începutul acestui articol, lucrurile din spațiu sunt atât de mari,
încât astronomii au unități de măsură complet diferite.

Masa nu se măsoară în kilograme, grame sau tone; se măsoară în mase solare

(Msun). După cum probabil puteți ghici, o masă solară este egală cu masa
soarelui. Acum, soarele nostru cântărește 1,9884 × 1030 kg. Este mult mai ușor
să spui 1 Msun!

Chiar dacă s-au instalat pe o unitate de măsură, astronomii diferă prin modul în
care grupează stelele în funcție de masă, adică au intervale diferite pentru stelele
cu masă mică, medie și mare. Unii chiar adaugă un grup de stele cu masă foarte
mică.

În sensul acestui articol, vom grupa stelele în funcție de masele care au o

evoluție comună.

 Stelele cu masă mică sunt de la 0,08 Msun la 0,5 Msun

 Stelele cu masă medie sunt de la 0,5 Msun la 8 Msun
 Stelele cu masă mare (numite doar stele masive) sunt mai
mari de 8 Msun
După cum puteți vedea din acest lucru, soarele nostru, care este de 1 Msun, este
clasificat ca o stea cu masă medie.

CE SE ÎNTÂMPLĂ DUPĂ MOARTEA UNEI STELE?

Piticele albe, formate prin moartea piticelor roșii și a giganților roșii, au

aproximativ aceeași dimensiune ca Pământul, dar sunt mult mai dense.
Interesant, cu cât o pitică albă este mai masivă (referindu-se la masă, nu la
dimensiune), cu atât este mai mică. Stelele pitice albe mor încet, pierd energie și
devin din ce în ce mai slabe. Când nu mai au energie sau lumină, sunt numite
pitice negre.

Stelele de neutroni, generate de moartea unui supergigant roșu cu o masă

inferioară a miezului, sunt corpuri astronomice rotative, extrem de dense. Rata
de rotație a stelelor neutronice încetinește. Acest lucru este gradual și este dificil
să știm ce se întâmplă după un anumit punct, deoarece acestea devin
nedetectabile.

Uneori, stelele de neutroni se pot învârti dacă absorb materia din alte stele.
5
Dacă un neutron se rotește foarte repede, este clasificat ca pulsar. Pulsarii
generează radiații electromagnetice.

Știați că putem vedea stele moarte care nu mai produc lumină? Încă vedem
lumina produsă de aceste stele, dar stelele însele sunt atât de departe de Pământ
încât, în timpul necesar luminii pentru a ajunge aici, steaua a murit.

DE CE STELELE SCLIPESC?

Astronomii folosesc de fapt termenul „scintilație” pentru a se referi la sclipirea

stelelor și, de fapt, apare atunci când lumina stelelor ajunge în atmosfera
Pământului. Există buzunare de aer în atmosferă care au temperaturi diferite și,
prin urmare, densități diferite.

Deci, razele de lumină de la fiecare stea trec prin atmosferă la un ritm și un

unghi de difracție diferite, provocând efectul de sclipire.

STELEL PRODUC SUNET?

La urma urmei, sunetul necesită particule de aer pentru a călători și probabil vi

s-a spus cel puțin o dată în viață că, dacă țipați în spațiu, nimeni nu vă poate
auzi.

Dar Elizabeth Landau de la NASA spune: „Nu o putem auzi cu urechile, dar
stelele din cer susțin un concert, unul care nu se oprește niciodată”.

Vă amintiți că am vorbit despre curenții de convecție din stele? Ei bine, undele

se formează în interiorul stelelor ca urmare a acestor curenți de convecție.
Valurile fac ca steaua să se extindă și să se contracte, deși nu vizibil.

Multe valuri se propagă prin stea ciocnindu-se între ele, alergând deasupra
suprafeței sau prin miezul stelei. Undele se risipesc, dar se formează noi unde
care să le înlocuiască. Rezultatul este că steaua vibrează. Vibrațiile creează
modificări subtile ale luminii, iar aceste modificări sunt folosite pentru a măsura
vibrațiile în stele.

Valurile durează mai mult timp pentru a se propaga prin stele mai mari, deci au
un sunet mai profund, în timp ce stelele mai mici, prin care undele se mișcă
rapid, au sunete mai înalte.

Oamenii de știință iau aceste vibrații și le transformă în sunete pe care le putem

auzi. Și dacă credeați că stelele sunt fascinant de privit, încercați să le ascultați!
6
CONCLUZIE

Stelele au milioane și miliarde de ani. Nu vom cunoaște vreodată numărul de

stele care există în univers. Astronomii estimează că numai în galaxia noastră
(Calea Lactee), există peste 100 de mii de milioane de stele. În plus, ei
estimează că există 100-200 miliarde de galaxii în univers.

Aceste numere sunt de neconceput. Cu toate acestea, există încă fapte și mistere
extraordinare și uimitoare care înconjoară aceste corpuri cerești. Modul în care
sunt produse de-a lungul a milioane și miliarde de ani, modul în care evoluează,
cresc, se micșorează și mor și aparent sfidează fizica pentru a produce găuri
negre și sunet în vid – cât de glorioase și remarcabile sunt stelele!

A le numi sfere masive de gaz care produc energie luminoasă este adevărat, dar
este ca și cum ați numi o tornadă un vânt puternic – este păcat să fie
subevaluate.

BIBLIOGRAFIE:

Ce sunt stelele? Tot ce trebuie să știi despre ele - Naturescu