Circumstanțialul de mod

Def. Circumstanțialul de mod arată cum se desfășoară acțiunea exprimată de verbul

determinat sau cum se înfățișează însișirea (cartacteristica) exprimată de adjectivul sau
adverbul determinat.

Cuvântul determinat Întrebări

- Fată, a vorbit ea cu supărare... / verb Cum a vorbit? – cu

supărare
(M. Sadoveanu, ”Baltagul”)
Ai lucrat destul. / Turculeț venea în urmă, verb Cât ai lucrat? – destul
cu pălăria lui cea mare cât o roată... / adjectiv Cât de mare? – cât o
roată
(Emil Gârleanu, ”Ochiul lui Turculeț”)
Atunci calul zboară lin ca vântul. / adverb Cât de lin? – ca vântul
(Ion Creangă, ”Povestea lui Harap-Alb”)

Obs. Circumstanțialul de mod stă de obicei după cuvântul determinat. El poate sta însă
și înaintea acestuia: Zboară lin. / Cât de lin zboară!
Când circumstanțialul de mod stă înaintea adjectivului sau a adverbului determinat, el
se leagă de acesta prin prepoziția de: ... cu pălăria cât o roată de mare. Zboară ca vântul de
lin.

Obs. Un verb, un adjectiv sau un adverb poate avea două sau mai multe
circumstanțiale de mod coordonate, așezate după cuvântul determinat sau înaintea acestuia:

Mergea încet, cu grijă, șchiopătând.

Mergea
C1 C2 C3

încet + cu grijă + șchiopătând

Circumstanțialul de mod propriu-zis

 Def. Circumstanțialul de mod propriu-zis arată cum se desfășoară o acțiune sau cum se
înfățișează o însușire (calitate), fără a face comparație cu alte acțiuni sau însușiri.
Circumstanțialul de mod propriu-zis se poate exprima:
a) prin adverb sau locuțiune adverbială:
Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. / (M. Eminescu, ”Scrisoarea a III-a”)
La ghișeu lumea se rărise de-a binelea. / (Liviu Rebreanu, ”Proștii”)
b) prin numeral:
Grupul se împărți în două. /
c) prin substantiv cu prepoziție:
... ș-au iscălit probele după socoteala din ajun. (I.L. Caragiale, ”Triumful talentului”)
d) prin verb la infinitiv precedat de prepoziție sau la gerunziu:
... pășea... fără a se grăbi... , întinzând picior după picior, ca un compas bine reglat.
(Constantin Țoiu, ”Galeria cu viță sălbatică”)
e) prin interjecție:
Și aud un glas făcând: ”hm!” / (I.Al. Brătescu- Voinești, ”Taină”)

Circumstanțialul de mod comparativ

Def. Circumstanțialul de mod comparativ se deosebește de circumstanțialul de mod

propriu-zis prin ceea ce arată și prin felul în care se construiește.
Circumstanțialul de mod comparativ arată cum se desfășoară o acțiune sau cum se
înfățișează o însușire, în comparație cu o altă acțiune sau însușire:
Lacul strălucea ca oglinda.
Acțiunea strălucea atribuită obiectului lacul este comparată cu acțiunea obiectului
oglinda. Se subînțelege: strălucea cum strălucește oglinda.
Pomul este înalt cât casa.
Însușirea înalt atribuită obiectului pomul este comparată cu însușirea obiectului casa.
Se subînțelege: este înalt cât este de înaltă casa.
Circumstanțialul de mod comparativ se construiește cu adverbele de comparație ca (și), cât
(și), decât: Strălucea ca oglinda; Era înalt cât casa; E mai înțelept decât mine.
Circumstanțialul de mod comparativ așezat înaintea adjectivului sau a adverbului
determinat se leagă de acesta prin prepoziția de: Am să zbor ca vântul de lin /; Era cât casa
de înalt. /

Obs. Să nu confunzi numele predicativ care arată cum este subiectul cu circumstanțialul de
mod. Fii atent la predicatele nominale construite cu verbele copulative a părea, a ajunge, a
se face.