PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ

1. Propoziția atributivă 1 îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv sau un

substitut al acestuia (pronume, numeral) din regentă. Corespunde așadar, la nivelul frazei,
atributului din propoziție și se poate dezvolta, prin expansiune, din acesta:
Omul muncitor e ca pomul roditor.
AT PP AT
 Omul1/ (care) muncește2/ e ca pomul1/ (care) rodește.3/
Atributiva răspunde la întrebările atributului: care?, ce fel?, al (a, ai, ale) cui?.
2. Termeni regenți specifici:
PP AT
a) un substantiv: Acesta este omul1/ (pe care) îl așteptam.2/

Propoziția 2 este o atributivă absolut necesară identificării obiectului denumit de substantivul

determinat. Atributiva de identificare nu se desparte prin virgulă de regentă.
PP AT
b) un pronume: În excursie vor merge și ei,1/ (care) au mai fost pe acolo.2/
Propoziția 2 este o atributivă care dă o explicație despre substantivul determinat. Atributiva
explicativă se desparte prin virgulă de regentă.
Nu toate atributivele cu regent pronominal sunt explicative:
AT PP
 Nimic1/ (din ce) spui tu²/ nu este adevărat.1/
PP AT
c) un numeral: În față vor merge cei doi,1/ (care) cunosc bine drumul.2/

3. Elemente de relație:
a) pronume și adjective (± prepoziție sau locuțiune prepozițională):
 relative: care, cine, ce, cât (câtă, câți, câte), ceea ce:
AT PP
 „Capul1/ (ce) se pleacă2/ sabia nu-l taie.” 1/ (Folclor)
 Observație. „ce” = pronume relativ cu funcția sintactică de subiect.
AT PP
 Meciul1/ (în urma căruia) a ieșit campion2/ a fost admirabil.1/
 Observație. „în urma căruia” = pronume relativ (+ locuțiune prepozițională) cu funcție sintactică
de complement circumstanțial de timp.
AT PP
 Întrebarea1/ (câtă) carte știe2/ l-a surprins.1/
 Observație. „câtă” = adjectiv pronominal relativ cu funcție sintactică de atribut adjectival.
 nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât, oricâtă, oricâți, oricâte, orișicare, orișicine,
orișice, orișicât, orișicâtă, orișicâți, orișicâte:
AT PP
 Datoria1/ (oricui) vine la școală2/ este de a învăța.2/
 Observație. „oricui” = pronume nehotărât (în cazul genitiv) cu funcție sintactică de subiect.
AT PP
 Datoria1/ (oricărui) elev vine la școală2/ este de a învăța.1/
 Observație. „oricărui” = adjectiv pronominal nehotărât (în cazul genitiv) cu funcție sintactică de
atribut adjectival.
b) conjuncții subordonatoare: că, să, ca… să, dacă, de:

1
În GALR, II, pp. 640-646, propoziția atributivă apare sub denumirea „Atributul realizat propozițional”, cu două
tipuri: propoziția atributivă relativă, realizată prin conectori pronominali și adverbiali; propoziția atributivă
conjuncțională, introdusă prin conjuncții.
 PP AT
 El a avut ideea1/ (să) mergem toți în excursie.2/
PP AT
 La sfârșit i-am adresat întrebarea1/ (dacă) a spus adevărul.2/
c) locuțiuni conjuncționale subordonatoare: cum că, până să, după ce, fără să:
AT PP
 Plecarea de acasă1/ (fără să) spui nimănui2/ nu ți-o recomand.1/
d) adverbe relative (± prepoziție): unde, când, cum, cât, încotro, dincotro (asociate de
obicei cu substantive regente corelate ca înțeles):
PP AT
 Am poposit în locul1/ (unde) am fost și anul trecut.2/
 Observație. „unde” = adverb relativ de loc cu funcția sintactică de complement circumstanțial de
loc.
PP AT
 Se apropie ziua1/ (când) vom lua vacanță.2/
 Observație. „când” = adverb relativ de timp cu funcția sintactică de complement circumstanțial de
timp.
PP AT
 Îmi place modul1/ (cum) ai rezolvat problema.2/
 Observație. „cum” = adverb relativ de mod cu funcția sintactică de complement circumstanțial de
mod.
AT PP
 Plecarea1/ (încotro) am stabilit2/ se amână.1/

4. Topică și punctuație:
Propoziția subordonată atributivă este așezată după regentă sau este intercalată între
elementele acesteia.
Atributiva de identificare nu se desparte prin virgulă de regentă.
Atributiva explicativă se desparte prin virgulă de regentă sau, când este intercalată, se
izolează prin virgule: Băiatul,/ (care) asculta cu mare atenție,/ s-a speriat puțin./

PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ APOZITIVĂ

Apoziției îi corespunde, în planul frazei, o propoziție subordonată apozitivă:
PP AP
 Am făcut o greșeală: 1/ nu am oprit apa de la baie.2/
Propoziția apozitivă se subordonează prin juxtapunere, prin conjuncții subordonatoare, prin
pronume relative sau prin adverbe relative:
 Am aflat un mic adevăr:1/ că ieri nu ai fost la școală.2/
 Vă spun eu locul de popas:1/ unde am fost și anul trecut.2/
Uneori, propoziția apozitivă se referă la sensul întregii propoziții regente:
 Acum ai spus adevărul,1/ ceea ce e cu totul altceva.1/
Cum se observă, întrucât oferă o explicație, vorbitorul ia o pauză în vorbire, ceea ce impune
și o punctuație specifică: virgula, două puncte sau linia de pauză (–).

Exerciții
 1. Realizați expansiunea atributelor din enunțurile următoare și analizați frazele rezultate:
O lumină caldă se revărsa din înălțimi.
Căldura primită de la soare dădea viață naturii.
Am plecat atunci în satul natal.
Pomii înfloriți împodobeau grădina de lângă casă.
Capul plecat sabia nu-l taie.
Vremea trecută nu se mai întoarce.
 Omul știutor de carte de toate are parte.
Omul harnic totdeauna are praznic.
„Forța unui popor se măsoară în capacitatea de a-și privi cu ochii deschiși istoria trecută și
prezentă, de a și-o analiza continuu și de a-i recunoaște punctele strălucitoare și întunecate.” (Ana
Blandiana, „Calitatea de martor”)
 2. Contrageți subordonatele atributive în părțile de propoziție corespunzătoare:
a) „Un paltin uriaș care creștea din albia pârâului înnegrea noaptea și mai adânc deasupra
pribegilor.” (Gala Galaction, „Lângă apa Vodislavei”)
b) „Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce,
Își pleacă fruntea albă, smerit își face cruce
Și pentru totdeauna sărută ca pe-o moaște
Pământul ce tresare și care-l recunoaște.”
(Vasile Alecsandri, „Dan, căpitan de plai”)
c) „Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng și care-o cântă
Pe la vatra lor țăranii.”
(Alexe Mateevici, „Limba noastră”)
d) „Prietenul bun e acela care îți dă sfaturi bune, iar nu acela care laudă nebunia.” (Proverb)
e) „Simțeam o dorință să mă întind pe jos și să dorm…”
(Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni”)
f) „Părea amărât de anii ce-l împovărau ca unul care fusese și rob la Crâm.”
(Mihail Sadoveanu, „Nicoară Potcoavă”)
 3. Faceți analiza sintactică a frazelor următoare:
a) „În stânca de care pomenirăm și care se înalță îngrozitoare în spatele zidurilor, este o
mâncătură adâncă, un fel de peșteră, din care iese un izvor ce trece pe sub pământ, prin curtea
mânăstirii, se aruncă din înălțime ca un torent și, împreunându-se cu râul Tismanii, ce curge în vale,
formez împreună o gârliță ce șerpuiește între două șiruri de munți și se pierde în depărtare.” (Gr.
Alexandrescu)
b) „Doi căluți, roibi și slabi, care stau slobozi în adăpostul lor, au cercat în câteva rânduri, în
ziua în care cercetam cu privirea această împărăție, să iasă afară și și-au scos boturile negre în
lumină.” (Mihail Sadoveanu, „Cocostârcul albastru”)
c) „Firul care mă duse la gândul spectacolului era că realiza două din indicațiile pe care eu le
socot, în afară de inteligență și cultură, ca adevăratele criterii care ar trebui să înlocuiască examenul
de admitere la școlile teatrale.”
(Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”)
d) „De la cei trimiși s-a aflat că ce a fost adevărat nu s-a putut ști cu precizie, deoarece acelora
care au cercetat cazul le-a fost imposibil să reconstituie împrejurările în care s-au petrecut faptele și mai
ales cauzele care le-au provocat.” (Sesiunea iulie 1966)