Adverbul

clasa a VII-a

 Definiție: Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă, care indică locul, timpul sau modul în
care se desfășoară acțiunea exprimată de predicatul propoziției.

 Exemple: El a venit repede acasă. Mâine vom pleca în excursie. Tu mai stai aici?

 Tipuri de adverbe:
a) adverbe de loc: aici, acolo, departe, aproape, sus, jos, acasă, etc.
b) adverbe de timp: azi, mâine, ieri, atunci, acum, demult, niciodată, poimâine, mereu, etc.
c) adverbe de mod: bine, repede, încet, greu, așa, altfel, etc.

 După alcătuire, adverbele sunt:

a) simple: așa, azi, sus, bine, etc.
b) compuse: acasă, altădată, demult, astă-seară, etc.

 Putem obține adverbe prin derivare cu sufixe, de la alte părți de vorbire:

român românește
viteaz + -ește  vitejește
prieten prietenește

chior chiorâș
a târî + -iș / -âș  târâș
cruce cruciș

 Adverbele nu își schimbă forma, ele nu au categoriile gramaticale obișnuite (gen, număr,
caz, persoană, etc.). Cu toate acestea, unele adverbe se pot compara. Gradele de
comparație ale adverbelor sunt identice cu ale adjectivelor:
Marius învață bine. Eu stau foarte aproape de școală.
Eu învăț la fel de bine ca el. M-am trezit mai devreme decât tine.
Narcisa învață mai bine decât noi.
Bogdan învață cel mai bine dintre toți.
Ana învață foarte bine.

 În propoziție, adverbele au funcțiile sintactice de:

a) complement circumstanțial (arată circumstanțele/ împrejurările în care se desfășoară
acțiunea):
- de loc (unde?): Ea locuiește acolo.
- de mod (cum? cât?): Am scris foarte încet. El a muncit mult în grădină.
- de timp (când?): Ne-am întâlnit ieri.
b) atribut adverbial (determină un substantiv, de care se leagă folosind prepoziția de):
Ziua de mâine va fi distractivă. (care zi? – de mâine)
El stă în casa de acolo. (care casă? – de acolo)

 Câteva adverbe nu au funcții în propoziție. Ele sunt folosite pentru a evidenția o idee: chiar,
doar, numai, decât, măcar, mai
Numai / doar tu ai predat tema azi. Nu a participat decât ea la concurs.
 Chiar voi mi-ați spus asta! Am mai văzut acest film.
 Unele adverbe se pot înlocui cu locuțiuni adverbiale:
rar = din când în când / când și când
brusc = pe neașteptate
mereu = de-a pururea
zilnic = zi de zi
desigur = fără îndoială

 Exerciții

1. Subliniază adverbele din enunțurile date, precizând felul fiecăruia:

a) Mă gândesc mereu la voi.
b) Toți au venit devreme la școală.
c) El citește bine pentru vârsta lui.
d) Cei doi au privit vitejește spre ceilalți.
e) Ai pus cartea groasă mai sus pe raft?
f) Ea colorează încet, ca să nu depășească marginile desenului.
g) Sandu a rămas acolo, fiindcă s-a supărat.

2. Încercuiește forma adverbială corectă:

a) Am decât / numai 10 lei.
b) Du-te mai încolo / în colo.
c) Era odată / o dată un împărat viteaz.
d) Sora mea mai mică vorbește într-una / întruna.
e) Bineînțeles / Bine înțeles că te ajut!
f) L-am văzut într-una / întruna din zilele trecute.
g) Nu-mi place deloc / de loc purtarea lui.

3. Identifică funcția sintactică a adverbelor subliniate:

a) Merg zilnic la școală.
b) Toți colegii mei locuiesc aproape.
c) Ai rezolvat corect exercițiul cu radicali.
d) Caietul de aici este al Mariei.
e) În sala de sus au loc repetițiile.
f) El m-a salutat prietenește.

 Rezolvă și ex. 1 – 10, pag. 146 – 147, din culegerea galbenă.

 Interjecția

 Definiție:Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă senzații, stări sufleltești,
îndemnuri, imită zgomote / sunete din natură.
 Exemple: Au! M-ai lovit! Alo! Nu aud ce spui!
Rața face mac-mac. Măi, ce s-a întâmplat?

 Punctuație: interjecția se desparte prin virgulă sau semnul exclamării de restul enunțului.

 După formă, interjecțiile sunt:

a) simple: hai, na, au, of, îhî, bravo, zău, etc.
b) compuse: mac-mac, tic-tac, tralala, ham-ham, hodoronc-tronc, etc.

 Interjecțiile care imită sunete / zgomote din natură = onomatopee (ding-dong, miau,
cucurigu, țuști, pleosc)
 De la onomatopee se pot forma verbe prin derivare cu sufix:
miau – a mieuna fâș – a fâșâi poc – a pocni
tic-tac – a ticăi zdrang – a zdrăngăni

 În general, interjecțiile nu au funcție sintactică în enunț. Unele interjecții pot fi folosite în

locul verbelor, având funcția de predicat verbal:
Iată proiectul nostru! (priviți)
Hai cu mine. (vino)
Na o bomboană! (ia)
Pasărea zvrr! de pe gard. (a zburat)
Cartea buf! sub bancă. (a căzut)

 Lucrează exercițiile din manual (pag. 179 Aplicații – ex. 1- 6) și culegerea

galbenă (pag. 148 – 149 ex. 1 – 8 ).