Conversiunea (Schimbarea valorii gramaticale)

Gigi are un câine frumos. (adjectiv propriu-zis)

Gigi scrie frumos. (adverb de mod)
Conversiunea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului ce constă în formarea de cuvinte noi,
prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.
I. Substantivul, prin conversiune, poate proveni din:
a) adjectiv: Dan este un om leneș. (adjectiv propriu-zis)
Leneșul nu are niciodată nimic. (substantiv)
b) verb la participiu: Ne-am rătăcit în pădure. (verb la participiu)
Rătăciții sunt prin pădure. (substantiv)
c) verb la supin: Aveam mult de mers. (verb supin)
Mersul pe jos este sănătos. (substantiv)
d) verb la gerunziu: Îl văd pe Dan suferind. (verb la gerunziu)
Suferindul din primul salon nu are pe nimeni. (substantiv)
e) pronume reflexiv : Lauda de sine nu e bună. (pronume reflexiv)
Duc o luptă cu sinele. (substantiv)
f) pronume personal: Eu nu mă cert cu nimeni. (pronume personal)
De fiecare dată îmi ascult eul. (substantiv)
g) pronume negativ: Nu a venit nimeni. (pronume negativ)
Dan a ajuns un nimeni.
h) adverb: Vorbesc bine în engleză. (adverb de mod)
Binele nu se uită niciodată. (substantiv comun)
Locuiesc aproape de școală. (adverb de loc)
Ai grijă de aproapele tău. (substantiv)
i) interjecție: Of, iar plouă! (interjecție)
Am un of pe suflet. (substantiv)
j) numeralul: În clasă sunt zece băieți. (numeral cardinal)
Zecele luat la matematică m-a bucurat. (substantiv)

II. Adjectivul, prin conversiune, poate proveni din:

a) verb la participiu: Am citit un roman de dragoste. (verb la participiu)
Basmul citit mi-a plăcut. (adjectiv participial)
Cartea citită e grozavă. (adjectiv participial)
b) verb la gerunziu: Din depărtare se vede fumegând ceva. (verb la gerunziu)
Din depărtare se văd coșurile fumegânde. (adjectiv provenit din gerunzi)
c) din adverb: Dan vorbește bine în engleză. (adverb de mod)
Gigi este un domn bine. (adjectiv)
Mulțumesc, asemenea! (adverb)
Nu vorbesc cu un asemenea om. (adjectiv)
Nu mai vorbi așa! (adverb de mod)
N-am mai văzut așa copil. (adjectiv)
d) din substantiv: Nu i-am văzut niciodată pe acei bărbați.
Ciobanul de aici are câini mai bărbați.

III. Adverbul, prin conversiune, poate proveni din:

a) adjectiv: Gigi are un câine frumos. (adjectiv)
Bunica scrie frumos. (adverb de mod)
b) verb la participiu: Am apăsat pe telecomandă. (verb la participiu)
Profesorul vorbește apăsat. (adverb de mod)
c) substantiv:
Toamna este anotimpul meu preferat. (substantiv, funcție sintactică de subiect)
Toamna se culeg roadele. (adverb de timp, funcție sintactică de circumstanțial de timp)
 ATENȚIE!
Toamna este anotimpul meu preferat. (substantiv comun, funcție sintactică de subiect)
Toamna aceasta se culeg mai repede roadele. (substantiv comun, funcție sintactică de circumstanțial de
timp)
aceasta = atribut, determină „toamna”
Substantivele care denumesc anotimpuri, zile ale săptămânii, momente ale zilei și care au formă
articulată (vara, iarna, noaptea, seara etc.) devin prin conversiune adverbe când sunt respectate în același timp
două condiții:
1. au funcția sintactică de circumstanțial de timp
2. nu sunt determinate de atribute
Vara este anotimpul preferat de mulți oameni. (subiect, substantiv comun)
Vara merg mereu la mare împreună cu părinții. (circumstanțial de timp, adverb de timp)
!Vara aceasta voi merge la mare împreună cu părinții. (circumstanțial de timp, substantiv comun)
aceasta = atribut (determină substantivul vara)
În exemplul de mai sus, vara are funcția sintactică de circumstanțial de timp, dar este substantiv comun,
pentru că este determinat de atributul aceasta; astfel, nu sunt respectate ambele condiții precizate mai sus.
ATENȚIE!
O situație specială este reprezentată de substantivele care marchează superlativul absolut și devin astfel
adverbe.
În depărtare, se vede un foc uriaș. (substantiv comun)
Gina este frumoasă foc. (adverb)
El este prost bâtă. (adverb)
Doarme tun de câteva ore. (adverb)

IV. Prepoziția, prin conversiune, poate proveni din:

a) adverb: Am așezat cărțile deasupra. (adverb de loc)

Am așezat cărțile deasupra caietelor. (prepoziție)
Profesorul a mers înainte. (adverb)
Profesorul a mers înaintea elevilor. (prepoziție)
b) substantiv: Gina dansează cu grație. (substantiv)
Am câștigat grație eforturilor voastre. (prepoziție)
c) verb la participiu: Ne-a mulțumit tuturor pentru implicare. (verb la participiu)
Ne-am mutat aici mulțumită vouă. (prepoziție)

V. Interjecția, prin conversiune, poate proveni din substantiv:

Mama, de ce nu ai venit la ședință? (substantiv în cazul vocativ)
Mama, ce plouă! (interjecție)
Doamne, ascultă-mi rugăciunile! (substantiv în vocativ)
Doamne, ce mă enervezi! (interjecție)

Observații
1. Adjectivele antepuse substantivelor preiau de la acestea articolul hotărât; această situație nu
presupune că adjectivul devine substantiv, deci nu este un caz de conversiune.
Am admirat florile frumoase din grădina bunicii. (adjectivul stă după substantiv)
florile = substantiv comun, articulat cu articolul hotărât „-le”
frumoase = adjectiv propriu-zis
Am admirat frumoasele flori din grădina bunicii. (adjectivul stă înaintea substantivul)
frumoasele = adjectiv propriu-zis, a preluat de la substantivul „flori” articolul hotărât „-le”
flori = substantiv comun, articulat cu articolul hotărât „-le” (preluat de adjectiv)

2. Multe dintre prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu regim de genitiv provin din adverbe.
Adverbe și locuțiuni adverbiale: înainte, înapoi, dedesubt, împrejur, în față, în spate, în jur etc.
Elevii mergeau înainte. (adverb de loc)
Prepoziții și locuțiuni prepoziționale cu regim de genitiv: înaintea, înapoia, dedesubtul, împrejurul, în fața,
în spatele, în jurul etc.
Elevii mergeau înaintea profesorilor. (prepoziție cu regim de genitiv)