Forme verbale nepersonale.

Gerunziul. Supinul

Gerunziul – formă verbală nepersonală care denumește o acțiune în desfășurare, simultană cu o altă
acțiune, fără referire precisă la momentul vorbirii.

Ex.: Mergând spre școală, m-am întâlnit cu vecinul meu.

Sufixele specifice de gerunziu sunt:

-ând : apărând, lucrând, mergând, hotărând;
-ind : evidențiind, fugind, muncind, subliniind.

Gerunziul are două forme:

 formă afirmativă : auzind
 formă negativă obținută cu prefixul ne-: neauzind

Între forma de gerunziu și prefixul de negație se poate intercala semiadverbul mai ( nemaiauzind) sau
semiadverbul prea (nepreaștiind).

Ex.: Nemaiauzind rugămintea mamei, nu am cumpărat și fructe.

Nepreaștiind teoria, nu am am putut rezolva exercițiile.

Când gerunziul este urmat de clitice pronominale (forme neaccentuate ale pronumelor personale sau
reflexive), formei verbale la gerunziu i se adaugă vocala de legătură u, cu excepția cazurilor când este
vorba de cliticul o.

Ex.: Văzându-l, am alergat spre el de bucurie.

Terminându-i-se caietul, a scris pe niște coli.
Întâlnind-o pe stradă, i-am spus vestea.

Atenție!

Când se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat, gerunziul devine adjectiv, construcția
numindu-se gerunziu acordat.

Ex.: Bunicul m-a luat în brațe, tremurând de emoție. – verb la gerunziu

Bunicul m-a mângâiat cu mâinile tremurânde. – adjectiv provenit din verb la gerunziu
(gerunziu acordat)

Verbele la gerunziu pot îndeplini funcţia sintactică de:

 complement direct: Aud ciripind păsărelele la fereastra mea. (ce aud?)
 circumstanțial de mod: Bătrânul mergea șchiopătând.(cum mergea?)
 circumstanțial de timp: Venind spre casă, am găsit o pisicuță.(când am găsit?)
 circumstanțial de cauză: Ajungând târziu acasă, nu l-am mai sunat pe Marius.(din ce cauză
nu l-am sunat?)
 atribut verbal: Alergam spre școală cu părul fluturând în vânt.(care/ce fel de păr?)
Supinul - formă verbală nepersonală care denumește acțiunea, la fel ca infinitivul.

Ex.: Mama are de făcut curat în casă.

Mama a pus rufele la uscat.
Unii elevi umbă numai după copiat.
Bunica și-a cumpărat fire pentru tricotat.

Supinul este alcătuit din: prepoziții (de, din, după, la, pentru) + forma de participiu a verbului de
conjugat.
Supinul are două forme:
 formă afirmativă: Justificarea ei este de înțeles.
 formă negativă: Justificarea ei este de neînțeles.

Forma negativă a supinului se obține cu ajutorul prefixului ne-, adăugat participiului din componența
sa.

Verbele la supin pot avea funcția sintactică de:

 subiect : E ușor de spus, e mai greu de făcut. (ce e ușor?; ce e mai greu?)
 nume predicativ: Poezia aceasta este de memorat.( cum este poezia?)
 atribut verbal: Mașina de spălat s-a stricat. (care mașină?)
 complement direct: Am terminat de citit cartea recomandată. (ce am terminat?)
 complement prepozițional: M-am săturat de rezolvat probleme la matematică. (de ce m-am
săturat?)
 circumstanțial de scop: Am plecat la câmp pentru strâns recolta. (cu ce scop am plecat?)