Substantivul

Substantivul din morfologia limbii romane

Definitie: Substantivul este partea de vorbire flexibila care denumeste obiecte

(fiinte, lucruri, fenomene, actiuni etc).

Morfologia este partea gramaticii care se ocupa cu clasificarea cuvintelor in general in

parti de vorbire. Se mai ocupa de modificarile lor formale in flexiune si de organizarea
si structura interna a cuvintelor.
Morfologia vine de la grecescul morph = forma plus logos = invatatura
Partile de vorbire din limba romana sunt unitati fundamentale ale morfologiei.
Dupa criteriul morfologic partile de vorbire se clasifica dupa cum urmeaza:
a) Flexibile:
 Substantivul: copil, fata, stilou, ploaie;
 Articolul: un copil, al copilului, cel rau;
 Adjectivul: luminos, trist, negru, lenes;
 Numeralul: noua, inzecit, tuspatru, cate trei;
 Pronumele: tu, ai tai, acesta, cine, fiecare, nimic;
 Verbul: a face, a privi, a trece, a iubi;
b) Neflexibile:
 Adverbul: aici, acolo, apoi, astfel, putin, mult;
 Prepozitia: din, pe, pe langa, gratie, contra;
 Conjunctia: si, desi, ca sa, daca, fiindca;
 Interjectia: of! valeu! poc! bis! pac!

Cateva trasaturi ale substantivului:

 Substantivul este una dintre partile principale de vorbire in cadrul valorilor

morfologice din categoria din care face parte si adjectivele si numeralele si
anume categoria numelui.
 Substantivul este o parte de vorbire din limba romana independenta si capabila
de a primii determinatii (adjective sau numerale) si de a fi inlocuit prin pronume.
 Substantivul este o clasa cu autonomie semantica cu un sens lexical suficient.
 Substantivul constituie o sursa inepuizabila de imbogatire a lexicului limbii
romane prin cuvintele derivate si cuvintele compuse pe care le realizeaza.

Felul substantivelor

Criterii de clasificare ale substantivului:

Dupa inteles:
a) substantiv comun (denumesc obiecte de acelasi fel): elev, carte, ploaie, patrie,
casa etc.
1
b) substantiv propriu (denumesc anumite obiecte spre a le deosebi de
altele): Georgescu, Braila, Costel, Mures, Luceafarul etc.

Dupa structura:

a) substantiv simplu (formate dintr-un singur cuvant): fata, patrie, scoala, casa,

Bucuresti, Gigel, Arges etc.
b) substantiv compuse (formate din doua sau mai multe cuvinte): bunavointa,
binefacere, caine-lup, Stefan cel Mare, Campulung, Piatra Neamt etc.

Genul substantivelor

a) substantiv masculin: un elev (singular) - doi elevi (plural);

b)substantiv feminin: o eleva (singular) - doua eleve (plural);
c) substantiv neutru: un scaun (singular) - doua scaune (plural).

Substantivul epic are o singura forma pentru masculin si feminin: carabus, elefant,

tantar, privighetoare, dihor, greier, vultur, lebada, papagal etc.

Substantivele mobile sunt substantivele nume de fiinta care au o forma pentru

masculin si alta pentru feminin.

masculin | feminin
profesor, muncitor | profesoara, muncitoare

Procedeul cu ajutorul caruia putem forma substantive feminine din cele masculine si
invers se numeste motiune.

Numarul substantivelor

Exemple de substantive:

elev -eleva a)singular: frate, casa, tablou;

rata -ratoi b)plural: frati, case, tablouri.
curc curca
-
a n  

Substantivele defective de numar:

A. Au forme numai la singular (singularia tantum):

a. 1. substantive comune
* nume de materie: lapte, miere, unt, secara, mazare, aur, tabla, lana, vata;
* termeni de sport: fotbal, oina, sah;
* nume abstracte, care exprima insusiri si stari fiziologice: cinste, curaj, bunatate, lene,
sete;

2
a.2. substantive proprii
* nume de persoana: Gigel, Costel, Ioana;
* nume geografice: Banat, Olt, Bacau, Ceahlau.

B.Au forme numai la plural (pluralia tantum)

b.1. substantive comune: anale, sale, calti, icre, taitei, zori, ochelari etc.;
b.2. substantive proprii: Bucegi, Carpati etc.

C.Substantivele cu forme multiple de plural sau de singular

c.1. cu forme multiple de plural:
* sunt substantivele cu acelasi inteles: coli - coale, boli - boale;
* cu inteles diferit: cornuri (produse de panificatie sau instrumente muzicale), coarne (la
animale), corni (la arbusti);
capi (conducatori sau sefi), capete (extremitati ale sau ale unor obiecte), capuri (termen
geografic).

c.2. cu forme multiple de singular: pantec - pantece; foarfec - foarfece;

oaspete - oaspe.

Substantivul colectiv denumesc o totalitate de obiecte de acelasi fel: stol, grup, oaste,

studentime, bradet, pietris, porumbiste etc.

Declinarea substantivelor

Declinarea substantivelor din limba romana

Cazurile sunt formele pe care le iau substantivele pentru a indeplini o functie

sintactica in propozitie.

Trecerea unui substantiv prin toate formele si constructiile cauzale poarta denumirea
de declinare.

Declinarea cu articol hotarat:

CAZURILE FUNCTIILE SINTACTICE

Nominativ (N.) subiect: Elevul citeste expresiv.
nume predicativ: Costel este prietenul meu.
atribut substantival apozitional: Si satul Humulesti nu-i un sat
laturalnică.(Ion Creanga)

Acuzativ (Ac.) nume predicativ: Caietul este pentru colegul tau.

Atribut substantival prepozitional: Diamante de
roua scaparau ici-colo.(M. Sadoveanu)
complement direct: Dau cartea elevului de serviciu.

3
 complement indirect: Vorbeam despre colegii  tai.
complement de agent: Baiatul a fost crescut de bunica lui.
complement circumstantial de loc: Noi am plecat in
satul acela.
complement circumstantial de timp: Doar n-am a trai cat
lumea.(Ion Creanga)
complement circumstantial de mod: Atunci calul zboara ca
vantul.
complement circumstantial de scop: La curte se facuse mare
pregatire pentru ospatul acesta.(C. Negruzi)
complement circumstantial de cauza: Hassan, de  mirare, e
negru-pamant”(G. Cosbuc)

Dativ (D.) complement indirect: Prietenilor le acord incredere. Datorita

efortului am obtinut rezultate bune.

Genitv (G.) nume predicativ: Rezultatele sunt ale clasei  noastre.

atribut substantival genitival: Cartea colegului  meu este pe
banca.
atribut substantival prepozitional: Lupta impotriva tiraniei a
luat sfarsit. 
complement indirect: Fulgerele adunat-au contra
fulgerului care / In turbarea-i furtunoasa a cuprins pamant si
mare.(M. Eminescu) 
complement circumstantial de loc: Popa Gheorghe se mai
opri o data deasupra rapii. (Camil Petrescu)
complement circumstantial de timp: In timpul revederii s-a
emotionat.
complement circumstantial de cauza: Din pricina lui Pepelea,
Pavel isi rupea ciubotele. (Ion Creanga)
complement circumstantial concesiv: In ciuda
greutatilor drumului, oamenii erau veseli.

Vocativ (V.) nu are functie sintactica.

4
Declinarea cu articol nehotarat:

SINGULAR

Cazuri Masculin Feminin Neutru

N. cine? un elev o eleva un tablou
Ac. pe cine ? ce ? (pe) un elev (pe) o eleva un tablou
D. cui ? unui elev unei eleve unui tablou
G. al, a, ai, ale cui ? unui elev unei eleve unui tablou
V. - - - -

PLURAL

Cazuri Masculin Feminin Neutru

N. cine ? niste elevi niste eleve niste tablouri
Ac. pe cine ? ce? (pe) niste elevi (pe) niste niste tablouri
eleve
D. cui ? unor elevi unor eleve unor tablouri
G. al, a, ai, ale cui ? unor elevi unor eleve unor tablouri
V. - - - -

Schimbarea valorii gramaticale

Valoare adjectivala

a) cand insotesc si determina un alt substantiv:

Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug in gatul tau.€ 
(G. Cosbuc)
b) insotite de o prepozitie, pot deveni locutiuni adjectivale:
Omul cu judecata a fost apreciat (cu judecata - locutiune adjectivala - omul chibzuit).

Valoare adverbiala:

a) cand determina un verb sau un adjectiv :

Ea s-a maniat foc. (foarte rau)
Fata era desteapta foc. (foarte desteapta)
b) cand substantivele denumesc anotimpurile, zilele sau momente ale zilei (toamna,
dimineata, noaptea).
Deosebirea dintre aceste adverbe si substantivele din care provin consta in faptul ca
atunci cand sunt adverbe determina verbul:

5
Toamna se culeg roadele. (adverb)
Toamna este anotimpul meu preferat. (substantiv)

c) insotite de o prepozitie, pot deveni locutiuni adverbiale :

El vorbea cu blandete. (locutiune adverbiala vorbea bland)

Prin schimbarea valorii gramaticale substantivul capata, de obicei, un sens nou.

Locutiunile substantivale

Locutiunile substantivale sunt grupurile de doua sau mai multe cuvinte care,
impreuna, au intelesul unui substantiv.

Cele mai multe locutiuni substantivale au aparut din locutiuni verbale, prin
transformarea infinitivului lung in substantiv propriu-zis.

Locutiuni verbaleLocutiuni substantivale

a-(i) parea rau parere de rau (regret)
a tine minte tinere de minte (memorie)
a aduce aminte aducere-aminte (amintire)
a baga de seama bagare de seama (atentie)
luare-aminte (grija,
a lua aminte
atentie)

Locutiunile substantivale se comporta ca un substantiv, avand forme pentru singular si

plural, putand fi articulate sau nearticulate.

Cuvintele din care este alcatuita o locutiune substantivala nu se pot analiza separat.

Alte locutiuni substantivale mai frecvent folosite sunt:

Locutiuni
Sensul locutiunii
substantivale
punct de vedere opinie, parere
bataie de joc Batjocura
bataie de cap Suparare
dare de mana Darnicie
nebagare de seama Neatentie

Model de analiza

Patria e aducerea-aminte de zilele copilariei.€

(Al Russo)

6
aducerea-aminte = locutiune substantivala (amintirea), genul feminin, numarul
singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotarat a, functie sintactica de nume
predicativ.

La ce statornicia parerilor de rau,
Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis.€

(M. Eminescu)

parerilor de rau = locutiune substantivala (regretelor), genul feminin, numarul plural,

cazul genitiv, articulat cu articolul hotarat lor, functie sintactica de atribut substantival
genitival.

Analiza morfologică a părţilor de vorbire

Analiza morfologică constă în identificarea părţilor de vorbire şi în stabilirea principalelor

caracteristici ale lor.
Analiza morfologică presupune următoarele etape:
 segmentarea textului în unităţi de analizat;
 încadrarea cuvântului analizat într-una dintre părţile de vorbire;
 caracterizarea acestei părţi de vorbire:
a) prin menţionarea categoriilor gramaticale (pentru părţile de vorbire flexibile);
b) prin indicarea trăsăturilor lexico-gramaticale (pentru părţile de vorbire neflexibile).

Analiza morfologică a părţilor de vorbire se face prin respectarea unei ordini fixe pentru fiecare
parte de vorbire.
Substantivul
Schema analizei morfologice a substantivului 
1. Partea de vorbire:
  – substantiv
– forma-tip (nominativ, singular, forma nearticulată)
2. Clasa lexico-gramaticală:
  – substantiv comun / propriu
– substantiv animat / inanimat
3. Clasa flexionară:
  – genul: masculin / feminin / neutru
4. Categoriile gramaticale:
  – numărul: singular / plural
– cazul: N., G., D., A., V.
– categoria determinării: forma nearticulată / forma articulată nehotărât / forma articulată
hotărât
5. Funcţia sintactică:
  – subiect, atribut, nume predicativ, complement
 

7
Model de analiză morfologică a substantivului
Drumurile şi potecile erau pustii.   (M. Sadoveanu)
drumurile 1) substantiv (drum)
2) comun, inanimat
3) genul neutru
4) plural, nominativ, forma articulată hotărât (articolul -le)
5) subiect